Gata cu SuperBlog pe 2018 !

După plimbarea prin Viena, despre care o să detaliez într-un articol viitor, Cris B. ajunge acasă vineri seara cu gândul exclusiv la somn. A doua zi se simțea foarte harnic așa că a făcut rost de spray și lavetă pentru a lustrui mobila. Observând că tubul scoate un efect foarte subțire, eroul nostru și-a imaginat cum ar fi să scrie SuperBlog, încă un pic în transă de la o cartea despre blogging care era și ea în curs de finalizare. În fine, Cris îi face o poză, șe asează să se odihmească puțin și o postează pe grupul de facebook. Inevitabil se întinde un pic mai mult pe net și începe să rememoreze articolele scrise pentru probele din cadrul SuperBlog 2018.

Finalul a totalizat pentru Cris B. 2293 de puncte, din 2600 posibile, locul 64, mult sub obiectivul propus în anunțul de participare  , practic n-a intrat nici în top 30, nici în top 3 la vreuna dintre probe. Una din explicațiile foarte plauzile era că nu a muncit destul și termenele limită au fost atinse la fix sau depășite de multe ori.

Istoria probelor

Defalcat, treaba a stat cam în felul următor, din punctajul de 100 juriul a deliberat în felul următor : 94 de puncte la proba 26 despre Spiderman unde se poate să fie mai super-erou, 95 de puncte la proba 25 despre Hurom unde mic dejunul a fost aproape delicios, 94 de puncte la proba 24 despre Answear ,unde oricum Cris B. de fel nu știe să se îmbrace de fel și e dezastru la prima întâlnire, 95 de puncte la proba 23 Bursa Binelui de la BCR unde este greu de deslușit ce a lipsit, 95 de puncte la proba 22 Acoperiș pentru casa visurilor ,unde Cris ce a stat toată viața la bloc, practic nici o treabă cu politehnica, deci și-a cam depășit condiția. Proba 21 a adus doar 90 de puncte, fiind fără destul farmec, poate cu prea mult romantism. Culmea, jurnalul de nuntă, de la proba 20 a fost la doar 2 puncte distanță de punctajul maxim. La proba 19 cu tema ” Revelion la Soare “ , unde probabil din pricina premiului consistent, în speță o excursie de 7 zile pentru 2 persoane în Egypt, jurizarea fost un pic mai pragmatică, articolul fiind punctat doar cu 60 de puncte ( 10 puncte au fost penalizare pentru depășirea deadline-ului).

Photo Credit Daniel Botea

De la proba 18 la 11

La proba 18 de Black Friday, juriul a decis 94 de puncte, la fel ca la proba 24, practic același același sponsor, aceeași notă, nu se știe dacă s-a păstrat tiparul, că din punct de vedere al bloggerului povestea a fost cu totul alta. Pentru proba 17 despre visul american în format studențesc, juriul a considerat potrivită nota 92, care a fost decentă având în vedere că nu orice om care nu a fost într-un program de Work and Travel își poate imagina cu exactitate experiența. Proba 16 l-a purtat pe Cris prin amintiri de pe holurile spitalelor aducându-i doar 84 de puncte, probabil flash-back-urile triste nu fac casă bună cu publicitatea. Proba 15 l-a expediat pe Cris în Japonia, returul venind cu 92 de puncte, probabil eroul nostru reușind să dribleze prea mult atracțiile principale. La proba 14, Cris a riscat cu o manea într-o introducere a unei pledoarii despre sănătate  , rezultatul fiind doar 73 de puncte, ata ete, ghinion 🙂 Proba 13, nu a fost la fel ghinionistă ca și număr, povestea africană despre certificatele energitice soldându-se cu 96 de puncte. Proba 12 a fost din nou una vestimentară și logic a dus tot 94 de puncte, aici zona de confort extizându-se la 7 ținute  . Proba 11 a fost punctat cu 94 de unități, unde tematica s-a învârtit în jurul începuturilor din blogosferă, cum istoria numără doar 2-3 anișori activi, nota sună decent, deși premiul cu domeniul pe mulți ani era tentant rău.

De la proba 10 la prima probă

La proba 10 s-a muncit intens , mai ales la partea de documentare pentru o experiență extremă în afara continentului, însă punctajul nu a fost cel scontat, măcar a rezonat cu anul nașterii autorului, în speță 91. Proba 9 a reprezentat un raport efort-efect oarecum nechitabil, nota fiind doar 65, probabil problema a fost abordarea prea directă pentru rigiditatea unei viziuni IT-iste. La proba 8 se pare că nu a ieșit atât de creativ pe cât și-a dorit sponsorul, ce-și dorea probabil o abordare axată mai degrabă pe b2b în materie de print 3d,  considerând 88 de puncte suficiente. Proba 7 a fost despre piese de mașini și Cris se poate considera norocos cu un 93, având în vedere că nici măcar nu are carnet. Proba 6 a fost o șansă pentru Cris să refacă un articol cam kringe de pe altă platformă de concurs despre Școala de Bani de la Bcr, fiind la doar 3 puncte de punctajul maxim. La proba 5 nici nu a contat foarte tare nota de 92, Cris fiind foarte încântat să vorbească despre cartierul în care locuiește . Proba 4 Cris a abordat-o în versuri și i-a ieșit de 94 de puncte pentru un brief despre acoperișuri și case, ceea ce nu e rău deloc. Proba 3 l-a trimis pe Cris în bucătărie, unde lângă că nu a dat foc la nimic s-a ales și cu 90 de puncte. Proba 2 a fost din nou foarte taxată de agenția de turism și aici pe bună dreptate, căci deși era documentat de la sursă, de la cineva care chiar a fost în Paris, scrierea articolului s-a făcut la birou, sus presiune orei de deadline și a telefoanelor ce sunau încontinuu de la corporația unde lucra Cris B. pe atunci, deci 60 de puncte ( au fost 70, dar s-a penalizat întârzierea cu 10 puncte) sunt oarecum juste. În fine, prima probă a sunat foarte girly pentru tip ca și Cris, ce nu dă accente atât de puternice pe haine, un punctaj de 93 a reprezentat un început promițător.

Câștigul maxim a fost că serialul Cris s-a putut menține aproape pe durata tuturor probelor și că foame de cunoaștere și competiție a autorului este mult mai mare acum, în perspectiva viitoarei ediții din primăvară. La notele proaste s-ar fi meritat niște contestații pentru explicații, dar formatul în care trebuie să explici cum ai îndeplinit brieful prin articolul tău suna a pierdere de timp. Pentru viitoarele ediții, dacă evaluatorul tot citește articolul, ar fi ideal să puncteze un plus și un minus ca observație, să simtă și bloggerul că este apreciat, că notele și premiile nu le duce în rai, doar îl trimit înapoi în școala românească a calificativelor, generând un blogging făcut la volum, la rulaj, care poate să fie doar tengențial cu standardadele de calitate vizate de cititori, devansând creativitatea prin materialism.

Acestă participare a dus și la prezența lui Cris B. la Gala SuperBlog din Poiana Brasov , cu puține emoții, fiind pe lista de rezervă, datorită poziției slabe în clasament, fiind notificat cu 5 zile înainte de eveniment că are loc eligibil, fiind o potrivire la fix, având în vedere că duminică revenea la Cluj și luni pleca în Viena. Deși pulsațiile și emoțiile sunt YOLO, ar fii foarte util ca locurile să fie confirmate un pic mai din timp pe viitor.

Highway to Gala SuperBlog 2018

Cris a ales varianta de car sharing, deși cu o zi înainte de plecarea spre Brașov cursa programată cu multe zile înainte a fost anulată,din fericire a apărut o altă variantă la timp, ca eroul nostru să nu fie nevoit să facă dublu ca timp și preț cu trenul. Ca șofer a nimerit un bucureștean de treabă, cu treabă prin Florești și un cuplu tot din Capitală ce s-a mutat recent în Cluj-Napoca, tot drumul fiind pigmentat cu discuții despre industria publicității din România, business și comparația Cluj – București ca și preț al chiriilor și surse de divertisment.

Plecat de la 9 dimineața, pe la 13 și un pic Cris ajunge în gara din Brașov, unde teoretic trebuia să se întâlnească cu o bloggeriță băștinașă, dar după o tură de jumătate de oră spre o oră prin malul părăsit din zonă, Cris decide să ia busul spre Livada Poștei, unde urma să schimbe spre metropolinatul 20 ce ducea în Poiana Brașov. A urcat direct în autobuzul 20 ce a plecat la 2-3 minute după, îmbrățisând fiecare serpetină destul de rapid, astfel că pe la 14 și un pic era deja în stația de bus din Poiană, drumul fiind animat de o domnișoară drăguță care l-a tot întrebat de vreo 2-3 ori pe Cris unde e stația finală 🙂

Cris pune Hotelul Royal Botique la căuture pe maps, dar pe gps îi dă ceva locație din Mangalia. La sugestia telefonică a lui Stoian, a viitorul coleg de cameră, resetează căutarea într-o combinație mai simplă deumită Royal și iată că gps-ul îndica ceva mai realist, deși l-a cam ocolit preț de 10 minute, eroul nostru s-a bucurat luând-o un pic pe arătură prin zăpadă, învăluit de amintirile de pe lângă Cabana Caraiman de la Școala de Vară din 2017.

B. ajunge pe la aproape 15 00 la recepție, reușește să facă formalitățiile de cazare rapid, își lasă lucrurile și află că este o scurtătură privată spre centru stațiunii, pe niște scări de lemn. Cu chiu, cu vai reușește să dea de Ciprian Stoian , apoi de restul găștii, în frunte cu Alin Boncea, reprezentanții Olteniei Daniel Botea și Raluca Brezniceanu. Mai târziu s-au alăturat distracției de pe pârtie Ionela Popescu și Alexandra Popescu, un warm up plin de poze, ca destindere înainte de Gala Super-Blog ce se apropia minut cu minut.

Photo Credit Daniel Botea

Blogosfera se întoarce la cazare să se pregătească pentru Gala SuperBlog2018. Cris nu era așa stresat că o să înceapă la 17 00, dar colegii lui țineau morțiș să coboare, fiind pentru prima oară prezenți. E drept că lumea începuse să se strângă, bineînțeles cea mai efervescentă prezență era Emil Călinescu care umbla cu un fel de oracol, unde să-i noteze lumea gânduri, bineînțeles că B. nu s-a putut abține și i-a scris ceva de viitor: ” A fost un om bun! ” 🙂 Ce a fost chiar mișto a fost stand-ul celor de InterCom Film cu Spiderman, unde nici Cris s-a putut să se abțină să nu-și facă poze, alături de Cristian Cluc și Corina Podocea.

La nivel discursuri, după sponsori, parteneri, o serie de bloggeri care nu au participat la toate probele, a venit secțiunea de finaliști, unde Cris a venit al doilea la discurs. Încă se așteaptă video-ul pentru clarificări, căci discursul (intervalul 1:05:55- 1:06:48) a fost presărat de emoții și eschivări vis-a-vis de performanța slabă înregistrată la această ediție, totușui cu multe lecții asimilate și o urmă de speranță că B. va deveni curând bestial, sau măcar ca idee de un nou logo 🙂 Material vorbind, Cris a plecat cu o serie de chestiuțe harnice și făinuțe de la Sano, respectiv Gerovital Farmec.

Câștigătoare acestei ediții de SuperBlog a fost Georgiana Mihăilă a.k.a ” O pisică neagră ” , o tipă foarte de treabă și amabilă, ce l-a ajutat pe Cris să ajungă în Vamă și Costinești după Gala Spring SuperBlog din mai, anul acesta. În cadrul discursului ea a mărturisit că a muncit chiar și 2-3 zile la un articol, ceea ce este de apreciat, asemenea dăruire și pasiune nu putea să treacă neobservată de sponsori.

După atâta oratorie a venit și momentul distracției, unde muzica a purtat accente diverse, cu precăderea spre spiritul meditereanean al insulelor grecești, însă blogosfera a arătat că știe la fel de bine să danseze precum știe să scrie, rezistând atât pe interminabilele sesiuni de muzică populară dar și pe acordurile latino. Alexandra Popescu a dat un restart binevenit cu o recomandare dj-ului de vibe de retro autentic, dar încă apreciat.

Pe la 24 00 – 01 00 petrecerea teoretic s-a restrâns și s-a retras din sala de show, dar a continuat cu o competiție de karaoke, cu jurați mai ceva ca la X Factor, unde Cris a făcut echipă cu Alin Boncea vs tandemul Călinescu – Popescu, pe două versiuni arhicunoscute ale piesei ” Ochii tăi “, apoi echipele s-au inversat tandemul Cris B – Popescu vs Călinescu – Boncea fiind un duel destul de inegal, mai ales pe piesele celor de The Motans și Carla’s Dreams.

Pe la 4 dimineața să faceau calcule dacă pizza livrată în aproximativ o oră și jumătate e mai aproape decât micul dejun, s-a optat pentru somn și varianta a doua, cu un compromis pentru Călinescu format din chipsuri și mandarite sponsorizate de Alexandra Popescu. Pe la un 10 00 Cris îi dă un ghiont lui Stoian să coboare și el la micul dejun, varianta ideală pentru a se drege după toate cele din noaptea anterioară. Pe la 11 fără câteva minute, Cris termină de păpat, îi ia la revedere la blogosferă, și alături de bloggerul medical Lucia Blendea și prietenul ei, iau drumul stației de bus.

Din gara Brașov Cris s-a suit într-o mașină, cu ajutorul aplicației de car sharing, cu destinația Cluj-Napoca. Acolo a dat de un student din Miercurea Ciuc, de la Facultatea de Științe Economice, unde a terminat și Cris, pe bancheta din spate cu două IT-iste, drumul de câteva ore fiind o caterincă maximă, plină cu amintiri și piese geniale, ca cea nouă de la Inna, pe care Cris o asculta pentru prima oară.

Cam pe la ora 16 00 Cris ajunge acasă și direct somn, căci a doua zi, la 7 30 trebuia să fie la gară pentru a pleca spre Viena și el nu avea nici bagajul făcut, nici banii schimbați în euro.

A fost un SuperBlog 2018 ca un roller coaster, ce a variat agonia cu extazul într-un degradee ce a căpătat nuanțe mai roz în cadrul Galei, o oportunitate unică de reîntâlni bloggeri faini, de împărtăși momente într-o comunitate a creatorilor de conținut online. Urmează ediția de Spring SuperBlog, care probabil va fi și mai palpitantă, dar serialul Cris B. continuă, nu ia vacanță.