Plimbare înainte de Crăciun prin Viena, partea întâi

Cum menționam în articolul anterior, acum 7 zile, dis de dimineața Cris arunca ca deobicei ce i părea util ca vestimentație și ceva de mâncare în troler și pornea spre centrul Clujului să schimbe lei în euro. Cum era 6 dimineața, bineînțeles că locul unde obișnuia eroul nostru să facă conversia era închis și Cris dădea search disperat pe maps după ceva casă de schimb non stop, de unde să retragă banii și să nu piardă în același timp și trenul. Merge spre stația de bus,  când vede în același complex comercial un alt exchange deschis non-stop, thanks God!

20181209_150309.jpg

După ce rezolvă aspetul financiar, Cris ia busul spre gară și se întâlnește cu tovarășul Florin  și părea că toată călătoria o să decurgă lin, cel puțin până în Viena. De menționat este că biletele au fost achiziționate în ziua când s-a lansat oferta, adică pe 9 decembrie, cu 8 zile înainte de plecare, la prețul de 29 de euro dus și 39 de euro întors ( că seara deja se epuizaseră biletele de întors la 29 de euro, pentru ziua de 21 decembrie).

După ce s-au plictisit de făcut itinerariul, Cris și Florin au început să joace cărți, un cățeluș al unei doamne ce mergea în vizită la fica ei tot sărea să se joace, cele 9-10  ore decurgeau normal, teoretic, până au ajuns în ceva stație din Ungaria, denumită Puspokladany, unde întârzierea de 2-3 ore ar fi trebuit să dea ceva motive de îngrijorare. Cris și colegul său au profitat de timpul extins, începând să socializeze cu doamnele din România, una dintre ele mergea la lucru ca menajeră în Austria, iar doamna cu cățelul era foarte stresată că nu prinde legătura. Atenție, la cățel se cumpără bilet separat!

budapesta.jpg

Totuși nimeni nu ar fi bănuit scenariul de filme cu proști. Odată ajunși în Budapesta, o doamnă îmbrăcată în verde a urcat în tren și a speriat toți pasagerii gesticulând în maghiară, imaginându-și că sigur este un vorbitor dispus să traducă faptul că trenul nu merge mai departe, deși era o cursă directă. Cris B. și încă alți 6-7 români râmân amanet prin gara capitalei, după 10-15 minute unul dintre ei, vorbitor de maghiară deslușind după indiciile nașului și el nonvorbitor de engleză, pe ce linie trebuie mers pentru a lua legătura spre Viena. La îndemnul lui Florin, deși era un pachet de nervi, Cris a ajutat-o și el pe doamna cu cățelul care mai avea și niște bagaje de cală, să spunem așa….

48389525_330769147513047_9045129764494376960_n.jpg

Poantele continuă când Florin îi spune lui Cris că nu au voie să stea la clasa 1, că există riscul că nașul din Austria să-i taxeze extra, practic trebuiau să se mute la clasa a doua, unde în loc de prize era doar frig. În primă fază, Cris acceptă și ceilalți români se iau după ei, dar fiind prea nervos ia biletul și se duce la naș pentru explicații suplimentare și până la urmă cică se putea sta oriunde că este ” big problem ” cu circulația trenurilor în ziua aceea. Cris se mai mută încă o dată la clasa 1 și este urmat de alți români. Cu nervii întinși dincolo de limitele de confort, Cris încearcă să se calmeze citind o carte foarte faină la care în curând va fi un review disponibil pe blog.

Cu vreo 3 ore întârziere Cris și Florin ajung în Viena și cum seara era cam ruinată, că deja era noapte și cam toate se închideau, cei doi hotârăsc să ia la pas Viena în drumul de o oră pe jos până la cazare. Bineînțeles că pe întuneric și cu doar ceva pizzerii și baruri deschise, drumul până la bulevardul Mariahilfer a fost un fel de hai să ajungem, cu excepție unui pit stop pe pod, pentru alimentare cu carburant la o tonetă de wurst. Așa au gustat din prima seara din wurst-ul austriac cu cașcaval.

Ziua 0

Cândva mai târziu, un pic înainte de 21 00, eroii ajung la Wombat’s Lounge Hostel, o locație chiar primitoare pentru cei 17 euro pe noapte, cu o recepție mare, zonă de relaxare, cărți, calculator, chiar și bar la subsol, unde după ce și-au făcut check-in-ul, cei doi au mers să valorifice ticketul cu welcome drink primit cadou. Florin l-a provocat pe Cris la un meci de foosball, unde Cris s-a dovedit invicibil. După insistențe, deși nu agrează jocul, Florin a acceptat și un meci de biliard pe care culmea l-a și câștigat, după ce Cris a băgat din greșeală bila neagră.

48386146_585400618567329_340021965140000768_n.jpg

Posibilitățile de relaxare a hostelului, care mai includeau și bucătărie, mic dejun all you can eat la 4,9 euro, transformă această cazare într-una de recomandat, mai ales că era plin de turiști de pe alte continente și aproape în fiecare seară era câte un happy hour la bere, cidru sau cocktailuri sau vreun concurs. Cris era încântat că prețul paharului de vin varia de 2.1 la 2.9 euro ( acesta fiind alb Chardonnay). Barmanul austrialian, căci era plin de australieni prin hostel, era foarte de treabă și a recomandat un alt bar unde se întâlnesc călătorii, căci barul de la hostel se închidea pe la 12, dar pentru prima seara se pare că acolo era ceva petrecere de Crăciun privată, deci nu era loc de acces.

48388329_373531750068943_5248720386723414016_n

Avizierul din lobby era plin de recomandări pentru turiști, iar una dintre ele era clubul Camera, care era la doar 10 minute de mers perpedes. Muzica din Camera era drăguță , așa de chill-out, dar treaba s-a stricat când Cris a simțit ceva gust ciudat în vin, sticla din care îi turnase părea dubioase sau este posibil ca cineva să-i fi pus scrum de țigară în pahar, căci acolo se fuma în voie, fapt ce nu-l încânta deloc pe Florin, ce abia aștepta semnalul de plecare. Cei doi se întorc la cazare și se pun la somn pentru că se anunța o prima zi full.

Ziua 1

Pe la 9-10 se trezesc eroii noștri și încep să facă planul de bătaie pentru prima zi, bazându-se oarecum și pe recomandările de pe Booking și reducerile oferite. Prima oprire urma să fie la Muzeul Torturii, ce necesita doar 20-25 de minute de mers pe jos, însă este posibil ca eroii noștri să fi făcut mai mult, fiind preocupați de asemenea să admire și pe zi bulevardul aproape 100% pietonal Mariahilfer, cu magazine și tonete la tot pasul, în seara anterioară descoperind chiar și un automat de iarbă, pe care bineînțeles că nu l-au folosit.

La intrarea în Muzeul Torturii, Cris își dă seama că pentru a beneficia de reducerea de pe Booking trebuie să plătească cu cardul și se pare că sumă rămasă fiind doar pe euro trebuia transferată pe lei, că no cardul la cea mai mare bancă din România ce irosește bani pe marketing cu vedete are atașat contul de euro cam degeaba 😦 În fine, plătește Cris cash, taxa fiind vreo 10 euro, ratând discountul, cu gândul că oricum se va merita vizita la acest muzeu. Deși pe Florin nu l-a impresionat, Cris care nu este mare fan horror, a urmărit cu atenție descrierea în engleză a fiecărui element de tortură corelat cu momentele istorice specifice și pentru el a fost experiență înspăimântător de încântătoare. În momentele acelea Cris se gândea ce fain ar fost să fi putut veni și fratele lui, care sigur ar fi fost și mai fascinat decât el. Pozele vorbesc de la sine, păcat că nu se pot reda sunetele infiorător de reale! Ultima piesă din colecție ducea cu gândul clar la piesa celor de la ” Pink Floyd – Another Brick in the Wall “, chiar și Cris B. deși este tânăr a mai prins câteva din tipurile de pedepse, aplicate în școala generală.

Următoarea oprire era la o oră și un pic de mers pe jos, în speță Palatul Schonbrunn, reședința de vară a imperiului habsburgic. Au fost suprinși să găsească pe traseu o catredrală ortodoxă, care din păcate era în renovare, dar de o poză așa de la distanță mergea, cel puțin în viziunea lui Cris B.

20181218_113427.jpg

De asemenea au mai ales să-și potolească foamea la un Billa, unde spre deosebire de review-uri ale vloggerilor, unde dădeau 5 euro pe o felie foarte subțire de Leberkase, în hypermarket Cris și-a luat 2 versiuni de caș de carne austriac ( una fară cașcaval și alta cu brânză) la sub 7 euro, dar bucăți zdravene, să se sature, pe principiul sătul și sănătos. Poate că în poză nu arată super-sexy, dar gustul este curcubeu pe cerul gurii.

20181218_120456

Pe la amiază ajung cei doi și la Schonbrunn, ce este defapt un parc de tip complex, care include palatul, grădina zoologică și multe altele. Pentru vreo 17 euro, Cris și Florin au putut să viziteze vreo 40-50 camere, cu suport audio în română. Din păcate pozele erau interzise, dar a fost impresionant pentru Cris să afle câti copii avea familia regală austrică, cum erau căsătorite ficele împărătesei Mariei Terezia pentru a face alianțe cu alte imperii și era uimitor pentru orice muritor de rând să aibe șansa să vadă fiecare cameră roială, dedicată unui anumit rang sau unui anumit tip de activitate, sala de biliard fiind chiar mișto. De departe salonul de petreceri a fost fascinant, micul Mozart, la doar 8 ani concertând pentru prima oară acolo. Din fericire am găsit un video, unde sunt spicuite câteva din încăperi, unde sunt evidențiate potrete ale faimoaselor Maria Terezia și a ficelor ei. Doamna de pe tren îi spunea lui Cris că există romantici incurabili care închiriază camerele pentru câteva zeci de mii de euro pe noapte!

La ieșirea din palat, Cris și Florin s-au bucurat de Târgul de Craciun de pe domeniu, unde căsuțele emanau a mirosuri divine a ștrudel de mere și vin fiert. Bineînțeles că eroul nostru nu s-a putut abține să nu-și ia măcar un covrig cu aroma de mere și scorțișoară, că no oricum spărsese deja vreo 20 de euro la magazinul de suverniruri din palat. Ca nota, magazinele de suveniruri din Viena sunt gândite așa de bine ca marketing, că deși cam orice produs începe de la 6 euro, este foarte greu să reziști să pleci cu mână goală.

48375603_2338601606370233_2904543926809526272_n

În timp ce Cris își ghida fratele prin telefon cum să-i vândă euro pe contul de lei, drumul continua cu încă o oră de mers pe jos spre muzeul echipei de fotbal Rapid Viena, denumit desigur Rapideum. Florin nevând treabă cu fotbalul, a acceptat să suporte capriciul lui Cris de microbist înfocat. Ajung la muzeu, Cris spera că poate negocia și un tur al stadionului, deși știa că nu era în ziua potrivită, dar măcar a obținut reducerea la vizita muzeului fără să-i mai scaneze codul QR, că orcium nu găseau scannerul.

Pentru prima dată într-un muzeu de fotbal, Cris a fost absorbit de patosul și nivelul de detaliu cu care acest club își dezvăluia contribuția maginifică în istoria fobalului austriac și chiar german, cu eroi ca Savicevic, Antonin Panenka, Herzog sau Franz Binder. Deși i-a fost foarte greu să se decidă, Cris nu s-a lăsat până nu a ieșit cu un fular și o pereche de mănuși branduite cu însemnele clubului vienez, legendă ce a pornit ca mișcare a comunitățiilor de imigranți.

IMG-20181218-WA0002.jpg

A urmat primul contact cu metroul vienez căci eroii noștri nu prea mai erau în stare să meargă pe jos, mai ales că distanța măsura aproape 9 km. Prețul unei călătorii era de 2,4 euro, mai târziu s-au prins și eroii noștri că era mai rentabil cu abonament pe 24 sau 48 de ore. Cu metroul au ajuns cam în 30 de minute la Stephanplatz, unde au avut șansa să descopere catedrala Sfântul Ștefan și alte 4-5 târguri de Crăciun, destinția finală a acestei zile fiind Târgul de Crăciun din Viena, ăla mare din Rathaus. Florin nu s-a putut abține să nu-și mai ia încă o cană de la Târgul de Craciun din Stephanplatz, prilej cu care și lui Cris i-a fost lene să mai returneze cana de tip ciubotă de Crăciun, de unde a servit ceva combinație italiană cu amaretto, ocazie cu care s-au mai dus vreo 9 euro, dar senzația era inegalabilă.

IMG-20181218-WA0001.jpg

Catedrala Sfântul Ștefan îi aducea aminte lui Cris de Notre Dames din Strasbourg, dar cu o oarecare de nunța un pic mai spirituală, atmosfera de Crăciun fiind la ea acasă, existând și o opțiune cu plată pentru a avea o priveliște de sus, dar se preconiza a fi destul de frig sus. Ce a fost așa mai de epocă, cu mirosul inclus, au fost trăsurile de cai, ce se integrau perfect în peisajul austriac de Crăciun. De apreciat faptul că erau foarte cuminți căluții,  deși era o forfotă ca într-un furnicar, în toată zona centrală, care slavă Domnului este uriașă în Viena.

După ce au chestionat cel puțin 6 persoane, întrebându-le în engleză retururile fiind indicații mai mult în germană, cumva Cris și Florin ajung la Târgul de Crăciun din Viena, după încă vreo oră alergătura părea să merite. Mai multe detalii în partea a doua a aventurii, ce va disponibilă în curând.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s