Cris B. și gravatorul fermecat

Continuând peripeția din episodul anterior,  Cris și Natasha ajung din nou în Iordania, unde îl întâlnește bineînțeles pe mentorul său Chan Zu, pe același lac Ashi. Acesta era foarte dezamăgit că eroul nostru nu a reușit să râzbune moartea ficei lui și nici să găsească Elixirul Vieții Fericite. Dar fiindcă îl simțea că era prins la strâmtoare de planurile misterioase ale Natashei, îi strecoară fără să vadă nimeni la plecare sub bacheta din spate o cutie ce părea a fi un gravator laser.

Drumul lor continua prin Egipt, noaptea fiind dedicată desigur somnului. Când se trezește, Cris vede că Natasha dispăruse, iar singurul indiciu ce-l lăsase în urmă era o ștampilă cel mai probabil de la Colop România, ce părea să semene cu o amintire din Chișinău în care o cunoscuse pe Natasha.

Nu a avut timp prea mult să proceseze ce s-a întâmplat căci se iscă o furtună puternică de nisip, ce aproape îi ridica mașina. Cris cerceta după soluții pe bancheta din spate, când lovește cu piciorul un aparat ce încep să producă un zgomot futurist.

Era gravatorul Bodor BCL-0503MU ce procesa pe suprața de lucru de 50/30 de cm, unde raza roșie de poziționare urma exact traseul razei laser. Rezultatul era cealaltă jumatate de breloc încă nefinalizată, dar care totuși nu se potrivea 100%. În timp ce tot încerca să le unească, ambele bucăți îi cad peste mână atingănd ștampila, iar o lumină albastră rotativă unește cele două părți într-un breloc metalic de mașină.

Curios din fire, Cris apasă pe buton, mașina răspunde afirmativ, iar în fața furtunii tot mai puternice se ridică o piramidă ce întinde o trapă de salvare pentru eroul nostru. Trece furtuna, dar eroul nostru râmane prins în piramidă, nu mai știa cum să iasă. Un singur panou unde era gravată o scenă cu un calendar aztec ca soare, unde o fiara încerca să ucidă o femeie cu un ciocan. Cris vedea această scenă ca o metaforă la o ușă închisă iubirii, iar ideea lui era să debiteze ciocanul și în locul acesteia să graveze o floare.

Aproape instantaneu ușa se deschide cu un pod de lemn la intrarea căruia un simbol cu un pește era gravat ca panznic, iar deasupra lui era trecut proverbul egiptean de tip ghicitoare :

” Zâmbeşte-i vieţii pentru ca ea să-ţi zâmbească “

Ce era frapant era faptul că sub pod era doar nisip uscat, dar podul transpira a sudoare. Asta și pentru un împătimit al filosfoiei ca și Cris, părea că pune capac, căci nu putea înainta pe pod fără să roțile mașinii să patineze. Oare ce voia podul plin de apă, dar cu un nisip așa uscat? Tot chinuindu-se să avanseze, la un moment dat își ia inima în dinți și coboară din mașină, dar ia o trântă ce-i dă shut down câteva clipe. Au fost câteva minute în care își aducea aminte de momentele petrecute cu prietenii în care el bea vin și ceilalți bere. Când se dezmetici se gândi că poate dacă gravează o etichetă de bere sub citat, poate podul se va domestici.

Instant un râu de bere a cuprins podul, Cris reprezindu-se spre căpătul lui, lâsând mașina în urmă. Și iată-l ajung pe eroul nostru la poarta de ieșire, unde pe jos stătea un copil ce plângea că e singur pe lume și are doar o jucărie uzată de plastic în formă de bicicletă să-i țină de urât. Empatic și darnic, Cris folosi ultimele resurse de energie ale gravatorului pentru a personaliza jucăria, oferindu-i o paletă largă de culori. Drept răsplată copilul îi deschide, introducând o carte de vizită în ușa spre o oază a Paradisului. Puștiul se face nevăzut, iar Cris râmâne cu acea carte de vizită în mână, stanțată cu literele AEFV  și cu gura căscată la ce se dezvăluia în fața ochilor săi.

Apăi să fie oare miraj sau chiar Elixirului Vieții Fericite African?

Momentan nici Cris nu-și poate da seama, cert este că în viitoarele episoade din seria de probe SuperBlog 2018 vom afla mai multe!