YOLO Waka Waka, să conteze fiecare zi în care trăim

Continuând un episod mai vechi iată că într-adevăr Cris B era într-un paradis, dar Elixirului Vieții Fericite African părea încă departe. După atâta aventură lui Cris i se făcu sete și se pune să scuture un cocotier, dar în loc să cadă o nucă, pică un băștinaș care speriat strigă instant după frații săi. În câteva minute, din ambele direcții ale plajei veneau sălbatici furioși, din vreun trib primitv, cu sulițe și strigăte de luptă. Unica soluție a ghiniostului era s-o ia înot, căci la depărtare părea că se vede o navă.

Cu greu, sleit de puteri ajunge lângă un vas de croazieră, probabil cel mai uriaș care îl văzuse vreodată, iar denumirea il deruta: ” Titanic- Vaporul Visurilor 2022″. Nu apucă proceseze nebunia că de sus se vedea o tânără, îmbrăcată în alb, se mai ținea cu o singură mână și care ușor alunecă, femeia căzând în gol în pantecele oceanul, într-o agonie demnă de o dramă shakespiriană. Cris B. nu ezită și se scufundă după ea, prinzând-o și ridicând-o la suprafață, spre rumoarea celor de la bordul vasului, care i-au ridit cat au putut de repede. După o serie de manevre de resuscitare, Trandafira începe să dea apă afară, primind a doua șansă de la viață.

Deși a lăsat în urmă insule exotice, Cris vedea în Trandafira o femeie superbă, prosperă dar cu o viață complicată. Urma să se căsătorească din interes cu un om de afaceri, ce făcut averi din turism de aventură mai în vârstă ca ea, pe care nu-l iubea, dar care-i asigura în continuare comfortul unei vieți fără griji atât pentru ea cât și pentru familia ei. Această întâmplare i-a unit pe Cris și Trandafira ce păreau destul de atrași unul de celălalt, mai ales după ce Cris îi istorisi povestea vieții, poeziile sale de pe blog, și mai ales cartea de vizită ce prin literele AEFV gravate pe negrul mat ascundea atâta mister, mai ales că eroul nostru era practic un om din trecut, deși era unul destul de apropiat.

Cum n-avea bani de bilet pentru croazieră, ca recompensă pentru salvarea logodnicei sale, Crin îl dă un wild cald pentru un turneu de șah, unde câștigătorul câștiga unul din cele 5 circuite safari ale croazierei la următoarele trei excursii personalizate marca Extreme Travel, ultima dintre ele fiind în Africa de Sud. Asta era șansa lui Cris de a căpăta Elixirului Vieții Fericite African și implicit de a scăpa de Natasha, care deși dispăruse, o simțea prea aproape.

Meciul din șaiprezecimi a fost o formalitate, șah-mat din trei mutări contra lui Panseluță. Urma meciul din optimi unde de celaltă parte a mesei era Zambiliu care dintr-o rocadă rege-tură și sah prin deschiderea s-a declarat răpus. Înainte de sferturi era pauză de o zi, iar Cris ia parte la un dineu. Imensul Titanic, acum mult mai stabil decât precedentul, era acoperit în lux, meniurile cu somon, caviar,vmiel cu mentă făceau deliciul oricărui muritor de rând. Dar parcă prin atâta opulență Cris se plictisește și se scuză că se retrage în cabina sa pentru a se pregăti de următorul meci de șah. La plecare îi sătură mâna Trandafirei strecuându-i un bilet în mână : ” Ne vedem pe punte, la miez de noapte!

Era 12 fară un minut și Cris tremura de nerăbadare și un pic de frig. Trandafira își face apariția la fix în haine mult mai casual, cu șapca pe cap pentru a nu fi recunoscută. Lui Cris nu-i păsa așa tare de aparențe așa că îi înfașcă șapcă și i-o lasă pradă vantului, regia continuând cu multă tandrețe pe puntea pustie, fiindcă toți erau în sala de bal la recepția plină de stil, mâncare și băuturi extravagante, unde se devolau mari înțelegeri de business. Cris și Trandafira erau în lumea lor, a pasiunii nebune, unde buzele erau acum un întreg, formula apei fierbinți ce se pierdea pe frunțile lor căpăta nuanțe de aburi. La primul sunet suspect, cei doi se evaporă înspre sala de depozitare a mărfurilor.

Acolo se inițiază un joc de-a prinselea, unde Trandafira se acundea după cargouri iar Cris de fiecare dată când o găsea se alegea cu un sărut tot mai pasional. La un moment dat, un container ce-i licurea încuietoarea le atrage atenția, iar Cris simte că în buzunar cartea de vizită se încinge așa că o scoate și o lipește de lăcat. Ușile se deschid, unde o mașină de epocă ce semăna perfect cu cea din primul Titanic strălucea perfect. Trandafira nu ezită și îl ia de mână pe Cris, aruncându-se peste el pe bancheta din spate. În clasicul automobil atmosfera era mai presus de haine, care nu au mai avut nevoie nici de posesori și nici de umerașe și pe jos și pe sus le stătea la fel de bine. Două nebuni, erau acum două animale de predă, ce se devorau unul pe altul, se dedicau unei nopți, unei clipe de neuitat, o șansă o dată-n viață, fără capricii, cu o mie de rotații pe minut…

Ziua următoare se deschide în zorii din largul Oceanului Idian, latitudinea sud de 1,68 de grade, longititudine est 51 de grade, unde pe jumatate acoperită din trupul ei gol Trandafir este trezită de mirosul unui mic-dejun cu ceai, english breakfast, macarons și o poezie sub ceașcă, lasată de Cris B, care părea că se risipise :

“Iarta-mă că te-am lăsat pradă somnului

Căci eu, cu voința Domnului

Vreau azi să câștig,

Să mă aproprii câte un pic,

De idealul de neatins

De visul de necuprins.

Dacă apuci să te franjurezi,

Poți veni să mă încurajezi.”

Cris nu o ducea foarte bine, era nevoit să sacrifice piesă după piesă, totul culimând cu un șah, unde era obligat să mute regele, lăsând regina descoperită. Florea de colț era aproape să-i pună căpat călătoriei eroului nostru. În tensiunea partidei își face apariției și Trandafira, care încerca șă-și găsească un loc cât mai aproape de cei doi jucători. În euforia atmoferei Florea de colț face câteva mișcări în grabă și lui Cris îi trebuia o singură mutare cu regele ca să scoată remiza. Se uită în ochii Trandafirei care zâmbește golaș și inocent și mută decisiv. Floarea o ia razna, îi bagă mâna în gât lui Cris, încercând să-l sugrume, dar Trandafira îl salvează lovind-o în cap pe Florea de Colț cu tavă grea de argint, luată de la ospătar. Florea este descalificată, iar Trandafira îi sare în brațe lui Cris spre stupoarea tuturor. Iederă, fratele vitreg a lui Crin, ca era un admirator secret al Trandafirei privea cu ciudă popularitatea crescândă a lui Cris și îl cheamă pe vărul său  Buruiană, dându-i ordin ca la meciul din semifinale să-i otrăvească ceaiul.

Trandafira aude fără să vrea discuția, dar cum a fost descoperită, a fost închisă în propria cameră. La meciul din semifnale, Buruiană se deghizează în ospătar și la finalul meciului când Cris era prea bucuros să-i dea seama de ce bea, urma să-i ofere un ceai care să-l ucidă la 6 de ore după, totul să pară o comă alcoolică. Frezie părea un jucător neobișnuit de slab, Cris nu înțelegea cum a ajuns într-o faza așa avansată, adversarul său abia știa să mute piesele. Meciul se termină în câteva minute, iar Trandafira este tot mai disperată să iasă, lovește cu tot ce apucă în ușa care nu se deschidea, deși meciul se auzea că era gata. Cris soarbe cu ardoare din ceai, spărgând cana de bucurie, în uralele fanilor, spre satisfacția lui Iederă care-și vedea obiectivul atins. La câteva minute după, o femeie misterioasă, cu accent rusesc și forme desenate de artiști, intră la Trandafira în cameră, recomandându-se a fi prietenă de lui Cris, care o liniștete spunându-i că i-a schimbat ea ceaiul când Buruiană nu era atent. Ca să creeze impresia de confidentă de încredere îi transmite că eroul nostru le așteaptă în camera lui mai târziu să planuiască evadarea lor.

Dar Cris era cumva obligat să rămână la dineul finaliștiilor, unde să povestească de zeci de ori cum a câștigat toate meciurie, să-i dea pe spate pe sponsorii competiției. Cât timp îl așteptau pe Cris, femeia misterioasă îi propune să servească un ceai.

Dineul se transformă în petrecere în toată regula, iar Cris ajunge abia dimineața, unde o descoperă pe Trandafira fără viață, iar Natasha vine din spate și îi pune o batistă cu cloroform la gură, adormindu-l. Cris se trezește pe un scaun, legat, unde Natasha îi felicită pentru treaba minunată făcută și că datorită lui a reușit să intre în posesia Inimei Oceanului, un safir încrustat cu diamante de 56 de karate, purtat de Ludovic al 14-lea în timpul unei expediții în Africa de Sud.

Natasha era finalistă cu care urma să joace finala competiției de șah, dar planul ei era ca pirații somalezi care primiseră pont că este navă de oameni bogați în apropiere, să atace Titanicul în timpul meciului până să se afle că Trandafirei a murit și ei să se facă nevăzuți și să fugă cu o barcă spre Africa de Sud, având aproape toate elemente necesare pentru găsirea Elixirului Vieții Fericite African.

Cum știa că vina pentru moartea moartea Trandafirei îi va fi atribuită lui, Cris nu avea ce face și trebuia să intre încă o dată în jocul diabolic al Natashei.

Meciul trebuia să dureze măcar o oră conform planului până să ajungă pirații somalezi. După prima jumătate de oră, deja amândoi căscau la cat de prost jucau, se plimbau cu pionii și cai pe tablă ca pe propria pășune. Observând că regele Natashei e blocat, Cris îi dă șah-mat folosind calul, iar Natasha devine siderată. Cris se grăbește să-și ia premiul și să ceară o barcă pentru a merge cât mai repede sub pretextul că este foarte nerăbtator să prindă o sarbătoare specială din Kenya. Natasha adoarme instant la finalul meciului, fiind sedată cu un somnifer în ceai, iar pe vasul de croazieră tocmai se aflase că Trandafira a fost otrăvită, iar Crin tocmai ce primise un video pe telefon cu Trandafira leșinând în brațele Natashei. Cris avuse în minte un sex-tape cu Trandafira și avea montată o cameră ascunsă, dacă nu avea șanse să o ia pe Trandafira cu ea, măcar să rămână cu o amintire frumoasă.

Cris acostează în Kenya, pe insula Lamu, unde se oprește la un bar plutitor pentru a-și lua repere de călătorie în drumul spre Africa de Sud. Se pare că mijlocul de transport cel mai utilzat era măgărușul, deci aventura de tip expediție Africa urma să fie din ce în ce mai distractivă. Era un peisaj destul de natural, până și pereții caselor erau făcuți din corali.

Se pare că umătoarea încercare doar pentru a ajunge în Tanzania era să găsească masca Shela, care îl facea eligibil pentru a trece neobservat în rândul triburilor. Legenda spune că ea se găsește în satul Maasai din Parcul Național Porțile Iadului. Ce nu știa era că pentru a ajunge în acel sat trebuia să treacă printr-un canion.

Canionul era prin de suișuri și coborâși, practic apa croise un drum spre necunoscut, spre un târăm magic la limita superioară a binelui, respetiv limita inferioară a răului. În timp ce se tot câțăra pe pietre, la un moment dat aude un scâncet unui pui de cățel, care după cercetări mai amănunțite era prins într-o peșteră micuță, aproape surpată în totalitate. Instinctiv, Cris dă să-l salveze, dar o voce exotică, plină de erotism încerca să-l atrăgă în Dormitorul Diavolului. O ispită cafenie, cu forme descoperite, ce străluceau sub vâltoarea soarelui, năpândindu-i mintea lui Cris. Eroul nostru mușcă din pumn își trage cățelul, apoi o ia la fugă repede să nu se mai lase ademenit de tentanțiile locului.

Grăbit fiind se împiedică de o oală și niște legume, iar in fața lui era un perete unde se vedea doar in gaură pe unde nu se putea intra, sub ea scria ” Dracu e mahmur, nu intrați decât dacă puteți face o ciorbă bună!” Cum în Bucătăria Iadului curge apă de 80 de grade și ceva materiale de bază găsea pe acolo, nu părea chiar așa de greu chiar și pentru un afon al gătitului cum e Cris B. După cam o jumătate de oră, reușește să facă o porție dar când introduce oala în gaură, instant o zboară Diavolul înapoi. Se gândește ce se gândește Cris și își aduce aminte că mai are ceva țuică în ghiozdan și de data asta îi livrează aceeași mâncare dar cu un recipient spirtos în față. Piatra pică, iar Cris este invitat în Sufrageria Diavolului, unde îi se propune un pact, în schimbul sufletului său poate avea toate Elixirele Vieții Fericite, inclusiv cel African. Eroul nostru refuză și ca pedeaspă este trimis dezbrăcat în Dușurile Diavolului unde ispita din Dormitor alături de alte 6 supuse îl așteptau. Că să poate trece mai departe Cris trebuia să le satisfacă pe toate, să le facă să urle atât de tare încât peretele perfect vertical să se cutremure și să se preschime în scări. Cu chiu cu vai, cu materiale auxiliare din jur, cu bancuri, Cris obține pașaportul spre satul Maasai.

Etiopia_p2

Băștinașii, din Maasai, deși în sinea lor erau niște triburi primitive au crezut că e fratele de a lor când l-au văzut dezbrăcat, l-au ajutat cu ceva haine, dar masca se pare că a fost furată de o exploratoare ce se plănuia operaținea ascensiune Kilimanjaro. Însă pentru a ajunge pe munte trebuia să treacă prin Parcul Național Aberdares, ce presupunea înot prin râul Magura și traversarea unei păduri. În toiul drumeției forestiere, după atât înot și mers, se face noapte, iar eroul nostru se hotârâște să înnopteze cu ajutorul cortului, lângă o sursă de apă. Dimineața face ochii mari cât cepele când i se dezvăluie cascada Thomson, locul zeilor, descoperit de exploratoul scoțian Joseph Thomson, unde Regina Elisabeta a Marii Britanii și-a petrecut o parte din luna de miere. Înaltă de peste 200 metri, se spune că face trecerea de la viața la moarte, mai ales pentu cine se încumetă să o traverseze cu barca. După un moment de contemplare ce cumva l-a și energizat, Cris își face curaj s-o ia din loc, doar că după doar câțiva pași pică într-o plasă de braconieri și este înălțat.

Era clar că era mâna Natashei, care cumva a scăpat de pe Titanic și îi pândea orice neatenție. Instant sare și taie capcana, îi aplică două palme, un pumn și un sărut cu un foc ce probabil nici oceanul nu era în stare să-l stingă. Îl lasă năucit, dispare în văzduh, dar din fericire îi lasă masca Shela, ce-i asigura accesul în Tanzania, unde trebuia să escaladeze muntele Kilimanjaro.

Escaladarea acestui munte necesită un antrenament temeinic de cel puțin două luni și provizii care să asigure energie și vitalitate. Cris începe în Arusha cu partea de cumpărături, folosind macheta Maasai primită din sat drept simbol al integrării în comunitate, localnicii arâtându-i respect. Au urmat partea de fructe, legume, orez, carne. La nivel de traseu există o mulțime de opțiuni,  majoritatea alegând ruta majjhime, deși nici una este 100% sigură, deci trebuiau setate toate elementele de precauție și risc. Traseul mjjhime dura 6 zile, dar era plin de trafic, fiind cea mai populară rută așă că eroul nostru merge pe varianta trecătorii vestice care deși dura 9 zile, facilita acomodarea cu altitudinea într-un mod mai ușor de suportat. Lichidele sunt vitale în această drumeție, se recomandă cel puțin 3-4 litri pe zi băute în stil ” Poulet Poland” adică încet, pentru ardeleanul de Cris, aceasta fiind deja un obicei înnăscut.

Și așa începe ziua 1 prin jungla cu vegetația deasă, sub supravegherea maimuțelor deja respirația înceapă să-i fie mai grea lui Cris datorită umezelii și înaintării în altitudine. Adevărații eroi din această experiență sunt cărăușii, care conform legii tanzaniene nu pot duce mai mult de 20 kg, fără ei Cris nu ar avea nici o șansă. La altitudini joase, corpul uman poate procesa orice tip de mâncare, așa că prima seara a fost un festin culinar, urmată de un somn exotic în cort.

Ca să se energize in dimineața din ziua 2, serpașii au organizat un dans african, căci urma un drum spre tabăra Shiro ce presupunea un warm up de 300 de metri avansare în altitudine. Deja vegetația înceapă să devină mai rară și mai mică ca și dimensiuni. În zona asta fără o pălărie, chiar una de Indiana Jones și ochelari de soare, există șanse foarte mari să faci insolație. Ajuns la Shira, Cris era uimit să vadă pentru prima oară vârful, un pic învăluit în ceață, la cota 3350 de metri.

Dimineața zilei 3 s-a transformat din 6:30 în 11:30 din cauza unor probleme cu stomacul, care defapt era rău de altitudine. Cris știa că este foarte important să verifice de două ori pe zi nivelul de oxigen și pulsul, care desigur că vor scădea odată cu ascensiunea spre vârf. Și-a revenit cât de cât eroul nostru și a pornit din nou la drum, unde pe drum a trecut pe lângă tabăra memorială Scott Fischer, un alpinist american ce a murit în 1996 pe Everest, fiind primul american alături de Ed Viesturs care a atins K2, fără mască de oxigen. Sfârșitul primei zilei este sabotat de mică furtună, fiind binecunoscut faptul că la munte vremea este imprevizibilă, fapt ce l-a adus pe Cris în impas, cel mai sigur era să se întoarcă, opțiunea să urce era foarte riscantă.

Și totuși ziua 4 aducea o vreme mult mai permisivă și călătoria își putea relua cursul normal prin deșertul aplin, la 1524 metri de vârf, fără nici un fel de semnal mobil. Oprirea pentru această zi s-a stabilit a fi la Turnul de Lavă. Aici aclimatizare necesita cel puțin două zile, fiind vorba de o înălțime de 4572 de metri, zona de pericol. Mâncarea se reduce la multe supe, deoarece temperatura noaptea de la 10 grade pe zi coboară sub 0. Bineînțeles că și eroul nostru dormea în cele mai groase haine pe care le avea, purtând mănuși, căciulă și tot tacâmul.

Ziua 7 avea ca obiectiv tabăra glaciară Cap de Săgeată, situată la 4903 de metri altitudine. Drumul începe să arate mai degraba a expediție Nepal decât una ectuatorialo-tanzianiană, practic ca o expediție Everest Base Camp. Sfârșitul acestei zi aduce zăpada africană și Cris simțea un fel de upgrade natural în plămânii săi, care păreau că respiră mai multă viață ca oricând.

Mont_Blanc.jpg

Ziua 8 era dedicată Trecătorii Vestice, cea mai tehnică parte, unde era nevoie de caschete care să protejeze împotriva căderilor de zăpadă și pietre și lanterne pentru vizibilitate. Trezirea era setată la 3 dimineața ca să poată ajunge la răsărit. Cris nu-și dădea seama de ce se simte încă fresh, îi era frică să nu înceapă să halucineze. Senzația era de izolare, pustiul era toată muzica, tot ce sa mai puteau auzi erau pașii și inima ce pompa puternic, gura căuta aer, gustând vânt. Cu 70% pericol, după 6 ore de urcat pe pietre, au ajuns la peretele din craterul Jarra. Parcă era altă planetă, zăpadă cât puteau ochii cuprinde, cu blocuri uriașe de gheață, lângă plaja de nisip uscat.

Cris nici nu-și dădea seama că unghia i-a degerat, lucru comun când în cort sunt -5 grade, iar afară cel puțin -15 grade. La asta se adăuga și râul de altitudini mari, care se aplică la peste 75% din cazuri.

Ca un bătrân mergând foarte lent, cu dureri groaznice de stomac și cap, Cris B. reușește în sfârșit să cucerească vârful Uhuru , cel mai înalt de pe Kilimanjaro și al întregii Africi. Desigur că un urlet de bucurie a încununat și acest efort, urmat multe poze și mai ales selfie-uri.

2016-1-aconcagua.jpg

În mod normal, conform itinerariului urma un drum spre insula Zanzibar, unde Cris să să se relaxeze la umbra palmierilor, savurând preparate locale cu mirodenii mirifce, iar miscarea să se rezume doar la scufundări cu delfini, dar Natasha avea alte planuri.

Nici nu a ajuns bine eroul nostru, că spionul moldovean era la bordul Mauretaniei, alături de camarazii ei pirați, iar Cris se lua de cap, era foarte probabil să nu mai ajungă până se termină acest serial în Africa de Sud și partea cea mai nefericită era că pierduse pe munte și cartea de vizită.

Cum se o vedea la departare și era iminent că să-l captureze, Cris decide ca măcar să apuce poate pentru ultima oară șă-și verifice facebookul, unde găsi un citat distribuit chiar de Natasha, cu care punem punct acestui episod din seria SuperBlog 2018:

“Nu măsura viața în numărul de respirații, ci în numărul momentelor care ți-au tăiat rasuflarea”

Advertisements

One comment

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s