Nebunia lui Halep

Azi-noapte pe la 12 şi ceva zic hai să stau pe Eurosport la TV până pe la 2:10 să le vad în acţiune pe cele 2 românce ale noastre de la Australian Open rămase pe tabloul principal din proba de simplu feminin, în speţă no1 mondial Simona Halep şi Ana Bogdan care se luptau pentru accederea în turul 4 al competiţiei.

Iniţial am rămas focusat pe meciul Ana Bogdan – Madison Keys, unde americanca, favorită nr 20 pornea ca mare favorită, la Halep am zis că sigur bate lejer. Ana a făcut o figură frumoasă, dar după o oră şi un pic la capătul a 2 seturi 3-6, 4-6, românca noastră care sper că va intra în top 100 WTA după ce la junioare era în top 3, a trebuit să se recunoască învinsă în faţa aşilor şi loviturilor fulger ale americancei ce depăşea viteza de 150 km/oră. A avut şansele ei să facă rebrake mai ales la 5-4 în setul 2, dar experienţa şi diferenţa de valoare a făcut diferenţa.

De cealaltă parte adversara lui Halep, Lauren Davis, o piticanie războinică de 24 ani, număr 76 mondial şi-a depăşit maxim condiţia, dacă ar fi luptat şi Ana Bogdan aşa poate ar fi avut şanse cu Keys.

Primul set a fost câştigat oarecum nesurprinzător de Davis care a cam dominat-o pe Halep cu scorul de 6-4. În setul 2 Halep şi-a regăsit cât de cât ritmul şi a replicat cu un simetric 6-4.

După peste 4 servicii-meci ratate de Halep în decisiv se ajunge la set de peste 2 ore, că în decisiv la Australian Open nu se joacă tie-break.  La pentru 11-10 pentru Davis 40-0 în game Halep salvează şi ea 4 mingi de meci salvate şi câştigă game-ul. Imediat după Davis cere pauză medicală pentru o problemă la unghie.

La 11-11 îi vine rândul lui Davis să salveze 5 mingi de break şi să-şi adjudece serviciul. La 12-12 din 40-0 pentru Davis, Halep revine la 40-30 dar Davis are bulan maxim cu o minge ricoşată din fileu în terenul româncei noastre. Şi iată că Davis cere din nou pauză medicală, să abandoneze dracu odată să pot dormi şi eu 2-3 ore în noaptea asta:))

Pielea mea am rămas şi fără seminţe, s-a dus o pungă întreagă de pestriţe şi Halep era condusă în setul decisiv cu 13-12 de bighidoaica asta ce scoate lovituri în cross la limită. După cum se oprea şi când servea parcă o copia pe Masha la tacticile murdare.

Se face 13-13 şi Halep începe să şchipăteze, deci meciul ăstă avea un dramatism mai ceva ca într-o telenovelă. La game-ul următor la 0-0 mai pică în fund şi Davis, atâta s-a crăcit tot meciul :)) Hai că face Simona 40-0, 3 mingi de break. Prima o anulează bighidoaica, dar la a 2-a constănţeancă o pune la perete, 14-13 Halep şi urmează să servească pentru meciu pentru a nu ştiu câta oară…

27 de gameuri, mai multe decat primele 2 seturi la un loc. Halep face 15-0, dar normal că bighidoaica egalează la 15-15, apoi Halep o ţăpă afară 15-30. Tenis dus la extrem, dupa un raliu foarte disputat se face 30-30 ca Davis iară dat-o în fileu. Davis se ţine de prostii şi o dă în out, 40-30, MINGE DE MECI HALEP! Mai încearcă Davis încă un cross la limită, dar se duca puţin afară. GAME, SET, MECI, dupa 3 ore şi 45 minute Halep câştigă în faţa lui Davis cu 4-6, 6-4, 15-13. 

Imediat după meci, Simona a declarat la cald: “Foarte greu, foarte lung, sunt fericită că am rezistat. Am arătat un ritm bun, vă mulţumesc pentru suţinere! Acum muşchii mei parcă nu-i mai simt, nu mai simt nimic, dar sunt fericită că sunt în turul 4!

FELICITĂRI SIMONA HALEP! EŞTI CEA MAI FRUMOASĂ NEBUNĂ DIN LUMEA TENISULUI!

Advertisements
Tagged with: , , , , , , , , , , , , , , , ,
Posted in De la Rasarit la Apus, My life

Rampă spre dor

 

rampa de vise poe 1rampa de vise poe 2rampa de vise poe 3rampa de vise poe 4

 

Tagged with: , , , , , , , ,
Posted in De la Rasarit la Apus, My life, Ordinary things, Poetry

S-au deschis înscrierile la B-Social

Update

Buna, dragi prieteni! Cu regret va anuntam ca amanam evenimentul B-Social datorita interesului scazut manifestat prin numarul mic de preinscrieri. Punctual o sa elaboram curand un studiu de piata in care sa vedem ce va doriti de la un astfel de eveniment.

Buna, oameni vorbăreţi! După 4 ediţii mai mult sau mai puţin reuşite de B-Dating, noi cei din Asociaţia Be Antreprenor Weekend Meeting (că mai sunt pe acolo preşedinte, project-manager şi altele când am timp) ne-am gândit sa rebranduim B-Dating în B-Social, lăsând şanse şi celor mai timizi participanţi să vină. Pentru acest eveniment am gândit reţeta în felul următor:

afis.png

Aperitiv: Proiecţie de film supriză aşa pe un 19 ianuarie ora 19:00

Felul 1:Se iau fete şi baieti în 19 ianuarie ora 20:30, se mixează în sesiuni de networking a câte 5 minute, apoi se condimentează.

Felul 2 Dance party şi karaoke în stil Costineşti

Desert O gască de mers la mare la vară.

Acesta este şi un eveniment de promovare a campaniei Din Suflet pentru Cluj! 

La intrare dacă faceţi şi voi o donatie minimă de 5 lei nu cred că se face gaură în cer, să nu stăm noi să calculăm când ne-om recupera investiţia :))

Dacă vă tentează să încercaţi reţeta click pe formular de preinscriere până joi 18 Ianuarie, ora 21:00.

Bucătaria cu pricina este Urania Palace, de pe strada Horea 4, bineînţeles în Cluj-Napoca!

Chefs normal că noi suntem, adică Asociaţia Be Antreprenor Weekend Meeting! 

Asociaţia ce găteste acest eveniment a fost iniţial grupul informal de iniţiativă Din Suflet pentru Cluj, fondat în februarie 2015 cu ocazia procesului de bugetare participativă din cadrul Cluj Capitală Europeană a Tineretului. Primele proiecte au vizat educaţia antreprenorială, pornind de la conferinţe ca ” Între financiar şi antreprenoriat”, evoluând cu ” Be Antreprenor Weekend Meeting” ce s-a scalat în întâlniri continue săptămânale timp de câteva luni între micii antreprenori.

Uşor am evoluat spre B-Start, un tip de accelerator pentru dezvoltare de idei de afaceri , de aici ne-am oprit o clipă să tragem puţin aer în piept, conştientizând nevoile comunităţii din jurul nostru. Aveam complementar proiectele “Tabără de o seară” şi “Tensiune şi prim-ajutor pentru sănătatea tuturor” care de la o ediţie la alta vedeam că au o priză tot mai mare la public, cel mai probabil bănuiam noi pentru că eram mai aproape de ofurile locuitorilor din Cluj. De aceea am zis să îmbinam utilul cu plăcutul şi să facem un proiect de nişa numit B-Dating, foarte îndrăzneţ ce a ridicat multe sprâncene şi vociferări între cei mai conservatori, care a ieşit şi nu prea…

Prezentul este B-Social, 19 ianuarie ora 19 00 la Urania Palace de pe strada Horea nr 4 unde după o încâlzire cu o proiecţie de film, vom da drumul sesiunilor de networking şi vom încheia cu un party de tip karaoke în stil Costineşti că stim sigur că destinaţia finală a acestui proiect este marea, cu o gaşcă mai mică sau mai mare, dar corespunzătoare!

Viitorul este campania Din Suflet pentru Cluj, care se anunţă a fi o 3-a ediţie upgradată, cu idei noi de proiecte, cu un impact sincronizat cu nevoile clujenilor. Vă aşteptăm cu mintea şi inima deschisă 🙂

Pentru alte idei şi propuneri, dacă aveţi afinităţi de voluntari cu deschidere spre proiectele noastre vă stăm la dispoziţie până ne updatăm site-ul cu pagina asociaţiei şi pagina de social media a eventului!

cover foto.png

Tagged with: , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,
Posted in De la Rasarit la Apus, Marketing, My life, NGO

“Cronicile din Narnia” vs” Perle” Close Review

Zilele trecute un prieten mă tot bătea la cap să mergem la shopping să-şi ia ceva ţoale noi. După ce ne-am rătăcit prin magazine de gaget-uri, înainte să mă lovească crunt foame dau de un anticariat unde găsesc după desciere, probabil cea mai atractivă carte ce se numea ” Perle” de Colin Falconer, Îmi şi imaginam deja un fel de Piraţii din Caraibe şi partial aveam dreptate, sper să înţelegeţi şi de ce.

Azi mă uitam la un live pe facebook de la Radio Guerilla cu imagini de la Marea Neagră şi cum tot azi terminasem cartea mă gandeam ce fain ar fi să dau de un film ce se petrece pe mare, încă nu-mi ajunge cartea, apetitiul meu de mare e cateodată imposibil de măsurat. Aşa am găsit un film live pe facebook “Cronicile din Narnia – Călătorie pe mare cu Zori-de-Zi”, gândindu-mă: ” Mamă, ce close review va ieşi!”

Cartea ” Perle” îl are în centrul poveştii de la început de secol XX pe Cameron Mckenzie, un scoţian, fost scufundător în Marina Regală, provenit dintr-o familie foarte saracă, ce ajunge în Insulele Lacepede, Lagrange Brome Point, în vestul Australiei pentru a-şi îndeplini visul, acela de a găsi o perlă pe fundul oceanului care să-l facă bogat. Acţiunea este de un dramatism şi suspans împins până la limite înca din startul aventurii unde Cam îl resuscitează în extremis pe Tanaka, scufundătorul japonez principal, printr-o metodă foarte originală. Ulterior ca recunoştiinţă japonezul îl va ajuta financiar, dar îi va da şi lovitura de graţie pe plan personal, devenind un avar după bani şi putere.

De celalată parte găsim 2 fraţi orfaini Edmund şi Lucy ce se ascund pe timpul războiului la unchii lor, unde nu se înteleg prea grozav cu vărul lor Eustache. Într-o zi cei 2 priveau fascinaţi la un tablou din cameră, ce înfăţişa o corabie pe mare, vărul lor părea indiferent, până la un moment dat când pictura prinde viaţă iar camera se indundă, devenind portal spre corabia The Dawn Treader, unde sunt întâmpinaţi de prinţul Caspian.

Părea ca Mckenzie a dat lovitura gâsind cea mai superbă perlă, însă este drogat cu opiu şi păcălit de către Patrick Flynn, un irlandez viclean. Cam jură că se va răzbuna pe bătrânul şiret, însă ajunge să se îndrăgostească la un dineu de fica lui Flynn, Kate, între cei doi născându-se o pasiune nebună, culminată cu un copil foarte curios şi energic ce se va numi Jamie. Cam vede acest prunc ca ocazie ideală să se răzbune pe Flynn, dar se trezeşte alungat din oraş, iar Kate rămâne doar cu opţiunea mai convenabilă din punct de vedere financiar de a se căsători cu moştenitorul imperiului din zonă, George Niland, care era atât de îndrăgostit de ea încât a acceptat să o ia de nevastă chiar dacă era însărcinată şi ştia că nu îi împărtăşea sentimentele.

Odata ajunşi pe corabie, Eustache este foarte speriat de universul ce-i apare în faţa lui, de la un şobolan vorbitor şi chiar un minotaur ca membrii de bază ai echipajului condus de Caspian, plecaţi în salvarea celor 7 lorzi ai Narmiei, operaţiune la care se alatură şi Edmund şi Lucy, iar Eustache fiind nevoit şi el, deşi primul gând a lui era să anunţe ambasada Marii Britanii că a fost rapit. Prima oprire este în Lone Island unde oamenii erau vânduţi ca scalvi sau sacrificaţi în larg, lasaţi pradă ceţii să-i răpească.

Simeon un manilez devenit scufundator a lui Cameroon, într-una din nopţi îi fură o perlă foarte preţioasă găsită între scoicile încă nedesfăcute, visând şi el la o viaţă de bogat alături de Anna, o fica foarte manipulatoare de afacerist britanic de pe insulă. Manilezul după o serie de lupte cu Hamaguchi, nepotul lui Tanaka, pentru postul de scufundător principal şi stârnirea unei revolte pe insulă între băştinaşi şi japonezi nu se lasă şi încearcă să vândă perla tot lui Flynn, care avea renumele de mare negustor de bunuri furate. Aceştia ajung să se încaiere şi Simeon îl ucide pe Flynn şi fuge cu banii acestuia. Cam aude gălăgia şi fuge să vadă ce se întâmplă, fiind pe intuneric se împiedică de cadavrul lui Flynn, pâtându-se de sânge peste tot, adâugând trecutul lor conflictual,  ulterior este acuzat şi încarcerat pentru spânzurătoare de către judecător.

Pe următoarea insulă în timp ce echipajul Down Treader dormea, Lucy este rapită de nişte pitici invizibili care nu ştiau să citească şi o forţează pe Lucy să citească o vrajă ca să-i facă vizibili. Vraja fusese făcută de magicianul Coriakin care vroia astfel să-i camufleze de forţele raului ce rapeau şi vindeau oameni ca sclavi. Tot Coriakin le dezvăluie harta magică cu localizarea Dark Island, care era sub vraja fortelor răului, ce putea să fie ruptă doar prin suprapunerea celor 7 săbii ale lorzilor Narmiei. Protagoniştii au fost avertizaţi cu această ocazie că în aventura lor o să fie ispitiţi şi încercaţi de cele mai mari frici şi dorinţe ale lor.

Rosie, o prostituată indragostită de Cameroon încercă să fie alibi lui susţinând ca au făcut dragoste în noapte mortii lui Flynn, dar procuroul o decredibilizează în faţa juraţilor. Cam este salvat de Simeon care în ciuda uneltirii lui George Niland, mustrat prea mult de conştiinţă şi fantoma lui Flynn, ce-l bântuia tot mai des, mărturiseşte crima comisă. Cameroon se căsătoreşte cu Rosie deşi era însărcinată cu un copil din flori. Astfel se naşte Elvie, o fată băieţoasă şi antisocială, dar curajoasă. Cam se comporta cu ea ca un tată natural, deşi problemele financiare îl adânceau tot mai tare în pragul alcoolului şi al disperării. Cumva natural şi Jamie băiatul biologic a lui Cam deşi nu ştia originea pornirilor, este atras de pescuitul în adâncime de perle, Cameroon faţă de Geroge fiind mult mai deschis în a-şi dezvălui secretele de căutător.

Capture

 

Mai sunt o mulţime de evenimente care mai de care mai fantastice, dramatice, super-triste care vă asteptă atât în cartea ” Perle” cât şi în filmul ” Cronicile din Narnia – Călătorie pe mare cu Zori-de-Zi”, eu am zis doar să va deschid apetitul la început de an de aventură, mare, dorinţă de succes şi instigare la iubire, că e cea mai de preţ dintre toate. Aşa să luptăm şi noi ca personajele din aceste poveşti pentru ce avem în inimă, să nu ne lăsăm înfrânţi de tentaţiile şi deznădejdea dîn jur 🙂

20180104_013015.jpg

Tagged with: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,
Posted in De la Rasarit la Apus, My life

Raluca partea a 3-a- Un nou Yolo-început

Ai regrete?

Legate de..

Dacă ai în general regrete…

Am regrete, dar într-un fel mă gândesc că acele clipe m-au ajutat să ajung unde sunt acum, dar cred că ar fi momente pe care aş încerca să le schimb…

Dacă ar veni Raluca din anul 1 de facultate alături de noi…

🙂

 Cum arăta şi ce i-ai spune?

Cred că era foarte incântată unde este, foarte visătoare, cred ca i-aş zice să lucreze mai mult la coreeană şi să nu se ia după alte persoane, în anul 1 cam toată lumea era: “ Îmi place muzica coreeană, artista asta, artistul ăsta!” Iar eu nu mai eram în acea zonă, am încercat să pretind că-mi plac anumite trupe tocmai ca să mă simt că aparţin unei găşti…

Ai modele pe care le urmezi în viaţă?

Sunt diferite persoane care au ajuns să-şi realizeze visul şi e de admirat, înseamnă că nu numai ele pot să facă asta şi eu pot să fac, din punctul ăsta pot să le admir dar nu am un idol..

Tu atribui fericirea succesului?

Nu!

De ce?

Nu ar trebui să fim fericiţi doar când reuşim să facem ceva, până la urmă şi un esec cred că este un pas înainte…

Un şut în fund 🙂

Da, dacă am avea numai succes ce am face?!

Cum ai defini tu fericirea?

E foarte greu de exprimat ce e fericirea…

Cum se spune la fericire în coreeană?

행복-Haengbog, eu sunt fericit- 나는 행복하다!-Naneun haengboghada! Cred că fericirea stă şi în lucrurile mici din jurul nostru şi când vezi oamenii ăştia jucând trivia e un lucru care te-ar putea face fericit!

14716241_915399578561442_6714182605317053698_n

Crezi că există o vârstă la care nu-ţi mai permiţi să te joci? Ţie ţi-ar mai veni să te joci la vârsta ta?

Cred că noi toţi ne jucăm în felul nostru, tot timpul trebuie să avem inocenţa copiilor, uneori încă mă simt foarte mică, în mintea mea mă compar cu un copil de 14 ani, nu am rămas la vârsta aia, dar totuşi uneori mă comport copilăreşte!

Vorbeai de muzică, ai anumite preferinţe în materie de muzică? Pentru starea pe care o ai acum, ai alege un anumit gen sau un anumit artist?

Ar fi o melodie în coreeană foarte veche, care te incurajează, să nu te dai bătut şi că dacă ai tăria de a crea, lucruri bune vor veni!

Şi cum se cheamă?

Stai că-ţi zic, cred că ar trebui să o am…송대관 – 해뜰날- Song Tae-Gwan- Moartea

Din punctul meu de vedere întrebările şi-au atins ţelul… uite ar fi mai fi o curiozitate totuşi, care sunt ambiţiile pe viitorul apropiat, visul de care eşti cel mai apropiată să-l îndeplineşti?

Momentan îmi caut un job, cred că asta e într-un fel şi o piedică ca să ajung mai departe şi întoarcerea în Coreea e doar la căţiva paşi, depinde de mine dacă vreau să acţionez!

Eu deobicei las şansa interlocutorului să întoarcă moneda şi să-mi adreseze ei sugestii, reclamaţii, întrebări…

Oh, aş avea multe întrebări!

Te rog!

De exemplu, ce înseamnă fericirea pentru tine?

E citatul clasic din Chirilă” Fericirea este ceva ce nu se atinge niciodată dar în căutarea ei merită să alergi toată viaţa”!

Crezi că fericirea nu se atinge niciodată?

Nu, daca aş atinge-o aş fi plictisit şi imediat ar dispărea, it’s all about the journey is not about the destination!

Cine eşti tu?

Cine sunt eu?! Întrebarea asta cred că mi-o pun în fiecare zi!

Serios?!

Şi în fiecare zi sunt o altă persoană, o persoană mai bună decât ieri! Pot să zic la nivel tehnic că sunt blogger, antreprenor, visător de profesie, contabil cu studiile, om de marketing, dar dacă ar fi să definesc simplu sunt o persoană mai bună decât am fost ieri!

Unde te-ai vedea peste 5 ani?

Sper ca tot în Cluj, dacă nu o să fie în Cluj o să fie Bucureşti sau în afara ţării şi sunt mai multe lumi paralele în care urmează să călătoresc să zic aşa, ar putea să fie Cristi Antreprenorul, Cristi totuşi un om de success şi probabil realizat din punct de vedere personal, profesional încă cu scânteia, încă aprinzând chibritul…

Ce înseamnă succesul pentru tine?

Succesul se poate atinge spre deosebire de fericire, îl vezi, îl poţi monetiza. Succesul înseamnă să nu ai grija zilei de mâine, să te gândeşti la ziua zilei de mâine fără să-ţi pese de chestiile material, atunci consider că eşti un om de succes!

Deci succesul înseamnă neapărat material? A avea bani, numai asta?

Înseamnă a avea toate chestiile materiale, dar fără să te mai preocupe existenţa lor, să poţi focusa doar pe aspectele personale, ştii că ai asigurată baza, ai tot ce îţi trebuie pentru viaţa asta şi te poţi concentra doar pe familie, prieteni, pe voluntariat, pe a face bine în societate. Îmi place stilul lui Elon Musk, exemplul lui Steve Jobs şi Bill Gates persoane care nu îşi mai bat capul să facă avere, vor să dea înapoi oamenilor şi să lase o amprentă pozitivă. În momentul în care o să plec de pe această lume, nu neapărat să-şi aducă oamenii aminte de mine ci să rămână cu ceva care să-l poată folosi şi după existenţa mea!

Crezi în viaţa eternă?

Nu m-a întrebat nimeni chestia asta, de multe ori m-am gândit. Nu cred în viaţa eternă, cred doar în ce laşi tu în urmă, ce trăieşte după ce nu mai eşti tu. De exemplu şi dacă am plecat din Sibiu, poate o să plec şi din Cluj, dar chiar dacă am plecat de undeva şi s-ar putea să nu mă mai întorc niciodată, acolo s-ar putea să fi lăsat un proiect, o chestie care să dăinuiască fără să mai fie nevoie de prezenţa mea. Şi atunci pot să zic că cred în lucruri eterne, nu neapărat în viaţă eternă…

Eşti o persoană religioasă?

Am fost când eram mai mic pânaă să vin la Cluj, aş fi ipocrit să zic că nu am timp de chestii religioase, dar în ultimii 2-3 ani nu am mai avut aşa deschidere spre spiritualitate, am ferecat porţile spre spiritualitate şi am încercat să fac o abordare mai personală, să mă focusez mai mult pe dialogul şi spiritualitatea între oameni, nu ştiu daca cea ce zic e ok dar faptul că te rogi la o divinitate dimineaţa şi seara şi te comporţi cu ceilalţi ca şi cum nu contează, e o ipocrizie. Am încercat o abordare să fiu mai bun cu oamenii din jurul meu şi după aceea să fiu demn, să mă pot duce la spiritualitate. Într-un fel am început să-i înteleg şi pe cei bătrâni care sunt religioşi după 50-60 ani, au trecut prin chestii şi îşi dau seama că au de ce să apeleze la spiritualitate, ţin la oamenii din jurul lor, nu se roagă doar pentru ei. Daca stau bine să mă gândesc când mă rugam mai mult pentru mine…

Vrei să astepţi până la 50-60 ani?

Nu vorbim nepărat de vârsta efectivă, vorbim de persoane care se simt destul de mature din punctul de vedere spiritual astfel încât să treacă la următorul nivel…

Şi eu am Biblia acasă şi la un moment dat mă uitam la ea: “ La 60 ani cred că am să te citesc, poate atunci am să te înţeleg!” Dar cred că a fost în Coreea de Sud un lucru ce m-a schimbat, cineva m-a invitat la biserică la el, am fost pentru prima oară într-o alta decât cea ortodoxă şi am fost foarte surprinsă că oamenii erau foarte fericiţ, pentru mine a fost un şoc, cred că a fost pentru prima oară când m-am simţit foarte tristă, foarte ciudat. Mă gândeam: “ Yey, sunt în Coreea, sunt cea mai fericită fată din lume!” Dar în momentul ăla am fost foarte tristă… După câteva zile pentru că punea accent numai pe Biblie şi pe cuvântul din Biblie, nimic legat de tradiţii, ce zice cutarescu legat de acest verset, ci pur şi simplu versetul zice aşa, aşa, aşa, prietenul meu mi-a dat într-o zi o Biblie jumătate în engleză, jumătate în coreeană şi am început să merg la întâlniri, să discutăm ce mi-a plăcut, persoanele de acolo mi-au răspuns la întrebări fără să ezite pe baza Bibliei, uite aici e aşa, aici e aşa…

Mie îmi place revelatia pe care ţi-o dă o astfel de carte, până pe la 13-14 ani aveam impresia că apocalipsa e ceva rău, de sfârşitul lumii, de chestii d-ăstea şi cred că la o oră de religie parcă ni s-a explicat că Apocalispa este doar un nou început, înainte părea ceva foarte scary. Până am stat, m-am uitat în Biblie şi am văzut că Apocalipsa este doar un nou restart al lumii.

Da, exact! E un nou început, noi avem tendinţa să zicem Apocalipsă, sfârşit, război, moarte…

666!

Da, Apocalipsa înseamnă a arăta, a dezvălui, a ilumina, nu e nimic scary!

O altă lume, o schimbare…

Da!

Cred că se poate aplica şi la nivel economic, un alt ciclu de viaţă…

Exact, este un alt ciclu de viaţă la care noi nu ne-am aştepta şi poate că se întâmplă acum…

La slujba de Paşti mai merg la Biserică, când eram la Sibiu aveam o mănăstire în Turnu Rosu, era un fel de pelerinaj al nostru la graniţa judetuţui Sibiu cu Vâlcea, mergeam cu trenul până în Podu Olt şi acolo 3 km pe jos până în Turnu Roşu şi după aia prin padure încă vreo 3 km până la mănăstire…

Wow!

Era experienţa în sine şi predica de la sfârşit a stareţului care era una foarte critică la adresa lumii şi a păcatelor, era paintful dar după momentul în care se termina deobicei mergeam la masă, mâncarea era binecuvantă, plecam de acolo cu sufletul cu vreo 10 kg mai uşor, simţeam că pot să zbor efectiv. Eu aş face o distincţie între biserica de la oraş şi manastire, unde e locul unde simţi că te poţi regăsi şi chiar te duci acolo să devii un om mai bun, nu ca de exemplu aici la Cluj, unde de Paşti te învârţi în jurul bisericii şi într-o oră şi ceva e gata slujba…

N-am fost niciodată la Cluj…

La Sibiu ţine până la 2-3 dimineaţa, aici la 1 fără 10 eşti acasă, nici nu apuci să simţi durere în tălpi, oboseală, poate şi noi românii suntem aşa putin masochişti că ne place chestia asta, dar mie mi se pare că mersul la biserică şi rugăciunea ar trebui să fie ca o chestie de sacrificiu nu neapărat de let’s have some fun. Am avut şi eu un prieten ce mă invita să merg la alte culte religoase la noi în sat, îmi spunea că joacă billiard, că se distrează, dar îl refuzam motivând că îi respect orientările, dar pentru mine spiritualitatea înseamnă altceva, nu mi se aplică. Este interesant aspectul ce l-am discutat, că subiectul ăsta nu l-am mai tratat în nici unul dintre interviuri…

Da?

Nu mă asteptam…

M-am descoperit, ştii că m-ai întrebat la un moment dat şi ţi-am spus că schimbarea a fost frumoaşă şi dureroasă. Ei bine din punctul ăsta de vedere a fost frumoasă, dar că să realizez că eu mă vedeam o persoană drăguţă, prietenoasă dar în acelaşi timp ignorantă, am judecat persoanele de lângă mine uneori, a fost dureros să mă văd pe mine aşa, să accept că: “ Hei, nu eşti numai prietenoasă şi draguţă!”

Dar pe de altă parte nici să fi bun tot timpul nu e bine…

Măi, desigur că nu poţi lăsa persoana din faţă să te calce în picioare, d-asta zic că ar trebui să fie un respect…

E interesant că ai delimitat graniţa dintre bine şi rău cu respect…

Da, atâta timp cât eu te respect şi tu ar trebui să mă respecţi la fel sau cât de cât.

Deci eşti o adeptă a reciprocităţii?

Da, dacă nu avem nimic în comun nu mă jigni pur şi simplu treci pe lângă mine..

Foarte tare 🙂 Dacă mai ai alte sugestii, întrebări, reclamaţii…

Nu ştiu, nu ştiu, nu ştiu… Ce e iubirea?

E un joc…

E un joc?

Da! Sunt mulţi care joacă şi vor să fie la fel ca în filme, la televizor şi în momentul în care ţi se ridică mingea la fileu e cu totul altceva decât te aşteptai, e o senzaţie pe care chiar dacă o trăieşti de mai multe ori niciodată nu e la fel şi nu seamănă cu ce vezi în filme, nu e cum ţi-ai imaginat, total neaşteptat, chiar dacă îţi programezi că aşa îţi scrie în horoscop, când te aştepţi mai puţin, când eşti mai ocupat, se întâmplă o mulţime de chestii, vine iubirea şi te loveşte: “ No, am venit aici, nu-s trecută în google calendar!Nu pot să zici că it’s the only shot, dar dacă vrei să te simţi fericit cel puţin o perioadă, primeşte-mă în casa ta!” Cam aşa văd eu iubirea..

Cum vezi lumea aceasta in care traim?

Prea mică şi prea dinamică ca să stai, încerc să nu judec oamenii care stau şi asteptă să le pice ceva în cap din cer, să se întâmple ceva, să se roage cineva de ei. Mi se pare o lume, unde fiecare ar trebui să-şi aducă contribuţia în limita puterilor şi o lumea în care ar trebui să fie mai mulţi oameni care vor deşi nu pot, decât oameni care nu vor şi pot…

Ce ai schimba la această lume?

Sincer dacă m-ai fi intrebat chestia asta acum 5 ani aş fi zis foarte multe, dacă stau acum să mă gândesc m-aş schimba eu atât de mult încât să determin pe cei din jurul meu să se schimbe cât cred ei de cuviinţă, n-aş încerca să schimb lumea, aş încerca să mă schimb eu să fiu aceeaşi persoană, dar mai bună decât ieri. Într-un interviu anterior un prieten avea un citat de final cred că din Ghandi: “ Fii tu schimbarea pe care vrei s-o faci în lume!” Dacă tu vrei să schimbi you got to set an example! Nu poţi să aştepţi: “ Băh schimbaţi-vă voi că eu vă dau citatul motivaţional, vă dau reţeta, dar eu nu am testat-o pe propria piele!”

Şi cum vrei să faci asta?

Muncind, ăsta ar fi primul pas, la proiecte de business, comunitare, la relaţia cu oamenii din jurul meu, nu ştiu dacă asta e ordinea de priorităţi dar dacă aşa mi-a venit în minte probabil aia e în momentul de faţă. Îmi place să ţin discursuri, dar să vorbesc despre ce am făcut sau ce o sa fac cu siguranţă, nu-mi place să vorbesc despre lucruri pe care nu o să le fac niciodată. Cred că făceam chestia asta acum câţiva ani, eram un visător, dar acum îmi place să vorbesc despre lucruri mai mici pe care ştiu că o să le pot face…

Crezi că succesul şi fericirea pot să lucreze împreună? Şi ce ai alege?

Fericirea clar! Ţi-am spus că nu se atinge niciodată, succesul se atinge la un moment dat şi dacă atingi succesul suprem şi poţi să îţi vezi de treaba ta, să mergi cu oamenii din jurul tău în căutarea fericirii sau să stai în loc şi să savurezi drumul. Dar din punctul meu de vedere nu sunt acelasi lucru, succesul vine mult mai uşor ca fericirea, fericirea este capătul calatoriei, care nu aş vrea să se termine niciodată…

Poate că nu o sa se termine niciodată 🙂

You never know ! Ţi-am zis, nu mă bag la asumpţii care nu ştiu dacă sunt adevarate şi chiar dacă aş spune adevărul, ştim că pe cel pur nu-l deţine nimeni…

Cum îl descrii pe Cristi de acum 5 ani?

Stai să mă gândesc 2012, anul 2 de facultate… Eram un zăpăcit, o persoană care seara era în club…

Oh!Dar aşa ca persoană…

O persoană foarte agitată, foarte dezorganizată, cu multă poftă de viaţă, cred că un pic mai slab ca şi fizic şi o persoană care tot timpul era înconjurată de mulţi prieteni, nu se gândea la ziua de mâine, nu-şi făcea planuri, avea foarte multe vise care o parte s-au împlinit dar nu în măsura în care îmi doream eu, la 20 era frumos să visezi. Eram o persoană care trăia totul până la limita imposibilului gen club până la 6-7 dimi, apoi facultate, dacă mai erau şi proiecte de voluntariat era bine, proiecte de chestionare să lucrez, mergeam acasă un pic mai des decât acuma, adică o dată la 3-4 luni…

Oh,chiar mergeai des!

Atunci ai mei erau încă la Sibiu, acum s-au mutat cu mine la Cluj…

Ooo! N-ai motive să te duci…

Marea diferenţă consta în faptul că eram de unul singur în Cluj d-aia eram aşa de zvăpăiat. Eram o persoană Yolo până la sânge 🙂

Ce s-a schimbat? S-a schimbat ceva?

Tind să cred că m-am maturizat şi am învăţat să mă bucur altfel de viaţă, vedeam oameni de 25-26 ani ce nu le mai ardea de cluburi şi ziceam: “ Eu la 25 ani nu o să fiu aşa plictisitor ca voi!” Sincer mi-ar placea să ies în club tot până la 6-7 dimineaţa o dată la o lună-două, dar am început să fiu mai atent cu persoanele din jurul meu şi cu mine însumi cu ce mănânc, ce fac, am început să fiu un pic mai calculat. Am început să vreau să ies din Cluj, înainte mi-era foarte lene, în primii 2 ani de studenţie îmi plăcea foarte mult oraşul: “ Oai, frate vreau să descopăr!” Acum îmi place foarte mult să călătoresc, nu am nici o problemă dacă cineva îmi propune un proiect şi să plecăm mâine: “ Hai să plecăm mâine în Chişinău, Bucureşti” Eram o persoană care ura Bucureştiul, dar de când mi-am descoperit nişte prieteni super-frumoşi, spumoşi la o tabără anul trecut, oricând am scuză să mă duc, înainte nu mergeam cu ocazia, acum merg cu bla-bla car, care e cam aceeaşi chestie doar că ai singuranţa când pleci şi când ajungi, înainte mergeam cu trenul foarte mult. S-au produs o mulţime de schimbări pe care nu le-am conştientizat, dar se întâmplă, stilul meu de viaţă s-a modificat radical aş putea spune…

Si… am uitat 🙂

Uite îţi pun eu o întrebare! Care ţi se par diferenţele, plusurile şi minusurile la comparaţia Cluj-Bucureşti?

Clujul mi se pare mult mai aproape de suflet, dacă ar fi ca două persoane Clujul ar fi o persoană sensibilă, amabilă deschisă, iar Bucureştiul ar fi o persoană arogantă şi rece. Cred că m-aş putea obşinui şi în Bucureşti, sunt sigură că sunt oameni amabili şi drăguţi şi în Bucureşti numai că este foarte multă agitaţie, multă mizerie. M-am născut în Bucureşti dar nu am locuit niciodată…

Dacă ar fi să compari Seoul cu Bucureşti seamană?

Poate la agitaţie da, dar Seoul e mult mai dezvoltat, Bucureştiul şi România mai au multe de învăţat, mult mai încet faţă de Seoul, acolo se schimbă foarte mult peste noapte, vezi o clădire cum se ridică peste noapte, vezi lucuri schimbându-se…

13445427_831215006979900_1134265203834567827_n.jpg

 

Dar crezi că dezvoltarea vine cu un anumit preţ?

Din păcate cred că da!

Şi atunci în locul în care o să ţi-l alegi pentru tot restul vieţii să stai în el, ai vrea să te simţi bine sau să ai acces la tot ce vrei tu?

Mhm, cred că le-aş îmbina totusi, într-un fel te simţi bine când ai acces la mai multe lucruri, nu poţi să fii în junglă şi să zici: “ Eu mă simt bine aici!” Să nu ai acces la societate, la civilizaţie, le-aş îmbina creând mediul meu…

Şi dacă am face un mic experiment Clujul ar putea să fie o combinaţie între Bucureşti şi Seoul? Sau între Feteşti şi Seoul?

O, nu! Feteştiul e foarte micuţ! Cred că Clujul nu se poate schimba, daca îţ schimbi, îi strici tot farmecul…

Da’ se poate transforma!

Da, dar merge pe aceeaşi direcţie, nu cred că ar ajunge vreodată precum Bucureştiul!

Bun! Încercăm să adresăm un mesaj de final pentru cititorii blogului, pentru prietenii tăi?

Un mesaj de încurajare?

Da, în română, în coreeană!

Să nu renuntaţi niciodată, never give up chiar dacă este greu, chiar dacă uneori un lucru pare imposibil de făcut, de ajuns, uneori simţim că nu mai putem respira, vedem negru în jurul nostru, dacă continuăm sigur se va schimba, trebuie să continuăm!

14695382_905979076170159_2928324010541795809_n.jpg

Tagged with: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,
Posted in Interviurile "Iesi in fata", Yolo-Interviu "Iesi in fata"

Raluca partea a 2-a- Valuri şi picanterii

Care este staţiunea ta preferată? Unde ai cele mai faine amintiri? Sau unde ai fost cel mai recent?

Cred că nu am mai fost la mare din liceu, ceea ce e trist, dar am fost când eram mică în Neptun, Eforie Sud, Saturn… Cred că cea mai vie amintirie este din Saturn că era foarte aproape de Mangalia şi ajungeam foarte repede în Mangalia.

Este interesant că ai ales nişte staţiuni mai ferite, eu cred că am reuşit să trec, nu am apucat să poposesc pe acolo dar sunt urmatoarele pe to do list!

Care e staţiunea ta preferată?

Costineşti, definitely!

N-am fost!

Costineşti e no1, după aia vine Eforie Nord şi Vama!

Nici în Vamă n-am fost!

Ba nu Mangalia, portul!

Da, Mangalia e foarte frumoasă!

În portul din Mangalia am avut cel mai frumos mic dejun, într-o delegaţie anul trecut. Credeam că sunt cel mai norocos de pe Pământ că pot să stau să mănânc un sandviş pe plajă în aprilie!

Am staţiunea Saturn în minte că în vara respectivă mă duceam foarte des în Managalia şi era un festival de teatru. L-am văzut pe Sergiu Nicolaescu pe stradă: “ Vai, e Sergiu Nicolaescu!”. Erau mulţi actori şi cred că era un concurs şi cel care câştigase era la Cronica Cârcotaşilor, un actor care a murit, Toni Tecuceanu, fusese o criză cu vaccinurile la moment dat… Ţin minte că l-am vazut pe scenă, era foarte amuzant şi eu sunt timidă, aveam o vedere cu Saturn şi l-am rugat pe unchiul meu să se ducă la juriu: “ Dute şi ia-mi autograf!” S-a dus şi la un moment dat: “ -Hei, vino încoace! -Ooo, nu vreau! – Hai, vino încoace! –Ea este nepoata mea!” Şi am dat mâna cu fiecare, de asta ţin minte Saturnul şi Mangalia!

Ştiu ca faţă de Constanţa, Mangalia este mai micuţă şi cochetă, oamenii sunt un pic mai amabili…

Da, deşi nu am stat foarte mult în Mangalia, dacă ar fi aşa mai mult am stat în Constanţa, mătuşa mamei trăia în Constanţa şi tot timpul o vizitam, stăteam la ea, nu am prea interacţionat cu oamenii acolo…

Constanţa e foarte faină zona de faleză!

Da!

Mă tot uit la manifestaţiile de la Ziua Marinei…

Da?

Mi se pare impresionant şi eu aş vreau să merg odată!

Nu ştiu dacă mi-ar placea pentru că e foarte mare inghesuială şi foarte cald, nu-mi place căldura!

În Seoul sau în Coreea de Sud este ieşire la mare?

Da, există la ieşire din Seoul cam pe unde este aeroportul, este o mică plaja, este un oraş din sudul ţării unde are Coreea ieşire la mare, dar nu am fost!

Ai zis că nu prea îţi place ţie căldura:) Cum sunt anotimpurile, cum e vremea acolo faţă de România?

E foarte cald vara, extrem de cald pentru că este umiditatea foarte mare şi când plouă ai impresia că: “ Vai, va ploua, se va răcori!” e opusul, pur şi simplu stai şi transpiri. Ce au ei foarte interesant în fiecare casă, e un sistem pe tavan ce iarna dă căldură şi vara aer rece, chiar dacă stăteam dedesubtul chestiei ăleia, doar stând la birou simţeam cum transpir era extrem de cald, mă rugam: “ Doamne, să văd septembrie, să prind septembrie!”

Aveam impresia că ei mănâncă numai picant

De aceea îmi spuneai că toamna e anotimpul tău preferat?

Da, era extrem de cald numai că în fiecare cafenea era aer condiţionat, aveau diferite dispozitive în care să-ţi faci aer rece…

Clasicul evantai!

Da, exact!

La nivel de mâncăruri ce ai descoperit, de ce te-ai îndrăgostit?

Ador mâncarea coreeana! Am avut emoţii, aveam impresia că ei mănâncă numai picant şi toţi mănâncă în fiecare zi numai picant, mă gândeam: “ Şi mie îm place să mănânc picant, dar în fiecare zi cred că nu aş putea să suport!” Nu a fost aşa, ba chiar eu am fost cea ciudată pentru ei că mâncam picant mai mult decât ei, la un moment dat am fost provocată de un prieten să mănânc cea mai picantă chestie. Se numea Tteokbokki, o mâncare din rice cakes, sunt nişte chestii care seamănă cu pastele numai că nu au aceeaşi consistenţă. Şi era mâncarea asta pe nivele, ne-am dus acolo, am zis: “ Hai să luăm cel mai picant nivel! – Nu,nu! Hai să-l luăm pe cel mai slab, să vedem dacă pot să mănânci măcar primul! – Ok!” Fiecare am luat câte o gură, prietenul meu coreean era: “ O, ce picant e!” iar eu: “ Asta nu e picant!” Pur şi simplu eram 3 şi am luat pentru fiecare câte o sticluţă de lapte, n-am văzut laptele la sfârşit, toti ceilalţi au baut laptele, nu mai puteau, plângeau, iar eu eram: “Serios, ce aveţi?!”

26174978_1279121195522610_716562332_n.jpg

Fătălăii:)

Da! Ce-am mai mâncat a fost chestie ciudată, picioruşe de pui, labele de la pui, fără os era doar zgârciul, dar tot aşa era: “ Chestia asta este chiar picantă!” La un moment dat simţeam cum buzele mele ard, dar era foarte bun!

Şi la nivel de specialităţi indigene care nu se mananca la noi au şi ei ceva animale?

Au câini!

Mănăncă câine?

Da, mănăncă câine!

Ai apucat să încerci?

Nu pentru că sunt iubitoare şi n-aş putea, deşi la un moment dat cineva mi-a zis: “ Dar mănânci porc, vacă, de ce nu ai mânca şi caine? -Totuşi, nu!”

13920980_860267174074683_5395204744783933680_n

Am auzit că în ţările asiatice sunt foarte populare bufeturile, gen all you can eat…

Da şi sunt foarte bune! Cam 10 dolari şi mănânci cât vrei, erau unele oferte ce ţineau 2 ore, altele nu conta cât stăteai, de la carne, pizza, diferite chestii…

Cum te-au primit coreeni ca şi foreigner, aveau anumite preconcepţii?

Au fost persoane care m-au întrebat la cursurile de coreeana: “ Şi în Rusia cum se zice? – Nu-s din Rusia, sunt din România!” În rest eu nu am avut probleme, colega mea de cameră era mai blondă şi oamenii o opreau pe stradă: “ Hei, eşti din Rusia!” sau vorbeau direct în rusă cu ea, a fost ciudat la un moment dat eram cu ea şi cu un coreean şi un călugăr budist o opreşte şi încerca să-i vândă nu ştiu ce chestie în rusă şi noi ne uitam la el ca şi cum: “ Ce vrei?!” ea era destul de speriată şi până la urmă…

Niet paruski!

Da, până la urmă prietenul coreean ştia să vorbească puţin rusă aşa că a încercat să vorbească cu el dar parcă era din altă lume, tot cu fata vroia să vorbească!

Până la urma a cedat prietena ta şi a învăţat rusă sau s-a dat drept rusoaică?:))

Nu, chiar ura chestia asta! Venea în cameră şi mă întreba: “ Semăn eu cu o rusoaică?”

Ştiu că există relaţii destul de apropiate între Rusia şi Coreea de Nord şi probabil de-a lungul istoriei…

Probabil, deşi în Coreea de Sud rusoaicele sunt considerate femei frumoase şi într-un fel uşoare…

La un moment dat eram singura straină şi nu vorbeau cu mine că nu ştiam chineză

A, am înţeles!

Cred că depinde de persoane, eram în avion şi mi-au dat nişte chestii să completăm aproape de Seoul, unde vom locui, dacă avem cuţite în bagaje, numai că nu aveam pixuri la noi şi lângă noi erau 2 coreeni şi i-am întrebat: “ Puteţi să ne daţi pixul? – Bine!” şi vorbeau între: “ Sunt din Rusia?!”

Are you from mother Russia? 🙂 Şi totuşi dacă tot v-au confundat cu ruşi, aţi întâlnit şi ruşi pe acolo?

Da, da! Am prieteni ruşi, sunt destul de mulţi, e un cartier rusesc în centrul oraşului…

Care sunt alte minorităţi predominante?

Mulţi chinezi, în centru unde am stat eu dădeai numa de chinezi, în clasa de coreeană aveam numa chinezi, la un moment dat eram singura straină şi nu vorbeau cu mine că nu ştiam chineză. Am mai întâlnit japonezi şi…

Nord-coreeni?

Sunt, numa că nu am dat de ei, dar sunt care au evadat şi acum se adaptează stilului din sud…

15622244_963477050420361_1826208786065370438_n

Cum se simte diferenţa între Coreea de Sud şi Coreea de Nord? Că practic sunt acelaşi popor dar în regimuri diferite, vorbesc aceeaşi limbă?

Da, vorbesc aceeaşi limbă!

E situaţia Germaniei de Est şi Germaniei de Vest?

Coreea de Nord e mult mai saracă iar Coreea de Sud mult mai avansată din toate punctele de vedere!

Se simţea oarecum teama de război, care am vazut că este predominantă în ştirile de actualitate?

Nu, erau foarte relaxaţi!

Cum sunt ca şi tipologie de oameni? Mai căldurosi, mai distanţi faţă de români?

Cred că sunt între, sunt şi calduroşi, numai că nu este ca la noi, când cunoaştem pe cineva, a 2-a zi: “ Hei, vino la mine, uite asta e casa mea, hai să mâncăm!” Ei nu sunt chiar aşa, nu te invită imediat acasă, dar ca să te ajute sunt săritori!

Deci le câştigi încrederea un pic mai greu!

Da, aşa este!

Care era gaşca ta în Coreea?

Foarte diversificată, am prieteni coreeni, din Statele Unite, Nicaragua, Mexic, Franţa!

Şi urmează o serie de călătorii pe la prietenii tăi acasă?

Dacă m-aş duce eu, nu ar fi ei acolo, că ei înca sunt în Coreea de Sud…

Am vazut că fenomenul de couchsurfing este destul de prezent şi în Cluj!

Da, e o idee super-bună!

Nu te-ai gândit să-i chemi pe la Cluj?

Ba da, la momentul potrivit cred că vor veni, numai că acum au vieţile lor în Coreea de Sud, s-au stabilit acolo…

Doreşti să te întorci în Coreea de Sud?

Mi-aş dori să mă întorc la sfarsitul anului acesta sau anul următor!

Pe partea de România care sunt locurile unde dacă ai avea ocazia să te reîntorci în secunda 2 te-ai mobiliza?

Cred că ar fi Sighisoara, Bistriţa mi-a placut am fost acolo într-o tabăra, Iaşi e un oraş frumos am multe amintiri, am copilărit pe ruta Iaşi-Vaslui!

Deci eşti cumva şi moldoveancă?

Nu, sora mamei mele s-a căsătorit acolo deci poate prin…

Alianţă!

Adopţie, prin adopţie aş fi olteancă că iarăşi sora mai mică a mamei e căsătorită în Craiova!

Deci deja adn-ul tau a călătorit în toată ţara şi prin jumătate de lume…

Am avut noroc că mama este profesoară de geografie şi a organizat excursii cu şcoala ei şi eu fiind fata ei, am fost ca un bagaj. După aia când am avut tabară la şcoala m-a trimis şi am avut şansa să văd ţara, am fost destul de norocoasă din punctul ăsta de vedere, că-s persoane care nu au fost niciodată la mare, pentru mine e puţin ciudat să nu vezi cum arată marea…

Vorba cântecului Deliei cu The Motans “ ca un copil care vede pentru prima dată marea”…

Da!

Şi eu am apucat să o văd pentru prima dată acum 4 sau 5 ani, bine am fost aşa în trecere când eram copil…

La ei nu a nins niciodată, se îmbrăcau pentru frig în teneşi şi o bluziţă deasupra, iarna tremurau

Şi cum a fost?

Mi-era frică şi aveam concepţia că o mă înec, nu am ce căuta la mare, dar am fost într-o tabară şi m-am îndrăgostit pe loc, reîntorcându-mă de vreo 6-7 ori…

Uite, prietenele mele din Nicaragua nu au vazut zăpadă până să ajungă în Coreea de Sud. Pentru mine a fost: “ Cum aşa?!” E normal, la ei nu a nins niciodată, se îmbrăcau pentru frig în teneşi şi o bluziţă deasupra, iarna tremurau: “ Ce frig e!”

Lasă că aşa am ajuns şi eu de la mare la Bâlea în şlapi, pantaloni scurţi şi tricou, se întâmplă şi chestii d-ăstea 🙂 Ce obişnuieşti sa faci în timpul liber?

Să citesc, să mă uit la seriale, cred că zilele ăstea prefer mai mult serialele decât cititul…

Care sunt headline-urile în materie de seriale pentru Raluca în perioada aceasta?

Sunt în căutare de seriale bune, aşa am impresia ca toate producţiile sunt în pauză şi începusem să revăd “ Anatomia lui Grey”. Caut un serial să mă captiveze, să mă ţină în suspans şi la sfârşit…

Să fie mindblowing…

Da!

Ce cărţi citeşti, în română sau coreeană?

În română, îmi plac cărţile scrise de Agatha Christie, cărţile poliţiste, cărţile scrise de Dan Brown!

La nivel de literatură asiatică?

N-am prea citit, cărtile care mi-au venit în mână erau foarte psihologice şi la momentul respective nu eram foarte pregatită şi le-am închis, de exemplu am citit “ Padurea Norvegiană” de Haruki Murakami, am auzit multe lucruri interesante despre această carte dar n-am putut s-o citesc, nu ştiu de ce…

Mai era Death Note care nu ştiu dacă era coreean…

Era janonez! Am incercat să mă uit la Anime, să văd câteva episoade dar nu m-a prins…

Tre să ai destulă inimă să rezişti…

Da, prefer jurnalele sau poveştiile bazate pe fapte reale, ăstea m-ar face să plang mai mult decât o poveste de dragoste…

Cum ai defini iubirea sau dragostea? Poate sunt noţiuni diferite, să vedem perspectiva…

Cred că înseamnă respect, când iubeşti o persoană încerci să o întelegi, să o accepţi chiar dacă faci anumite greşeli, o luptă împreună pentru a ajunge undeva!

Ai regrete?

Răspunsul în partea a 3-a a interviului

14039970_866895033411897_886707687672447590_n

 

Tagged with: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,
Posted in Interviurile "Iesi in fata", Yolo-Interviu "Iesi in fata"

Raluca partea întâi- Coreea in my mind

Bună, dragi prieteni! Avem alături de noi pe Raluca, o tipă pe care am cunoscut-o la o sesiune de speed-friending şi ca instantaneu năstruşnic mi-a venit ideea să-i lansez provocarea de a aparea pe acest blog:

Bine ai venit, Raluca!

Bine te-am găsit, mulţumesc mult pentru invitaţie!

Plăcerea e de partea mea! Întrebarea pe care o pun tuturor e cea mai grea din tot interviul, e de baraj, daca nu o ştii, asta e, incheiem 🙂 Cum te-ai descrie tu în 50-60 de secunde sau daca ţi-e mai uşor cum te-ar descrie alţii?

O persoană timidă care încearcă să se depăşească pe ea, să încerce multe lucruri, experienţe, să inspire alte persoane, să încerce să ajute alte persoane. Mi-aş dori să ajut oamenii din jurul meu să se respecte, să fie mai buni, sună ciudat dar visul meu este să ajut la îndeplinirea păcii, aducerea poporelor împreună fără să mai existe diferenţe de rasă, statut social…

25289718_1267423280025735_8572752376094422541_n

Practic să fii un super-erou al globalizării?

Nu ştiu dacă super-erou, ci să ajut…

Aveam un exerciţiu la o tabară anterioară la Sibiu pe 4 coloane şi o să încerc să îl fac cu tine să văd dacă iese. Dacă ai fii o super-eroină ce puteri crezi ca ai avea, ce schimbări ai vrea să faci, ce crezi că ai putea să faci tu şi nu ar putea să facă un super erou, ce schimbări ai facut în bine în ultima vreme?

Mereu m-am gândit să citesc gândurile oamenilor dar cred că aş putea şi fără să am vreo putere. Urmatoarea întrebare era ce aş face…

Dacă ai fi un super-erou…

Aş opri toate războaiele şi toată ura!

Şi ce super-putere ai tu şi nu o are un super-erou?

Cred că dragostea pentru persoanele din jur, n-am cunoscut vreun super-erou ca să îmi dau seama dacă au şi ei aceeaşi chestie 🙂

Cuvintele sunt dureroase şi cred că uneori am făcut rău…

Şi ce acţiuni în sensul acesta ai făcut celor din jurul tău în ultima vreme?

Ne-am sprijinit când am avut nevoie, în sensul unui cuvânt bun, acţiuni mari în sensul să donez, să mă arunc în faţa unui autobuz pentru o persoană nu am făcut, dar atunci când o prietenă a avut nevoie de un sfat i-am fost alaturi 🙂

Crezi că eşti capabilă să faci rău?

Cred că facem rău indiferent că vrem sau nu, până la urmă cuvintele sunt dureroase şi cred că uneori am făcut rău…

Din toate experienţele pe care le-ai făcut, din care ai avut cel mai mult de învăţat a fost o experienţă dureroasă sau placută?

A fost o experienţă foarte placută dar şi dureroasă în acelaşi timp, a trebuit să trec prin stări ca să mă schimb, să descopăr lucruri despre mine, să accept felul în care sunt şi să mă schimb, a fost frumos dar şi dureros în acelaşi timp…

Cât de dispusă ai fost să faci o schimbare, care au fost primii paşi?

Sincer a fost fără să vreau, fără să mă gândesc că mă schimb, pur şi simplu un prieten m-a întrebat un lucru, am acceptat şi după aia a fost ca o călătorie, te urci în tren şi mergi şi treci prin diferite stări şi ajungi să zici: “ O, m-am schimbat!”

Care a fost cea mai lungă călătorie?

Coreea de Sud!

14937326_940115846089815_1271367196159245818_n.jpg

Cum ai ajuns acolo?

În clasa a 9-a am descoperit dramele coreene prin unchiul meu şi la sfârşitul clasei a 9-a deja mi-am zis: “ Eu am să merg într-o zi în Coreea de Sud, eu vreau sî studiez limba coreeană! “ Desigur că prietenii mei radeau şi mi-au zis: “ Tu niciodată nu o să ajungi acolo!” lucru care m-a descurajat foarte mult, deja îmi era frica să zic care e visul meu faţă de prietenii mei, nu stiam ce reacţie vor avea. Dar nu m-am lăsat batută şi anul trecut, în anul 3 de facultate, profesoara de coreeană ne-a spus în clasă: “ Cine vrea să aplice la bursă? Dacă aplicaţi va trebui să vă amânaţi lucrarea de licenta!” Era ceva gen: “ Hei, cine vrea să meargă la Bucureşti?” o chestie foarte neimportantă pentru noi cei de anul 3. Am stat, m-am gândit: “ Ce să fac, să aplic, să nu aplic?”, am sunat-o pe mama: “ -Ce zici? Să aplic, să nu aplic? – Da, da, aplică!”Am aplicat, am fost singura din anul 3, în anul respectiv doar 2 persoane au aplicat de la Litere, eu şi o colegă din anul 2, dacă mai aplicau mulţi din anul 2, eu nu aveam cum să plec fiind anul 3. Şi aşa printr-un noroc am primit bursa şi în februarie 2016 eram în Coreea de Sud!

Care a fost primul vibe în momentul în care ai ajuns acolo?

Mi-aş fi dorit să fiu emoţionată dar din păcate nu am fost, am fost mai mult stesată pentru că noi trebuia să ajungem la o anumită oră, trebuia să ne întâlnim cu studenţii de la facultate să ne preia şi avionul a avut întarziere şi mă gândeam: “ Dacă nu sunt studenţii acolo, eu cum ajung la cămin? “ Eram foarte stresată, noroc că au venit şi am mers la cămin, am fost foarte bulversată, foarte wow, sunt în Coreea!

Cât ai făcut cu avionul?

18 ore!

Cu escală?

Da, în Doha!

Am ajuns acolo unde era totul rapid, cu viteza luminii, se schimbau clădirile, se construiau într-o lună

Cum ţi s-a părut diferenţa între Seoul şi Cluj?

Foarte mare, acolo totul este tehnologic, peste tot vezi în metrou oameni de toate vârstele cu telefoanele în mână uitându-se la televizor, jucându-se jocuri, făcând toate acţiunile pe telefon, oameni care mergeau foarte rapid, fără să se gândească: “ Uai, tu-mi stai în cale!” ci pur şi simplu treceau aşa, nu-şi cereau scuze dacă te loveau…

Prin tine…

Cred că a fost un şoc pentru mine chiar dacă nu sunt din Cluj, sunt genul de persoană care trece domol şi am ajuns acolo unde era totul rapid, cu viteza luminii, se schimbau clădirile, se construiau într-o lună, doua, a fost greu la început să mă obişnuiesc cu tot sistemul, pe la sfârşit am ajuns să mă acomodez…

De când ai revenit în Cluj esti şi tu acum pe modul Seoul?

Nu!

Deci ţi-ai păstrat un spirit de ardeleancă ?

Da, sunt genul de persoană care se obişnuieşte destul de usor, precum un cameleon, prinde obiceiurile!

De unde eşti de loc?

Feteşti, judeţul Ialomiţa!

Deci, nu eşti ardealeancă, eşti…

Munteancă! Că nu-s chiar în Dobrogea, sunt aproape de Dobrogea!

13439187_838698192898248_7689037939555313969_n

Şi atunci intuiesc o altă poveste interesantă, ce cauţi la Cluj când Bucureştiul ţi-era la o aruncătură de băţ?

În anul în care am terminat nu se făcea la Bucureşti secţie de coreeană, din clasa a 9-a îmi doream să vin la Cluj să învăţ coreeană, lucrurile au fost un pic ciudate, odată ce mi-am pus în cap la Cluj, Cluj trebuia să fie! Am aplicat şi la Sibiu la chineză-engleză şi fusesem admisă. Deobicei când un tânăr află ca e admis la facultate deobicei e fericit, am fost foarte tristă pentru că nu era Clujul, îmi doream să fie Clujul! Când a trebuit să confirm locul la Sibiu atunci s-au afişat listele la Cluj şi scria: “Admisă la coreeană! “ A fost o nebunie! Eram în autobuz spre Sibiu să confirm locul pentru că era ultima zi de confirmare şi mă uit pe listă: “ Yes, am fost admisă la Cluj!” Atunci doar ne-am mai plimbat prin Sibiu şi am venit la Cluj să confirmăm locul.

“Tre să fii şi tu printre cei care fac schimbarea”

Comparativ cu Romania care ar fi plusurile şi minusurile faţă de Coreea?

Primele luni cât am fost în Coreea îmi lipsea Clujul orasul, pur şi simplu orasul, îmi imaginam că mă plimbam prin Cluj, mi-aş fi dorit doar sa mă plimb, să am o maşină să mă plimb o dată prin Cluj şi să mă întorc înapoi în Coreea. Chiar dacă predomina tehnologia totuşi oamenii sunt foarte amabili şi te ajută indiferent dacă nu ştii limba, doar să spui un cuvânt cu un accent foarte prost ei te înţeleg: “ Eşti de al nostru, vai ştii limba, cu ce putem să te servim?” Iţi dau lucruri pe gratis mai ales dacă văd că încerci să te obişnuieşti la stilul de viaţă. Dar şi Clujul e diferit faţă de Bucureşti şi alte oraşe din ţară, de aceeaşi cred că într-un fel cele 2 oraşe se aseamănă pentru ca şi aici oamenii sunt amabili, săritori. De aceea dacă ar fi să mă mut într-un oraş din România ar fi Cluj, dacă ar fi să mă mut în Coreea ar fi Seoul!

Eu adresez aceasta intrebare tinerilor şi nici de data aceasta nu pot s-o evit. Se mai merită să rămăi în România?

Da, de ce nu?!

De ce da?

Chiar dacă ar fi să plec, îmi doresc să plec în Coreea de Sud m-aş întoarce înapoi pentru că aici e ţara mea şi că schimb ceva, nu pot să astept de la alţii, tre să fii şi tu printre cei care fac schimbarea!

Ce elemente de schimbare folositoare ai aduce din cultura asiatică în România?

Educaţia! Se pune foarte mult accent pe educaţie, tinerii stau la facultate nu au ideea de chiulit, bine mai chiulesc, lipsesc, dar ţi se dau 3 şanse, dacă lipseşti de mai mult de 3 ori nu mai intri în examen. Se pune foarte mult accent pe învăţământ, deşi şi acolo vezi tinerii stând în bibliotecă de dimineaţa până seara şi te gândeşti ce mult învaţă, dar ei la un moment dat adorm, îi vezi dormind în bibliotecă sau metrou în toate poziţiile. Cred că şi acolo trebuie un pic de echilibru, foarte mult exces nu e bine. La noi ar trebui mai multă seriozitate şi din partea studenţiilor, din partea profesorilor dar şi din partea de mai sus!

Eşti o persoană căreia îi place să doarmă?

Nu! Deobicei am un somn destul de normal, anormal pentru generaţia de azi, colegele mele de apartament cam fac glume pe seama mea că deobicei pe la 22-23 mă culc şi mă trezesc de dimineaţă la 6…

Wow!

Hai să zicem 6-7!

Wow!

Da!

Hai să zicem 10 în cazul meu 🙂

Se întâmplă uneori şi la 10, depinde…

Care e reţeta ta de înviorare de dimineaţă, că mă mai trezesc şi eu pe la 6-7, dar fizic pe la 12 🙂

Pur şi simplu împingi de tine, trebuie să te trezeşti!

20431440_1154681381299926_7800646362542881319_n

Foloseşti cafea, muzica, soare?

Depinde, uneori folosesc cafea dar cred că e mai mult în mintea mea faptul că: “aş avea nevoie de o cafea, hai să-mi fac!” Până la urmă dacă aş fi obosită nu m-ar ajuta, simt chestia asta.

Pe partea de oboseală cum te refaci după o zi istovitoare? Ai momente când eşti prea obosită să mai poţi să dormi?

Da, am simţit chestia asta şi tot mă chinui să dorm şi nu înteleg de ce nu pot să dorm, asta mi se întâmplă noaptea, dar până la urmă mă las şi la un moment dat adorm, pierd noţiunea…

Eu câteodata am insomnie şi acum sunt chiaun pentru că îmi vin în minte idei, îmi stau în cap şi trebuie să le pun undeva, să iasă de acolo 🙂

Da, şi eu uneori stau şi mă gândesc, mă gândesc şi la un moment dat îmi vine să-mi scot creierul: “ Dormi, da’ dormi!” 🙂

Îţi vine să te gândeşti de ce nu te-ai gândit în timpul zilei 🙂

Da, exact! Simt că sunt obosită, numai că am foarte multe gânduri!

Care este intervalul tău orar în care funcţionezi cel mai bine?

Se întâmplă uneori dimineaţa foarte devreme, dar atunci când trebuie să fac ceva pur şi simplu îl fac, încerc…

Că trebe’!

Da, că trebuie! Cred că dimineaţa, când văd că e 10 am impresia că: “ A trecut timpul şi acum ce să mai fac?”

Te consideri îngrădită de timp? Ai deprins partea din Coreea despre viteză, program…

Nu chiar, încerc să am un carneţel cu toate programele mele şi să le respect, dar niciodata nu reuşesc, niciodată…

Ai incercat vreodata o zi în care să nu faci nimic din ce ţi-ai propus?

Ca-n fiecare zi…

Nu, dar s-o faci intenţionat, pur şi simplu să faci toată ziua pe dos 🙂

Probabil mi s-a intamplat, cred că da, să zic: “ Am timp mâine, fac astăzi ce vreau!”

Care ti se pare cel mai frumos anotimp în care sa te trezeşti?

Toamna!

De ce?

E anotimpul meu preferat! E răcoare… cred că şi primavara, până la urmă tot timpul dimineaţa e răcoare, dar…

Nu ţi se pare un anotimp trist, toamna? 😦

Nuuu! Poate că plouă dar până la urmă avem nevoie de ploaie, nu ştiu dacă este trist, poate melancolic…

13512109_838698479564886_3854536218854438142_n.jpg

Daca ar fi să te trezeşti ca prin magie într-o dimineaţă la mare sau la munte ce ai alege?

Ambele!

Dacă tot e vis să fie şi la mare şi la munte?

Da!

Într-o zonă anume?

La mare cred că mi-ar placea în staţiuni, nu Mamaia, mi se pare mult mai lejer şi frumos să simt marea, am amintiri cu astfel de clipe, am imagini. La munte aş vrea undeva unde să vezi Carpatii, poate în Carpaţii Meridionali!

Deci undeva pe Transfăgărăşan?

Da,da!

Vorbeai de experienţele la mare, tu practic eşti nascută aproape de malul mării…

Da,da!

Aveam un prieten ce spunea că e sătul de mare, cum e în cazul tău?

Şi eu am avut o perioadă când am zis : “ Nu mă mai duc la mare niciodată pentru m-aş simţi vara restrictivă!” Dar chiar dacă zic că nu-mi place marea, nu vreau că e soarele puternic, întâlnirea cu marea e diferită, pur şi simplu când intru în apa nu mai ies, îmi place foarte mutl!

Care este staţiunea ta preferată? Unde ai cele mai faine amintiri? Sau unde ai fost cel mai recent?

Răspunsul în partea a 2-a a interviului

 13335906_829839103784157_6129884244616549692_n

Tagged with: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,
Posted in Interviurile "Iesi in fata", Yolo-Interviu "Iesi in fata"

Close Review “Hoţul de Cărţi” vs “Fata care citea în metrou “

Zilele acestea mă gândeam să mă liniştesc şi cumva să-mi creez un paradis, un fel de gradină închisă cum este la origine denumit în persană termenul, informaţie aflată în cartea pe care urmează să o rerăsfoiesc uşor alături de voi în rândurile ce purced. Se făcea că m-am hotărât să mă duc cu un prieten prin mall să aleg cadouri pentru ai mei. Am poposit la o librărie, unde am ales pentru fratele meu o extensie ( credeam că e baza) de Dixit, o carte de dragoste pentru mama şi una de psihologie pentru tata şi am zis să fiu un pic egoist şi să-mi fac şi eu un cadou, mai exact ” Fata care citea în metrou”. Are un titlu ce mi-a atras atenţia iniţial din perspectiva dorinţei mele furibunde de a mă muta în Bucureşti, am zis că ar fi o pregătire ideală pentru big city life.

Prima parte am citit-o ieri, jumătate din cele aproximativ 190 de pagini, iar restul azi. Textul este aerisit şi spaţiat ideal pentru un ardelean ca mine, incult ce nu a mai citit o carte de plăcere în întregime de poate peste 10 ani. Personajul principal este un agent imobiliar din Paris pe nume Juliette care credea că şi-a găsit jobul visurilor, dar devine acrită de redundanţa cotidiană. Într-o zi întâlneşte în drumul spre job, puţin deviat întenţionat pentru a mai dispersa monotonia pe Zaide, o fetiţă ce o convinge să intre în casa ei, mai mult un depozit de cărţi, cărţile fiind întâmplător sau nu prima dragoste a lui Juliette. Astfel îl cunoaşte pe tatăl fetiţei, Soliman, un personaj ce emană contraste şi îţi dă stări ciudate, pare foarte expresiv în rolul său, deşi nu ieşea niciodată din casă. Acesta reuşeşte să o transforme pe Juliette în cărăuş. Ce înseamnă asta?

26034856_1542736375762514_677590485_n

Înainte de a vă dezvălui intriga poveştii cărţii, introduc filmul vizionat aseară, “Hoţul de cărţi”, unde în timpul celui de al 2-lea război mondial, în Germania o fetiţă pe nume Liesel ajunge după un drum chinuitor soldat cu moartea fratelui ei, la o familie la început severă. Ea trebuie să se adapteze rapid la viaţa grea din toate punctele de vedere: foamete, teroare, discriminare, moarte. Găseşte aliaţi de nădejde în Hans, tatăl ei adoptiv şi noul ei tovarăş de copilării şi năzbâtii Rudy. Din prima zi de şcoală devine victima colegilor, fiind poreclită ” Proasta” ea ripostând aprig, lovindu-l crunt pe colegul hater Franz. Ce este cutremurator în acest film, adaptare după un best-seller este că Moartea însăşi este narator al poveştii prin vocea actorului Roger Allam.

Revenind la Juliette aceasta devine cărăuş a lui Soliman având o misiune nobilă de a găsi cărţile potrivite pentru oamenii potriviţi. Ajunge chiar să se mute în casa lui Soliman, la sugestia acestuia, temporar teoretic pentru a suplini o deplasare. Cu această ocazie descoperă că cititorii din metrou pe care îi urmărea pe ascuns sunt şi ei cărăuşi, din păcate află că doamna ce avea tot timpul cartea de bucate cu reţete italieneşti ce lipsea din peisaj de 2-3 zile tocmai s-a sinucis. Din fericire se împrieteneşte cu Leonidas, tipul ce umbla în metrou cu atlasul despre insecte, mai ales după moartea subită a lui Soliman în urma unei operaţii pe cord deschis nereuşite, ei devenind prieteni foarte buni. Juliette pune un soi de pariu de călătorie cu Zaide să vadă dacă rezistă să se expună din nou aglomeraţiei oraşului, după atâta timp de stat în depozitul de carti. Pe metrou o reîntâlneşte pe Chloe, fosta colega de la agenţia imboliară de unde îşi dăduse între timp demisia şi află cu stupoare că…

20171226_150701.jpg

 Ne mutăm pe axa timpulului din Franţa zilelor noastre în Germania anilor 1940-1950 , unde în casă apare Max, evreul ce ascundea de Hitler, fiind mai mult mort decât viu, ce a venit să apeleze la promisiunea lui Hans făcută camaradului său. Max leagă o prietenie frumoasă alături de Liesel, împreună cu Hans şi soţia primarului ajutând-o să înveţe să scrie, dar mai ales să citească, într-o perioadă în care multe cărţi erau aruncate în foc de regim în manifestaţii din pieţele publice. Liesel la rândul ei era un regal de dărnicie şi voie bună,  oferindu-i descrieri în oglindă a vremii lui Max, la un moment dat chiar aducând zăpadă de afară alaturi de Hans, stârnind distracţie între toţi membrii casei. Partea proastă este că zăpada îi provoacă lui Max un soi de pneumonie care îl trânteşte într-un somn adânc. Liesel nu se lasă şi îi citeşte în fiecare seară poveşti omului în comă, în speranţa că se va trezi. Liesel îşi foloseşte talentul de povestitor şi în timpul nopţilor de bombardament în care tot oraşul stătea îngrozit într-un buncăr, alinându-le tuturor o parte din frică. Că tot pomeneam de teamă, într-o zi vine agentul Gestapo în control, pe nepusă masă şi Hans trebuia să se mobilizeze rapid şi să-l mute pe Max din pivniţă…

Până aflăm dacă familia micuţei Liesel scapă de control, haideţi să vedem ce mai face Juliette care deşi ştia că Chloe nu o suporta află că şi ea şi-a dat demisia, chiar şi proprietarul a închis agenţia, sursele inspiraţionale fiind cărţile oferite de ea. Mai mult de atât Chloe are şi idei de afaceri ce includ oferirea unei cărţi. Revenind la depozit Juliette află de la Leonidas că Soliman a murit şi decid să nu-i spună lui Zaide despre acest lucru. În schimb reuşesc să dea de mama ei Firouzeh, originea şi povestea familiei provenind din Iran. Ajungând la casei ei de la ţară descoperă un microbuz distrus pe care are ideea să îl transforme într-o caravană mobilă de cărţi. Deşi l-a primit gratuit de la Firouzeh, Juliette face eforturi financiare considerabile în a pune microbuzul pe picioare, de la tractarea lui la depozit până la personalizarea lui.

Sunt multe pasaje pe care nu vi le pot împărtăşi în câteva rânduri aici, că le-aş dilua farmecul, cartea este plină de imaginaţie, suspans, poezie şi citate plus referinţe bibligrafice ale unor mari autori ca Homer, Hardy, Collette. “Fata care citea în metrou ” se poate găsi la preţul chilipir de doar 25 lei la librăria Humanitas.

26034689_1542757332427085_1521733246_n

În Germania pe sfârşite nazistă, Max scapă de vizita Gestapo, dar într-o zi când un vecin apropiat a lui Hans este descoperit ca fiind evreu, acesta din urma încearcă să oprescă forţele de ordine din procesul de capturare, fiind la rându-i chestionat. Era clar că o să vină în vizită din nou acasă la Hans şi Max trebuia să plece, norocul lui că îşi revenise. Colac peste pupăză şi Hans este chemat pe front, dar se întoarce teafăr dar vătămat, cu auzul grav afectat. Dintr-o eroare de mapare forţele  britanice bombardează puternic micuţul orasel german 😦 Ce a mai rămas, cine a supravieţuit, rămâne voi să descoperiţi vizionând filmul!

Am ales să fac un cros section între cele 2 creaţii deoarece ambele au personaje feminine ca şi protagoniste, îndrăgostite de cărţi, dar şi îngrămădite de un univers foarte limitat. Mă bucur că m-am reapucat de citit şi sper ca acest articol să fie un cadoul îndrăgit de fanii blogului şi nu numai, să inspire poate crearea unei reţele de cărăuşi culturali în toată România, că are ţara noastră nevoie maxim de aşa ceva!

20171226_140017.jpg

Chiar dacă de multe ori uităm ce citim, ce vizionăm, ce facem, o carte alături de un film bun, pot reprezenta atât un sfârşit de an cousy dar şi un debut nou de sezon vizionar, plin de inspiraţie şi dorinţă de a răspândi bine şi dragoste în jur.

Sărbători fericite, dragilor!

20171226_143930.jpg

Tagged with: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,
Posted in De la Rasarit la Apus, My life

Real 0-3 Barca Clasic de Crăciun

Later edit- Barcelona a câştigat cu 3-0 după golurile lui Suarez în minutul 54 din pasa lui Sergio Roberto la o acţiune de contraatac iniţiată de Rakitic, Messi a dus scorul la 2-0 din penalty în minutul 64 cauzat de un henţ a lui Carvajal în postura de ultim apărător soldat şi cu un cartonaş rosu, bomboana de pe colivă fiind aşezată de Alex Vidal în prelungiri. Real rămane la 14 puncte de Barca şi cam iese din lupta pentru titlul momentan, cu un Ronaldo ce luftează la o ocazie ideală din 11 metri, un Carvajal în plus pe teren şi un Benzema visator nu te poţi aştepta să-ţi rezolve Bale meciul în 15 minute şi Navas să scoată chiar toate mingile din poziţie unu-la-unu cu atacanţii adverşi.

Ealier-Azi de la ora 14 00 pe Digisport 1 se joacă relansarea campionatului de fotbal spaniol, unde Realul are şansa să se apropie la 8 puncte de liderul autoritar La Liga Fc Barcelona care astăzi sigur nu va putea conta pe Paco Alcacer şi Samuel Umtiti. Cel mai probabil nu va fi prezent în primul 11 nici Ousmane Dembele care înca se recuperează după grava accidentare suferită în debutul sezonului. De asemenea Gerard Deulofeu, Rafinha şi Arda Turan sunt incerţi.

Ca şi formă actuală cele 2 echipe sunt neînvinse în ultimele 5 partide, ambele cu 2 sincope sub forma de remize în cazul Realului cu Bilbao şi Atletico, 0-0 ambele meciuri, iar Barcelona 2-2 cu Celta Vigo şi 1-1 cu Valencia. Realul ar avea nevoie de victorie ca de aer pentru a urca pe locul 3 depăşind Valencia.

Echipele probabile ar cam arăta aşa , conform prosport.ro combinat cu flashcore.com:

Barcelona: Ter Stegen – Semedo, Pique, Vermaelen, Alba – Rakitic, Busquets, Paulinho, Iniesta – Suarez, Messi

Real Madrid: Navas – Carvajal, Varane, Ramos, Marcelo – Casemiro – Modric, Kovacic, Kroos – Benzema, Ronaldo

Poate cel mai important duel direct din aceasta partidă va fi Ronaldo vs Ter Stegen, unde deşi portughezul are doar 4 goluri în La Liga în acest sezon, în Liga Campionilor a stabilit un nou record de goluri în istoria grupelor CHL, reusind să marcheze în fiecare partidă jucată de Real. Eu zic că lusitanul se poate mobiliza exemplar în partidele importante şi să-şi conducă echipa spre victorie.

La cealaltă poarta cuplul Varane-Ramos va trebui să-i ţină pe Messi şi Suarez cât mai departe de poarta lui Keylor Navas care anul acesta nu trece prin aceeaşi formă senzaţională din sezoanele precedente.

Pe flancuri, poziţiile care eu zic că vor decide acest El Clasico, unde Rakitic şi Paulinho vor încerca să-i depăşească pe Marcelo şi Carvajal. De remarcat aici apetitul ofensiv a lui Marcelo, care de multe ori a reuşit să zburde pe contraatac şi să puncteze decisiv în momente-cheie, mai ales când Realul era în dificultate, brazilianul fiind unul din veteranii echipei, fiind de peste 10 ani la Madrid, având mai multe meciuri decât Ronaldo, fiind al 2-lea străin care a depăşit 400 de meciuri la galactici, după Roberto Carlos.

Cu siguranţă acest meci este cel mai frumos cadou pe care îl poate primi de Craciun un microbist ca mine, fan Real de mic. De warm-up mă uit pe Pro x la Dortmund – Real, până la ora 14 00 când o să încep să strig: Hala, Madrid!

Situaţia ultimelor 5 întâlniri e în balans perfect 2 victorii Real, 2 Barca şi un egal, cu menţiunea că madrilenii au dominat ultimele 2 partide, câştigându-le. Cea mai recentă biruinţă a fost în august, în Supercupa Spaniei unde Benzema şi Asensio şi-au făcut de cap cu apărarea catalană.

Abia aştept să văd şi inspiraţia antrenorilor, care vor trebui să-şi folosească abilităţile tactice dar şi aşii de pe bancă, unde faţă de Valverde, Zidane are nişte opţiuni de top ca Lucas Vasquez, Gareth Bale, Marco Asensio şi Isco.

Vine Craciunul cu fotbalul adevărat, haideţi să ne bucuram de meci!

Tagged with: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,
Posted in De la Rasarit la Apus, My life

Follow-up foodbloggers17

Neaţa, dragi prieteni gurmanzi! Ce părea a fi un fel de răspuns instinctiv la dilema ridicată de Vasile Manu când am anunţat pe facebook că merg la Food Bloggers Conference, gen ce treabă am eu cu food bloggerii, i-am replicat că mă gândesc la o rubrică nouă despre mâncare şi stil de viaţă sănătos iată că a prins contur, dar mai multe o să aflaţi la sfârşitul acestei istorisiri!

Îmi iau bilet de avion cu plecare luni seara ora 20 00 şi retur miercuri dimi la 08 00 şi aşa ajung la aeroport nerăbdător să mă sincronizez cu Alina la cazare şi să ies cu prietenii din Bucuresti prin Centrul Vechi. Dar vremea s-a gândit să-mi decaleze zborul cu 90 de minute, fiind agitat, cu un ochi în tabletă şi celălalt pe live-ul lui Dinamo, deodată aflu că ajung abia pe la 23 00 în Bucuresti şi asta aşa după ce l-am întâlnit în aeroport pe Liviu Balint că şi el avea un eveniment la un restaurant din Capitală şi din vorbă în vorbă îmi zice să verific dacă nu cumva şi zborul meu e întârziat. Fiind luni seara cam toate planurile s-au anulat şi mai era varianta să văd poate Alina mai e în stare să iasă, dar până am ajuns de la aeroport şi pe saraca fată a răpus-o drumul făcut cu maşina şi aşteptarea mea:(

Partea bună era că am fost super-fresh pentru a 2-a zi, unde urma un program interesant, mai ales “Conferinţa 2-HOW TO GROW YOUR BLOG” de la 10 00 la 11 30 ca alternativă la “Conferinţa 1-INSTAGRAM FOR BLOGGERS”. 

“Nu ne întoarcem la Google, ci mai degrabă începe să fie vorba tot mai mult despre cât de mult reuşeşti să-ţi transformi blogul într-un business în care să aibă sens să faci şi investiţii!” 

25299415_1530755060293979_2008599912973954400_n

” How to grow your blog” a adus în faţa publicului bloggeri activi de peste 10 ani în domeniu ca Alexandru Ciucă, Alexandru Negrea, Andreea Retea şi maestrul de ceremonii Cristian Manafu care a şi deschis seria de dezbateri, moderată de Cristian Florea, ce s-a axat în primă instanţă pe secrete despre cum se creşte o comunitate în jurul blogului. Manafu a rememorat faptul că la început s-a poziţionat pe ştiri online despre inovaţie şi social media, recunoscând că audienţa din vremea jurnalismului şi a printului i-a rămas fidelă. Pe partea de social media Alexandru Negrea a lansat paradigma de provenienţă a traficului ce mai demult avea ca sursă principală Google, în ziua de azi Facebook e cam principalul generator de vizitatori pe un blog, utilizatorii trecând de la a căuta informaţii pe google la a aştepta informaţia în fiecare dimineaţă pe newsfeed-ul Facebook-ului, eforturile bloggerului ce până nu demult doar scria despre subiecte de interes trebuie trebuie dublat cu afişarea la vedere pe reţelele de socializare, pe principiul “ Nu ne întoarcem la Google, ci mai degrabă începe să fie vorba tot mai mult despre cât de mult reuşeşti să-ţi transformi blogul într-un business în care să aibă sens să faci şi investiţii!” 

Andreea Retea, fost producator al emisiunii ” La Măruţă” a dezlegat misterul legat despre ce îl face pe cititor să revină pe blog mizând pe conţinutul autentic, interesant dar şi puterea brandului personal. Alexandru Ciucă a punctat importanţa prezenţei la evenimentele de blogging şi interacţiunea cu membrii comunităţii pentru că bloggerii rămân de cele mai multe ori să te citească constant, de acolo fiind un punct bun de pornire în definirea unui stil de blogging. Manafu a ţinut să ofere 2 ponturi despre ce tactici se pot aborda ca strategie de blogging:

  1. Scrii despre ce vrei tu
  2. Mixt de mers la evenimente conectate atât cu comunitatea, companiile cât şi scris tactic, să te uiţi la cuvintele-cheie.

Alexandru Negrea a demontat mitul newsletterului caracterizându-l ca fiind puţin ieşit din uz, dar rămânând în continuare important pentru partea de conversie, aici explicând în paşi simpli exprienţa ideală de utilizator:

1. Utilizatorul intră pe facebook.

2. Articolul tău trebuie să-i intre utilizatorului pe newsfeed.

3. După ce-i ajunge pe newsfeed trebuie să-i placă, să-l atragă titlul, poza, astfel încât să dea click.

4. După ce a ajuns pe blog, intră partea de usability unde ar trebui să găsească un font care să poată fi citit uşor, articolul în sine să fie bun, culorile să-i placă, să dea uşor scrool astfel încât să poată găsi uşor elemetele.

5 După ce a terminat de citit articolul şi i-a plăcut, să-l faci să se aboneze.

6 Adiţional fă vreo 2 ani, de 2-3 ori pe săptămână live-uri pe facebook şi după vezi dacă merge, mai ales seara pe partea de cooking.

7 Termeni noi de experimentat: copywriting, a/b testing, segmentare pe comunitate, mailuri automatizate

8 Aşteaptă 18-24 luni să poţi analiza rezultatele.

Ca observatie eu cred că sunt mai tot timpul între pasul 3 si 4 🙂 Deci mai am mult de muncă!

Pe partea de product placement Alexandru Ciucă vede conceptul din perspectiva unei agenţii ca bază a unei relaţii pe termen lung cu bloggerii pe care îi consideră canale de comunicare generată de interese comune, completat de Manafu ce a subliniat importanţa calibrării topicului blogului cu nişa brandului, la nivel de business fiind vitale multitudinea, diversitatea, actualitatea conectării continue bloggeri-clienţi corporate.

La un moment dat s-a ajuns şi la discuţia despre cum se poate ajunge să colaborez cu un brand şi de aici am extras următoarele must-have-uri: marketer, portofoliu, urmărirea pe social media a activităţii companiilor, proiecte creative chiar şi preluate din alte surse, comunitate, blog meet, beneficiile clientului, expunere, integritate. Personal recunosc că aproape la nici un capitol dintre acestea nu excelez 😦

Pe partea de frecvenţă de postare a unui articol Manafu estima piaţa natională a bloggerilor la 95 000 de creatori de conţinut, dintre care 8300 activi, definind tiparul de blogger activ la postări de la câteva ori pe săptămână până la minim un post lunar pe lună, cu trendul în scadere mai ales la generalişti. Ce mi-a trezit interesul a fost chestiunea de obişnuire audienţei când postăm şi prezenţa multiplă pe mai multe conturi şi canale de social media, în virtutea viitorului ce se preconizează că va aparţine micro-influencerilor lideri de comunităţi şi vedetelor unde Instagramul generează organic decent încă faţă de Facebook (care momentan ajută mai mult la segmentare prin campanii de boost).

La Q & A am savurat un meci fain de tenis cu acelaşi Alexandru Negrea la fileu despre subiectul fierbinte al momentului şi anume inteligenţa artificială, dacă poate fi o realitate şi partea de postări automatizate. Alex a estimat un viitor cu un script unde o să se adauge caracteristicile produsului, ce vrem să scoatem un evidenţă, ca output roboţelul generând articol pentru blog şi continut pentru social media.

Tehnic pe partea de food, Manafu m-a inspirat să creez rubrica de S@S unde un amator ca mine experimentează bucătăria învătând de la experţi, compensând la început prin partea de divertisment.

Spre apusul conferinţei Alexandru Negrea a incitat la un brainstorming despre ce problemele punctuale în promovare întâlnesc participanţii şi aici atâta aşteptam să-mi vină rândul să servesc: ” Să aştept 2-3 ani până articolele care mă reprezintă 100% să aibă impactul dorit sau să fac şi articole în paralel despre subiecte în trend, gen sport?” Răspunsul lui Alex Negrea sugera mai multe rubrici pe blog de interes comun şi vertical subiectele proprii care le urmăresc câţiva ce gândesc ca mine şi uşor-uşor va apărea nevoia. Alex Ciucă a plusat cu exemplul lui Adi Zăbavă ce de la generalist, în anul 2 de facultate s-a hotărât să scrie doar despre politică, şi-a urmat pasiunea la sânge, ajungând consultant în domeniu.

24993339_1530823513620467_8631454678032663451_n

Pauza a fost plină de delicii şi ispite culinare de la dulciuri, la brânzeturi rafinate, vită, somon dar cel mişto a fost ca am reuşit să schimb câteva inside-uri cu celebrul Gogoasă de la Trâzniţii pe numele adevărat Cristian Zamfirescu de la cum a ajuns Prima Tv la faliment până la ce proiecte noi urmează să facă pe partea de comedie, e un om atât de energic şi fain, jos pălăria!. Pe partea de networking am reuşit să cunosc bloggeri foarte harnici ca Emil Călinescu, Raluca Uluiteanu graţiei Alinei Lerca, tovarăşa de drum şi proiecte, pe care cu mare căldură vă încurajez să-i urmăriţi!

25320033_10155875275709854_1644856717_o.jpg

Ultima parte a evenimentului a fost Blog Talk, înainte a fost Chefs Talk dar de acolo nu am ramas cu mare lucru, că au fost 3 speakeri dar 2 au luat-o pe alei prea puţin adiacente cu topicul iar al 3-lea avea destul de multe nu ştiu-uri în discurs.

Moderatorul acestei sesiuni de Blog Talk a fost Mădălin Simion, unde omul de radio Radu Muntele a fost flancat de marketerul online şi bloggeriţa vegetariană Ruxandra Micu, cu aportul copywriterului şi voluntarului Laura Teodora Paraschiv , întregiţi de redactorul de revistă Andra Iliaş. Dragii de ei şi-au deschis bucătăriile virtuale, într-o serie de poveşti foarte captivante.

Ruxandra Micu a dezvoltat un meal planner pe blogul ei care pare foarte tentant şi parcă l-aş încerca. A pornit blogul ca o oportunitate la o problemă de sănătate, mergând pe dieta vegetariană, are un plan ambiţios să ţină cursuri pe tema această şi chiar să dezvolte o aplicaţie!

“Fundalul este cel care creează povestea unei farfurii cu mâncare mai ales dacă faceţi fotografia de departe”

Laura Teodora Paraschiv a dezvăluit că a primit blogul în dar, prietenii sfâtuind-o să mute expertiza pe online, prezentându-se ca fiind spontană în materie de proiecte şi structură.

Andra Iliaş a vorbit despre seria “Bunătăţi din 5 în 10”, mâncare gătită rapid folosind chiar şi microunde, pe care s-a specializat într-o experienţă ERASMUS în Spania, unde a învăţat să facă chiar şi mămăligă la microunde fiindcă erau peste 20 de persoane şi doar un microunde! A dat nişte ponturi pe partea de costuri pentru suport şi montaj video estimând la 300 de euro pe clip de 2-3 minute, iar ca durată de filmat doar 30 minute cu ajutor profesionist în cazul ei! 

Pe partea tehnică Radu Muntele a pus accentul pe partea foto referindu-se la obiectivele macro, lumina naturală vs cea artificială, fundalul caracterizându-l ca fiind “cel care creează povestea unei farfurii cu mâncare mai ales dacă faceţi fotografia de departe” Andra Iliaş a mers mai departe cu o sugestie pentru restaurantele care au lumina de ambient seara să facă o corner foto, lucru care mi s-a părut foarte inventiv, cam greu de realizat din pricina spaţiului, dar nu imposibil!

Laura Teodora Paraschiv a gratinat cu tips & tricks despre cum îşi astâmpără invitaţii flămânzi pentru a duce proiectul la bun sfârşit, provocarea fiind lansată de moderatorul, Mădălin Simion: ” Instagramul mânancă primul, dupa aia mâncăm noi!” Sintagma rămâne valabilă chiar şi în restaurant! Radu Muntele a continuat ideea motivând că invitaţii lui apreciază aranjamentul şi toată organizarea, având în plan să facă un episod de tipul behind the scenes!

Aceeaşi Laura Paraschiv mi-a dat ideea de a include şi animăluţe în clipurile culinare ce am şi pus-o în aplicare, ea oferind exemplul câinelui ei ce apare în multe poza foarte pofticios :))

16114869_1375046335848913_7624503072060570823_n.jpg

Un moment savuros a fost când Radu Muntele spunea despre faptul că trebuie să fii orientat cu faţă către cameră şi într-o bucătărie mică este dificil, iar Cristian Zamfirescu a sărit cu o soluţie ingeniosă ca în loc de faianţă să pună oglinzi 🙂

V-aş presăra mai multe picanterii de la eveniment, dar prefer să vă las linkul unde puteţi găsi înregistrările integral http://www.2017.foodbloggers.ro/live.php#top. 

Ca şi P.S am încărcat-o pe Alina cu gift-urile mele că nu aveam voie pe avion cu ele, adevărul e că m-au surprins maxim la cât de darnici au fost organizatorii. Mi-a părut rău ca a trebuit să plec înainte de sfârşit, dar trebuia să ajung la un interviu în Pipera. Am încheiat aventura în Bucureşti cu o ieşire la Targul de Crăciun cu after în localul Fabrica, ca la scurt timp să-mi iau o spaimă maximă de la aplicaţia Biziday cu tragedia de la Metrou, eu circulasem cu cateva ore înainte iar pretenii mei tocmai ce mergeau spre metro…

24991555_1531142710255214_7408774448828376047_n.jpg

Ca să încheiem într-o notă optimistă vă las ideea de proiect ce o consider adevăratul follow-up al meu de la Food Bloggers Conference 2017, episodul “Toata Ziua Salată” ce deschide rubrica S@S- Sătul şi sănătos! Sper să vă placă şi să vă inspire echilibru culinar de Sărbători generând o nea de dragoste şi întelegere!

Tagged with: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,
Posted in De la Rasarit la Apus, Marketing, My life, S@S
%d bloggers like this: