Analiza de Brand European- Romania

Salutare, dragi prieteni! Mi-era dor de o analiză de brand şi cum am primit provocarea de a face o aplicaţie pentru o şcoală de vară, sicronizarea s-a nimerit cum nu se putea mai bine! În articolul acesta o să încercăm să desluşim dilema României, a fi sau a nu fi un brand european. Am spus la plural, că ar fi ideal ca şi voi dragi followers să vă expuneţi punctul de vedere în secţiunea dedicată comentariilor.

Criteriile se renuanţează de această dată, vom utiliza fundamentele Uniunii Europene: respectul pentru demnitatea umană, libertatea, democraţia, egalitatea, statul de drept şi respectarea drepturilor omului, inclusiv a minorităţilor. Adiacent vom încerca să colorăm ţara în valori europene, să vedem dacă ies după prima spălare, ne vom juca cu ideologii ca: nediscriminare, toleranţă, justiţie, solidaritate şi egalitate între femei şi barbaţi.

Primul topic este respectul pentru demnitatea umană, care la nivel european a fost testat mai ales prin episoadele legate de imigranţii sirieni, la noi au fost doar câteva mici tabere în Galaţi şi Constanţa. La nivel intern respectul pentru demnitatea umană este foarte prost înteles, în sensul că ne pare rău, chiar hrănim şi jelim cerşetori, leneşi, corupţi, uitând ca în fiecare lună mulţi dintre noi în cel mai fericit caz suntem la limită cu facturile şi nevoile de bază, facem facultăţi şi dăm pe cărţi ultimul ban şi ajungem ospătari în Amsterdam. Deci la acest capitol stăm oarecum ok, dacă nu luăm în considerare respectul de sine, pe care de cele mai multe ori îl omitem, din comoditate, sau din disperarea că nu prindem ziua de mâine…

Singurul lucru concret ce s-a obţinut dupa 1989 a fost libertatea. Putem să zburăm unde vrem, dacă avem cu ce, defapt avem libertatea totală de a face ce vrem noi în afara ţării şi aproape nimic constructiv în spaţiul carpato-danubiano-pontic. Tot ce e bun tre’ să dispară din această ţară, cât de greu este să accesezi o linie de finanţare pentru o firmă sau asociaţie, să dezvoţi un proiect pe termen lung, cât de greu poţi sa-ţi faci lobby pentru crearea unei cariere de succes deşi ai toate meritele în spate. Când agoniseala de zeci de ani de şcoala şi cei 7 ani de acasă nu se pot coborî la nivelul nepotismelor şi a pupincurismului, devii alergic rapid la toţi proştii, ce datorită spatelui au impresia că merită să le pupi picioarele. Şi când ai reusit ceva mic simbolic, nu apuci să simţi adierea de libertate că se găsesc gnomii care să-ţi umbrească mica realizare: ” Da’ ce-ai făcut tu?” şi în acelaşi timp să şi-o însuşească fără nici un drept: ” Daca nu eram eu…”

Pentru partea de democraţie recunosc că am dat un search din lipsă de exemple băştinaşe ideal de adus la lumină. Voinţa poporului nostru este exercitată şi lăudată în toată lumea la catastrofe gen Colectiv şi Ordonanta 13, pare exerciţiul democratic ideal doar că lipseste şi impactul decizional. În contrast, la Cluj pentru a 3-lea an se va implementa procesul de bugetare participativă, unde o parte din utilizările bugetului sunt decise de oameni, fiind un univers paralele cu alocările lui Sevil Shhaideh în cadrul Programului Național de Dezvoltare Locală unde Oltul, Teleorman, Giurgiu şi Buzău se anunţă adevărate centre de infrastructură economică în viitor. Nu îmi imaginez ţara noastră ca o Atenă din Antichitate, dar decât să intru pe teren şi dau goluri din offsaid, mai bine stau la tv acasă. Îi stimez pe cei care au îndurat frigul ieşind în stradă, dar dacă tot ai scos un penalty, execută-l, da’ jos pseudo-democraţii, sechelele rămase din regimul comunist, ce împreună cu lavrele lor putrezesc în Guvern şi Parlament. La nivel de separare a puterilor în stat stăm optim, doar pentru că avem un Preşedinte ce mai pune frână unui Guvern de caruţă ce merge la goană către râpă, cu tot satul în spate.

Pe partea de egalitate în faţa legii consider că am făcut progrese, problematica cu abuzul în serviciu fiind o sursă de periclitare a unui tratament egal, însă Kovesi încă stă cu sniperul legii pe toţi, ca un pibull fără lesă, muscă orice hoţ, într-o curte pustiită.

Pe partea de respectare a minorităţilor concurăm pentru locurile fruntaşe la nivel european cu Germania şi Franţa, am ajuns la nivelul la care am avea nevoie ca noi să fim respectaţi de minorităţi, gestul de a se oferi Preşedintelui României drapelul ţinutului secuiesc şi chiar ideea atât de vehiculată că aproape cele mai sărace judeţe din România ( Covasna şi Harghita) s-ar putea dezvolta fantastic într-o formă de izolare ( ei o numesc autonomie) par nişte absurdităţi fantastice,  ei se imaginează un fel de Catalunia. La modul serios, luând în calcul faptul că la cât se taie în zona aceea în materie de păduri, la un momentan dat chiar nu o să mai aibă din ce trai, turismul fiind ceva aşa de hobby în paradisul carpatin, râmând doar naţionalismul parţial acceptat de Ungaria să le ţina de foame.

Am pus un pic din balsamul valorilor europene, dar am uitat de soluţia de prevenire de depunere a pietrelor de moară ce trag orice popor la fundul mării, mai exact toleranţa, solidaritatea şi egalitatea între femei şi barbaţi. De tolerat cum spuneam şi mai sus toleram şi înghiţim orice, chiar dacă mai facem câte un protest sporadic, văpaia se stinge repede chiar şi când ies în stradă marile sindicate: “Aveţi două opţiuni, vă promitem că vă dăm sau vă dăm şi după vă luăm mai mult decât v-am dat!” în comparaţie cu vest-europenii care la orice nemulţumire sistează activitatea zile întregi indiferent de sector sau sezon până la sadisfacerea revendicărilor. Ce mă bucură este că avem cel puţin în Cluj un grad semnficativ de toleranţă faţă de cultură, religie, orientare sexuală şi tot ce ţine de unicitatea unui individ, chiar dacă în ultima vreme s-au ivit personaje ce s-au străduit în zadar să tulbure apele în orasul unde în raport de aproape 1 la 1 se întelege românul cu ungurul şi o duc prosper.

Pe partea de solidaritate, empatia socială functionează de fiecare dată, în situaţii de inundaţii sau alte dezastre, din nimicul nostru dăm şi la altul mai amărât ca noi, partea proastă este că sunt entităţi media şi persoane publice care îşi fac un CSR neetic pe spatele sărmanilor, manipulând masele.

Deşi acum 50 ani era utopic să vorbeşti despre egalitatea femeii cu barbatul, iată că şi în Romania secolului 21, emanciparea femeii se conturează graţios cel puţin la nivel urban. La rural este o discuţie foarte dureroasă, ce pleacă de la o educaţIe şi o infrastructură în prea multe judeţe inexistentă.

Rămânând în maşina timpului pe aceleaşi coordonate, acum 5 decenii eram o ţară comunistă, în propria ei colivie, fară nici o jucărie, azi România reprezintă o promisiune de brand est-european, ce bate la porţile spaţiului Schengen şi a zonei euro. Rămâne la ambiţia generaţiei noastre şi a celor viitoare, să ne asigurăm că naştem talente şi nu îngropăm speranţele în mica Europă Românească, trecută naiv prin 27 ani de democraţie.

Tagged with: , , , , , , , , , , , ,
Posted in Marketing, Politica

Chester Bennington s-a sinucis, apusul Linkin Park?

Tocmai ce am aflat şi încă mă trec fiorii! Parca ieri eram student în primii ani de facultă şi dadeam din cap, fredonând frenetic versurile până la 6 dimi în Janis pe Eroilor cântecele Linkin Park… La doar 41 ani Chester Bennington s-a sinucis! Nu mă intristează neapărat moarte lui în sine, că pare scenariu clasic ( droguri, alcool şi probabil traume şi abuzuri din copilarie). Familia cu cei 6 copii şi fanii ce-i lasă în urmă în lacrimi oarbe şi durere, le rămân acordurile:

I don’t know what’s worth fighting for
Or why I have to scream
I don’t know why I instigate
And say what I don’t mean
I don’t know how I got this way
I know it’s not alright
So I’m
Breaking the habit
I’m breaking the habit
Tonight

Se pare că habitul i-a fost fatal de data aceasta, nefiind prima încercare de suicid. Poate răpus de divorţul de prima soţie dupa 9 ani de relaţie, suplimentat de pierderea întregii agoniseli, fanele nebune…Nu pot să-mi imaginez gândurile care probabil erau amestecate de boală, bautură, droguri, critici, în disperarea de căutare a locului perfect, de inspiraţie totală….

Prin Linkin Park am descoperit rock-ul, a fost poarta spre genuri şi trupe mai underground şi mai black gen Nirvana şi Metallica. Când încă cred că era canalul tv german VIVA descopeream ” Faint”, piesa nu era cine stie ce, dar forţa din voce a lui Chester vibra curaj, un motivaţional ideal pentru orice moment down. Să înregistrezi bolnav şi să scoţi un album ca ” Meteora” e suprauman…

Parca ascultând melodiile, nu ştiu de ce îmi da vibe-ul că se simte urma de vină a solistului. Ce-a făcut?! Oare a vrut să se steargă din lumea fizică, oricum din paginile de istorie ale muzicii nu poate rămâne decât pentru totdeauna… Să sperăm că trupa vă găsi forţa să meargă mai departe, deşi nu va fi niciodată la fel fără Chester…

Rock-ul devine mai orb fără Chester, in the end, It doesn’t even matter how hard you try….Nu are rost să mai vorbim despre trecut, să lăsăm muzica să dainuie cu probabil cel mai epic concert Linkin Park

Multumim Chester! Fără strigătul tău studenţia era mult mai puţin memorabilă!

Citându-l pe Jay-z: “For one last time I need y’all to roar”

Tagged with: , , , , ,
Posted in Farama de soare si pofta de muzica, My life

Represent Napoca Cubana Fiesta

(P) Hola, mi gente! Va aduceti aminte începuturile studenţiei din Janis Eroilor când latino-ul şi muzica bună îşi dădeau mâna în sorbituri de cuba libre sub visul nopţilor nebune de vară-iarnă, unde orice era posibil? Eu unul nu le pot uita, de aceea de fiecare dată când văd câte un party de salsa cubana fac tot posibilul sa fiu acolo, sangre latino apa nu se face!

Havana Club pregăteşte o surpriză nebună ce se cere a fi în Cluj! Probabil inspiraţi de ultimul Fast and Furious, s-au gândit să aducă orașul cubanez pe o stradă din România. Aventura Havana In The Street începe online, acolo unde iubitorii de rom pot contribui la forma finală a unui graffiti realizat de cei de la Sweet Damage Crew și pot alege inclusiv orașul în care acesta va fi realizat. Imaginati-vă ce fain ar arata pe plaja din Grigorescu, poate şi cu un bar plutitor pe Somes, ar fi de vis! Plus de asta, în joc sunt numeroase premii săptămânale, dar și premiul cel mare: o vacanță de 5 zile în Havana pentru două persoane.

Pe https://www.havanainthestreet.ro/ avem şansa să jucăm rolul personajului principal în fiecare dintre cele 8 episoade ale ilustrației. Astfel, la fiecare două săptămâni Havana Club dezvăluie un nou episod și stârnește imaginația iubitorilor de rom, lăsându-ne să decidem continuarea următorului capitol din graffitiul Havana In The Street.

Share Cluj-Napoca https://www.havanainthestreet.ro/concurs

Haideţi să împâmzim netul cu distribuiri marca Cluj-Napoca, folosind linkul https://www.havanainthestreet.ro/concurs ! După ce contribuim la continuarea poveștii Havana In The Street, utilizatorii pot alege orașul în care Havana Club și Sweet Damage Crew vor transpune ilustrația pe un mural. Bătălia se dă între București, Cluj, Constanța, Iași, Sibiu și Timișoara, iar orașul învingător va fi cel care va strânge cele mai multe share-uri pe Facebook, din site, să sperăm din suflet că va fi Cluj-Napoca!

Unu, doi, trei in pasi de salsa

Mi casa es tu casa,

De seara până dimineaţa ,

Celebrăm viaţa,

Facem valuri de rom, pline de studente loca

Din Havana în Cluj-Napoca!

Votaţi oraşul ce niciodată nu hibernează

Fiecare clipă, la maxim o savurează!

 

Tagged with: , , , , , , , ,
Posted in Marketing

Delta Dunării, nectarul lui Poseidon

(P)Aproape de fiecare dată când merg la mare şi ajung în zona podului de la Agigea am şansa să observ caii sălbatici dobrogeni. Şi mă roade curiozitatea maxim cum este în paradisul Deltei Dunării. Potrivit specialiştilor Rezervaţia Biosferei Delta Dunării este ” un adevărat laborator viu în care întâlnim 30 de tipuri de ecosisteme, 5400 de specii de floră şi faună, cel mai important loc de habitat al păsărilor de apă din Europa!”. La nivel de faună se pot descoperi nurca europeană, popândăul, vidra, pisica salbatică, melcul cu cârlig. Pe partea de floră specifice sunt vineţelele, volbura, roata de apă şi trifoiul cu 4 foi,

Simbolul Deltei este pelicanul creţ, una din cele mai mari specii de pasări zburatoare din lume, reprezentativ aici din procentul total la nivel european, fiind pe cale de dispariţie alături de cormoran. Pe partea de păsări răpitoare se pot găsi şoimul dunărean, cobalbul şi acvila pitică. Sub apă sunt speciile comune de peşti ca stiuca, crapul, dar şi sturionii, locatari cu ştate vechi la parterul Dunării.

Potrivit legendei, Dunărea era iniţial un fluviu scurt, care pleca din Europa Centrală, trecea prin Alpi şi se vărsa intr-o mare ce începea în apropiere de Bratislava, ulterior cursul Dunarii s-a întins, ajungând până în sudul Ungariei, a străpuns zona Porţilor De Fier, a ajuns în Câmpia Română şi în ultimii 10 000 ani a umplut estuarul, care astăzi se numeşte Delta Dunării. Se presupune că a fost o scădere a mării cu aproape 14 metri, nisipul apărut a fost sufalt de vânt, transformându-se în dune, în momentul în care apa s-a ridicat din nou, aceste dune au favorizat sedimentarea funcţionând ca nişte bariere.

 Să revenim la prezent şi ne apropiem de o locaţie specifică din zonă, în judeţul Tulcea, sat Vulturu, unde se poate face un popas ideal de câteva zile  la Pensiunea Delta Dunarii Aqua Villa, un loc ideal de plimbări, de unde se poate porni pe cele 8 trasee turistice ce durează de la 3 până la 8 ore. De asemenea se pot practica sporturi nautice şi desigur pescuitul ca şi activitati turistice Delta Dunarii marcă înregistrată. Există în această perioadă şi o serie de pachete turistice Delta Dunarii la pensiunea Aqua Villa ce includ transferul din Tulcea, cazare, masă şi excursii.

Dacă doriţi ca experienţa să fie şi mai spectaculoasă se poate opta şi pentru plimbari VIP in Delta Dunarii , unde yachtul poate fi al dvs pentru 24 de ore. Pentru informaţii detaliate legate de cazare şi plimbări se poate consulta secţiunea de servicii pensiune Delta Aqua Villa de pe site-ul oficial, iar dacă sunteţi deja nerăbdători şi doriţi să luaţi pulsul deltei galeria foto Aqua Villa vă stă la dispoziţie cu o serie de capturi foto ce vă taie răsuflarea.

Nu ştiu cum sunt alţii, deşi am fost deja de 2 ori la mare doar anul acesta, parcă aş vizita măcar o dată în viaţă Delta Dunării cât mai este arie protejată, evadând din foşnetul oraşului, atras de borşul de peşte şi chemarea naturii la ea acasă, în templul zeilor apei.

 

Tagged with: , , , , , , , , , , , , ,
Posted in Marketing

Start episod-pilot “Tătă zîua la mare”

Servus, dragi viitori fani ai video blogului “Tătă zîua”! De când am văzut prima reclamă la Neversea am zis clar că vreau să merg sub orice formă, în primul rând că marea e unica mea dragoste si de asemenea prea mulţi m-au înnebunit cu Untold că e mişto şi d-lea. La finalul celui mai recent interviu pe care urmează să îl public săptămâna aceasta am primit propunerea mult visată şi anume să lucrez în cadrul Neversea, barul din faţa Mainstage-ului. Am început să ţopăi de bucurie şi mi-au răsărit idei gen cum ar fi să pornesc odată video blogul ce am zis ca îi tot dau drumul cu această ocazie?!

Un telefon şi încă 2-3 chestii…

Pe partea de materiale nu mi-am bătut capul şi de aceea să nu vă aşteptaţi la mai mult de full hd, editare în Movie Maker, un selfie stick, un Samsung J5 şi încă un telefon de back-up. A ieşit o trilogie deoarece ajuns acasă am developat peste o oră de filmări şi am zis măcar 35 de minute pe câte 3 felii să împartasesc cu voi din experienţa de la mare.

Povestea din spatele primului video începe la ONG Fest, unde am primit premiul de Blogger de Civic Break, în cadrul eventului având şansa să dau peste Vlad, care mergea şi el la Neversea cu proiectul lui. Mi-a propus să călătorim impreună şi am acceptat calculând că am 2 zile avans să trag cadre înainte să încep treaba la bar.

Pornim de marţi dimi de pe la 4 şi ceva şi când ne-am mai dezmeticit am zis că facem şi filmarea de probă, cu Vlad şi prietena lui Andreea pe post de cobai. Am ajuns la cazare în Constanţa, nerăbdator am tras o fugă să văd ce se întâmplă la festival şi acolo am prins un ospăţ ardelenesc pe malul mării conceput de colegii de la barul vecin.

Ziua următoare program lejer am zis s-o savurez în Mamaia, unde am redescoperit Plaja de la Butoaie, hamsiile, calamarii şi midiile toate la suprapreţ, pasarela şi chiar şi o zonă de prosoape, pe care chiar o credeam o insulă pierdută:))

Pe joi au sosit şi restul crew-ului, înainte de a merge la festival am facut un pitstop în port la Cazino, să ne răcorim niţel. La bar am făcut ultimele pregătiri şi totul era aproape gata de prima ediţie de Neversea.

20170709_190704.jpg

Pe partea strict de festival m-a impresionat Feddie, dar nici Tiesto şi Dua Lipa nu s-au miscat rău. Febleţea mea Delia a cam fuşterit-o cu un mashup de maxim 30 de minute, aş fi vrut să îmi încânte urechile şi văzul mai mult:)) Derulo care de la stilul interesant din ” Whatcha say” parcă s-a rebranduit după chipul şi asemănarea lui The Weeknd, dar o versiune mai erotic low-cost. Am ratat să-l aud pe Deliric că era la altă scenă, dar mai vine el şi pe la Cluj… Bine că i-am prins la un selfie pe Sergiu şi Andrei de la Kiss FM.

Îţi trebuie un salariu pentru Neversea….

S-au băut la greu bere la doză, apa plată, whisky-vodka+suc şi jagger, din ce imi aduc aminte era 9 lei berea la doza, 8 lei apa şi 6-7 lei shotu’ de jagger, cocktailurile 22-25 lei, deci un buget de 1500 lei era decent să te simţi chill la acest festival.

Cea mai frumoasă parte de la Neversea rămâne răsăritul pe acordurile lui Feddie, era exact ce trebuie, nu simţeam ca lucrez, chiar am evadat un pic din bar să mă amestec prin mulţime.

Ultima parte a videoblogului se focusează pe experienţa after-Neversea, unde m-am alăturat unui şir de nebunii ale tovarăşilor mei, gen Florin avea chef de Costineşti, unde am rămas cască să văd că s-a extins staţiunea aproape până la epavă, iar seara bineînţeles am celebrat-o în White Horse, unde playlistul zici că a fost gândit de zeii rockului.

IMG-20170713-WA0008De menţionat este că era deja a 4-a noapte albă urmată de maxim 3-4 ore de somn, dar nu puteam să-l las la greu pe Teo cu filmul lui legat de Vamă. Totul a avut un preţ, l-am provocat să-mi fie coprezentator la interviurile cu tinerii de pe plajă, unde sharmul lui feroce mi-a fost de real folos, eu completând cu papagalul;)). Spre apusul vânătorii de impresii dau de Mădă, o tovarăşă clasică de Janis, care nu o să apară în filmare că am ţinut selfie stick-ul de-am pixu’ şi nu se vede aproape deloc:)) Am campat patura, zăbovind la poveşti şi relaxându-ne la o sesiune de rumeneală.

Planul era să mergem în Vamă cu ultimul tren, dar ce mai puteam face în Costineşti? Teo mă târăşte până aproape de Schitu să-mi prezinte o vânzătoare frumuşică de la un magazin. În colaborare cu Alexander îi insuflăm curaj să-i ceară id-ul de facebook, că doar nu am mers degeaba până acolo. Dacă tot eram pe cai mari, am zis hai să o luăm pe jos până în Olimp unde era cazată Betty, o cunoştiinţă de a noastră din tabăra de anul trecut.

20170711_172308.jpg

Estimam la aproape 9 km vreo 2 ore şi 15 minute de mers. Partea grea era să ne ţinem cât mai aproape de plajă că ăsta era farmecul, să vedem peisaje superbe care nu sunt la îndemâna oricărui muritor de rand. Când am obosit şi Alexander s-a evaporat, i-am dat play la chitară şi ca în basmele cu prinţul şi calul lui bronzat parcă am zburat până în Olimp:))

Ajunşi acolo se pare că această cruciadă împotriva plictiselii se lovea de lipsa acută de chef a lui Betty să vină în Vama. Fiind baieţi descurcăreţi am recrutat două colege de tabară din programul în care erau ele pe acolo. Nu a fost 100% forţa noastră de vânzări, că moralul era şi mai low mai ales după ce văzusem live cum iara a chert Halep, ne-a salvat combinaţia de încurajări cu psihologie inversă lui Betty: “Mergeţi că e fain, deşi eu nu vin :))”. Facem ce facem şi ajungem în gara în Olimp să prindem ultimul tren spre Vamă în formula de handbal fără portar şi pivot: Eu, Teo si chitara, Anca, Miha.

Postarea e pe sfârşit dar aventura abia începe…

Până la Mangalia drumul a fost o formalitate, de la coborâre a reînceput distracţia. După ce am scăpat de un om domn turmentat ce se dădea lovit pentru un leu, am deschis licitaţia pentru taxi spre Vamă, rechinii aruncând cu oferte, profitând ca buzul era tot ciu-ciu. Am cedat la 10 lei de persoană ca taxă de călăuzit spre Vamă. De remarcat că acum eram un prim 7, Laura, o colegă de lucru de a lui Teo şi prietenul ei Andrei alăturându-se trupei noastre de şoc.

Apăi ce s-a întâmplat în Vamă ramane tăt acolo 🙂

Tagged with: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,
Posted in De la Rasarit la Apus

Drumul spre soare

(P)”Abia aştept să creşti mai mare, să fugim de poliţie, să purtăm ochelari de soare, să ni se vadă starea de tranziţie”, clar acestea sunt versurile care îmi trec prin minte când îmi aşez pe nas ochelarii de soare, vibe-ul pozitiv, starea chill şi soarele mai abordabil de privit fiind efectele binevenite într-o zi toridă de vară savurată pe plajă, la bronzat, cu ceva răcoritor la îndemână. Bine ei reprezintă şi make-up ideal după o noapte nebună, când ochii sunt mai mahmuri şi roşii decât faţa:))

În fiecare an când merg la mare am nebunia mea să-mi achiziţionez o pălărie şi o pereche de ochelari. Încă din early summer am zis să dau o tură pe la farmacie să cer sfaturi specializate despre ochelari care să-mi ofere şi o oarecare protecţie, nu doar să mă facă să par cool. M-au speriat un scorurile, pe principiul că dacă sparg o fiţoşenie de 400-500 lei mă cam zgârii pe ochi.

Norocul meu că zilele aceastea am descoperit ceva mai decent sub 100 lei. Ochelarii de soare Pedro  mi se par o alegere ideală ca raport calitate-preţ, au lentilă polarizată, formă de ramă masculină şi culori diverse, versiunea pe negru mi se pare că se poate adapta la orice tip de ten şi accesorii vestimentare.

Cu reducere de 50% găsim şi ochelari de soare mai extravaganţi, ce acum sunt la 129 lei de la 199 lei, cu braţe din lemn şi culori superbe gen albastru oglindă, poţi fi un hipster la un buget de cumpărător destept.

Mă tot uit la ” Mariah’s World” şi credeam ca sunt impresii când diva poartă ochelari de soare dama în lift, dar chestiunea cu fotosensibilitatea ne poate afecta pe toţi, în ultima vreme şi eu îmi pun ochelarii când simt că îmi lăcrimează ochii şi nu mă simt sentimental lovit :))

Că tot suntem la categorii staruri internationale, imaginaţi-vă fără scuturile solare actori atât de îndrăgiţi ca Arnold Schwarzenegger în Terminator, Tom Cruise în Top Gun, Jean Reno în Leon, Wesley Snipes în Blade, David Caruso în CSI Miami, Laurence Fishburne în Matrix, mai ales în momentele când îi aseaza sau îi dau jos, oare ar fi fost la fel de badass, scenele ar fi fost atât de epice, dramatice, de impact?

So, dragilor citându-l pe carismaticul de mai jos ” When it’s your time, it is your time!” Dacă vara şi vacanţa v-au intrat în suflet, luaţi-vă ochelarii şi chill mergeţi către mare şi soare!

Tagged with: , , , , , , ,
Posted in Marketing

Micii ticăloşi după gratii:))

Dupa ” Ilumination”, nu mă aşteptam să iasă un ” Despicable me” şi mai super, mai ales că din trailer mi se părea că minionii nu o să apară foarte des în partea a 3-a.

Sambată trecuta fratele meu descoperea că ziua următoare este avanpremiera filmului şi clar era loc să punem de o gaşcă de ieşeală. Mai corupem încă 2 prieteni şi pe deasupra prindem şi nişte locuri decente. A fost aşa aproape spontan că după preconizările unui prieten şi apoi verificat în media, premiera ar trebui să fie abia în 30 iunie.

Concedierea lui Gru mi-a ridicat o sprânceană, scena de luptă ce declansează intriga înre Gru şi Balthazar sunt de un amuzament copios în paşi de M.J. pe acorduri de coloane sonore ce variază de la mainstream la aniversare făcându-mi poftă de gumă de mestecat:)

Copiii lui Gru sunt de un cuteness fantastic, mai ales Agnes cu unicornul ei, în aceasta parte are un impact major în împacarea lui Gru cu fratele geamăn Dru. Şi apropo de acest Gigi-Botezatu al filmului, Dru este cel care răstoarnă toate calculele hârtiei şi în seriile viitoare sunt sigur ca o să-l vedem cu un rol şi mai amplu. Mi-a plăcut decorul în care este situat, cu un aer aşa rustic francezo-italian ce-ţi dă un vibe de vacanţă.

Diamantul din incipitul trailerului este sarea şi piperul filmului, inserat ca o plăcere nevinovată şi nu stiu de ce, dar parcă şi el pare viu spre comic. Să nu uitam să dam ce-i al Cezarului. Mel, noul lider al minionilor călăuzeşte o nouă cautare a unui alt mare lider malefic, practic Gru este de 2 ori concediat:)) Ajung cumva departe, la Holywood, la ” The Voice”, unde deşi au o prestaţie de excepţie că doar sunt minioni, ajung la puscărie. Acolo bineinţeles că fac legea, cer chiar şi taxă de protecţie şi hărţuiesc colegii la duşuri :))

Este un film spumos care punctează revenirea lui Gru la ticăloşii, moştenirea familei punându-şi treptat amprenta, că ştiţi cât de încăpăţânat este Gru. O serie de branduri din filme şi animaţii ca ” Ocolul Pământului în 80 de zile” şi ” Power Rangers” sunt importate şi duse la un nivel teribil al comediei. Unul dintre prieteni se plângea că este un pic prea musical, dar faţă de groaznicul ” Frumoasa şi bestia” am avut parte de o muzică funky, mai ales prin prisma paşilor de dans, setaţi în momente total inoportune, fiind un element de o inspiraţie super-exotică.

E trist că lipseste banana, apare doar ca tatuaj când minionii sunt la răcoare, dar cred că o să iasă un nou hastag Șișkebab :)). Ce mi-ar fi plăcut de asemenea ar fi fost ca personajul negativ, Balthazar să aibă mai multă expunere în film, că a fost construit foarte mişto, sper să îl revedem şi în urmatoarea parte.

Mergeţi lejer, merită toţi banii! A costat 26 lei la Iulius în Cluj. Şi pe vreme faină, aşa de racoreală, dar mai ales dacă weekendul viitor o să fie iarăşi sub nori, această peliculă o să vă redea zâmbetul pe buze şi speranţa în suflet:)

P.S Dacă nu vă place la începutul filmului a rulat trailerul la ” The Emoji Movie “, care se anunţă un blockbuster fabulos.

Tagged with: , , , , , , , , , , , , , , , , , ,
Posted in De la Rasarit la Apus
%d bloggers like this: