Prima oară la teatru, despre ” Romeo şi Julieta”

Neaţa, dragi prieteni! Pentru stresanta zi de miercuri v-am pregătit ceva super-chill! Povesteam într-un articol anterior cu Abigail Vălean  despre teatru şi relata cu atâta patos încât mi-a sporit curiozitatea să văd pentru prima oară în viaţa mea o piesă de teatru. Şi ce piesă de piesă! “Romeo şi Julieta”, o operă shakespeariană de la care aveam pretenţii imense.

Reuşesc să conving 2 prieteni să mergem, iniţial mă gândisem că fară o parteneră nu are rost merg, dar am zis: ” Fuck it, mă duc pentru mine şi cultura mea generală!”. Mai fusesem la Teatrul Naţional din Cluj la un concert Semnal M, ştiam cum arată sala şi am ales locurile tot în zona, sus, pe mijloc, la balcon, mizând pe vizibilitate bună, dar pe final am ratat schimbul de replici între Romeo şi Balthazar, fiind nevoit să mulţumesc doar cu sunetul.

Revenind pe firul evenimentelor, intrăm în sală şi structura demografică a spectactorilor mă surprinde, media fiind undeva la maxim 20 ani, probabil la 70-80% din capacitatea sălii. Mă tot gândesc dacă să fac o poză pentru articol, dar auzisem anunţul de 3 ori prin care se interzicea fără o acreditare să facem poze sau filmări. Un check-in a fost destul.

Zumzetul sălii îmi lasă impresia că o să fie o ţigănie totală şi actorii o să paraseacă scena ca Florin Piersic Jr. Dar ca la un semn se ridică cortina şi sala amuţeste. Bine au fost persoane care nu s-au putut abţine să desfacă măcar o ciocolată, să tuşeacă ca la medic sau să-şi eteleze tehnologiile, dar au fost cât de cât în limitele decenţei şi spiritului de românitate:))

Nu o să povestesc desfaşurarea piesei deoarece v-aş priva de probabil una din cele mai captivante poveşti ale istoriei teatrului, oricum în final Romeo şi Julieta mor:)). Dar decorul a fost un mix fascinant între modern, elegant si vintage,cu manechine de plastic ce simbolizau corpurile, partea pământească a protagoniştilor ce mureau. Să nu uităm de balconul reinventat şi uşile polivalente ce delimitau decorul, dar şi partea fizică de cea metafizică din poveste. La nivel de cromatică alb-negru domina, cu intrigi de culori vii în scenele de acţiune şi cele idilice.

Pasiunea dintre protagonişti mi-a făcut poftă de viaţă, de dragoste, o joacă de-a câinele şi pisica continuă. Intensitatea conflictelor mai ales în cazul tatălui Julietei, Capulet versus tânăra îndrăgostită de un vis imposibil, cu privire la mariajul aranjat cu Paris, mi-a dat fiori pe spate, au fost o serie de replici atât de acide şi tăioase…

PARIS, petitorul Julietei este interpretat de Adrian Cucu, binecunoscutul actor ce face parte din formatul emisiunii “Necenzurat”, are o serie de apariţii meteorice, dar memorabile, pline de stil.

Personajul meu favorit a fost Mercutio, care mi s-a părut că până la moartea sa a dictat ritmul piesei alternând dramatismul cu un ironic foarte fin al replicilor, parcă era un nobil roman, cavalerul în armură aurită a lui Romeo. Touşi, dispariţia lui a dus povestea la un dinamism, ce m-a făcut să uit cu totul de caldura ce mă copleşea.

Bineînţeles că personajul ce mi-a displăcut cel mai mult a fost Tybalt, locul 2 Capulet iar 3 mama Julietei. Ce treabă are o nuntă cu moarte unui văr? Ce a fost în mintea tătălui, dacă tot l-a afectat moartea nepotului să-şi mărite fata la doar câteva zile după cu un necunoscut dubios ca PARIS? Iar mama Julietei este chiar degeaba în poveste, specific secolului XVI, când toate datoriile materne erau îndeplinite de doică în familiile de nobili, mai ales în cele veroneze.

Finalul vi l-am spus deja mai sus. Cele 2 bis-uri de aplauze la scenă deschisă au fost meritate cu prisosinţă, a fost o distribuţie de excepţie ce mi-a întrecut cu mult aşteptările. Abia aştept să revin la teatru, probabil la “Sânziana şi Perpelea”!

Oameni buni, sunt frumoase filmele, dar teatrul este altceva, ca s-o citez pe Abi “Este mai mult decât 3d! Vezi un om faţă în faţă, în carne şi oase, cum trăieşte o piesă, cum îşi spune o replică şi plange acolo în fata ta..”

 

Tagged with: , , , , , , , , , , , , , ,
Posted in De la Rasarit la Apus, My life

Care e treaba cu Agentul Civic Break?

(P)Este la modă să faci voluntariat în ziua de azi, cel puţin la Cluj. Dar să-ţi descoperi chemarea spre domeniul unde chiar crezi că poţi produce o schimbare pozitivă, poate fi mai greu decât să-ţi găseşti un job. Trebuie să fie mediul propice, unde să te poţi automotiva, ignorând aspectele financiare, să evoluezi, să faci parte din mişcarea civică activă.

Eu am început aventura civică pe clasa a 12-a în cadrul unui program de fundraising pentru o cauză caritabilă şi recunosc că mi-a placut să fiu scos din zona de confort, pentru a strânge bani pe stradă de la oameni. Totuşi cauza nu mi se parea neapărat că este în concordanţă cu principiile mele.

v1Apoi am venit la Cluj, unde am fost voluntar în cadrul Junior Summer University care m-a ajutat maxim să relaţionez, să coordonez viitorii studenţi. În acelaşi an m-am înscris în cadrul Asociaţiei Studenţiilor Secţiei de Marketing, unde în primă fază am fost asistent-manager de proiect în cadrul proiectului Maratonul Publicităţii. Aici am reuşit alături de o echipă foarte dedicată  să dezvoltăm un concept de dezbateri de tip Karp Popper sub brandul ” Marketbate”, un concept ce merge pe ideea de a face mai mult decat marketing.

Am experimentat poziţiile de marketing manager în cadrul Theory and Practice şi Student Sport Cluj unde am reusit să organizez o conferinţă şi o dezbatere, ” Femeia sportivă, secretul frumuseţii eterne” şi prima ediţie de ” Marketbate- Marketingul sportiv, o influenţă pozitiva sau negativă asupra sportului”.

v2Spre apusul studenţiei am fost project-manager în cadrul Organizaiţiei Studenţilor pentru Turismul românesc la conferinţa” Drumul spre Sochi, în dialog deschis cu Paul Muntean”, probabil una din cele mai mari realizări ale mele, reuşind să aduc un sportiv român, participant la Olimpiada de la Sochi, să le vorbească tinerilor despre experienţa sa.v3

 

În februarie 2015 cu ocazia procesului de bugetare participativă din cadrul programului Cluj Capitală Europeană a Tineretului, alături de 2 prieteni am fondat grupul de iniţiativă Din Suflet pentru Cluj, care un an mai târziu avea să devina asociaţia Be Antreprenor Weekend Meeting. Am pornit de la proiecte fun-comunitare, la iniţiative antreprenoriale, cu ambiţii mari ce sperăm să se concretizeze în 6 campanii superbe anul acesta, realizate sub cupola finanţării Ministerului Tineretului şi Sportului, prin programele de tineret naţionale, studenţeşti şi locale.

Unde este locul meu în spaţiul civic? Probabil ca într-un virtual 3d cu o variabilă antreprenorială destul de puternică.

Dragi tineri care încă mai îndrăzniţi să visaţi, vă lansez o recomandare răcoroasă de vară, evenimentul ONGFest ce va avea loc în Cluj-Napoca (str.Potaisa, 1 Iulie), București (Parcul Herăstrău, 17-18 iunie) şi Iaşi (Gradină Palas, 24 iunie). ONG-uri din toate domeniile sunt invitate să îşi susţină cauzele! Să ne spună cum ne putem implica, să începem conversaţia despre spiritul civic. Tema acestui an, Civic Break, invocă spiritul civic al fiecărui ONG şi cetățean și îl invită într-o excursie printre cauzele prezentate în cadrul festivalului. Ca într-un City Break, vizitatorii vor ieşi din rutina zilnică şi vor avea ocazia să descopere cum au construit ONG-urile o Românie mai bună pentru fiecare.

ONGFest 2017 este finanțat prin Programul de cooperare Elvețiano-Roman, având Kaufland România ca sponsor principal. Pentru mai detalii accesaţi pagina de media https://www.facebook.com/ONGFest/ 
Haideţi să fim agenţi Civic Break, să luăm parte la ONGFest, împachetându-ne simțul civic și devenind cetățeni informați și responsabili.

Tagged with: , , , , , ,
Posted in My life, NGO

Dezbatere despre politicile de tineret ale UE, alături de Markku Markkula şi Emil Boc

Servus, dragi tineri din toată ţara! Ieri, 13 Iunie, de la ora 16:00, am avut ocazia să particip la dezbaterea “ Reflectând asupra Europei, din inima Transilvaniei” ce a avut loc la Casino din Parcul Central, oraş Cluj-Napoca, în cadrul Open Innovation 2.0, prima ediţie ce a avut loc în Europa de Est. Preşedintele Comitetului European al Regiunilor, Markku Markkula şi edilul orasului Cluj-Napoca Emil Boc au răspuns cu drag şi sinceritate întrebărilor adresate de tineri.
Deschiderea evenimentului a fost realizată prin prezentarea studiului în plină desfăşurare la nivelul intregii UE vis-à-vis de raportarea tinerilor la problemele locale, responsabilitatea dezvoltării de oportunităţi pentru tineri, încrederea în structurile de administraţie, solidaritatea la nivel european, în ce domenii ar trebui şi în ce domenii nu ar trebuie să intervina UE. Dacă doriţi să vă expuneţi punctul de vedere accesaţi linkul http://cor.europa.eu/ReflectingEU/Pages/survey/survey-EN.aspx.

“O platformă de mobilitate care să integreze informaţiile din transportul public, bike-sharing, zone pietonale”
La nivel de Cluj-Napoca în rezultatele preliminar s-a putut observa principalele preocupări ale tinerilor care s-au centrat pe: somaj, politici de tineri şi transport. Pe topicul legat de trafic , primarul Emil Boc a răspuns: “ În cadrul Open Innovation, experţi în IT şi inovare au propus pentru palierul local o platformă de mobilitate care să integreze informaţiile din transportul public, bike-sharing, zone pietonale, să ofere cetăţeanului alternative la transportul actual din oraş. Noi am salutat-o si o vom implementa!” La problema somajului Emil Boc a declarat “ Răspunsul trebuie privit din perspectiva temerii pe care oamenii o au cu privire la viitor. Într-o Europă destul de incertă, prima preocupare a omului de rând este locul de muncă, chiar dacă astăzi municipiul Cluj are o rată a somajului sub 1% . Părinţii se gândesc la viitorul copiilor, cei care au un loc de muncă se gândesc că slujbele lor vor dispărea şi de aceea trebuie să o tratăm cu maximă seriozitate şi este nevoie de un asemenea dialog. Discutăm despre temerile reale ale oamenilor.”
Tudor Ogner, preşedintele Federaţiei Tinerilor din Cluj a deschis seria de întrebări din partea publicului vizând mesanismele prin care tinerii se poate implica în luarea decizilor .

“Evenimente cu studenţi şi antreprenori cu 70 000 de participanţi, 1000 dintre ei devenind antreprenori”
Markku Markkula a explicat:” Aş dori să duc întrebarea ta la o scală mai largă. După referendumul britanic de anul trecut a fost foarte clar că trebuie să colectăm exemple de bune practici din diferite părţi ale Europei. La nivel local sunt organzate că şi azi în Cluj-Napoca o serie de consultări cu cetăţenii pentru a vedea împreuna răspunsurile la dilemele ce frământă Europa. Pe partea de tineret, unul din cele mai bune mecanisme este programul ERASMUS, o mulţime de tineri studiază în străinătate 1-2 semestre, călătorind, învăţând despre noi culturi, legând prietenii. Comitetul European al Regiunilor sprijină o serie de asociaţii de tineri, la nivel de reprezentare a intereselor în Parlamentul European. Dorim să vă provocăm la un alt nivel, vin din Finlanda, unde am făcut investiţii intensive pe partea de educaţie, conectând universitatea cu industria şi antreprenoriatul. Am organizat evenimente cu studenţi şi antreprenori cu 70 000 de participanţi, 1000 dintre ei devenind antreprenori, ei sunt cei care guverneaza, setează fundaţia pentru evenimentele viitoare. Deja organizează evenimente săptamanale în toata lumea cu sute de participanţi. Universităţile ar trebui să susţină astfel de iniţiative ca studenţii să poată invăţa, să aibe activitate extracuriculară. Cluj-Napoca reprezintă un mediu prielnic unde putem dezvolta parteneriate cu universităţile, unde putem crea noi joburi.”

“Bugetare participativă online, folosind tehnologia ca şi modalitate de a sprijini cetăţeanul”
Emil Boc a venit cu viziunea sa: “ De multe ori ca cetăţean european aveam impresia că lucrurile care se discută în Parlamentul European sunt atât de departe de nevoile noastre concrete. Faptul că mai există în câteva ţări un curent anti-european este dovada că sunt cetăţeni care nu se mai simt reprezentaţi de deciziile de la Bruxelles, de faptul că problemele reale nu sunt discutate acolo. Preşedintele Markkula a accentuat de fiecare dată principiul subsidiarităţii şi proximităţii, decizia trebuie luată de autoritatea care este cel mai aproape de cetăţean. Lucrurile par a se întoarce pe un făgaş normal, trebuie să se mai producă o schimbare majoră, avem nevoie de o participare continuă a cetaţenilor în luarea deciziilor. Am luat o practică europeană extrem de atractivă şi eficientă, care după părerea mea ar trebui generalizată în întreaga UE, procesul de bugetare participativă prin care o parte din taxele şi impozitele plătite de cetăţeni sunt decise chiar de ei cum se utilizează în propriul lor oras. Am avut exemplul cu Mănăşturul şi am reuşit cu cinematograful Dacia să stabilim nişte priorităţi, iar începând cu anul acesta, pentru prima oară în România, în luna iulie, vom realiza o bugetare participativă online, folosind tehnologia ca şi modalitate de a sprijini cetăţeanul să decidă cum vor fi utilizaţi banii publici pe care îi plăteşte. Prin această bugetare participativă online cetăţenii vor putea depune proiecte cu privire la infrastructură, spaţii publice, trafic, locuri de joacă, parcuri, spaţii de agreement, cultură, învăţământ, într-o anumită sumă de bani, alocată special de primărie. Se vor vota aceste proiecte, iar cele care vor cele mai bine susţinute vor fi eligibile din punct de vedere legal, vor avea susţinere aferente, vor fi implementate de primarie în bugetul pentru anul 2018. Este o cale de a comunica cu cetăţenii şi de a le da şansa de a fi parte la codecizie, parte la ceea ce în orasul lor se întâmpla, de a avea un cuvânt de spus. Cea de a 2-a componentă este cea legată de tineret, am avut şansa să avem o serie de tineri extrem de dinamici şi creativi în oraşul acesta. Îl văd pe Andras Farkas aici, cel care a iniţiat proiectul Capitalei Europene a Tineretului şi a câştigat, alături de Ovidiu Cîmpean şi întreaga echipă din Primărie. Au înteles că tinerii sunt motorul acestui oraş, au câştigat proiectul de Capitală Europeană a Tineretului, dar au pus în practică şi acest proces de bugetare participativă pentru tineri, mici sume de bani, granturi de maxim 1000 de euro, propuse de tineri, votate si implementate de ei, cu susţinere publică. Procesul acesta trebuie extins, doar aşa cred ca reuşim să consolidăm democraţia şi UE, prin aceste modalităţi, de jos în sus. Înainte de a întreba UE ce poate face pentru noi, haideţi să vedem ce putem face noi pentru democraţie de aici, de jos în sus, valabil şi pentru comunicarea cu mediul de afaceri, ong-urile…”
Preşedintele Camerei de Comerţ Covasna, clujean la orgini a ridicat temerile vis-à-vis de securitatea tinerilor în umbra atentatelor de la Manchester de la concertul Arianei Grande. Markku Markkula a adus la lumină următoarele aspecte: “ Cu experienţa noastră nordică, dorim să dezvoltăm sisteme de educaţie, împreună cu universităţile să contracaram aceste aspecte, ca toate aceste elemente negative să poată fi evitate pe viitor.

Apoi a venit întrebarea mea ce a făcut referire la rezultatele şi obiective preconizate pe termen scurt, mediu şi lung la nivel de UE şi Cluj-Napoca în materie de politici de tineret. într-un mod realist, chiar SMART.

“Obiectivul nostru este ca în 10 ani să obţinem titlul de Capitală Europeană a Inovării”

La nivel de Cluj, Emil Boc a expus :” Categoric direcţia SMART CITY este una strategică, de dezvoltare a orasului. Obiectivul nostru este ca în 10 ani să obţinem titlul de Capitală Europeană a Inovării, acolo doar oraşe ca Amsterdam sau Barcelona au obţinut titluri respective, prin asta intelegând că aducem oraşul mai aproape de cetăţean utilizând tehnologia şi creand un ecosistem cu tehnologii SMART prin care să rezolvăm mai rapid problemele oamenilor. Avem o aplicaţie care programează cununiile civile.

“Ar trebui să folosim cele mai bune cunostiinţe, creiere, idei noi”

Markku Markkula a dezvăluit:” Dorim ca fiecare oraş să aibă un sector în care să fie pionier, luând exemplul din Cluj, al meu din Finlanda şi alte smart city-uri. Am realizat un raport special vara trecut despre cum poate un oraş să fie pionier într-un domeniu, în cadrul dezvoltării regionale. Pe termen scurt putem urma exemplu aplicaţiilor dezvoltate de tineri şi antreprenori şi să vedem ce putem învăţa ca politicieni, primari, consilieri locali din aceste iniţiative din alte ţări ca Olanda sau Spania. Chiar putem învăţa multe, noi oamenii mai în vârstă din administraţie tindem să dezvoltăm soluţii singuri, ar trebui să folosim cele mai bune cunostiinţe, creiere, idei noi. Deja am auzit la această conferinta idei care pot fi experimentate, create prototipuri şi implementate, deoarece aşa opereaza tinerii business-urile lor şi asa ar trebui şi noi să aplicăm în administraţie.”
Patricia Couţi, Vice-Preşedinte al Consiliului Tinerilor din România a dorit să afle în ce măsură prin studiul realizat, Comitetul European al Regiunilor se implică în noua strategie europeană de tineret .

“Huburi care vor include şi alte universităţi din Europa”
Markku Markkula a răspuns:” Dorim să susţinem fiecare oraş să creeze un hub al inovaţiilor, să încurajăm tinerii antreprenori să fie creatori de know-how, ambasadori ai proprilor oraşe pentru alţi tineri din oraşe care se confruntă cu aceleaşi provocări. Avem nevoie să folosim finanţarea UE pentru ca îmbunătăţeşte sistemul educaţional, aduce un plus sistemului tradiţional de educaţie, de predare, pentru cercetători şi practicieni în dezvoltarea acestor huburi care vor include şi alte universitati din Europa!
A 2-a parte a întrebării Patriciei a vizat la nivel local perspectivele de finanţare şi preluare a programului Capitală Europeană a Tineretului.

“Uitaţi-vă la Cluj, ce înseamnă cei 100 000 de studenţi!”
Edilul clujean a ţinut să atragă atenţia: “Problema şomajului în rândul tinerilor e una dintre cele mai dure probleme pe care UE le are! Sunt ţări în care rata este de 22-25 % în rândul tinerilor. Cum poţi spera de la un tânăr care nu are un loc de muncă, nu are o perspectivă să-şi întemeieze o familie sau să-şi cumpere o casă, să fie un susţinător al valorilor UE?! UE nu-i oferă acest acces de bază. O problemă pe care sper ca UE să n-o ignore, pentru ca de ea depinde viitorul uniunii! În România rata somajului nu este atât de înaltă, din nefericire foarte mulţi tineri au părăsit România. Cea mai mare provocare pentru noi este cum îi ţinem pe actualii tineri aici, pentru a utiliza această resursă umană extrem de performantă şi inteligentă, care poate schimba România, doar uitati-vă la Cluj, ce înseamnă cei 100 000 de studenţi, care să nu părăsească România dupa ce termină. Vestea bună este că cei mai mulţi doresc să rămână la Cluj, lucru bun care ne onorează. Noi ca români simţim efectul exodului de resursă umană, avem greutăţi în a găsi oameni care să ocupe poziţii de la meseriaş până la cele universitare, medici, pentru că nu am fost în stare să-i ţinem acasă. Dar şi de cealaltă parte este responsabilitatea UE de a nu descuraja tinerii, capacitatea a oferi locuri de muncă trebuie să fie o preocupare foarte serioasă, politica de încurajare a start-up-urilor, a schemelor de garantare a afacerilor care deschise tinerilor trebuie să fie priorităţi majore a UE. Nivelul de investiţii nu a ajuns la nivel dinainte de criză, mai este mult de lucru. De aceea sublinez importanţa politicilor de tineret în ceea ce priveşte locurile de muncă sau de a fi prinşi în orice formă de educaţie universitară, postuniversitară, training, de pregătire. Un om care este prins într-o forma de educţtie, cu siguranţă are viitor! În momentul în care iese din afara unei asemenea structuri ne creează o problemă ca societate. În plan naţional obiectivul nostru este să-i menţinem acasă, să-i aducem dacă putem pe cei care sunt în Europa sau în lume aici cu proiectul Cluj Innovation City prin tehnologie, inovare, IT, să le putem oferi ecosistemul şi salariile prin care să-şi poată continua o viaţă decentă, o viaţă normală. Ei ar dori să vină dacă măcar aceste lucruri elementare ca accesul la un loc de muncă bine plătit şi o calitate a vieţii să fie asigurate. Avem semnale pe scara mică ca tinerii se întorc la Cluj şi în proporţie mare, doresc să rămână aici, suntem la un început de drum corect.”
Au mai existat dezbateri legate de îmbunătăţirea natalităţii, internaţionalizare şi statutul Romaniei vis-à-vis de spaţiul Schengen cu premise mai mult îndreptate spre acţiune şi perspective pozitive de viitor.

Redarea integrală a dezbaterii în format video poate fi vizionată pe pagina de facebook Calea Europeana

La final de eveniment am luat pulsul evenimentului cu ajutorul Laurei, o studentă a Facultăţii de Studii Europene din Cluj-Napoca care a fost foarte generoasă cu un feedback concludent:”Personal găsesc foarte interesantă dezbaterea şi mai ales utilă. E de apreciat că o persoană atât de importantă la nivel european vine la un debate, răspunde tuturor întrebărilor detaliat. Cred că ne-a insuflat multe valori preţioase, profund europene. Cum ar trebui să ajute UE tinerii? Cred cand UE ajută suficient de mult tinerii, s-au format multe programe prin care ei pot să se dezvolte atât pe sine cât şi pe plan profesional. Trebuie doar să cunoască aceste programe, să caute informaţii şi să aibă mai mult simţ civic şi valori europene!
Ca nota personală, cel puţin o dezbatere pe lună în România cu decidenţi locali şi ai UE pe deoparte şi tineri pe celalaltă parte despre politicile de tineret ar fi ideală. A mai fost o sesiune pe 17 mai tot la Cluj, la Impact HUB, unde a fost prezent Comisarul European pentru Educație, Cultură, Tineret și Sport, Tibor Navracsics. Oricum în iulie o să fie o nouă dezbatere la Sofia, deci tot în zonă. Noi ca tineri trebuie să fim prezenţi, să luăm cuvantul şi între timp să trecem la fapte pentru a micşora gap-ul între România şi Vest, pentru a fi actori principali într-un film al UE, unde lista de casting încă este deschisă.

Tagged with: , , , , , , , ,
Posted in De la Rasarit la Apus

Opţiuni alternative cu Daniel, partea a 2-a

Care au fost locurile din România care le-ai vizitat şi te-ai intoarce oricând cu drag?

Braşovul!

De ce?

E un oraş mic, liniştit, are privelişti frumoase, locuitorii mi se pare foarte deschişi, amabili. M-am plimbat prin centrul vechi, am avut ocazia să mă ridic şi pe muntele Tâmpa şi mi-a placut ce am văzut de acolo, a fost o chestie pe care nu o pot uita…

Dacă ar fi să punem în balanţă muntele şi marea, tu ce ai alege?

Depinde cu cine, dacă ar fi doar după mine aş alege marea, dar dacă ar fi să merg cu prietenii am merge la munte!

De ce?

La mare este o tradiţie familială ca să zic aşa, iar la munte până acum am mers doar cu prietenii…

Care sunt criteriile tale de selectare a unei vacanţe?

Depinde de costul vacanţei, totuşi sunt contabil, fac un raport cost-beneficiu. Dacă e să aleg între o locaţie care să mă coste 1000 euro în Braşov şi una care să mă coste tot atâta în Dubai, probabil că majoritatea dintre noi am alege să mergem în Dubai. Nu e o comparaţie exagerată,  deoarece sunt sejururi şi de 1000 euro în Braşov. Un alt aspect ar fi distanţa, în Dubai se ajunge mai greu decât în Braşov, durează să mergi mai mult timp cu avionul. A 3-a variabială ţine de interesele mele, dacă aş avea de ales între Dubai şi Paris, mai tare m-ar interesa Parisul.

Că suntem la paralela România vs străinătate, inevitabil vine şi cea mai urâtă întrebare din interviurile mele, se mai merită să rămâi în România?

Depinde…

În cazul tau…

Şi în cazul meu depinde… În ciuda opiniei generale că România e cea mai de cacao ţară, nu e aşa! Haideţi să ne uităm la ţări precum Kârgâzstan, câţi dintre cititorii tăi ar vrea să trăiască în Kârgâzstan?! Câţi dintre români ar alege să plece în Koreea de Nord sau Rusia ?! Dacă ne comparam cu ele, România stă foarte bine! De cele mai multe ori noi ne comparăm cu Anglia sau Germania, ţări care nu au avut istoria noastră, care sunt dintr-un alt univers. Ne putem compara cu ţările baltice, Ungaria, Bulgaria, Serbia. Dacă ne raportam la statele din jurul nostru, la final de an ieşim cu plus…

Tu eşti originar din R. Moldova, ce te-a determinat să pleci din ţară? Te-ai întoarce vreodată?

Perioada de maturizare a mea a avut loc în România, cu toate că m-am născut în R. Moldova, mare parte din experienţele mele le-am avut în România. Eu să zic că nu m-aş întoarce niciodată sau ca ma întorc sigur, depinde de situaţie…. Am plecat din R. Moldova din cauza perspectivelor la acea data, care mi se ofereau vs perspectivele din România, acesta a fost criteriul….

Ce parere ai despre subiectul unirii României cu R. Moldova, dat fiind că ştii cum sunt ambele maluri ale râului?

Eu cred că dacă se va realiza, nu va fi înfăptuită de către guvernanţii de pe cele 2 maluri ale Prutului, unirea va fi realizată de oameni. Dacă mergi în satele din R. Moldova de pe malul Prutului, un procent foarte mare din ţărani vin să comercializeze în pieţele din Galaţi, nu în Moldova…

Era şi clipul cu racheţul basarabean😊

Da da😊Unirea doar oamenii o pot realiza !

Apropo de mituri, că tot suntem la un pahar de vin, e adevărat că în Moldova sunt cele mai bune vinuri?

Opinia mea este subiectivă, că în mare parte doar vinuri din Moldova am băut. Pot să zic, din experienţa mea foarte vastă, ca cele mai bune sunt din R. Moldova!

Ai câteva soiuri care le-ai recomanda?

Cabernet sau Merlot, vinuri seci, evit să beau vinuri dulci!

Ai putea să faci o distincţie între vinuri pe momente?

În momentele în care mănânc carne de vită sau porc prefer vin roşu, la peşte un vin alb, când sunt cu prietenii mei un rose…

Care ţi se pare cel mai bun vin studenţesc?:)) Care are cel mai bun raport calitate-preţ😊?

Babanul la 6 lei era într-un timp, 6 lei la 3 litri, din ce îmi amintesc eu acum… Din punctul de vedere al studenţilor nu contează neapărat calitatea

Dacă ar fi să-l întâlneşti pe Daniel din anul 1 de facultate ce i-ai spune?

Probabil să muncească mai mult, în mod cert i-aş zice asta. Aş fi preferat să pierd timp muncind mai mult, atât în timpul cursurilor, cât şi în timpul liber…

Ai regrete din studenţie?

Aş avea câteva regrete, că nu am mers pe calea antreprenoriatului mai devreme…

Care ţi se pare că este momentul ideal să-ţi deschizi o firmă? Cum îţi dai seama? Daca ar fi o boală, care ar fi simptomele?:))

Atunci când ai primul client! Fără a avea primul client, nu ai cum să-ţi deschizi o firmă, pe asta te bazezi!

Cât de risk taker eşti? Care este limita de riscuri la care eşti dispus să te expui?

Iau riscurile calculate, în momentul în care mă arunc în ceva ştiu foarte bine ce pierd. Nu m-aş baga în momentul în care aş ştii că viaţa mea e în pericol, de asemenea nu pot să risc când ştiu că au de suferit oameni care depind de mine…

Dar ştii că, deobicei în viaţă, când unii câştigă, alţii pierd, tot timpul e o monedă cu 2 feţe…

Vrei să zici că e un fel de zero sum game? Posibil, nu am asa mari cunostiinţe să afirm cu tărie că momentul în care cineva caştigă, altcineva trebuie să piardă. Sper din tot sufletul ca atunci când am câştigat eu, nimeni nu a avut de pierdut…

Care e cel mai mare vis al tău care ţi l-ai asumat?

Să joc la bursă!

Şi cum a fost experienţa? Ai ieşit pe plus?

Cred că am ieşit pe plus, în mare parte….

Care ţi se pare principalul criteriu de care ţii cont în momentul în care faci o mişcare pe piaţa bursieră?

Situaţiile financiare anuale şi trimestriale, la asta mă uit eu!

Flerul şi intuiţia, ce procent ocupă în cadrul tranzacţiilor?

În cadrul tranzacţiilor mele 0, încerc să iau un risc foarte calculat când învestesc la bursă. Investesc numai atunci când din situaţiile financiare reiese că o companie va fi pe plus…

Dar eşti de acord că cu cât riscul este mai mare cu atât şi caştigul e mai însemnat?

Da, în mod cert!

Ce părere ai despre bitcoin şi onecoin?

Au fost subiectul disertaţiei mele, sub conducerea doamnei Adriana Tiron. Pe partea de bitcoin softwaremagazine mi-a publicat un articol, unde fac o introducere pe partea de bitcoin. Bitcoin-ul m-a interesat din punct de vedere contabil, cum îl înregistrezi. La fel ca în foarte multe domenii economice, raspunsul este depinde… În ultimul timp văd că în foarte multe medii online este prezentat ca lână de aur, ca o posibiltiate de îmbogăţire rapidă, ei bine nu este aşa! Cu toate că am studiat foarte mult bitcoinul, eu nu am investit în el, datorită riscurilor pe care această monedă le implică! Probabil, într-un viitor moneda va lua avânt, până atunci recomand foarte multă prodenţă în momentul în care investiţi în bitcoin sau alegeţi bitcoin ca mişloc de plată!

Ce părere ai despre onecoin şi celălalte monede care apar?

Există bitcoin şi aceasta mi se pare cea mai “de încredere”, dacă ar fi să folosesc o monedă virtuală, aş folosi bitcoin pentru ea a fost la început, prin ea se făceau toate. Restul de onecoin, twocoin,litecoin, toate derivă din bitcoin. Nu mi se pare un trend pozitiv, cred că trebuie să avem o monedă virtuală ună şi bună, de aceea nu aş recomanda nimănui să investească în monedele acestea.

Că tot vorbeam de afaceri ale viitorului, ştiu că aveai articole foarte atent analizate pe parte de Uber, ce părere ai despre acest serviciu nou de car-sharing?

Aveam comentarii foarte acide referitoare la Uber…

Chiar şi de la mine😊

Uber este prezentat ca luptă a cetăţenilor cu statul birocratic, cea ce nu este! Marea majoritatea a prietenilor mei văd în ei prinţul salvator a libertaniarismului…. Uberul este în România una din multele companii care încearcă să evite taxele. În mod normal, nu ştiu câţi români au auzit de Interagro sau câţi din prietenii mei de pe facebook cunosc cazuri reale de companii care măsluiesc taxele. Evitarea taxelor în sine, este o practică acceptată la nivel international. În momentul în care tu te baţi cu pumnul în piept că eşti foarte etic şi tehnologizat, nu e ok să faci evaziune fiscală, nu cred că face bine societăţii. Am şi eu idei prin care fac o aplicaţie şi unicul atuu ar fi că nu plătesc taxe, atunci ce am rezolvat?

Totuşi pentru Bucureşti mi se pare o concurenţă potrivită pentru companiile de taxi care fac întelegeri mai ales cu cele din Ilfov, care nu ar avea licenţă să opereze. Mă refer mai ales pe partea de suprataxări, gen 50 lei până în centru. Nu ţi se pare că totuşi aduce un plus? Totuşi mai intră cineva pe o piaţă de tip oligopol spre monopol, care este destul de importantă, fiind vorba de transport…

Nu pot să încadrez clar firmele de taxi şi toţi şoferii de taxi din Bucureşti, ca fiind oameni care nu respectă legea, am avut experienţe atât plăcute cât şi mai puţin plăcute în Bucureşti şi Cluj. În mod cert este că atunci când avem cât mai multe companii, concurenţa cât mai mare, clienţii vor primi cel mai bun produs, dar concurenţă în momentul în care cineva plateşte taxe şi cineva nu, este neloială şi asta nu mi se pare corect.

Nu e mai degrabă outsourcing? Cum ai face diferenţierea între outsourcing şi concurenţă neloială? Daca e să ne uitam la alte domenii sunt multinaţionale care îşi trimit toţi banii în alte ţări, poate doar salariile dacă le platesc în România şi concurează cu atuul economiilor de scală şi alte avantaje competitive împotriva unor companii mici din România care încearcă să producă local…

Outsourcing-ul este o practică legală, stabilită la nivel internaţional, oricine are posibilitatea să facă outsourcing. Dacă te apuci de Uber în România fără a avea licenţă de transport, în mod cert încalci legea.

Deci limita între outsourcing şi concurenţă neloială este doar litera legii?

Şi spiritul legii!

Bun, am dezbătut subiecte foarte serioase, dar ce face Daniel în timpul liber?

Joacă şah, citeşte şi se uită la seriale!

Practici şah destul de des sau doar în momente în care ai nevoie de un răgaz de concentrare? Ca tânăr, care este motivul pentru care joci şah? Deobicei este un sport specific celor mai în vârstă…

Pentru mine a fost chestia asta de competitivitate, eu joc pe chess.com, acolo sunt jucători din toată lumea. Am avut ca scop să ajung la 1100 de puncte, am tras foarte tare şi când l-am atins am zis: “Oai, ce tare sunt!Hai acum să ajung la 1200 de puncte!” Distanţa de la 800 la 1100 e mai mică decât distanţa de la 1100 la 1150.

Care ţi se pare că este diferenţa între şahul online si şahul face-to-face?

Online nu pot să vezi reacţiile celui cu care joci, asta e unica diferenţă!

Practici şi alte sporturi?

În ultimul timp din ce în ce mai rar, îmi croiesc timp să merg la sală, să fac mişcare, mai ies foarte rar la fotbal şi cam atât. Cam la asta se reduce viaţa mea sportivă, sper ca odată cu încălzirea vremii să mai ies afară să joc baschet cu prietenii mei.

La nivel de seriale, ce ai în shorlist?

“ The Americans”!

De ce?

Pentru că m-am născut în R. Moldova😊 Mi se pare o idee foarte interesantă, mai ales că este inspirată din fapte reale. Prin “ The Americans” am o fereastră augumentată spre ce s-a întâmplat în timpul Razboiul Rece şi chiar a ceea ce se întâmplă chiar şi acum!

Ce muzică asculţi?

În mare parte rock alternativ, îmi plac foarte mult Alternosfera, The Oasis, Coldplay. Mai am momente când ascult The Beatles, Queen sau chiar muzică clasică.

Pentru atmosfera de acum ce muzică s-ar potrivi?

Muzica clasică cred că s-ar potrivi!

Cum îţi facilitezi starea ta de zen, ce muzică alegi?

Rammstein!

Indiferent că este o stare de supărare sau bucurie? Rammstein este un fel de reset pentru tine?

Au “ Sonne”-soarele “ Stirb nicht von mir”- Nu muri fără mine. Este o trupă care posedă un repertoriu variat!

Ai câteva titluri de cărţi pe care le-ai împărtăşi cu cititorii blogului?

“De la idee la bani” a lui Napoleon Hill, a avut o influenţă foarte mare asupra mea, de asemenea mi-a plăcut foarte tare “ The Story of Philosophy” a lui Anne Rooney, o istorie a filosofiei care m-a marcat foarte mult. “ The richest man in Babylon”, “ The only investment guide you’ll ever need” şi “ The power of habit” mi-au plăcut foarte mult.

Pentru cei aflaţi la început, care vor să-şi deschidă o afacere care ţi se par cele mai bune cărţi?

Pe acest subiect nu prea am citit…

Care a fost declicul tău în momentul în care ţi-ai deschis firma? Ce te-a inspirat?

În mod sigur nu m-au inspirat carţile, ci nevoia de a câştiga nişte bani în mod legal, asta m-a inspirat pe mine!

Care ţi se pare că este linia între legal şi ilegal? Crezi în zona gri?

Zona gri există, nu cred că este o entitate în România care respectă 100% legile ţării. Trebuie să facem o distincţie între litera legii şi spiritul legii. Este posibil ca o companie să încalce litera legii, dar să respecte spiritul legii. Din ce am văzut eu mari amenzi şi trimiteri în judecată au loc atunci când se încalcă spiritul legii, nu litera legii.

Ţi se pare imposibil să respecţi atât spiritul cât şi litera legii? Sau nu e profitabil?

Imposibil să respecţi intocmai litera legii, în mod sigur este. Însă nu este imposibil să respecţi spiritul legii.

Ce rol joacă profitul şi etica în respectarea legilor?

Joacă un rol foarte mare, depinde de risc. Îţi asumi că dacă încalci legea, să plăteşti o amenda sau să faci caţiva ani de închisoare? Daca nu ţi-o asumi, mai bine nu o faci! Eu nu pot să mi-o asum şi d-aia nu o fac.

Foarte bine punctat! Am uitat să intreg pe partea de contabilitate, crezi că are vreo legatură cu IT-ul, că noi am terminat contabilitate şi informatica de gestiune?

Sunt o serie de recomandări asupra calităţilor ce trebuie să le aibă un contabil bun, unde se regaseşte şi partea cu IT-ul. Din punctul meu de vedere, IT-ul în sfera contabilităţii ocupă o felie din ce în ce mai mare, se poate ajunge la momentul în care mare parte din ce face un contabil acum să fie înlocuit în 5-10 ani, Mă refer la partea de contabilitate primară. În mod cert contabilitatea primară va suferi modificări foarte mari, dacă eu la momentul acesta îmi automatizez cum pot partea de contabilitate primară, companiile mari au facut asta acum 10 ani…

Hai să încheiem frumos, apoteotic, cu un mesaj pentru colegii de breaslă, cititorii blogului, prietenii noştri…

Este o piesa de Aerosmith, un citat foarte tare “ Sing with me if it’s just for today,maybe tomorrow the good Lord will take you away, dream on, dream on, dream on! Yeah, sing with me, sing for the year, sing for the laughter, sing for the tea, sing with me if it’s just for today, maybe tomorrow the good Lord will take you away, dream on, dream on, dream on!

Foarte frumos! Îţi mulţumesc frumos pentru prezenţă!

Şi eu îţi mulţumesc frumos pentru invitaţie!

 

Posted in Interviurile "Iesi in fata", Yolo-Interviu "Iesi in fata"

Despre lucruri care contează, cu Daniel Cornea, partea întâi

Salutare, dragi prieteni! După o serie de negocieri şi tergiversări l-am adus la urechea reportofonului pe încă tânărul, Daniel Cornea. L-am cunoscut în cadrul asociaţiei Theory and Practice Consult, unde am făcut parte din aceeaşi echipă de management, el ca preşedinte şi eu ca manager de marketing. Mai multe o să-I las lui şansa să spună:

Daniel, bine ai venit la rubrica “Yolo-Interviu-Ieşi în faţă!”

Bine te-am găsit!

Că tot mă întrebai înainte, am o întrebare standard, cum te-ai descrie pe scurt în 60-70 secunde?

Păr blond, ochi albaştri, înălţime medie…Cred că majoritatea mă cunosc din prisma a ceea ce fac şi anume contabilitate şi că încerc să mă specializez în domeniul IT!

Eşti primul contabil pe care îl intervievez, suntem doi contabili la o masă, o să iasă o discuţie profitabilă:)De ce ai ales contabilitatea, care a fost criteriul pentru care te-ai gândit ca jobul acesta ar fi potrivit pentru tine, a fost o chemare?

Îmi doream să fac ceva în domeniul economic, iniţial am vrut să devin ambasador, dar am realizat că o chemare mai bună pentru mine este aceea de a fi contabil, eşti mai cu picioarele pe pământ decât în domeniul afacerilor internaţionale, care deşi sună frumos, e foarte fancy să apari la costum, să te pozeze jurnaliştii. Dar contabilitatea este o chestiune mai realistă!

Mai cu picioarele pe pământ, te referi că zbori mai mult cu avionul dacă eşti ambasador faţă de contabil?:))

În sensul că este mult mai realistă, mai multe persoane au nevoie decât de un ambasador, mi se pare o chestie mult mai reală!

Pe ideea preconizată de sistem de impozitare progresiv, crezi că fiecare o să aibă nevoie de un contabil, ca în sistemul american?

Strict materialist vorbind, m-aş bucura ca toată lumea să aibă nevoie de un contabil, deoarece veniturile mi-ar creşte. Referitor la prevederile vehiculate, am vazut foarte mulţi analişti economici şi oameni foarte ancoraţi în domeniu, comentând declaraţii ale ministrului Muncii, practicând acest sport, nu mi se pare sustenabil. Noi am fost învăţaţi la facultate să discutăm pe documente, ori la ora actuală eu nu am văzut nici un act în care să fie specificate clar care sunt condiţiile, de aceea m-aş abţine la comentarii vis-à-vis de ce vor să facă grupurile de lucru constituite.

Nu consideri că un ministru ar trebui să aibă raspunderea declaraţiilor, mai ales că vorbele acestea ar putea avea impact în piaţă, în materie de bursă, tranzacţii şi chiar investiţii?

Într-adevăr un ministru trebuie să fie un model de urmat, însă guvernanţii sunt oglinda poporului. Au fost în trecut cazuri mult mai grave, în care prim-miniştrii s-au aruncat în declaraţii…

Ţi se pare că la mijloc ar fi un joc politic?

Nu ştiu dacă e un joc politic sau economic, în ceea ce priveşte impozitul global. Pare o idee bună, mă tem că diavolul stă în detalii, la fel cum în perioada interbelică modele bune din vest au fost aplicate foarte prost în Romania.

Îmi aduc aminte de serialele americane, când venea Fiscul în audit toată lumea se panica şi nimeni nu ştia să completeze declaraţiile, îmi imaginez acelaşi scenariu şi în Romania, mai ales că se vrea a fi introdus brusc. Exersând un exerciţiu de imaginaţie, tu ca şi contabil, cum i-ai vedea pe clienţi adaptându-se la noua situaţie într-o perioadă scurtă?

În mod sigur dacă declaraţiile se vor face ca şi cele actuale, cred că sub 10% din populaţie se va descurca. Însă dacă ele vin însoţite de un ghid de completare foarte clar, atunci cred că procentul ar creşte considerabil. Într-adevăr avem nevoie de o perioadă de adaptare în ceea ce priveşte impozitul global, dar consider că dacă se elaborează o serie de cursuri şi brosuri, nu va fi o mare problemă.

Imaginează-ţi că eşti un muncitor, cu maxim profesională, eşti analfabet funcţional (ca aproape 50% din populaţie), nu întelegi un text, cum ai putea să înţelegi o declaraţie fiscală?

Cel mai probabil aceşti oameni nu au mai mult de un loc de muncă, cu o singură sursă de venit, consider că lucrurile vor fi foarte simple pentru ei. În cazul în care nu înteleg… îmi pare extrem de rău, ştiu că o să sune cinic, dar nu putem lăsa o ţară întreagă de oameni care produc, realizează venituri din mai multe surse, să stagneze din cauza faptului că alţii nu înteleg un text…

Preconizezi că o să fie un nivel de colectare mai mare, sau acelaşi, punându-se presiune mai mare pe contribuabili? Cei cu venituri ilicite o să stea liniştiţi, înmulţindu-se?

Din ce am vazut eu, oamenii care sunt de buna credinţă, vor să-şi platească taxele, nu să fie certaţi cu legea, indiferent ce sistem este, ei se vor conforma. Din experienţa mea, salariaţii, atât cei din sectorul public cât şi privat, preferă să-şi plătească taxele şi dările la stat.

Ce înteleg eu este că ar creşte doar birocraţia nu şi nivelul de colectare…

Baza de colectare va fi în mare parte aceeaşi, nu prevăd fluctuaţii majore din punctul acesta de vedere…

Tu eşti o persoană care îşi plăteşte taxele?

Sunt o persoană care îşi plăteşte taxele!

Pot să spui şi de ce?

Dacă nu plătim taxele, ţara se vă prăbuşi. România funcţionează cu taxele plătite de noi toţi. Mi se pare o obligaţie atât legală cât şi morală. Mai mult pe mine acest stat m-a ajutat…

În ce sens?

La liceu am primit bursă, la facultate datorită mediei mele nu a trebuit să plătesc taxa de şcolarizare. În momentul în care am vrut să-mi deschid o afacere, am beneficiat de scutiri de taxe de înfiinţare…

Dacă tot pomeneam de educaţie, ce părere ai despre subiectul 6% pentru educaţie? Daca ai fi într-o poziţie decizională, ţi s-ar părea util, dată fiind şi experienţa universitară ca student?

Romania stă prost la geştionarea fondurilor şi a resursei umane! Am întâlnit profesori foarte dedicaţi şi alţii “nededicaţi”. Aici stă problema, să scoată oamenii dedicaţi cât mai în faţă, să-i promoveze cât mai mult, să le dea salarii cât mai mari, iar pe cei care îşi fac prost meseria să-i scoată din sistem!

Care criterii consideri că delimitează profesorii dedicaţi de cei mai delăsători?

E simplu, un profesor dedicat îţi dă o lecţie bună, unul delăsător face dictare !

Ca procent din totalul profesorilor, cât au fost cei de la care ai chiar ai avut ceva de învăţat versus cei la care cursurile lor au fost o pierdere de timp ?

În liceu a fost 40%-60%, în facultate scorul a fost de 80%-20%!

Unul din motivele pentru care ai lăsat Bucureştiul pentru Cluj a fost educaţia, profesorii?

A fost un cumul de motive pentru care am ales să vin în Cluj, printre acestea se numară într-adevăr şi mediul…

Ce ţi se pare că are Clujul faţă de Bucuresti în plus?

Clujul faţă de Bucureşti are o deschidere mai mare de idei, oamenii mi se par mai prietenoşi şi mai axaţi pe a face ceva, a duce lucrurile la bun sfârşit!

Ai vreun regret legat de Bucureşti?

La ce te referi?

La o chestie pe care o aveai în Bucureşti şi în Cluj îi duci lipsa?

Este o chestie pur personală şi anume prietenii din liceu, dar aş putea zice că în Cluj am mai multe lucruri decât am avut parte în Bucureşti!

Ce ţi-ai zis în momentul în care ai ajuns pentru prima oară în Cluj?

Am aterizat în Piata Unirii şi am zis: “Wow! Aici o să învăţ 3 ani de acum încolo!” Si au fost 5 defapt!

Ce te-a facut să schimbi planul, să faci masterul?

Masteratul a fost o aprofundare a studiilor mele de contabilitate, reprezentând o treaptă de intrare în Corpul Experţilor Contabili, deschizându-mi calea spre un doctorat.

Sistemul de învăţare de tip Bologna de 3 ani, ţi se pare eficient?

În cazul meu, cred că a fost unul eficient, în sistemul Bologna se pune foarte mult accentul pe student, eu am încercat să mă ţin de treabă, nu ştiu cât de mult mi-a reuşit, asta pot să o spună profesorii mei. Mie mi se pare un sistem bun!

Pe partea de organizaţii studenteşti, în momentul în care îţi propui o strategie pe termen lung, un proiect important, nu ţi se pare o piedică sistemul Bologna, fiind vorba de doar 3 ani zile?

Într-adevăr fiind vorba de doar 3 ani de zile, din punctul de vedere al organizaţiilor studenţeşti nu pot realiza proiecte pe termen foarte lung, însă noi la facultate venim să învăţăm…

Scuza-mă că te contrazic, dar nici măcar pe termen mediu, că nimeni nu o să ajungă preşedinte la o asociaţie din anul 1 de facultate, sunt foarte rare cazurile…

La facultate venim să ne dezvoltăm din punct de vedere academic…

La ultimele interviuri la care ai participat cât la suta au fost întrebări tehnice vs întrebări din voluntariat şi activităţi extracuriculare?

La majoritatea interviurilor la care am fost eu am ajuns să văd intervievatorii doar dupa un test tehnic. Doar după ce am trecut de testul tehnic au contat soft-skillurile, dar fără a avea cunoştiinţe foarte bune, nu aş fi ajuns la interviul face-to-face, care să-mi pună în valoare calităţile sociale.

În afară de contabilitate, îmi spuneai că te ocupi şi cu liniile de finanţare…

M-am ocupat în trecut, dar în momentul de faţă liniile de finanţare nu mi se par o investiţie eficientă a timpului meu…

Care ţi se pare principala hibă a liniilor de finanţare, mai ales că sunt programe ce nu necesită cofinanţare?

Buna întrebare….

Am venit aici să te bag în şah😊)

Partea care îi opreşte pe mulţi în ceea ce priveşte liniile de finanţare este birocraţia excesivă. Ghidurile sunt redactate într-un mod foarte ambiguu şi este nevoie de foarte multe clarificări ulterioare în ceea ce priveşte domeniile de finanţare. Pe langă citirea ghidului trebuie să ai cunoştiinţe vaste de drept şi economie…

Asta ţi-o pot confirma şi eu, am avut linii de finanţare ratate doar pentru un amărât de act… Ce părere ai despre acel trend de a te arunca într-un domeniu finanţabil despre care nu ai cunoştiinţe? Ţi pare pare realizabil să te bagi într-o linie de finanţare mai dificilă unde ai expertiză sau o linie unde condiiţile sunt mult mai uşoare, birocratia mai mică, dar cu activităţi eligibile cu care nu prea ai avut tangenţă?

Iarăşi foarte cinic şi realist vorbind, în momentul în care aplici la o linie de finanţare, aplici cu gândul să o câştigi, ăsta e scopul antreprenorului, să câştige banii aceia, să-i intre în cont. După aceea vede el ce face… Pe termen scurt e recomandabil să aplici unde stii că o să câştigi, însă pe termen lung dacă nu ştii ce să faci cu banii, cred că devine o problemă….

Ce părere ai despre Start-up Nation? Care ar fi plusurile şi minusurile acestui program?

Din ce am auzit Guvernul vrea să dea 44 000 de euro unui cetăţean care vrea să deschida o afacere, dacă îndeplineşte anumite condiţii. Lucrurile sunt foarte ambigue şi în cazul Start-up Nation, el a fost făcut după modelul din Israel, din ce am înteles eu. Nu putem arunca o idee în piaţa din România, deoarece românii nu-s evrei, nici evreii nu-s români. Trebuie să ţinem cont de particularităţile noastre naţionale în momentul în care vrem să încurajăm antreprenoriatul, să nu importăm aşa, pe nepusă masă…

Se merge pe premisa că dacă printre cei mai mulţi oameni bogaţi din lume sunt evrei, să mergem pe strategia lor, dacă au fost consultanţi pentru alegerile parlamentare, mergem cu ei până la capat…

Noi trebuie să ne uităm la experienţa ţărilor care sunt cel mai apropiate de noi. Hai să ne uităm la Estonia sau Bulgaria. Nu putem să aplicăm ce au făcut nemţii sau francezii în domeniul antreprenoriatului, deoarece avem alt background cultural.

Pe partea de Romania care ţi s-ar părea ca domenii vitale ce au nevoie de finanţare? Mie mi se pare că IT-ul este ridicat la rang de artă şi restul domeniilor sunt aproape tot timpul punctate mai prost….

Hai să ne uităm în perioada comunistă, să vedem industriile profitabile, probabil pe acelea le putem reactiva. Mă refer la industria textilă, a construcţiilor de vapoare, dacă privim structura de export a Romaniei putem lua în considerare şi industria construcţiilor de maşini.

Pe partea de maşini s-ar putea să fie considerate subvencţie şi să nu fie acceptată de UE, din câte ştiu eu…

Posibil…

Dar pe partea de servicii?

Turismul!

Care au fost locurile din România care le-ai vizitat şi te-ai întoarce oricând cu drag?

Continuarea în partea a 2-a a interviului

 

Tagged with: , , , , ,
Posted in Interviurile "Iesi in fata", Yolo-Interviu "Iesi in fata"

Petra, single no2- Poftă de viaţă

Mai ai şi alte animăluţe?

Am 2 căţei, o pisică, o ţestoasă, mai am arici care vin în vizită 😉)

Reuşesc să se înteleagă între ei? Ştiu că deobicei între câini şi pisici…

Da, sunt ca şi fraţii, cainele îl spală pe pisic, pisicul le face în ciudă, e foarte impresar faţă de ei 😊

Care ţi se par cele mai afectuoase animale ?

Câinele este cel mai afectuos, după părerea mea!

Dar cel mai puţin?

18447987_1169652793144749_852163078_nAş zice că pisicile, dar nu pot să generalizez, că sunt foarte diferite între ele. Sunt genul acela de pisici super-afectuoase şi se bagă în sufletul tău, iţi stă nonstop pe umăr sau ca şi a mea care-s super-impresare, îl strig, miscă dintr-o ureche dar nu s-ar intoarce, serios, nu eu sunt stăpânul, el e stăpânul, nu am o pisică, el mă are pe mine 😊

Se face diferenţiere la pisici de rase sau sex ca şi personalitate sau ţine efectiv de cum e crescută?

A mea nu e nici o rasă, am găsit-o. Masculii pot să zic că-şi reprezintă sexul, sunt aşa mai cu nasul pe sus, cu mustăţile defapt 😉) Pisicuţele sunt mai afectuoase un pic, bine motanii dupa ce sunt sterilizaţi încep să se liniştească şi să se tolănească, s-o dea în lene….

Cum vezi dezbaterea privind sterilizarea animalelor?

Sunt pro!

Poţi să spui şi de ce?

Da, să zicem că io-ţi dau un pisic, este destul de mare încât să poată fi sterilizat şi dacă stai la casă şi vecina ta mai are încă 3 pisici, al tău e motan, eşti pe principiul e motan, doar nu-mi vine cu pui acasă, dar gandeşte-te că el umblă şi le aranjează pe toate 3 pisicile, vecina o să fie plină de pui care o să facă la rândul lor alţi pui şi tot aşa o să umpli cartierul de mâţe, pe care nu o să le mai poţi ţine în frâu. Practic tu umpli lumea asta de vieţi care pot să aibă o soartă super-naşpa…

Având o experienţă pe acestă latură, te-ai gândit să dezvolţi şi o afacere în domeniu?

Nu aş putea să profit….

Pe partea de creştere a animalelor…

Mă ajut de toaletaj ca să-i ajut pe ei, nu ca mă îmbogăţesc eu, să-mi ridic vilă. Aş vrea să fac un curs de veterinar, este un curs nou, .După ce îmi dau licenţa am zis că mă apuc de el, ca să le ajut din orice punct de vedere, cât pot eu ajut, tot ce pot ajut…

Pe partea de studii urmează să termini…

Facultatea de psiho-pedagogie specială şi o să-mi fac licenţa pe terapie prin dans la copii cu ADHD, hiperactivitate şi deficit de atenţie şi sindrom hyperkinetic.

Partea aceasta de ADHD este până la urmă o boală sau nu?

Eu sunt de parere că toţi am avut-o şi toţi copii o au. Este o problemă când persista după ce creşti, când eşti mic e bine că o ai, că dacă ţi-e anemic copilul deja nu-i bine, e moale, nu are chef de viaţă. E bine când eşti mic să ai poftă asta de viaţă, din plin, dar când persistă deja la vârste de peste 15-16 ani, deja începe să nu fie bine.

Trecem la cealaltă extremă, la partea de răbdare, cum sunt experienţele cu copii, cum ai reuşit să dobândeşti capacităţile de lucru, cum ţi-ai dezvoltat răbdarea?

Prima mea experienţă: “ Bună, copii! Eu sunt Petra!”. Copii:”Aaaa!”, ce Petra, nu există nimeni aici, unu ciao, unu hăis😊) Nu poţi lucra cu mulţi copii deodată, eu mi-am luat maxim 5 copii şi atunci mi-am zis că nu-mi mai iau niciodată 5, de atunci îmi iau câte 3-4. Necesită foarte multă atenţie, unu iţi fuge încolo că vrea aia, eu încerc să le explic: “ Acum facem exerciţiile de încălzire, după un joc mic, apoi dans şi iarăşi un joc mic!”. Au nevoie de motivaţie, începem, facem, apoi unul dintre îşi aminteşte că trebuie să fugă încolo, nu prea ai cu cine, plus că ei sunt destul de mici, sunt cu vârste cuprinse între 3 şi 5 ani. Nu prea ştiu ei cu ce se mănâncă dansul, pentru ei cam totul e ţopa-ţopa, nu au ritm, melodie, pentru ei sunt dinăstea cu batem din palme… Dacă vreau să fac contemporan, trebuie să am copii un pic mai mari.

Cum e gândit acest program, e un fel de after-school? Sau este în loc de grădiniţa?

Eu la gradiniţă fac şi nu este after-school, îi iau eu de la grupă şi fac cu ei, deobicei merg de la 11:00 la 12:00, o oră. La început nu-mi rezistau nici 15 minute concentraţi, dar deja au avansat, stau o oră, lejer…

Care e secretul muncii cu copii agitaţi?

Le-am încercat pe toate, să vad care merg. Am încercat să nu le dau importanţă să vadă că nu mă lămuresc pe mine nici dacă sunt prăpădiţi, nici dacă nu mă ascultă, am încercat să fiu ca şi ei, sunteţi agitaţi şi alergaţi?! Staţi că alerg şi eu cu voi, să vedem care pe care. Atunci au început să mişte, s-au mirat: “ Stai un pic, what?! Tu nu trebuia să strigi la noi, să ne pui la respect, de ce alergi cu noi?”. Am văzut că merge, dacă au văzut că fac şi eu ca ei, le-am spus:” No bun, acum faceţi şi voi ca mine!”. Au început şi ei să mă asculte, asta a mers. Nu o să funcţioneze niciodată cu ţipete şi urlete, le intră pe aici, le iese pe dincolo…

Crezi în puterea exemplului?

Da, foarte mult! În primul rând trebuie să-i placă la copil de tine, dacă îi eşti antipatic nu o să te asculte niciodată, trebuie să ştii să te faci plăcut de ei.

Ce rol au parinţii în aceste cursuri de dans?

Un rol foarte mare!

Cam ce ar trebui să facă înainte şi după, astfel încat să existe activitate şi în momentul în care nu eşti cu ei…

Conteaza foarte mult, eu degeaba îi educ, s ok copii la mine la oră, dacă merg acasă şi tata începe să o bată pe mama şi aud tot soiul de înjurături, nu am facut nimic…

Ai avut parinţi care să discute cu tine, să se intereseze?

Eu nu am avut tangenţă cu parinţii, dar am auzit de la copii şi am rămas socată ce am auzit de la unii copii, o fetiţă de vreo 4 ani îmi zicea: “ Vreau să vin cu tine pe centru ca şi eu am feştele să mă fac la ochi!- What?! Cum adică?-Păi eu i-am zis la mama că vreau să mă duc pe centru!”. Am rămăs afiş, copil de 4 ani, îţi dai seama ce fel de părinţi are, plus că se vedea că era de o etnie mai rromă…18447967_1169662839810411_1261970505_n

Ţi se pare că gradul de maturizare în secolul vitezei comparativ cu vremea noastră…

Sunt prea maturi, mult prea maturi copii…

Dacă ar trebui să stabileşti nişte proporţii între chestii serioase şi copilărie cum le-ai împărţi?

Parinţii din ziua de azi îşi lasă copii să vadă toate problemele, normal că se maturizează şi încep să lege chestii în căpuşorul lor şi să vadă cu adevarat: “Stai că asta e viaţa cu adevărat!”. Nu mai există copilărie, ce joacă cu batutul mingii afară, joaca cu FIFA pe telefon sau calculator, de ce să nu stricăm ochii de mici…

Care ţi se pare că a fost momentul tău de trecere de la copilărie la viaţa de om adult ?

Atunci când începi să te loveşti de probleme cu adevărat reale, depinde de când te lasă parinţii să le vezi…

În cazul tău, pe la ce vârsta ai început să te maturizezi?

Aşa pe la un 12-13 ani, am început să aflu anumite chestii, să văd cu adevărat ce înseamnă tristeţea, fericirea…Înainte mă bucuram pentru o papusă, că mă joc cu Barbie, maşinuţe şi după accea am aflat că bucurie înseamnă să ai sănătate, să-ţi fie parinţii sănătoşi, să mulţumesc că am părinţi când vedeam pe alţii care nu au…

18449938_1169652576478104_1850304343_nPomeneai un cuvânt foarte drăguţ: fericire! Cum ai defini fericirea?

Pentru mine fericirea înseamnă să-i am pe ai mei alături sănătoşi, prietenii adevaraţi şi la bine şi la greu, nu reprezintă chestii materiale că ele vin şi pleacă…

Foarte multă lume suprapune fericirea cu sucesul, care este perspectiva ta?

Eu aş fi foarte fericită să am succes că ar însemna să ajut foarte mulţi oameni…

Discutam în înterviul anterior despre sindromul Polyanna, conform căruia dacă ai o perspectivă pozitivă asupra unui lucru…

Acel lucru va veni! Aşa şi e, dar nu e numai la lucruri bune ci şi la lucruri rele…

Ai avut situaţii în care s-a aplicat acest principiu în cazul tău?

Da, foarte multe! De exemplu, eu îmi imaginam cu tărie că o să-mi iau bacul, am zis: “ Nu se poate să nu-l iau!”Şi l-am luat din prima! La fel şi cu multe examene de la facultate, când am început să las jos ştafeta, să nu mai cred, într-adevar picam. Când nu am scris mai nimic la examen, dar eram ferm convinsă că o să-l iau şi reuşeam. Contează foarte mult ce gandeşti, aia atragi!

Cât de mult mai contează componenta educaţională în realizarea visului tău ?

Contează foarte mult să ai cunoştiinţele acelea generale că altfel eşti format dacă le ai, chiar dacă pe mine nu mă ajută cu absolut nimic istoria baletului în dansul contemporan. M-a ajutat la dezvoltarea mea psihică şi intelectuală.

Ţi se pare că ai făcut alegerea potrivită în materie de facultate? Ai avut mai multe18492151_1169652466478115_742098659_n opţiuni?

M-am hotărât aşa pe moment, eu îmi dădeam BAC-ul şi nu ştiam unde merg şi ce fac, iniţial eram pe medicină veterinară, începusem să mă pregătesc pentru admitere, trebuia să dau o gramadă de chestionare. Dintr-o dată am zis: “ Gata, copii, terapie, dans, psiho, acolo merg!”

Ai vreun regret că nu ai mers la medicină veterinară?

Nu am nici un regret, pot oricând s-o fac şi pe aia! Intenţionez să mai fac o facultate aşa de fun😊

Bun, sumarizarea întrebărilor mele cred că se apropie de final, dacă ai întrebări sau sugestii pentru mine…

Ce părere ai despre terapia prin dans, care se mai practică la noi, ce impact crezi că ar avea?

Pentru mine dansul şi muzica sunt foarte healing, degeaba îmi dai 1000 de citate motivaţionale, au un efect de 2-3 secunde clipurile de pe Golcast. Am citit că este valabil pe partea de alergare, dar cred că este valabil şi în dans, faptul că emani anumite substanţe care îţi crează starea de bine, dansul poate să-ţi facă doar bine din punct de vedere fizic şi mental. Mi-a plăcut de mic şi de când am venit la Cluj m-am bucurat că daca ai chef să dansezi o noapte întreagă mai găseşti cel puţin 3-4 nebuni care au chef să se distreze. Dansul poate fi o modalitate usoară de exersa fie intr-o trupa, în doi, acasă în faţa oglinzii…

Îţi eliberezi sentimentele şi trăirile interioare, te poţi manifesta şi exprima prin dans…

Dansul poate fi partea a 2-a a procesului de pierdere În greutate, am avut pÂnă acum regim, sport Şi poate aş încerca un tip de dans în aer liber, nu intr-o sală, în faţa oglinzii. Atitudinea profesorului să nu fie ca în multe cluburi din oraş, unde sunt mai ceva ca nişte dascăli…

Alea s făcute pentru bani…

Intocmai, pe partea antreprenorială, dacă vrei să ai persoane care să-ţi vină cu drag, să-şi rupa din timp…Dacă vezi că profesorul întârzie, nu mai pune pasiune, pe banii tăi… Contează mai mult decât dansul în sine atitudinea pe care o are profesorul de dans şi atmosfera în care predă. Nu cred că contează aşa de mult cum ai punctat la cha-cha sau bachata…

Conteaza cum te motivează18425909_1169652529811442_822010794_n, cum te corectează, interesul lui, poate te vede că greseşti dar nu te corectează, zice: “Dă-l încolo de fraier, mi-o plătit cursul!” Ce contează dacă înveţi sau nu, tocmai dacă nu inveti, o sa vii mai mult, o să-i plăteşti mai mult, sunt genul acela de oameni care se folosesc de faptul că ştiu, ca să facă bani. Eu sunt pe principiul prima dată te învăţ, trăiesc arta şi dacă îmi ies bani din ea bine, dacă nu asta e.

Dar am vazut şi multă pasiune, cred că Beny Ilieş era la un eveniment caritabil înainte de Crăciun la cantina din Hasdeu, unde ne-a predat basics la salsa şi bachata. Partenerii de dans nu ştiu daca erau împreună, dar în momentul în care dansau…

Era chimia aceea între ei…

Se vedea pasiunea…

Şi eu am aşa un prieten dansator, e gay tipul, dar e chimia aia intre noi. La balul meu de la începutul facultăţii a fost o proba la alegere, puteam să aleg o gramadă, sa cant, dar am vazut că sunt şi alţii care cantă. Cu o trupă de breakdance era competiţia aşa de mare între mine şi ei… L-am chemat pe tipul acesta, i-am zis: “- Fi atent! Nu vrei să mă ajuţi? -Ba,da! Cu ce? -Măh, vreau să fac un dans contemporan! -Bine, da’ vezi că io n-am timp să exersez şi chestii…- Stai liniştit, chimia există, improvizăm! – Bun, trimite-mi melodia să ştiu despre ce e vorba!” Nu i-am mai trimis-o, nici măcar nu ştia despre ce melodie este vorba, exista chimia între noi, eu am improvizat, nu am avut nimic pregătit, am făcut tot felul de prize, ridicări şi avioane de am luat locul 1 la dans, i-am batut pe aia care făceau de nu ştiu câţi ani, trupă de b-boy, am luat locul 1 .

Eu îmi aduc aminte că eram student şi ieşeam aproape daily în club, nu mă interesa cum arăta fata, dar în momentul în care dansam cu ea, chiar dacă nu ştia, dacă se uita în ochii mei, nu stătea să numere paşii, era super! Eu unul aş face o distincţie între dansul de pe scena şi când ieşi cu prietenii…

E total altceva!

Uite e o întrebare foarte înteresantă, de ce sunt tipe care stau să-şi numere paşii?

Depinde de tipă, dacă te place vrea să te impresioneze, prin chestia asta, calculându-si paşii…

Cu privirea în jos😊)

Crezând că dacă face o mişcare greşită sau calcă un pic strâmb, vai de mine, se sfârşeste lumea, dar nu-i aşa! Tocmai, că trebuie să fii liber, să fii cu persoana care dansezi!

Mi se pare eye contactul cel mai important! Am avut situaţii în care am dărâmat mese, am căzut pe plajă şi nu s-a întâmplat ceva foarte grav, a fost amuzant 😉)

Aia e cel mai fain!

Trebuie să fie distractiv! Am păţit o faza când am fost la un club de dans şi am vazut o tipă sprijinită toată noaptea de perete şi mi s-a făcut milă de ea, eram acolo, mă distram cu gaşca, băusem un vin şi o întreb:” -Nu vrei să dansezi? – Da, tu ce nivel eşti?- Nu ştiu, eu am venit prima dată în seara asta! -Nu pot să dansez că-s nivelul 2!” M-am uitat asa…

Nivelul 2 îmi pare rău😉)

Chiar cum sunt nivelurile în dansul contemporan începator, intermediar, profesionist?

Cam aşa ceva, eu nu m-am catalogat la un anumit nivel, niciodată nu m-am gândit: “Oare la ce nivel sunt? Cu ăsta pot dansa, oare ce nivel e?” Dacă o iei pe nivele tu eşti nivelul 1 şi eu 2, foarte bine că dansăm împreună că mai înveţi de la mine una, alta, nu?

În momentul în care treci de la un nivel la altul ţi se dezvoltă o aronganţă fără să vrei, pentru simplul fapt că ştii mai mult?

În mine, nu! În alţii probabil că da, am văzut mulţi care sunt dansatori profesionişti, gen vai de mine cine sunt eu…

Cât la sută este dansul versus aspectul fizic, cum eşti îmbrăcat, coafură?

Depinde ce vrei să exprimi prin dansul respectiv, te referi la dansul de club sau la dansul profesional de pe scenă?

În ambele cazuri!

La dansul de club nu prea contează, de ce ar trebui să fii expresiv? Trebuie să fii tu şi atât, cu-I place de tine e ok, cu-i nu asta e! Dacă io-s hip-hoperiţa şi-s îmbrăcată cu haine mai largi, la unu care îi place o piţipoancă, botoxată, nu o sa-i placă clar de mine, o să zică: “ Ce dracu e cu asta?” Dar la unu care e pe lungime de undă cu mine ar fi: “ Oh my God, o iau de nevastă! Wow!” Dar pe scenă contează foarte mult ce vrei să exprimi prin dansul respectiv de la vestimentaţie la expresivitate! Degeaba execuţi bine miscările de dans dacă nu eşti expresiv, poate prin dansul respectiv eu vreau să exprim durere, nu pot să exprim durerea cu zâmbetul larg până la urechi, trebuie să am şi mimica corectă!

Eu îmi aduc aminte de un set-up de la Bomfunk Mc’s la o seara retro din Polivalentă, unde a venit un singur dansator şi erau mişcările consacrate, dar era îmbrăcat mai prost ca atunci, deşi nu-s expert în modă, d-aia ţi-am pus întrebarea…

Contează!

Era un trenning vechi, probabil vroia să arate vintage…18426023_1169658586477503_520605754_n

Fază este că dacă vrei să reprezinţi ceva retro trebuie şi sa te îmbraci în sitlul respective, că nu pot să-ţi fac un dans retro cu tocuri de 25, fustă scurtă şi toate avioanele ce se poartă în zilele noastre. Nu văd o piţipoancă dansând retro…

Care sunt melodiile tale care îţi cresc nivelul de bucurie şi cele mai healing pe le-ai recomanda cititorilor, ce poate acum sunt puţin supărăţi?

Dacă e vorba de dans profesional, nu prea folosesc melodii cu versuri, efectiv negativ, instrumental, care efectiv îmi transmit starea şi daca îs fericită, mă introduce în starea potrivită, trebuie să simţi că să poţi să faci asta…

Pe partea de recâştigare a echilibrului personal, ce artişti alegi să te scoată din starea de suparare?

Trapul şi chestii ce sunt pe la Untold, Dj Tiesto şi avioane dinăstea, când le dau la maxim iţi dai seama că încep să mă distrez, îmi aduc aminte de Untold, vai ce fain a fost şi gata vine bunăstarea…

Că tot suntem la partea de mainsteam, ce părere ai despre trupele noi româneşti apărute, ţi-aş indica 3 exemple picante gen Şatra Benz…

Nu i-am ascultat niciodată că am văzut pe facebook că se făcea foarte mult mişto de ei…

Pentru că ei la rândul lor chiar fac mişto de ei😊)

Da?!

18471451_1169652689811426_261415278_nCe părere ai despre Carla’s Dreams şi The Motans?

Îmi plac câteva piese de la Carla’s care le cânt şi la karaoke, cum ar fi “ Eroina”

Cu E😊)

Cu E😊) asa..dar s de părere că nu o să rămână foarte mult timp, adică peste 50 ani nu ştiu dacă o să mai fie în top, cum au ramas anumite piese de la Guns n Roses. Sunt chestii trecătoare, tre să fii super-tare ca să însemni ceva…

Şi The motans?

I-am depistat şi eu de curând, îmi plac sincer dar îi ascult aşa când sunt plictisită…

Pe final ar ideal un mesaj pentru fanii dansului, pentru cititorii blogului…

Daca vrei să faci artă, fă artă, nu încerca să te îmbogăţeşti, dacă caştigi ceva din ea bine, oricum caştigi experienţă şi un healing foarte bun pentru tine, care ţi-e benefic. Prin artă putem să ajutăm pe semenii noştri, dacă ştim cum să deschidem un pic ochii!

Perfect, îţi multumesc din suflet pentru timpul aşternut în rândurile mele şi sper să ne revedem cât de curând!

Oricând ai nevoie, contacteaza-mă!

Posted in Yolo-Interviu "Iesi in fata"

Petra, primul single- Scena sufletelor

Salutare, dragi fani ai rubricii Yolo-Interviu- “ Ieşi în faţă”! A trecut prea mult timp de la ultimul interviu şi mă gândeam că vă e dor de o nouă poveste de viaţă, care să vă inspire, de data aceasta răsfoită alături de Petra Reszeg, o micuţă, draguţă, super-activă, care îţi poate smulge un zambet cu orice gest. Dar pentru mai multe ingrediente ale acestei minuni mici, o las pe ea să vă spună.

Bine ai venit, Pe18426071_1169652589811436_1235479919_ntra!

Bine v-am găsit!

Dacă ar fi să te descrii pe scurt în 60-70 de secunde, ce cuvinte ai folosi?

O persoană foarte deschisă, câteodată prea deschisă, îmi fac prieteni uşor, întâi cunoştiinţe şi mai apoi prieteni. Îmi place tot ce ţine de oameni, animale, plante, orice ţine de artă de la sculptură, pictură, modelaj în lut până la design interior. Dansul, canto şi karaoke le-am practicat şi pot spun că am şi o serie de studii în domeniu.

La ce vârstă ai descoperit atracţia către artă, cum a început totul? A pornit de la tine, a fost moştenit, care a fost prima ta dragoste în materie de artă?

O să fie ciudat răspunsul meu, nu ştiu vârsta exact, dar când eram mică ştiam toate reclamele de la televizor, nu începea bine şi eu o cântam😊) De atunci eram îndrăgostită de Andre, Animal X, 3 SUD-EST şi ce mai era în top atunci. Nu era piesa să nu o ştiu, toate le ştiam, în fond nu ştiam despre ce cânt, nu legam sensul cuvintelor şi a versurilor, dar eu le cântam 😊)

Asta îmi aduce aminte de o fază amuzană cu Micutzu’care povestea că fredona în copilarie melodii de la BUG MAFIA fără să ştie ce înseamnă😊)

Versuri de dragoste, gen m-ai părăsit, m-ai lăsat, dar nu-mi dădeam seama😊)

Dacă ar fi concert Animal X în Cluj care ar fi piesa care ai vrea s-o auzi?

Să pot uita!

Te referi la “Pentru ea” sau “ Să pot ierta”?

Să pot ierta, uita tot aia e 😊) Piesa aceea a făcut ravagii!

Trupele acestea ca Andre şi Animal x ţi-au deschis apetitul spre canto, karaoke?

Am început să le practic la modul mai serios când am mai crescut…

Care au fost primele tale melodii ce poate şi acum le mai cânţi?

De la Adelle “ Rolling in the deep” …

La o petrecere de tip karaoke ţi se pare că se merge de dragul trendului sau mai există şi pasiune ?

Am văzut ambele laturi, oameni fără voci care vor să facă karaoke şi alţii care aveau voci de intram sub masă, ziceam: “ Eu nu mai cânt azi! “

Cum ţi se pare atmosfera ideală, trebuie să se meargă pe partea tehnică, să se cânte foarte bine sau mai mult spre distracţie? Dacă ţi-ar propune cineva o petrecere de karaoke, cum ai vizualiza locul, cum ar trebui să fie?

Depinde dacă este o petrecere simplă de karaoke sau concurs. Daca este un concurs cu premii, clar că o să fie o gramadă buni şi competiţie între ei, dar consider că nu ar trebui să ne judecăm unii pe alţii şi dacă nu ai voce, să nu-ţi fie jenă, să mergi efectiv, să cânţi acolo şi să te distrezi!

Dacă ai prietenii aproape şi mai bei ceva, toate acestea au vreo influenţă?

Depinde cât bei şi ce prieteni ai lângă tine😊)

Dacă vorbim de cazul tău, deobicei pun presiune pe tine?

Da, pun presiune:” Petra, hai cântă! Hai, hai, hai cântă!” Dar mă susţin unii la modul bun alţii mai rău că mă stresează, dar mă apreciază în felul lor…

Sunt o serie de persoane cu care îţi place să cânţi în duet?

Cu prietenul meu, suntem compatibili, probabil şi din cauză că am fost mai mult cu el. Dar mi-ar placea să am mai multe persoane…

Ce melodii interpretaţi în duet?

Andra “ Floare de nu-mă-uita” !

Melodia aceasta mi-a fost alarm clock 😊

Aia o cantam la greu cu Adi! Sunt şi alte piese solo care noi le interpretăm în duet, nu e nici o problemă.

Ce părere ai despre baieţii care cântă melodii ce s-ar plia mai bine pe voci de fete?

Un act de curaj, e în funcţie de voce, dacă ţi se potriveşte, dacă eşti în stare să urci şi să cobori pe tonalitatea unei femei, why not?!

Ai avut melodii masculine şi ai riscat?

Da, normal! Am cântat şi BUG, Paraziţii, e ok 😊) Când şi hip-hop, nu e stres😊)

Ştiu că atunci când ne-am cunoscut mi-ai arătat câteva video-uri pe când erai dansatoare, există vreo legatură, gen dacă îţi place să cânţi, îţi place şi să dansezi, cele două merg mână în mână?

Merg mână în mână pentru că ai nevoie de ureche muzicală la ambele, dar nu e nepărat, dacă eşti dansator să ai şi voce sau invers, adică poţi să fii paralel cu dansul şi să ai o voce genială😊) Video-urile erau cu Dani…Era mai mic ca mine cu un an, eu în a 10-a, el a 9-a, l-am văzut că tot cânta, atunci începea şi el să se promoveze, şi-a înregistrat câteva piese şi ne-am cunoscut. I-am zis: “ Măh, fi atent! Hăi să facem ceva cu chestiile ăstea. Ne-am lansat, bine îti dai seama că primele concerte erau mai slabe, nu eram noi nu ştiu ce profesionişti. Ştiu că primul concert, când eram şi împreună, a fost de Valentine’s Day, eram la Luduş. A fost foarte funny, dar ne-am descurcat şi încet-încet am mai luat-o şi pe Silvia şi am fost 2 dansatoare, am început să ne promovăm, am avut tot felul de invitaţii în diferite locuri, la Zilele Clujului, Apahidei, peste tot. La un moment dat am început să fac şi bani din chestia asta.

18447799_1169660226477339_1027221248_nInteresant că ai pomenit de aspectul acesta financiar, ştiu că în perioada aceea încă mai era efervescenţa anilor 2000 cu breakdance, freestyle şi toată lumea facea dansuri şi muzică, ţi se pare că muzica reprezintă o carieră din care să te poţi susţine sau îţi trebuie şi un job în paralel, ca să poţi avea independenţă financiară?

Dacă eşti bun şi ştii să fii omul scenei, nu ai nevoie de un alt job, dar contează oamenii din jurul tău şi contezi tu foarte mult, degeaba cânţi bine dacă nu ştii să faci show, dacă stai acolo în mijlocul scenei şi doar cânţi n-o să faci show. Trebuie să ştii să faci şi show!

Pomeneai de Adelle, la ea nu e cine ştie ce show exploziv, dar totuşi vocea acaparează toate celălalte criterii…

La ea se face show-ul din lumini, din diferite decoruri care sunt pe scenă, fum, lumini, nu neapărat să fie ea explozivă, ea poate sta pe loc. Sunt oameni din spate care contează foarte mult, chiar şi managerul cum ştie să-ţi organizeze evenimentele…

Cum au fost primii paşi pe scenă la acel concert, care a fost senzaţia, când erai în faţa oamenilor ?

În gândul meu eram: “ Fuck yeah, am atins-o şi pe asta!” Deşi nu eram mare brânză pe atunci, am avut şi alte concerte în care a fost plin, nu am putut coborî de pe scenă, am stat 2 ore la autografe şi poze şi tot felul, atunci am zis: “ Chiar am nimerit-o, cum trebuie!”😊)

Acela a fost nivelul 2?

Nu chiar 2, 3 chiar😉)

Pe viitor te-ai gândit care ar fi următorul nivel pe partea de muzică sau vrei să rămână doar pe partea de hobby?

Mi-ar plăcea, trebuie să-mi fac rost de destui bani ca să fac ce mi-am propus, mi-ar plăcea să am un fel de studio acasă, să-mi produc eu, că de scris eu mă ocup de versuri…

Ai anumite momente în care pur şi simplu îţi vine o idee şi iei foaia sau ai anumite perioade în care zici: “Săptămâna asta nu fac nimic, vreau doar să mă relaxez, vreau doar să scriu versuri!”? Cum se întâmplă la tine procesul de brainstorming?

E în funcţie de moment, nu-mi propun, e pe bază de trăiri interioare, acum nu aş putea să scriu nici măcar un vers, că sunt foarte calmă şi liniştită, dar dacă sunt suparată, nervoasă, tristă, atunci sunt o sursă întreagă de creaţie 😊

Mergi pe balade, cu melodii triste şi acide?

Cam majoritatea versurilor mele sunt triste…

Eşti un fel de Bacovia?

Sunt nevasta lui 😉)

Pe partea de arte vizuale, am văzut că ai făcut şi balet..

Da, în liceu!cover foto

Faţă de atunci ţi se pare că s-a schimbat lumea baletului?

Nu s-a schimbat foarte mult, cam aceleaşi pretenţii pe bani puţini, nu se pune preţ pe artă, aproape deloc şi no e naşpa…Dacă vrei să faci ceva, să te realizezi, trebuie să fii foarte bun şi să pleci din ţară… Baletul este baza dansului contemporan, nu e tot una dacă faci o mişcare trantită, parcă o coordonezi mai bine.

Pe partea de dans contemporan ai câteva spectacole la care cu uiţi cu drag la poze?

Daaa, mă uit foarte des şi la poze, filmări, mai ales de la examenul meu de diplomă. Am un dans care mi-e la inimă, e exact ca şi poeziile mele, se potrivesc cu dansul respectiv, e foarte ciudat, in acelaşi timp trist, dacă ştii să descifrezi, dacă nu ştii care e treaba cu dansul contemporan zici: “Wha’ the fuck?! Cei cu nebunia asta?!”

Ştiu că am fost la “ Interferenţe” organizat de Opera Maghiară la Casino şi ne-au dat căşti, dacă nu le aveai nu întelegeai nimic, efectiv trebuia să-ţi dai seama din miscările scenice. Ai câteva filme care te-au inspirat să dansezi şi să-ţi creezi mişcări noi?

“Pina”, un film despre o coregrafă de dans conteporan, e foarte ciudat şi filmul în sine, m-am uitat la el pe clasa a 11-a sau a 12-a, până atunci nu vizionasem filme pe această tema, acesta a fost singurul, dar nu pot spune că m-a inspirat foarte tare…

Chiar dacă erau mainstream filmele americane despre dans gen “ Step Up”, “Honey”, ce parcă erau pornite din underground…

Acelea sunt o cu totul altă latură…

Ti se pare că filmele care au la bază dansul au o poveste reală în spate?

Cu siguranţă!

Sau viaţa bate filmul, e destul de greu să porneşti de jos…

Eu sunt de părere că toate sigur au ceva sâmbure de adevăr undeva pe acolo…

Cum păstrezi între partenerii dans, pe termen lung , partea profesională sau e bine să existe şi ceva personal, e bine să nu amesteci afacerile în materie de dans cu chestiille personale?

Depinde foarte mult şi de partener, dacă el e pe principiul că nu, tu nu încerca. Dar, într-un fel e…Am văzut cu ochii mei doi colegi care erau împreună cum colaborau, parca erau făcuţi unul pentru altul, zici că erau unul pe scenă. Sunt şi incompatibiliăţ în dans, degeaba suntem buni la contemporan, că am putea fi un pic diferiţi şi atunci nu se mai alinează astrele.

La primul meu curs de tango unde trebuia să stăm closed embrace şi era o expresie celebră despre tangoul, că este dansul unui trup cu patru picioare. Dar foartă multă lumea merge la cursurile de dans să agheţe, prea puţini să înveţe, dacă ar fi să transmiţi un mesaj ambelor categorii de persoane atât celor ce vor să înveţe, cât şi celor ce vin să-şi găsescă jumătatea, ce i-ai sfătui astfel încât să nu ne  mai pierdem timpul degeaba?

Dacă vrei să faci artă, fă artă! Daca vrei să faci combinaţii downloadaţi Tinder😊-Petra 2017😊)

Care sunt perspectivele tale de viitor imediate, ce te vezi facând mai departe ?

Terapie prin dans pentru copii cu dizabilităţi şi probleme!

Eşti o persoană foarte empatică de fel?

Da, foarte, prea empatică😉)

Ştiam că eşti cu animaluţele, nu ştiam că eşti şi pe partea de copii, asta este o dezvăluire incendiară😊)

Îmi plac sufletele în general!

Care sunt animaluţele tale preferate?

Toate! Deci absolut toate, de la caţei, pisici pana la cele mai ciudate ca tarantule, şerpi, orice are viaţă eu încerc să ocrotesc şi să am grijă de ele. Sunt pe principiul că şi ele au viaţă şi pe ele le doare, cine-s eu să le iau viaţa?!

18447857_1169652906478071_1953719600_nÎmi povesteai ca la un moment dat aplicai unghii cu piele de şarpe, încă mai faci?

Da!

Cum reacţionează lumea, ai avut persoane care şi-au aplicat?

Nu încă😊)

Nu?!

Nu încă😉)

Dar dacă ar veni cineva şi ar avea fobie de şerpi şi i-ai spune în timp ce-i aplici că e făcut din piele de şarpe, cum crezi că ar reacţiona?

Depinde ce fel de fobie, că dacă nu există şarpele, e doar pielea lui, de el ţi-e frică…

În materie de gene am auzit că se merge şi pe extreme, gen picioare de paianjen…

Ce?!

Am văzut un articol pe partea de modă, în Londra parcă…

Am fobie de paianjeni, dar n-aş zice nu la gene din picioarele lor…

Revenind la animale domestice eu aş face o distincţie între a avea un animal de companie şi a avea grijă de un animal. Cum vezi perspectiva aceasta între a avea ceva făinuţ pentru selfie, dar pe de altă parte în momentul în care se opreste camera…

 Cam aşa e frate-miu, cel mai bun pireten al meu, lui îi plac foarte mult animalele, îşi face poze cu caţelul: “ Vai, Petra vreau şi eu să-mi iau o veveriţă!” Şi îi zic: “ De ce? Să-ţi faci poze cu ea şi dupa aia gata?!” Nu e el genul, dar în schimb pentru mine sunt copii mei!

Pe partea de necesităţi ale unui animal mi se pare că se exagerează foarte mult. Care sunt principalele aspecte care ar trebui luate în considerare? Bănuiesc că timpul este Îngrădit indiferent dacă eşti sau nu iubitor de animale…

Din punctul meu de vedere trebuie să-l tratez ca şi cum ar fi copilul meu, dacă eu mănânc la masă, el de ce nu poate mânca la masă, de ce să mănânce pe jos după ce mănânc eu?! Mama îmi zice: “Lasă că-i dai după ce mănânci!” Nu, de ce?! Să stea să se uite săracu’ la mine, cum numară inghititurile?! El ce are, e copilul meu, poate să mănânce odată cu mine! Mâncăm toată familia, adica el de ce după?!

Caţelul tău are anumite preferinţe culinare?

Nu, orice manancă, roşii, vinete, n-are preferinţe ! Îmi place că nu e haplea, ca mulţi câini cât le dai atâta mănăncă. Poate să stea carnea crudă la el în vas, dacă nu-i foame, nu o manancă.

Ţi se pare că îngrijirea unui animal este o etapă intermediară în a dezvolta o familie şi a avea grijă de un copil?

Da, ajută foarte mult! Bine la caine nu trebuie să-i schimbi scutecul, dar trebuie să-l scoţi afară dacă stai la apartament. Este o nevoie a cainilor, dacă e bine învăţat şi dresat o să se ţină. Cât ai de gând să-l ţii în casă să se ţină săracul?! Tu dacă ai nevoie la baie cât pot să te ţii?! Este un chin pentru tine? Este!

Dacă stai la bloc ţi se pare că există anumite tipuri de animale care poţi să le ai? Am avut situaţii în apartament cu colegi ce au adus în casă husky, lup…18492262_1169661629810532_2123633438_n

Ăstea sunt de ţinut în curte, trebuie să te gândeşti la binele câinelui, nu la cât de mult îţi place ţie rasa lui…

Bine, aici, nu vorbim neapărat de câini, vorbim şi de alte animale…

Da, la unele animale le trebuie spaţiu, loc să alerge, plus ca e nesănătos. De exemplu, la un caine mare conteaza mult să fie la curte, la tăierea gheruţelor eu la cainele meu de talie mare nu trebuie să i le tai pentru că el umlând prin curte şi alergând, i se rod pe pământ, dar pe parchet sau gresie nu i se rod niciodată, trebuie să i le tai tu.

Am văzut că se dezvoltă foarte mult industria de cosmetică pentru animale, ţi se pare o necesitate reală sau mai mult un business creat artificial pentru cei care aluneca deja spre zona obsesiei legate de animale? La nivel de cosmetică care sunt principalele aspecte pe care trebuie insistat la un caţel?

Trebuie să fie spălat şi curat tot timpul!

Am văzut clipuri pe net cu animale gen iepure, pisică, care din câte ştiu nu ar trebui spălate pentru că-şi asigură singure toaletajul şi totuşi li se face băiţă, tu ai face aşa ceva?

18471413_1169652456478116_142149095_nNu mi-aş spăla iepurele😊) Nu aş face asta! Pisicul meu făcea baie mai demult, când era mai mic, avea ceva boala de piele, i se mânca carnea, evident că am luat-o şi eu. Am trebuit să-l spăl cu Nizoral, era un şampon mic, super-scump, care într-adevăr şi-a făcut efectul şi la mine şi la pisic. Atunci era musai să-l spăl cu şamponul respectiv, fiind învăţat de mic, până să mai crească, de multe ori venea şi sărea pe vană când mai faceam eu baie, mai dormea în chiuveta, se mai juca cu apa. Dar de când a crescut, a devenit impresar şi gata nu-i mai place apa😊

Mai ai şi alte animăluţe?

Raspunsul in partea a 2-a interviului 😊

Posted in Yolo-Interviu "Iesi in fata"
%d bloggers like this: