Știu că e marți aproape și probabil intuiți că o să vorbesc despre ce a făcut Cris B. în weekend. După o aniversare de vineri, până la 6 dimi, părea că o să fie un weekend cu un pic de blogging, restul somn, mai ales că duminica se anunța o zi ploioasă în care eroul nostru, ca orice muritor de rând mai mult doarme.
Dar Florin cu ideile lui culturale îi dă un pont de show de impro pe duminică seara la Comedy Cluj, dar Cris era încă prea mahmur ca să-i poată da un răspuns sincer. Și totuși îi apare notifcare că Florin a câștigat o invitație dublă pentru o proiecție la Comedy Cluj. Culmea și o prietenă de a lui Cris, ce văzuse în news feed comentariu lui Cris la give away-ul celor de la Bye Bye Stud, a comentat și a câștigat, dar era foarte nehotărâtă în privința programului.
Și într-adevăr chiar dacă mai erau doar două zile de festival, era greu pentru Cris și Florin să aleagă un film. S-a apelat până și la experți tehnci, plimbați pe la festivalurile de profil ca Emil Călinescu ce l-a avertizat pe Cris că nu toate filmele de la Comedy sunt comedii. Până la urmă s-a ajuns la un film dintr-o țară mai aparte ca Estonia, de pe vremea comunistă, timpuri pe care nici Cris, nici Florin nu le-au prins.
În “The Dissidents” a fost frapant pentru Cris să vadă blocuri, uși, cartiere în acea Estonie, încă parte din URSS, care încă se regăsesc și în Cluj, mai ales în blocurile de 10 etaje. Ca în orice aventură comică regăsim 3 personaje pe nume Ralf, Mario și Meat-Head a.k.a Rambo ce plănuiesc să scape de viața plină de combinații ieftine și de pericole din țara comunistă și să fugă în Suedia, prin Finlanda. Pe drum au de parcurs o serie de peripeții mai ales Meat-Head care este nevoit să se ” sacrifice ” cu finlandeza călăuză ce eram cam nimfomană 🙂
Zăpăciții ăștia se lovesc rapid de realitatea libertății care presupune un start de la zero, cu muncă necalificată, lucru pe care doar Ralf pare să fie dispus să încerce, Mario, prin spiritul său oportunistm având în cap doar jafuri tot mai mari, observând pasivitatea suedeziilor la acțiunile lor. Finalul este destul de simpluț ca și viața, adică dacă așa este în realitate, oricine s-ar muta în Suedia.
Cum la ieșirea de la filmul din Cinema Victoria au mai primit câte o invitație, deși Florin nu era foarte sigur că mai poate pleca de la spital să ajungă la timp, nici nu se făcuse amiaza de duminică și Cris îl stresa pe un alt tovarăș, Iacob să meargă la măcar două din trei filme. Product placementul l-a atins pe Cris B., un om cu ștate de 8 ani în marketing.
Și planul i-a ieșit, la 16:30, la cinema Florin Piersic, erau așezați pe locuri cât de potrivite, Cris avea ceva obiecții, dar iată că liniștea s-a lăsat când filmul ” The fucking dog” se deschide cu o scenă în care o sârboaică super-hot se plimbă în stația de bus și tot publicul masculin din sală râmâne mut. După titlul vă puteți da seama că intriga este creată de un câine pe nume FBI care bagă un cuplu de americani în belele, după ce din cauza lui, ei dau de o ascunzătoare unde se producea cocaină. De aici scenele se învărt ca pe turnantă, personajele mor random, iar câinele pe numele său FBI continue să latre, lăsând impresia că este capul răutățiilor. Este un film unde frumusețea sârboaicelor este dusă la rang de artă și totul pare o piesă de teatru absurd, școala iugoslavă de regizori și scenariști fiind dusă la rang de artă în această capodoperă.
Gata cu mafia sârba, iar Cris și Iacob merg după o piadină că dacă se întindeau la o pizza nu le ajungea pauza de juma de ora până la comedia fascistă despre revenirea lui Mussolini la cârma Italiei.
“Sono tornato” îl are în centru pe Andreea, tânăr un regizor și cameraman aspirant la o carieră în televiziune și cinematografie, ce nu era luat în serios de nimeni. În momentul în care îl găsește pe Mussolini vede în el personajul ideal pentru un documentar. Clișeul clasic este prezent și aici, în speță capcana în care cad aceste filme ce-i dau o latură umană acestui groaznic fascist ce a ucis atâția oameni, lăsând cumva impresia că vrea să-l ajute pe acest tânăr aspirant în rezolvarea timidității sale sau și mai rău că acest maniac ar putea dezvolta milă, iubire sau afecțiune față de cineva. Poate cea mai educativă scenă este când bunica Francescăi își dă seama că este dictatorul reînviat și îl pune la punct. Mesajul pe care îl lasă acest film și pe care Mussolini îl spunea pe față este că trăim într-o lume tot mai analfabetă în care orice Florica Dansatoarea, orice personaj amuzant de pe net poate ajunge idolul și chiar conducătorul unei țări. Culmea este că sursa de inspirație ar putea fi candidatura unei urmașe a lui Mussolini la alegerile din Italia.
Dar destul și pentru ziua de duminică, iar Cris mergea cu un gust ușor amar că nu a putut sta și la filmul de la ora 21 00, dar trebuie să fie acasă să poată termina articolul pentru SuperBlog, căci termenul limită era la doar două ore distanță de a apune.
Prezent pentru prima oară la acesta festival, Cris B a rămas cu un gust complex, codimentat cu ceva amar, ceva picant ( sosul de salsa de nachos) și o comedie cumva ancorat poate un pic cam mult în realitate, dar asta este specific filmelor indepedente, că sunt parte din realitate, împingându-te să gândești, după granița zonei de comfort.
Travel & Life blog 