Yolo Emil- Prima filă de film bloggăresc

Bună, dragi prieteni! Bine v-am regăsit la rubrica Yolo-Interviu! Alături de noi nu avem un personaj, ci mai degrabă ceva foarte picant și cu tot ce vreți voi, dar o să-i las șansa să se introducă:

Bine ai venit, Emil!

Salutare, Cristi! Emil Călinescu sunt, am 10 bloguri, fix 10. Mi-am început bloggingul în 2008, acum fix 10 ani, cu un blog pe subdomeniu pe care îl am și acum, Emil Studentul Minune. Între timp, primul blog pe domeniu a fost în 2012, la data de 4 iulie 2012, Emilcalinescu.eu și apoi au tot urmat încă opt. Cel mai recent blog este Citește Emil, un blog de carte.

Ce te-a apucat să faci blogging, de unde ți-ai venit nebunia în cap ?

Înițial făceam la caterincă, am zis că vreau să am un loc al meu, eu cochetam cu blogging-ul de un an de zile, am așteptat să termin facultatea, in 2008 am dat licența și când m-am văzut liber am zis să fac ceva, trebuia să-mi umplu vara aia. De ce să mă angajez, să fac ceva productiv, când pot să fac ceva total neproductiv, gen blogging?! 🙂 Și asta am făcut, blogging profesionist, să scot bani din el, abia prin 2011 am început să fac, deci după trei ani, în care m-am jucat și am scris cele mai năstrușnice și tembele chestii, jumate le-am șters de rușine. Mi-am făcut blogul pe domeniu nu pentru că am vrut neapărat, că la un moment dat, prin 2012, WordPressul mi-a închis blogul, pe WordPress-ul gratuit nu ai voie afiliere și încalci termenii și condițiile. Atunci mi-am dat seama că trebuie să am un loc al meu, unde să nu mai am condiții, reguli, decât legile țării, pe ălea trebuie să le respectăm cu toții, dar să am voie și afiliere și linkuri, tot tacâmul. Ca principiu e ok, nu dai bani, dar vrei să primești?! Nu, dacă vrei să primești bani, trebuie să dai bani!

33782031_10156259107526236_6012223159426613248_n

Care ți se pare că au cele mai mari investiții ca blogger? Care au fost sacrificiile?

Acuma depinde ce înseamnă la tine investiții, poate să fie o investiție financiară strict, care au fost destul de puține, dar poate să fie și o investiție de timp. Eu țin minte în 2012, în 2014 pardon, când ma fost prima oară la TIFF, aveam doar trei bloguri, dar scriam pe Emil Călinescu, atunci efectiv plecam la nouă, mă întorceam la 12 noaptea, până la trei dimineața scriam vreo cinci articole. Aia este o investiție de timp, ca efort, acum nu știu dacă aș mai putea. Acuma chiar dacă mă întorc la 12 noaptea, am un articol, două, atunci scriam cinci, că trebuia să scriu și două adevertoriale, să scriu și despre filme, aveam nebunia să scriu despre toate filmele pe care le vedeam…

Care este structura ta de organizare în materie de scris? Există un anumit tipar, presetări sau scrii când simți?

Acuma depinde despre ce, dacă este vorba de teatru sau film sunt două variante, ori scriu imediat după și în general trebuie să scriu câteva idei, chiar dacă nu termin articolul, dar dacă e o chestie general valabilă aia poate să dureze, stă în draft și o lună de zile. Am scris despre nume ciudate, cum să nu-ți botezi copilul, un articol pe care l-am gândit două luni și jumătate, despre cele mai fabuloase ca Olivian, Costela…

Există și articole negative ?

Din ce în ce mai puține și acum depinde de ce înseamnă negativ. De exemplu, dacă nu mi-a plăcut un fim, eu refuz să-l desființez cap-coadă, pot să-i găsesc și o chestie pozitivă acelui film și o să pun la final: “Voi, mergeți să vedeți filmul că s-ar putea să vă placă!” Și stau să caut, să găsesc o cronică pozitivă a acelui film…

Crezi că până în momentul de fațăm ai definit un brand Emil?

Greu de spus, eu îmi doresc să definesc acest brand pe partea de film, teatru. Dar un brand general Emil Călinescu încă nu, dar îmi doresc chestia asta, asta ar trebui să fie completat de vlog, vlogul e în pauză momentan de un an jumătate, deci e ok…

Pe partea de vlog, spuneai că ai experimentat și te-ai oprit? Ce s-a întâmplat?

N-am trafic, n-am vizualizări! Am pus un clip când cântam aici pur și simplu la mișto, nu am pretenția să aibe 1000 de vizualizări, pur și simplu…

Cât de mult contează pentru tine, în scrierea unui articol partea de vizualizări, trafic, reach, conversie în materie de motivație de a scrie în continuare pe aceeași tipologie? Îți schimbi modul de a scrie după reach?

Depinde de blog, de exemplu pe blogul de teatru e cel mai puțin la numărul de vizualizări penru că acolo știu că trebuie să scriu despre spectacolul ăla, asta e, s-ar putea să nu fie interesată lumea, e un teatru obscur, eu scriu să-I fac reclamă, e în schimb pe partea de SEO dacă spectacolul nu a fost văzut de nici un blogger sau ziarist eu sunt primul în căutări, dacă cineva va căuta acel spectacol s-ar putea să fie bine pentru mine!

teatru.jpg

Cred că mai citește lumea articole culturale sau merită să faci mai mult articole pe alte subiecte?

Culturalul la mine este împărțit în trei bloguri diferite: teatru, film și carte. Filmul și cartea merg bine pentru că nu au traficul localizat geografic, teatrul în schimb este un spectacol în București, doar bucureștenii sunt interesați de el. În schimb, pe partea de carte am fost uimit cât de mult se citește, recenziile se citesc foarte bine, se caută foarte bine, edituriile au nevoie de astfel de recenzii, nu sunt foarte mulți bloggeri, dar cumva ei sunt solicitați. Iar pe partea de teatru este solicitat dintr-un alt motiv, este unul din puținele bloguri exclusiv pe partea de teatru, adică sunt bloguri generaliste sau bloguri de cultură, bloguru de teatru nu știu dacă sunt cinci în România…

34048647_10156261928046236_6951538399756943360_n.jpg

Știu că și eu am făcut o singură recenzie la “Romeo și Julieta”, l-am văzut aici la Teatru Național din Cluj. Apropo, cum ți se pare sectorul cultural, că vorbim de teatru, carte, filme în Cluj vs București? Care ți se par că sunt diferențele, ce ar putea să învețe un oraș de la celălalt?

Din punct de vedere al teatrului, El Dorado e în București, ai 20 de teatre, ai vreo 15 locații, baruri, unde se joacă teatru. În Cluj ai foarte puține locuri, spectacolele se repetă mai mult, vorbeam cu o amică în acest sens, un spectacol se joacă într-o luna de șase ori, în București se joacă de vreo două ori. Chiar și la același teatru sunt spectacole mai diverse, dacă vrei să vezi mult teatru, te duci în București, în București chiar n-ai timp să vezi într-o stagiune toate spectacolele. Pe partea de lansări de carte, provicia stă mai bine, se cunosc între ei, când lansezi o carte în Cluj, vin cam aceeași oameni, dar ideea este că oamenii se cunosc, vin pentru că la editura locală vine ditamai profesorul, în București e foarte greu tu, ca tânăr scriitor să aduci pe cineva relevant, faci o lansare, desi e ditamai orașul stai cu 15 oameni, în Cluj totuși vin, deci pe partea de carte e cam invers. Pe partea de filme, distribuitorii de filme din România organizează vizionări de presă doar în București, punct! Mai organizează Cinema City în Timișoara și un cinema local în Craiova, dar atât! Deci dacă ești din Cluj și vrei să scrii despre filme te duci și dai bani, problema nu este că dai bani, problema este că eu văd filmul luni la vizionarea de presă, iar filmul apare abia joi în Cluj, e vorba și de ziua în care îl vezi!

Care a fost ultimul film, ultima carte, ultima piesă de teatru care ți-au stărnit așa o emoție?

Sunt la Cluj pentru TIFF, am văzut “Ticăloasa”, un film sud-coreean absolut superb! Este un thriller, coreenii sunt în general foarte sângeroși, asiaticii, eu am mai văzut acum trei ani un film tailandez, este fascinant! Este fascinant pentru că pe mine m-au fascinat persoanajele negative, un film foarte bun este cu un personaj negativ foarte bun, filmul prost sau filmul mediocru este ăla care are un personaj negativ care parcă nu ar vrea să facă rău, dar el vrea să facă defapt bine, nu domne’! Un personaj negativ care vrea să facă rău, acolo este personaj principal, nu există protagonistul și antagonistul, personajul principal e negativ, e una care omoară, asta face! Ultima carte am citit-o pe tren, “ Pierdut în labirint” , o poveste care se dovedește cumva SF, pierdut prin amintiri, chiar recomandat, e apărută la editura RAO! Iar ultimul spectacol de teatru, încerc să-mi amintesc care este, cred că a fost “ De ce iubim femeile “ pe care l-am văzut la Teatrul din Timișoara, ultimul care chiar să mă impresioneze, este o adaptare, eu am citit mai demult cartea și încă nu am terminat-o, ziceam că îmi fac timp să o recitesc, dar nu am avut timp să fac asta. E după Mircea Cărtărescu și în spectacolul de teatru este și Mircea Cărtărescu care vorbește cu nu știu cine și la final pare că a vorbit singur și și-a închipuit totul…

Un fel de Inception!

Un fel de… foarte bine, d-aia zic, eu nu știu cartea, cât s-a deraiat de la text!

La nivel de producții cinematografice menționai o producție din Asia. Care sunt producțiile românești care ți-au atras atenția?

Cel mai bun film românesc văzut la TIFF a fost “ Secretul Fericii “! Este o piesă de teatru în București exact cu aceeași actori, cu Vlad Zamfirescu regizor. Vlad Zamfirescu a decis să o pună în cinematograf și a pus-o exact ca atare, acuma, din punctul meu de vedere m-a dezamăgit, că mă așteptam să modifice un pic. Filmul îți oferă alte posibilități…

Un cadrul mai larg..

Personaje mai multe, mai ample, ei eu preferat un balcon, în spectacolul de teatru este un balcon improvizat, că în fine ești la teatru, dar acolo este exact un balcon și în rest toate sunt acolo. Este o piesă de teatru în cinematograf, dar foarte bună…

Documentar…

Nu este documentar, că este ficțiune pură! Ei efectiv au filmat totul acolo, e adevărat este un text foarte bun și le-a părut rău să-l schimbe, au zis că textul e prea bun, dar mă așteptam să fie diferit, nu sunt de acord nici cu ecranizarea unei cărți motamo, păi atunci dacă eu am citit cartea, de ce mai văd și filmul?! Vreau filmul să-mi arate ceva diferit, bine sau rău, pot să o dai în bară sau poate să te încânte mai mult filmul. În “Ready player one” care a apărut acum două luni, Spielberg a modificat 80% din carte, toate probele, tot, tot, tot, dar i-a ieșit, este fabulos filmul, după mine, este peste carte!

Că mi-ai adus aminte, zilele ăstea mă uitam, așa for the sake of memories la “Harry Potter și Piatra Filozofală” apropo de adaptări. Că vorbeai de cărți, pe care ai vrea să le recitești, care sunt fimele vechi care sunt în must have și simți că trebuie să le revezi?

Acum trebuie neapărat să revăd serial “ Nașul “, am citit cărțile. Defapt, este o carte pe care a spart-o în două și mi-am dat seama, că am citit chiar înainte să plec, că nu am mai văzut filmul ăla de vreo patru ani, și e mult,trebuie să-l revăd, dar toată seria, să ne înțelegem!

Pentru mine nu există norme și reguli

Toate trei, nu?

Trei sunt, vreau să iau și “Sicilianul”, care este un fel de continuare, încă n-am înțeles și trebuie să aflu după ce o citesc dacă cumva s-au inspirat filmele pentru că a apărut o carte, “ Nașul “, care este primul film și după aia partea a doua și partea a treia sunt cumva o ficțiune făcută împreună cu autorul cărților, dar care nu au apărut literar. Și nu-mi dau seama dacă “ Sicilianul “ dacă e cumva continuarea și “Nașul 2″ s-a inspirat din “Sicilianul” sau este altceva și trebuie să mă conving.

Din câte citisem, toată povestea din “The Godfather” este mixtură între biografiile a trei sau patru mafioți italieni, personajul în sine este compus din trei-patru povești încropite într-una singură. Cumva empatia față de aceste filme ți-a construit și personajul tău, ca stil de îmbrăcăminte?

Nu, eu nu vreau să mă inspir din nimic, eu vreau că ziceai cu brandul personal, vreau să fiu ca brand personal și din punct de vedere cum mă îmbrac. Pentru mine nu există norme și reguli, se spune că ai cămașă verde cu pantaloni albaștri, nu ai voie cu albastru, n-am de ce? Cine zice că nu am voie?!

34845068_10156288761851236_5869909314994438144_n

Iulia Albu! 🙂

Și mie să ne-nțelegem, nu-mi place nonculorile, pentru mine au o singură ultilitate în viața asta lor, să scoată în evidență culorile. Am niște cămăși, una bleumarin cu guler alb. Păi, gulerul ăla alb este foarte bun ca să scoată în evidență bleumarinul.

Crezi că în ziua de azi mai există conceptul de originalitate? Ți se poate întâmpla să te inspiri de undeva fară să-ți dea seama…

Mă inspire la modul că îmi place de un om, mi-a plăcut cămașa din filmul ăla, vreau și eu una. Văzusem la un moment dat o cămașă cu foci, n-am găsit încă. Mă uitam la nunta regală, am văzut-o pe regină îmbrăcată într-un verde superb și mi-am dat seama că nu am nici o haine de acel verde, musai trebuie să-mi iau acel verde că altfel nu mă simt bine. Dar asta nu înseamnă că eu vreau să mă îmbrac tot timpul cum se îmbracă X, eu m-aș simți bine dacă cineva ar veni la mine, s-a mai întâmplat să zică “ Băh, vreau să mă îmbrac și eu ca tine!” M-a contactat o tipă și mi-a zis că vrea să-i ia soțului ei cămăși înflorate și mă întreba de unde le-am luat eu, m-am simțit bine!

Crezi un influencer poate fi influențat la rândul lui ?

Bineînțeles!

Asta este o discuție pe care probabil ai văzut-o și tu pe grupul de Superblog, care ți se par că sunt elementele care stau la baza unui influencer de succes?

O să zic o chestie pentru care o să primesc înjurături, dar defapt ideea în sine este ca el să nu-și dorească să influențeze. Cea mai eficientă reclamă este eu să-mi scot un telefon, să zic că în sfârșit am un telefon cu care pot să dau de pământ și să nu se întâmple nimic cu el, fără să zic nimic altceva și dupa aia să vină trei persoane să mă întrebe ce telefon este că vor și ei. Aia înseamnă influencer, eu nu mi-am dorit să fac chestia asta, eu m-am comportat natural, cum e cu telefonul, iarăși fac o poza zic că am mâncat cea mai bună ciocolată caldă aici sau am mâncat cea mai bună pizza în partea aialaltă și oamenii se duc pentru că știu că Emil la alte lucruri nu se pricepe, la mâncare se pricepe, dacă a zis că e pizza bună, trebuie să o încercăm și noi. Eu nu mi-am dorit, eu nu iau nici un ban, asta este un influencer adevărat, influencerul care își dorește vreau să fac aia, vreau să văd pe câți conving să meargă cu mine, aia nu mai e naturalețe, că unora le iese, pot să pună pauză publicitară…

Deci practic așa un fel de Mariciu 🙂

Nu vreau să dau nume și altfel Mariciu este un băiat simpatic, să ne înțelegem, nu vreau să-l critic pe Mariciu..

Mă refer la modul natural, în sensul că nu faci product placement…

Dar el își asumă că are produt placement, eu aș vrea ceva mai mult decât atât, mă duc în 10 cârciumi să fac nu știu ce, e clar că el se duce în cârciumile ălea, înțelegi…

Atâta timp cât ești în fața camerei și se vede că ești în elementul tău…

Aia e altceva, în fața camerei când mănânci ești în elementul tău, ți-e foame, ce vrei să faci?! Inferent că ai plătit tu mâncarea sau ți-a plătit-o altcineva, ți-e foame, o mămânci, ce vrei să faci mai mult de atât?!

Vedeam într-un clip ce rula pe Youtube diferența între cockiness și confident, tu te consideri o persoană confident sau cockiness?

Nici nu știu termenii așa că te rog să mi traduci, la modul serios…

Confident înseamnă foarte încrezător în forțele proprii și cockiness înseamnă deja peste, arogant, gen imaginează-ți partea de rapperi și persoane care au de toate și confident nu nepărat un om care are multe, ci este încrezător în tot ce se întâmplă în jurul lui. Unde te situezi?

Nu mi-am dorit și urăsc oamenii aroganți, dar mi s-a spus de multe ori că par arogant în unele poze, li se pare unora că în poze par arogant. Așa că din punctul meu de vedere chestia asta ar trebui să o spună alții, nu eu: “ Cum îl vezi pe Emil Călinescu, este arogant sau încrezător?”

Crezi că te ajută în materie de imagine partea asta de aroganță?

Depinde de public, de exemplu mie nu-mi plac oamenii aroganți, dacă îl ajută pe blogger, dar nu voi fi eu în publicul lui. Altora le place aroganța, de exemplu nu-mi place bloggerul arogant, dar antrenorul meu preferat este arogantul Mourinho, tocmai pentru că el face chestia asta de imagine, să atragă atenția ca jucătorii să fie lăsați în pace și să-și vadă de joc. Eu îl apreciez nu pentru aroganța lui, ci pentru felul lui de a fi, majoritatea jucătorilor care au lucrat cu el au spus că este un antrenor genial!

Pe partea asta de blogging, cum te-ai apucat să scrii despre sport? Știu că există dezbaterea asta eternă între bloggerul de sport și jurnalistul de sport…

Răspunsul pe fila a doua de interviu

35393814_10156305365216236_1099916527227895808_n

Advertisements

One comment

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s