De la mare, luna de miere a lui Cris și a Nashei a continuat la munte, prin padurea nebună, cu fața în iarbă și cu gândul aiurea, ca niște frunze agale mânată de vânt pe potecile din Piatra Craiului. Propunerea a fost a Natashei ce aa deobicei nu și-a pierdut din îndeledniciri și avea un plan ascuns, acela de a descoperi Secretul Frumuseții Eterne Urbane.
Au pornit din Coștinești cu trenul și au coborât la Zârnești, de unde a urmat un periplu până la cabana Gura Râului, apoi o oră până la fâtnâna lui Botorog. Aici atât Cris și Natasha au putut gusta pentru prima oară după mult timp din apa de munte, izvor neprihânit al hidratării trupului și a sufletului. Ascunsă în iarbă era apa micerlară cu argilă Aslavital Mineralactiv a cărei legendă spuneă că vine cu următoarele beneficii: hidratarea, detoxifierea tenului și protejarea sa împotriva efectelor stresului urban, regenerarea celulară naturală. Natasha îți răsfață preț de câteva momente tenul cu apa micelară și deja se simțea integrată 100% în natură, grijile de orăseancă părea u amintiri.
A mai fost nevoie de încă o oră jumătate până la intrarea în Parcul Național Piatra Craiului, la poalele Masivului Piatra Craciului, unul din cei mai spectaculoși munți din România. Parcă pielea Natashei era nerăbdatoare să simtă o catifelare binecuvântată de sănătate și revigorare adusă de vântul din departe, ce bătea dinspre Prăpăstiile Zârneștiilor, ce suna a Secretul Frumuseții Eterne Urbane.
Primul indiciu care i-a arătat Natashei că este pe drumul cel bun în descoperirea Secretul Frumuseții Eterne Urbane era argila, care se considera a fi baza din prima gama românească creată pe baza argilei 100% naturale, provenită din Munții Pădurea Craiului. Defapt era vorba de un complex și nu la figurat gen complex al Natashei, ci un complex în adevăratul sens al cuvântului, format din 15 produse, deci practic urma un treasure hunt al frumuseții ascunse.
Primul popas l-au făcut în Prăpăstiile Zărneștiilor, unde în timp ce admirau și urcau printre stânci, la un moment dat de sus în pică în cap lui Cris ceva ce părea o cutie de emulsie demiachantă detox. Natasha țopăia de bucurie, horâtând spontan să sărbătorească cu o redefinire a zilei icurente, cum machiajul se cam ducea, s-a gândit să se demacheze cu totul, dacă tot a avut noroc de un nou premiu.
Poteca devenea tot mai îngustă și bolovănoasă, cu pietre un pic alunecoase, cei doi fiind ghidați un măcăleandru, urcușul final fiind un pic descurajat de crestele îmbrăcate în nori, fiind mai mult decât necesar câteva momente de contemplare în Poiana Vlădusca, unde au fost întâmpinați de o ciocănitoare.
Obiectivul final, după ce a fost atinsă și zona La Table era vârful Piscul Baciului, ce presupunea multe de mers. Cei doi erau extaziați că doar ei și ecoul pășeau prin zonă, la 1400 de metri altitudine. Tot aici li se dezvăluia ultimul izvor, ultima sursă de apă potabilă, prilej de reîncarcare la maxim a rezervelor. Urma urușul până la 2000 de metri!
O mică gustare cu zmeură era binevenită pentru energizare, că doar prima bază a urcușului fusese atinsă, urmând baza celui mai greu spre intermediarul refugiu Grind din golul aplin. La 1620 de metri altitudine, ajunși la Grind, creasta Pietrei Craiului era în continuare învăluită în nori, misiunea spre vârful La Om sau Piscul Baciului părea tot mai imposibilă, Cris și Natasha fiind nehotărâți dacă să se odihnească sau să forțeze urcarea. Cei doi decid să riște să meargă spre creastă că oricum și acolo era un refugiu mic și își puteau de asemenea să-și amplaseze și cortul.
Stâncile păreau o veste bună, din prisma faptului că mai era aproximativ jumătate de oră până la vârf, dar norii se apropiau și temperatura cobora la 4 grade. Cei doi ajung pe creastă, temperatura era sub 0 grade, cu zăpadă și vânt puternic din partea casei, iar acum doar refugiul era singura variantă realistă!
În ciuda faptului că totul era înghețat, iarba era udă, se aluneca foarte ușor, norii erau decor predominant, dis de dimineața Natasha i-a dat trezirea lui Cris să se pornească la drum. Încă adormit, Cris se lasă convins pentru a nu știu câta oară de noua lui consoartă să meargă pe mâna ei.
Deși au ajuns în câteva ore pe creastă strâncoasă, abruptă și spectaculoasă, la granița dintre județul Brașov și Argeș, la 2230, pe vârful La Om, Natasha nu era așa entuziastă ca și Cris, căci abia acum descoperise abia al treilea element și al patrulea element din drumul spre Secretul Frumuseții Eterne Urbane. Masca detoxifiantă cu cărbune și pudra de Argilă pentru tratamente cosmetice, ideale pentru purficare și detoxifiere, reprezentau imboldul perfect pentru ca Natasha să dispară pe nevăzute după celălalte două elemente ce aveau să ducă la Secretul Frumuseții Eterne Urbane, lasându-l pe Cris singur, în vârf de munte, să urle la lună de supărare. Ce nu știa Natasha era că acest versiune de mini elixir este disponibilă în magazinele de brand Gerovital şi Farmec, în magazinul online http://www.farmec.ro, dar și în hypermarketuri, supermarketuri și magazinele de specialitate din țară.
Deși Cris încă simțea că încă avea privirea ei în buclă, parcă din nou era prea aproape de bucluc și se lasă pradă indeciziei, gândul că încă mai are șanse cu Natasha era ca o cheie care nu se mai potrivește incuietorii, fiind forțată de prea multe ori. În loc să alerge după ea, alege inima lui șchioapă alege să închidă acest episod de SuperBlog 2018 cu un maraton de versuri la chitară dintr-o piesă proaspăt apărută recent sub adăpostului cortului, luminat de luna străjeră într-o atmosferă în care norii și vântul tac cuminți.
berbececristian.wordpress.com 