A fost odată ca niciodată Alina Lerca, care îmi povestea despre SuperBlog şi mă tenta să mă înscriu şi eu la ediţia următoare. Zis şi făcut, desi mă trăda o oarecare teamă, am închis ochii şi mi-am făcut avânt spre Superblog!
Radiografia Seriei Cris B.
Era să uit de termenul limită pentru prima probă, când la o ieşire la Nottarra, Emil Călinescu îmi aduce aminte că deadline-ul pentru prima probă era în seara aceea! După o ieşire de socializare la un restaurant condimentată cu 2-3 pahare de vin, mă întorc la cazare şi torn cateva rânduri unde îl învârt pe alter-egoul meu din Asia până în Vatican, practic o evadare din Cluj la Bucureşti un pic maximizată! Am depăşit cu aproximativ o oră termenul limită, fiind sancţionat cu o penalizare de 10 puncte, prima şi aproape ultima…Următoarea aventură era aproape 100% inspirată din o parte din cei 20 000 km de fapte reale, după o serie de experienţe în Alsacia, la final provocând cititorii să-şi istorisească cea mai frumoasă amintire de călătorie, unde Lavinia, o prietenă dragă a câştigat un voucher de 50 de euro! Următoarea probă a fost una tehnică, despre proiectarea unei case la mare, într-un loc în care nu ajunsesem niciodată, dar în care am ajuns zilele aceastea, o să vă povestesc mai jos detaliile. Am rămas pe zonă şi am construit un templu în Vamă, ca mai apoi să mă îmbrac pentru o aventură cu piraţi în Bulgaria, unde muză a fost o bulgăroaică ce am cunoscut-o astă vară la Untold, care la început nu i-a plăcut articolul apoi când şi-a resetat engleza, a revenit la sentimente mai bune, bine că şi eu am fost masochist cu ea, mă gândeam că nu ar fi rău să înveţe un pic de română şi am lasat-o să se chinuie cu translate. Am rămas pe mare, unde m-am rătăcit pe Insula Şerpilor pe care am evaluat-o din punct de vedere energetic! Apoi mi-am luat toţi zeii greci în spate şi ne-am dus în Miami să ne facem de cap!
Inevitabil am ajuns şi în Republica Domnicană, unde iniţial articolul a fost cotat cu 99 de puncte din 100, ce mă punea pe locul 2 la aceea probă. La presiunea unor alţi bloggeri concurenţi, jurizarea s-a reluat şi mi-am luat un picior în fund pe scări până la 84 de puncte din cauza gramaticii. A fost un moment în care mi-a venit să renunţ pentru că urăsc momentele ăstea de românitate când cineva este mai preocupat de munca ta, decât de a lui, deşi nu are nici drept să-ţi judece munca, că nimeni nu ştie câte zile de documentare au stat în spatele fiecărei creaţii şi mai ales a acesteia în cauză. Cu ochii în lacrimi am mers mai departe, ignorând acel deja vu pe care l-am simţit de atâtea ori, mereu când sunt aproape de o realizare importantă pentru mine, trebuie să fie cineva să-mi taie coarda de siguranţă! Mi-am setat motivaţia să termin concursul şi să ajung la Gală să văd dacă cei care mi-au sărit la beregată pe net sunt la fel de viteji în realitate…
Acţiunea a revenit în Cluj, unde a trebuit pentru prima oară să scriu despre produse de beauty, prilej cu care am reuşit să-mi lărgesc aria de confort, ca mai apoi să urc Feleacul pentru a jongla alături de iepuraşul Peter şi năzbătiile lui! A venit şi momentul sponsorului Hotel Aurora, ce urma să găzduiască Gala SuperBlog, aici având şansa să-l plimb virtual pe cel mai nebun Cris B. din port, prin toate atracţiile turistice ale Tomisului! Cum nu era sătul de vacanţe, Cris B. a prins aer de superstar şi a zburat puţin şi în Mallorca! Apusul probelor din acest SuperBlog a fost unul drastic şi cu suspans din plin…
Spre Gala Spring SuperBlog
Termin cu probele, reuşesc să mă încadrez în obiectivul fixat, acela de a fi în primii 50 şi îmi anunţ ish prezenţa, în sensul că mi-am rezervat biletul de avion pentru întoarcerea în Cluj, dar nu ştiam când ajung la Mamaia, pentru că eram cu asociaţia în seminfinala Tedex Eroilor şi dacă ne calificam în finală, ajungeam abia în a 2-a zi de SuperBlog! Din păcate sau din fericire am ratat calificare în finala Tedex Eroilor, aşa că pe când eram încă la boot camp-ul pentru Start Up Plus mi-am rugat fratele să-mi rezerve bilet de avion pentru joi seara de la Cluj la Bucureşti! Era o combinaţia iniţială de doar 140 lei dus întors,plus pentru costuri cu bla-bla car pentru ruta Bucureşti – Constanţa.
Se face joi, ziua în mi-am propus să dorm ca să pot ajunge în Vamă joi noaptea şi să mă întorc vineri pe zi la hotelul Aurorar în Mamaia, deoarece cazarea se făcea doar după ora 14 00, dar mă sună un client că are nevoie urgent de ajutor la un proiect calitativ pe bere şi ziua de somn trebuia amânată. Tot fac calcule ce să fac în Bucureşti până la 3 noaptea când era cursa de bla bla spre de Vamă, dar de dimi tipul îmi zice că s-a hotărât să meargă doar pănă în Bucureşti. Mă gândesc că până iau avionul din Cluj, se va găsi măcar un bla bla direct spre Mamaia, din Bucureşti şi cu oamenii mei din Bucureşti o să mă văd peste 4 zile, gen luni. Reuşesc să găsesc ceva, stau liniştit, numai că Wizz-ul îmi spulberă ca deobicei liniştea cu o întârziere de 30 minute, la nivel de cauză numai de ei ştiută şi înţeleasă. Încerc să mai citesc dintr-o carte, la un moment dat mă plictisesc şi le abordez pe fetele de la HC Zalău pentru o poză, se pare că erau companiere de călătorie, că aveau meci cu CSM Bucureşti!
Într-un final decolăm şi după mai puţin de o oră în care m-am întreţinut la poveşti cu o doamnă din Pakistan, ce-l însoţea pe sotul ei la o reuniune de colegi de facultate la medicină în Cluj, aterizăm în Otopeni. Îl sun pe tipul de bla bla, cică mai întârzie 20 minute, eu aleg să fac câteva cumpărături la îndemnul colegului de cameră Cristi Cluc , ce a ajuns primul la cazare şi m-a avertizat că sunt opţiuni limitate şi scumpe în Mamaia, mai ales pe partea de food, fiind extrasezon. Eu stau chill la coadă, chiar le las în faţă pe fetele de Zălău pe care le aştepta maşina, Dragut remarcându-mi spiritul ardelenesc! Bine în prealabil, pe autobusul de la avion la terminal am deschis o discuţie despre meciuri şi duelurile la nivel de naţionale!. Deşi amănasem pe duminică treaba cu Vama, eram încă entuziast, dar şoferul de pe bla bla, după ce mă pune să vin la terminalul plecări, mă face să aştept o oră după el… Într-un final ajunge cu “limuzina lui de Peugeot cu numere roşii” şi mă taxează din start pentru cursă, pe motiv că nu are mărunt pentru automatul de cafea din aeroport, transformând 35 lei în 50 lei (ocol aeroport), dublat că mai era în spate un baiat din Constanţa ce venise din Austria, practic era rezolvat de 100 lei acest şofer al familiei regale din Luxemburg, ce era în concediu timp de 3 ani, în care a decis să întoarcă în Bucureşti, unde a deschis un restaurant, unde nu găsea spălător de vase la 1000 de euro pe lună! Nu prea credeam eu ce tot zicea el pe acolo, mai ales când îmi spunea că în Luxemburg merge lumea la bancă, ca în vizită la vecini în sufragerie, cea mai mare grijă a lui e să nu-şi găsească o cămasă albastră cu butonii asortaţi. Şi-a cam dat un pic cu mucii în fasole, când a oprit maşina că nu-şi mai găsea ţigările şi m-a pus să mă feresc şi să tot caut de parcă eu, nefumătorul i-aş fi furat ţigările! Mi-a atras atenţia când mi-a spus că merge în Vamă, atunci i-am anunţat pe organizator şi colegul de cameră că până la urmă vin vineri. Dar ce să vezi, după ce îl lasă pe băiatul din Austria, se opreşte la intrare în Mamaia, scrie un mesaj şi îmi zice că rămâne în Constanţa şi mă lasă în Mamaia! Niezău, mă gândeam că o să-i enervez maxim pe colegul de cameră şi pe organizator…
Ziua 0
Mă lasă şoferul royal la hotel şi îl trezesc pe Cristi, mai socializăm un pic şi ne punem la somn. A 2-a zi, gen vineri, de dimi mergem să luăm mic- dejun-ul pe pasarela din Mamaia, unde ne facem primele poze pe anul ăsta la mare!
Revenim la cazare, dar nu pentru mult timp, căci de plictiseală decidem să mergem la bălăceală şi plajă. Cum Cristi era destul de reţinut în a se baga în apă şi în a se dezbrăca de tricou pentru bronzul uniform, m-am bălăcit singur în larg, apoi am decis să dau o tură pe plajă. Acolo am găsit o băştinaşă topless superbă, cu care am stat 5 ore la poveşti, timp în care s-au format pe corpul meu insule rumene. Mi-a lăsat facebookul şi rămas să ne vedem undeva, cândva…
Ziua 1
Se face seară şi lumea se strânge la socializare, foarte curioasă să vadă degustarea de vin, unde Ionut Radu Făcăleţ, unul din cei mai mari experţi în domeniul din România, ne-a răsfăţat cu detalii picante şi ne-a purtat printre soiuri de vin care mai de care. Mai mult decât atât, eram impresionat să aflu că sunt la aceeaşi masă cu ocupanta locului 1 a competiţiei, Cătălina Cucu!
Am mai rămas la poveşti foarte frumoase despre vinuri pe terasă alături de Ionut Făcăleţ, urmând ca după, o parte să evadăm spre plajă, continuând petrecerea la un chef pe plajă al studenţiilor de la Drept!
Ziua 2
Ziua 2 de SuperBlog m-a suprins căutând magazin pe bulevard pentru un mic-dejun pe malul mării. Am reuşit să iau un iaurt, nişte bruschetii, nişte snacks-uri şi încă ceva…Am revenit la cazare, nu înainte de-mi dojeni un pic frigurile de la arsuri la piscina hotelului. Pe la aproape 11, am plecat cu un autocar descoperit la un tur ghidat de Diana Slav prin Mamaia, Portul Constanta, urmând ca mai apoi să descoperim la pas secretele centrului istoric al oraşului.
La Cuibul Reginei, când am vrut să fac o poză cu şefa de operaţiuni Claudia Pătraşcu, am cunoscut-o pe fotografa de ocazie, IT-ista Gabriela Rădulescu, o bloggeriţă împătimită după cărţi, dar atipică oarecum, având o personalitate destul de extrovertită, alături de care caterinca a fost la ordinea zilei pentru tot restul turului.
Deci, Diana Slav e genială, dacă aveţi drum prin Constanţa şi vreţi să descoperiţi dincolo de ce este pe Youtube şi în poze, ea este omul potrivit în portul potrivit! Dornic de informaţii noi, m-am alăturat florentinei Eliza Druţu, în periplul ei la Muzeul de Artă, unde pictori ca Grigorescu sau Tonitza dominau peisajul, a fost o experienţă copleşitor de colosală! Pe la un 16 30 am revenit la Hotel Aurora, prilej cu care am apucat să mai strecor o băiţă în piscină chiar înainte de Gala Spring SuperBlog 2018!
La partea de dress code eram la fel de stresat ca şi colegul Cristi ce era preocupat de partea de timing, până la urmă am ales unul din tricourile mele preferate şi sacoul, că aflasem din scurt că fiecare o să vorbească şi trebuia cumva să arat cât de decent, dar şi să mă simt în largul meu. Acum pe partea de discurs eu zic că am fost relativ ok, eye contactul meu iară mi-a dat fatal error, dar no’ emoţiile vieţii…(intervalul 46:26-47:47 din video)
După premiere a urmat şi mică petrecere, urmată desigur de ieşire pe plajă, aşa ca în ultima seară, unde am aflat că Georgiana Mihăilă merge cu prietenul, duminică în Vamă şi clar că mi-am făcut lobby să mă ia şi pe mine cu maşina lor!
Last Day of Spring SuperBlog, first day of my life
După o trezire titanică, o şedinţă de recapitulare pe plajă, alături de Cristi şi Ionela Popescu , am căutat din nou după food, aşa am reuşit să dau de punga de pufuleţi la 6 lei! Noroc că nu avea chef să-mi dea rest de la 50 lei, că la cât de adormit eram plăteam! Îmi iau de la alt magazin brânzică şi pufuleţi mai low cost, la doar 2 lei, revin la cazare, unde finalizez bagajul şi iau ultimul prânz alături de Cristi. Cobor să-mi iau la revedere de pe bloggerii ce erau la piscină, apoi mă sui în maşina Pisicii Negre şi pornim spre Vamă. Odată ajunşi acolo, îmi dau seama că am uitat prosopul cu Piraţii din Caraibe la recepţia hotelului Aurora, dar nu era stres, eram în Vamă!
O iau la pas şi găsesc o scară strâmbă, de care mă sprijim şi încep să savurez aventurile dintr-o carte care urmează să o termin şi să îi fac un Close Review. M-am tot ridicat de vreo 3, că erau temerari ce se încumetau să coboare scara aceea foarte strâmbă, un căţel şi mai nebun m-a speriat coborând direct, pe langă scară, având o pofta nebună de baie în mare. Era un semnal şi pentru că e cazul să o iau din loc şi m-am dus să savurez un suc în Stuf, în fiecare sorbire parcă era un flash plin de amintirile din Vamă. O sun pe Georgiana şi o întreb dacă în drumul lor spre Bucureşti, mă pot lăsa la intrare în Constineşti.
Zis şi făcut, doar că totul era mult prea pustiu, White Hourse, unde plănuiam eu să-mi petrec noaptea era în renovare timp de o lună. Mă tot învârt prin staţiune, ba pe strada Foamei, ba pe Tineretului, ba pe plajă, bag şi bălăceală la plaja de la Kiss, revăd pietrele din mare de la Vraja Mării, dar totul parcă era prea lipsit de viaţă… La un moment dat intru în discuţie cu 2 turcoaice din Bucureşti, dar erau prea piţi, prea preocupate de poze pentru Insta… Păcat, aia mai drăguţă şi mai deschisă îmi trezea interesul, dar nu aveam loc de grăsuţa frustrată că nu-i ies pozele bine. Tot calculam, bateria se tot descărca şi la un moment dat mi-a venit ideea să mă duc pe jos în Tuzla, că pe Maps îmi zicea că ajung într-o oră. Eram să văd propiul mit creat din spatele poveştii din proba de proiectare de case.
Am plecat pe la ora 18 00 şi defapt drumul deşi a fost 90% pavat aşa fain pe malul mării şi am avut şansa să culeg scoici, m-a prins noaptea până am ajung în Tuzla. De la plaja ascunsă până în sat a trebuit să parcurg un drum în beznă, cu telefonul 10% baterie, în care vântul îmi amplifica vocile din capul meu, pfuai că şi acum mă trec fiorii maxim când rememorez clipele de frică, îmi venea să sun la 112. numai că îmi era să nu se stingă telefonul până să apuc să le dau indicaţii cu privire la situaţia mea!
Într-un final ajung într-un orăşel defapt care era plin de oameni dubioşi, mai sudamericani şi am grăbit pasul spre Eforie Sud, care era oarecum lipit de ieşirea de Tuzla. Mă opresc să-mi trag sufletul şi să-mi încarc telefonul la o benzinărie, unde primesc un pont de cazare în Eforie Sud, deşi era destul de târziu. Un dinamovist din PCH poposeşte acolo şi încerc să-l convingă aşa ca între fraţi să mă ducă măcar până în Eforie Sud, dar s-a eschivat frumos că merge în Neptun, deşi a luat-o înspre Constanţa…
O iau din nou la pas şi ajung relativ rapid în Eforie Sud, dar am proasta inspiraţia să întreb de cazare un grup de recalcitranţi, de unde era să mi-o iau în freză, dar i-am liniştit şi mi-am continuat călătoria. Intru pe booking să văd de cazare şi dau de una aproape, dar când să sun se stinge telefonul. Nimeresc cumva adresa, dar pensiunea părea închisă şi veciniilor lor mult prea preocupaţi de meci să mă ajute. Merg înainte, mă opresc la un non-stop. unde îmi iau un energizant fiindcă preconizam că o să fie o noapte lungă… Îmi las un pic telefonul la încărcat, după care mai încerc să mai sun la ceva cazări, dar la 23 30 nu mai răspunea nimeni…. Mă duc pănă la gară să văd de ceva tren, nimic pănă la 6 30. Am uitat să menţionez că avea rezervat un bla bla car, dar doar pe la 7-8 dimi spre Bucureşti. Mă întorc şi stau vreo 2 ore să prin o maşină până la giratoriu de la intrarea de la autostrada soarelui. De acolo încă vreo 2 ore în care mi-am luat tot ce aveam mai gros la mine (o bluză subţire cu mânecă lungă şi un hanorac) şi aşa pe la un 5 şi ceva 6, prin ocazia spre Bucureşti. Era un domn foarte amabil din 2 mai ce mergea să-şi ia fica din Bucureşti. ce revenise de curând în ţară!
Nu mă pot uita în spate spre Spring SuperBlog, mă uit în faţă la ediţia din toamnă, unde poate o să ajungă la gală şi Emil şi mai mulţi bloggeri din Cluj, unde să fie mai multe activiăţi de teambuidling, dar unde atmosfera relaxată şi deschisă să domine la fel ca şi la această ediţie, unde eu unu fiind cam de unul singur am fost provocat să încerc să fiu al tuturor, partea integrată de boboc în blogosferă, better, faster, stronger!
Spring SuperBlog 2018 been there, done it!
Epilog
Anulez rezervarea de pe bla-bla pe motiv că nu am găsit cazare şi a trebuit să plec mai repede în Bucureşti şi îmi rezerv o noapte la hostel, deşi luni seara aveam avion înapoi spre Cluj, dar am zis măcar un duş să apuc să fac şi poate şi să dorm puţin.
De de unde, era deja 10 şi ceva şi Gabriela îmi zice să ne vedem pe la 12 00, să luăm prânzul undeva aproape de Pipera. Bag rapid un duş şi o iau la pas spre Romană, de unde iau metroul şi cobor spre Aurel Vlaicu. M-am luat iar la poveşti cu Gabriela, am savurat o limonadă şi am uitat de toată oboseala. După, am vizitat şi eu pentru prima oară Parcul Herăstrăul, care e superb şi uriaş, apoi am ieşit la o pove în Centrul Vechi cu Andra Iliaş , urmând ca ultima oră în oraş să o valsez tot prin centrul vechi, pe o altă terasă alături de Paula, o prietenă atât de dragă, încât nu o să mă las pănă nu-i iau şi ei un Yolo-Interviu. Teoretic la 21 15 închiderea porţii, am plecat grăbit la 20 06 cu expresul din Unirii, dar autobuzul a făcut 40 minute şi Wizz-ul a întârziat din nou cu 30 minute, eram ultimii pasageri în aeroport, deja femeia de serviciu dădea cu mătura, mi-era o ciudă maximă că puteam să mai petrec o oră în Centrul Vechi. Într-un final, ne îmbarcăm şi îl sun de back-up pe fratele să îmi deschidă când ajung, că nu ştiam pe unde mi-era cheia, prilej cu care stewardesă mă irită cu o atenţionare. Nici nu decolează bine avionul că iau somn instant şi mă trezesc la aterizare, ajungănd acasă aproape de ora 00 00.
Dimineaţa mi-este bruscată de un apel de la un client de pe cercetare de piaţă, ce a încercat să dea de telefonul meu închis din concediu şi avea nevoie de mine în 2 ore în centru. Csf, ncsf, back în business! Alunecăm deja spre joi unde treaba e în toi, terminăm review-ul, de dimi mergem pe la ONRC să vedem care e treaba cu firma, apoi întâlnire de proiect cu un client, seara avem interviul final de angajare în Big 4. A, poate termin şi eu măcar de transcris următorul Yolo-Interview şi Close Review, numa poate, e timp şi săptămăna viitoare….
berbececristian.wordpress.com 