Yolo Andra- Aperitiv de Party

Bine v-am găsit, dragii mei, la rubrica Yolo-Interviu! De data aceasta sunt cu Andra Iliaş pe care am avut şansa să o ascult la Food Bloggers Conference şi dintre toţi speakerii mi s-a părut cea mai YOLO, chiar a venit cu elemente concrete care să ajute bloggerii, gen cât costă una alta, dar mai multe o să discutăm în pasajele ce urmează :

Bine ai venit la rubrica Yolo-Interviu!

Bine te-am găsit! Mulţumesc de invitaţie!

Cu tot dragul, mă bucur că ai reuşit să accepţi invitaţia într-un timp atât de scurt şi într-o perioadă aşa de zbuciumată, probabil pentru amandoi. Întrebarea clasică, de care nu scapă absolut nici o persoană intervievata este cum te-ai descrie în 60 de secunde sau cum te-ar descrie alţii dacă ţi-este mai uşor?

Cred că sunt 2 imagini diferite, mai ales la prima vedere. La prima vedere par îngâmfată, dar nu sunt aşa. Sunt o tipă foarte profesionistă dacă este să vorbim din perspectiva blogului, a jurnalismului, am o etică profesională pe care o respect. Sunt o tipă căreia îi place să se distreze, sunt o tipă posh, mie aşa îmi place să spun despre mine. Sunt gurmandă evident, că altfel nu aş fi avut un blog culinar, îmi place să călătoresc foarte mult…

24312838_10155960174459025_7449572947976592428_n

Cum te-ar descrie alţii?

Cred că m-ar descrie ca fiind o prietenă pe care te poţi baza, un om de cuvânt, punctual, ai văzut şi tu, sunt aşa şi amuzantă, care stă să-i asculte pe toţi, sunt mama tuturor răniţilor 🙂

Ododo!

Lumea după ce ajunge să mă cunoască, îmi spun că prima impresie a fost că sunt o tipă destul de îngâmfată şi aşa cu un aer superior şi rece…

Mi-aduc aminte descrierea de pe blog tău “ Sunt o tipă cu ţăţe mari, defapt nu foarte mari”

Da, da la prima vedere sunt o blondă cu tăţe mari, dar la a 2-a vedere îţi dai seama seama că nu sunt chiar aşa de blondă şi nici ţăţele nu sunt atât de mari 🙂

13315791_1638273379834014_312042402141587443_n

Partea asta de îngâmfare, în industria bloggingului şi chiar şi a jurnalismului, are şi aspectele ei pozitive?

Măi, la mine este mai curând o modalitate de protecţie, las să treacă către mine doar cine vreau, sunt deschisă, dar poate ai văzut şi pe blog că vorbesc despre viaţa mea personală dar nu atât de deschisă, adică cine trebuie să ştie anumite lucruri despre mine le ştie, cine nu hai să păstrăm imaginea frumoasă şi aia e…

Cum reuşeşti ca şi blogger să setezi graniţele între cooking, personal stuff şi profesionalism, altfel încât cititorii să te cunoască atât cât doreşti tu? Au existat momente în care ai alunecat într-o perspectivă mult prea personală, considerând că ai dezvăluit mult prea mult din tine?

Nu, am fost foarte atentă întotdeauna la chestia asta, ok că mai povestesc despre ceva ce mi-a zis mama sau vreo chestie legată de vreun iubit dar la modul aşa foarte vag, general şi evident fără nume. Nu o să povestesc niciodată lucruri din intimitatea mea pe blog. Nici pe facebook, adică pe facebook poate că o să mai am postări, eu nu dau accept la persoane cu care nu m-am văzut cel puţin o dată, nu îi cunosc, primesc zilnic câteva cereri, nu stau să le accept, de la femei şi de la bărbaţi, nu contează… Mai am câte o postare în care mă enervează pe mine ceva, mai scriu câte ceva destul de intim, e viaţa mea privată dar o pun să o vadă numai prietenii, nu o pun pe public…

Apropo de partea aceasta şi eu am început blogul ca un soi de jurnal pentru frustrările mele. Se discuta atât la Food blogger cât şi la alte evenimente, că facebook o să restricţioneze, ei spuneau frumos că o să segmenteze cam tot accesul prietenilor tăi dacă nu ai postări sponsorizate. Tu cum crezi că o sa te adaptezi la noul val de schimbări, de lipsă de organic?

Facebook-ul pe contul personal nu este un challange, un scop în viaţă, mai pun o poză cu prietenii, o părere, o opinie în câteva cuvinte, nu mă interesează că are un reach de nu ştiu câte sute de persoane sau să iau nu ştiu câte like-uri, nu sunt într-o cursă după like-uri. Partea de pagină de blog, profesională este altceva şi acolo aia e, o să ne adaptăm, o să plătim!

22221749_10155785877874025_4133909415972611194_n.jpg

Eu acum oscilez între Google Ads şi Facebook, care sunt preferatele tale, ce foloseşti mai mult?

Facebook! Cu Google nu prea am încercat, Facebook-ul îţî arată imagini şi tocmai ce vorbeam mai înainte, că imaginea îţi atrage atenţia şi atunci o să aleg întotdeauna imaginea, fie că vorba de o sponsorizare pe Facebook sau pe Instagram.

Nu ţi se pare pare că că devine tot mai scump şi mai ineficient în comparaţie cu Google ads?

Nu am studiat problema cu Google Ads, îţi spun sincer, de multe ori şi eu sunt frustrată de Facebook care ne limitează cum vor ei, nu mai este spaţiul nostru şi până la urmă n-a fost niciodată, noi am intrat acolo cu japca în spaţiul lui Zuckerberg, deci suntem la el în club jucăm după regulile lui, nu ne convine ieşim!

Ai văzut filmul „The social network”?

Ei bine nu, nu l-am văzut!

Am alunecat în chestiuni puţin prea serioase, sa ne mai relaxăm puţin. Care sunt preferinţele tale în materie de cinematografie, carte, teatru?

Rar văd un film care să mă impresioneze, mi-a recomandat un prieten un film care se numeşte „Perfect Sense “ despre un viitor ipotetic în care ne pierdem simţurile, unul după celălalt şi omenirea trebuie să se adapteze după pierderea fiecărui simţ, începe să se…

Robotizeze?

Nu, nu! De exemplu, primul simţ care se pierde mi se pare că este mirosul. Lumea învaţă să trăiască fară miros…

Nu mai trebuie să se mai spele 🙂

Da, ca-n “ Parfumul “ ştii? Ai văzut filmul ?

Nu, dar e de notat!

Este foarte tare! Şi filmul este foarte bine făcut dar şi cartea evident e…. Altfel la modul general la filme cred că depinde foarte mult de starea pe care o am, pot să spun cel mai simplu că nu-mi plac fimele SF, adică mă rog unul d-ăsta mai psihologic despre ce se întâmplă în viitor e ok, dar nu ălea cu roboţi, cu Star Wars…

În sfârşit cineva care nu e cu Star Wars!

Şi nici, da, blasfemie nici Game of Thrones şi nici Lord of the Rings, n-am rezistat!

M-am uitat şi eu un pic dar nu se merită!

Deci nu-mi plac ăstea SF, nu-mi plac filmele de război…

Am făcut close review de carte şi film, „Fata care citea în metrou”, am luat-o aşa de viitor să mă adaptez la Bucureşti, Paris-Bucureşti…

Adevărul este că sunt comparabile, not!

Mă uitasem la „Hotul de cărţi” adaptare după best-seller şi făceam asemănările între ele, nu ştiu dacă eşti de acord cu mine, sunt anumite filme care deşi nu–i place genul, totuşi te atrag, gen „Mizerabilii”, în timpul Revoluţiei Franceze. Care sunt momentele în care te simţi aşa prea robotică şi reuşeşti să te reintegrezi social, să fii mult mai empatică?

N-am momente d-astea!

Nu ai momente …

Nu!

“Sunt mare petrecăreaţă, ador petrecerile “

De exemplu Sărbătorile, din punctul meu de vedere au devenit atât de comerciale, cu o lună înainte…

Nu prea mă încadrez eu în clişee în general…uite este Revelionu’ pentru care îmi place să mă pregătesc, să mă fac frumoasă. Dar n-ai să mă vezi pe stradă, la concertul din Piaţa Constituţiei, mai stau acasă cu o sticlă de şampanie…

Bine că ai stat acasă, că nu a fost nimic în Piaţa Consituţiei…

N-am stat acasă, am muncit…

Ţi-am văzut articolul, am văzut că ai făcut bilanţul

Aia, da, da, am făcut „The Date” !

21731081_10155730768834025_7456252306512747744_n

“Nişte lumini strategic puse, să se vadă ce mănânci, ce bei…”

Te-am văzut foarte prezentă la evenimente, care este rolul tău în organizare?

Ca organizator, mai bine de jumătate de an am fost implicată în povestea „The Date”, acum din diverse motive sunt şi eu pe acolo, dau şi eu o mână de ajutor. În rest evenimente punctuale, mai o conferinţă de presă, o lansare de ceva, că lucrez pe proiecte, diverse combinaţii, diverse persoane…

Care este cel mai drag proiecte pe care daca ar trebui să-l replici, să-l scalezi, ai accepta fără ezitare, ai semna în alb?

Măi, anul trecut mi-am serbat ziua, eu fiind născută în mijlocul verii şi toată lumea plecată, de când eram mică nu puteam să-mi serbez ziua că nu erau copii, toţi erau plecaţi în vacanţă…

Acuma ieşi mai ieftin 🙂

🙂 Da, aşa este! Dar ţi-am zis, eu sunt mare petrecăreaţă, ador petrecerile şi mi-am dorit foarte mult să fac o petrecere mare de tot. Maicămea a zis că am făcut nuntă şi adevărul e că la 100 de persoane, cam pe acolo a fost 🙂 An după an, n-aveam resursele financiare, erau diverse chestii, aşa că anu’ trecut, la începutul anului 2016, cam pe vremea asta am decis :”Gata, anul ăsta, no matter what, eu îmi fac petrecere!” Şi am început să strâng bani, să caut locaţie, am lucrat cu atâta pasiune pentru tot proiectul ăsta, încat l-aş replica oricând, l-aş face în fiecare an, doar că mă costă vreo 3000 de euro toată distracţia 🙂

Nu-i rău! Practic tu serbezi majoratul în fiecare an, nu?

Da şi la majorat mi-am mai făcut petrecere! De la majorat încoace… Vreau să-ţi spun că partea cea mai faină în primăvara-vara aia de 2016 este că am fost la o calculare de chestii ale corpului, whatever, printre care şi vârsta celulară, practic a corpului şi mi-a ieşit că am 18 ani, aşa că pot să zic că mi-am serbat atunci şi majoratul 🙂

Clasa a 11-a!

Acolo, între a 11-a şi a 12-a!

Şi mie îmi plăcea în studenţie să fac petreceri la mine, prietenii ştiau când vine ziua mea, că trebuie să se pregătească pentru o nebunie! Ca student investeam undeva la câteva sute de euro, în principal pe decoruri şi pe alcool. Care ţi se par că diferenţiază o petrecere reuşită, de una epică, de care să-şi aducă aminte toată lumea ?

Atmosfera, asta este cea mai importantă, care nu poate fi dată de un singur element, este un concurs de factori. Muzica în primul rând, iluminatul este iarăşi foarte important, dacă este prea multă lumină sau prea întuneric lumea nu se simte bine…

Aici te-aş contrazice…

Nu că nu vorbim de petrecerile ălea de liceu cu blues-uri sau de generală în care hai să ne pipăim, vorbim de petreceri de oameni adulţi, care vor să interacţioneze între ei. Şi atunci nişte lumini strategic puse, să se vadă ce mănânci, ce bei, dar să nu fie in your face, atunci asta contează foarte mult. Iarăşi mixul de oameni, una este să vorbim despre o petrecere publică cum este ‘The Date”, unde poate să vină oricine care plăteşte un bilet şi alta este când vorbim despre o petrecere privată, unde iarăşi ne gândim de câte persoane vrem să o facem, să fie aşa mai intim, foarte atenţi la oamenii pe care îi aducem, să nu existe animoziţăţi, ştii că aia s-a culcat cu ăla şi acum nu-şi mai vorbesc, trebuie să vezi cum îi împaci pe unul şi pe celălalt, ştii?! Dacă o faci mai mare şi îţi permiţi să chemi diverse grupuri de oameni, care ştii că au o legătură unii cu alţii, este ok, chiar dacă se fac bisericuţe. Meniul iarăşi contează, că vorbim în funcţie de invitaţi ce meniu faci, mă refer la băutură şi la mâncare, pentru oamenii din viaţa mea ca să zic aşa, dacă dau o petrecere numai cu bere o să uite aşa ciudat la mine…

Nici eu nu aş veni aşa la tine la o petrecere cu bere, că-s fan vin 🙂

Oamenii meu beau vin, whisky, Prosecco, chiar am avut la petrecerea mea o grămadă de bere Calsberg, adică n-am avut Noroc sau mai ştiu eu ce la pet… Nu ştiu dacă s-au băut 5 sticle la 100 de oameni, adică la modul ăsta. S-a băut Aperol Spritz la greu, Prosecco, vin mai puţin, gin, bine era vară…Personal, consider că detaliile sunt cele care fac diferenţa, acuma nu o să stau cum e la o nuntă, să pun nu ştiu ce mărturii pe masă pe care nu le bagă nimeni în seamă, dar să creez o atmosferă din detalii asta este important, merg pe exemplu concret de ziua mea…

It’my birthday!

Cam aşa ceva! Tematica petrecerii mele a fost Midnight Gold şi totul s-a învârtit în jurul aurului, am avut feţe de mese aurii, o perdea din panglici aurii. Se întâmpla pe un rooftop de pe Magheru, deci la intrare I-am rugat pe toţi invitaţii să aibe un element auriu pe ei, la ei, despre asta e vorba, despre atmosferă în general!

Care au fost cele mai frumoase cadouri şi pe care ţi-ar plăcea să le primeşti în viitor?

Răspunsul în partea a 2-a a interviului

Photo credit: Emil Kasa, Cătălin MunteanAndrei Tudoran,

19247984_10155530713799025_6234830572989980689_n.jpg

 

2 comments

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s