Care au fost cele mai frumoase cadouri şi care ţi-ar plăcea să le primeşti în viitor?
Bun, am primt multe cărţi de bucate pentru că am cerut chestia asta, la cerea publicului am făcut un google docs cu idei de cadouri, ce mi-aş dori şi să se bifeze fiecare dacă l-a luat careva să nu se replice…
Transparenţă totală!
Da, mi se pare corect, că degeaba primeam 5 cărţi de Gordon Ramsay, ce făceam? După aia mă duceam şi le vindeam pe Olx sau…
Pe Emag, că pe Olx e preţul mai mic!
Nu prea obişnuiesc să frecventez astfel de site-uri… Am primit de la prietena mea Maria Filipescu, care este desginer de bijuterii şi care îmi face foarte multe bijuterii, ea este artist la bază, a făcut un tablou absolut superb cu ochii mei. Mi-a cerut o poză, ştiam că o să-mi facă tabloul ăsta, dar nu l-am văzut până în momentul respectiv, ăsta este cel mai in your face,cel mai evident. În rest am primit chestii mărunte, care mi-au făcut plăcere, dar seara a fost plină de cadouri…
Şi pentru anul acesta, dezvăluim în exclusivitate 🙂
Nu chiar în exclusivitate, la sfârşitul anului am avut pe Insta story, în fiecare zi începând de la Craciun până la Revelion tot felul de Christmas whises de la Santa! Dacă e să o luăm pe partea mercantilă îmi plac bijuteriile foarte mult, dar sunt foarte picky, bine sunt foarte picky în orice, ăstea de fetiţe îm plac: genţi, bijuterii. Mă rog am vreo 300 de perechi de cercei. Excursiile îmi plac foarte mult, călătoresc foarte mult, aproape toţi banii pe care îi câştig intră în povestea asta, anul ăsta s-ar putea să am o investiţie mai mare şi nu ştiu cât o să mă plimb, dar să vedem, Dumnezeu cu mila, ştii cum se zice 🙂
Aşa ca barter 🙂
Mai greu 🙂
Eu am fost aşa la într-o excursie…
Aşa am tot fost în deplasări de presă…
Gen articole-concurs pe platforme de bloggeri, juriul a decis articolul meu câştigator şi ca premiu a fost un city-break la Chişinău!
Tare, n-am fost la Chişinău, dar am mai auzit! Bine eu pentru anul acest mi-aş dori un Maroc, India, încă o tură pe la New York, vara poate ceva Sicilia, am o Ibiza în plan prin mai !
O să fii tot plecată!
Îmi doresc, asta nu înseamnă că le-am şi antamat…
Eu calculam undeva la peste 20 000 km făcuţi din noiembrie 2016!
N-am calculat, dar mai pe la începutul lui 2016 am fost plecată în Singapore şi Bali, după care în vară am fost în Valencia, Barcelona şi Alicante şi în toamnă am fost la Stockholm!
O, nice! Dacă ai putea să te reîntorci, să teleportezi în secunda 2, ce locaţie ai alege?
Anul ăsta Barcelona este locul în care aş reveni oricând, pe locul 2 voi trişez şi o să spun că sunt la egalitate New York-ul cu Bangkok…
One night in Bangkok 🙂
Yes! 🙂
“Lăsă-mă în faţa mării şi sunt cea mai fericită”
Au fost experienţe diametral opuse?
Bangkok mi se pare New York-ul Asiei, n-am fost în Hong Kong sau Kuala Lumpur, dar din ce am văzut eu în Asia, Bangkok mi se pare ca New York-ul, numai că are aromele orientale atât de minunate!
Pe partea de România care ţi se par cele mai superbe locaţii?
E greu, dacă este să o iei pe partea de natură este atât de frumoasă ţara, atât de multe locuri ca Ţara Haţegului, un pic mai jos pe la Cheile Nerei, este genial! Pe partea de oraşe, din păcate nu am fost la Cluj, o să vin în martie cred, atunci când este concertul Larei Fabian, este şi la Bucureşti, dar o să vin împreună cu echipa de organizare, un pretext tocmai ca să vin să mânânc la Cluj, ca să-nţelegi : ) Timişoara mi-a plăcut dintotdeauna, îmi place Constanţa, sunt oraşele mele preferate în momentul de faţă din România!
Este interesant că ai punctat partea de mare şi un pic de munte…
În oraşe precum Constanţa am crescut, am multe rude, vară de vară eram la Constanţa, la mine nu a existat an în care să nu văd marea, bine marea este…
Crush-ul tău?
Este supremul, lăsă-mă în faţa mării şi sunt cea mai fericită!
Şi eu aveam în noaptea de Revelion nebunia în cap să plec către mare 🙂
Marea, iarna nu mă pasionează atât de mult pentru că de câte ori văd o apă îmi doresc să intru în ea…
I know 🙂
Şi atunci este foarte complicat să intri în ea…
Eu am încercat la sfârşit de martie în Mamaia Nord şi de 1 mai în Costineşti!
De 1 mai am mai intrat şi eu în apă, dar în România nu e meserie, dar mă rog, intru când e rece aşa vara…
Am văzut că te-ai apucat de sporturi nautice…
Wakeboarding! Pe partea de watersport, nu e chiar nou, e deja a 3-lea an în care îl practic, dar sunt îndrăgostită de wakeboarding, anul trecut am încercat şi wakesurfing dar puţin, o să mai încerc şi anul acesta, este demenţial! Zilele în care mă duc pe lac, sunt atât de liniştite… Îmi bag picioarele la o adică, în mişlocul săptămânii, miercuri la prânz, mă sui în maşină şi mă duc la Snagov. E bine că nu e plin lacul, stăm frumos la soare, mâncăm ceva…
O întrebare pe care o să îmi permit să o formulez ma direct, pentru că simt că pot avea discuţia cu tine pe orizontală, de ce mai rămâi în România?
Pentru că nu am avut o oportunitate, sunt o persoană destul de comodă în sensul în care îmi place confortul. Îmi momentul de faţă, în România am bula mea în care mi-e bine, am relaţiile mele, sunt la un telefon distanţă de orice. Să plec afară, să stau într-un jeg apartament şi să servesc la mese, nu mai este pentru mine, la vârsta asta…
La aceeaşi chestie mă gândeam şi eu, că tot văd partea asta de Work and Travel, încă de când eram student şi atunci mi se părea under my level, viitor absolvent studii economice să merg în USA, să servesc la cafenele…
Asta nu m-a deranjat, eu în facultate am lucrat ca şi jurnalist dinainte, dar am lucrat ca şi chelneriţă. Am avut o afacere care nu s-a finalizat şi am avut o gaură financiară, exact în anul acela plecam la o bursă Erasmus, în vara aia am zis: “Hai să lucrez!” Am lucrat chelneriţă la o terasă, a fost foarte mişto, foarte fun, am lucrat şi când eram în Spania la bursă, tot aşa chelneriţă la un restaurant turcesc. Era foarte mişto că eram într-un orăşel universitar, în epicentrul distracţiei, singura cârciumă de mâncat şi toată lumea venea acolo, mi-am creat acolo o reţea de relaţii care m-a ajutat foarte mult. Şi atunci mi-era greu, aveam deja un statut, mi-era greu să plec într-o ţară străină la nimic practic, aveam facultatea, căminul, câţiva colegi dar eram aşa catapultată pe altă planetă!
Pentru partea de cooking, încă de pe atunci ţi-a venit apetitul?
Nu, partea de cooking o am de când eram mică, îmi placea să gătesc, în perioada liceului chiar m-am gândit foarte serios să renunţ la ideea cu psihologia, pe care mi-am ales-o încă din clasa a 7-a, mi-am zis că vreau să fac şcoala de bucătari la Lyon, însă am stat aşa şi am cântărit şi am realizat că totuşi pierd tinereţile într-o bucătărie aglomerată cu stres, aburi şi tot ce ţine adiacent acestora. Nu este tocmai posh cum îmi doresc, am zis hai să păstrez partea de cooking pentru mine personal şi plăcerea mea, nu vreau să fac din ea o sursă de stres. În momentul în care mă apuc să fac ceva legat de gătit, eu mă pun să curăţ cartofi, sunt mindfulness total, este o supapă minunată pentru mine. Lasa-mă în lumea mea, să fac toate ălea acolo, frumos şi ies de acolo cea mai zen persoană!
Înseamnă că erai o persoană foarte matură…
Da, am fost foarte hotărâtă, acum e mai greu cu hotărârile, când eram mai mica viaţa era mai simplă, nu trebuia să iau aşa de mult decizii…
Era un episod din South Park legat de criza economică, unde tăiau gâtul unei gâini şi o lăsau să alerge pe un wheel of fortune, dacă găina pica pe bailout salvau compania, dacă nimerea pe bankruptcy o închideau 🙂
Sau când arunci moneda în aer, atunci iei defapt decizia, când eşti pe muchie de cuţit te hotărăşti…
Tu cum te comporţi în situaţii de genul acesta?
Depinde de stres…
În general, how do you cope?
Mă mobilizez, nu intru în panică, nu fac urât, dar sunt destul de aricioasă, adică: “Lasă-mă să-mi văd de ale mele, lasă-mă în pace!”
I know that feeling!
Când făceam petrecerile şi trebuie să am aşa la linie, să fac totul: “Lasă-mă acuma, n-am timp! Dute şi rezolvă…“ Eu mai şi deleg…
Îţi place să fii strânsă cu uşa?
Nu, sunt o tipă foarte organzată,sunt foarte hedonistă, mie îmi place să am o viaţă liniştită, să mă bucur de ea. Stresul ăla că aoleu, în 20 de minute trebuie să fac nu ştiu ce, not my style! Mi le planific frumos din timp şi să le rezolv, nu mă strange nimeni cu uşa, în facultate învăţam din timp…
Ai încercat să faci o zi totul pe dos, doar pentru a ieşi din monotonie?
Nu, nu mă scoţi din zona mea de confort prea uşor!
Să ne imaginăm că alături de noi vine Andra, cea care tocmai terminase facultatea, cum arăta şi ce sfaturi i-ai da, ştiind prin ce o să treacă în viitor, ce i-ai spune?
Să nu mai pună la suflet tot…
Lasă ca are unde 🙂
Da, Andra care tocmai terminase facultatea era mult mai entuziasmată de câte poate să realizeze sau nu neapărat Andra care a terminat facultatea, ci mai curând Andra care era în facultate pentru că la sfârşitul ei mi-am luat aşa o beep, am fost foarte scârbită, mă gândeam la o carieră universitară…
Şi eu îţi împărtăşesc opinia legată de facultate, ai mers şi pe partea de master?
Da, am făcut toate studiile posibile, doar doctoratul nu mi l-am făcut, încă mă bate gândul…
După ce termini facultatea, dacă nu îţi deschizi tu firma ta, ai impresia că pur şi simplu cazi în gol, ai avut aceeaşi senzaţie?
Nu, la mine a fost altfel pentru că eu lucram în presă de la 14 ani în presa centrală, în reviste gen „Salut” şi „Liceeni”. Am lucrat tot timpul în paralel cu studiile mele, în anul 4 am fost plecată tot anul la bursă, în perioada aia eram collaborator la FHM, eu păstrând legătura cu ei. M-au întrebat dacă nu vreau să mă întorc în ţară pe post de redactor. Am zis că da, m-am întors joi în ţară şi luni am început munca, deci la mine n-a fost un gap, lucram la FHM de la numărul 0, chiar dacă eram doar colaborator, eram în echipă şi eu am simţit că fac parte din chestia aia, nu neapărat a mea, dar eram parte integrantă.
Cum reuşeşti să păstrezi aparenţele, o imagine imaculată, pentru că ştim că din orice chestie în România poate ieşi un scandal care să-ţi pună punct carierei?
În primul rând am grjiă la oamenii cu care mă înhait, ca să zic aşa. În al 2-lea rând, îmi place să am o imagine uşor trivială. Mi-a zis o prietenă foarte bună, când eram în Spania la bursă că mi potriveşte spaniola că este o limbă fluşturatică ca mine:) Eu sunt un complex de stiluri, moduri de trăi, am momentele mele de intimitate, de profunzime, momente în care fac meditaţie, merg la yoga sau mai ştiu eu ce chestii şi momentele mele în care dansez pe mese, as simple as that! Şi mi se rupe că mă vede nu ştiu cine dansând pe mese, sau dansând cu nu ştiu cine, nu ştiu cum printr-un club, whatever!
Imi place atitudinea ta! Revenind la partea de cooking, cum a început istoria vlogului?
Am pornit ideea cu un amic, ne gândeam să facem o chestie video pe care să o creştem, el avea resursa tehnica. A fost efectiv o discuţie, că el tot vedea ce postam eu : “Băi, sunt la birou şi îmi lasă gura apă când văd ce faci tu acolo!“ Eu nefâncând în general chestii complicate, adică dălea să stau 20 de ore în bucătarie…
Să iasă dish-ul corespunzător, să iei şorţul…
Da, atunci mi-a venit ideea să facem nişte chestii rapide, care sepot face şi la birou, acasă, fără să ai prea multe skills-uri de Gordon Ramsay. Am pornit acest proiect, am mers o perioadă cu el, după care din mai multe motive l-am interupt şi acum anul ăsta cred că o să-l reiau un pic, într-o altă formă…
Abia aştept!
Tot cu reţete rapide, cu ideea asta de bunătăţi de 5 în 10, chiar poţi să faci mâncare gătită în 10 minute caldă, pufoasă, tot ce vrei!
Din cauza ta m-am reapucat de gătit, teortic! Am pus-o pe mama să facem o salată împreună!
Perfect!
Tu eşti vinovată!
Mea cupla 🙂
Dacă vreodată o să dau foc la bucătărie, tu să mergi la firma de asigurări 🙂
Eu mă duc şi dau cu subsemnatul 🙂
Care este mâncarea pe care nu reuşeşti să o faci în timing-ul tău, dar totuşi ţinteşti spre ea, o mâncare care reprezintă challenge-ul tău suprem?
Nu m-am gândit niciodată la chestia asta! Adică văd o reţetă, mă apuc s-o fac! Uite, de exemplu până acu’…pănă la sfârşitul lui decembrie nu am gătit în viaţa mea foie gras, nu este mâncarea mea preferată, îmi place pateul foie gras, dar pe ăla… dracu’ îl cumperi la conservă de la orice supermarket. Zicea maică-mea că îi este poftă de foaie gras, îi zic: “ Bine,mă duc să iau şi îţi fac!” Am pregătit, i-am scris lui „ D’artagnan “, Alex Petricean, unul din foştii concurenţi de la Masterchef. El a evoluat foarte frumos pe zona de cooking, acum este într-un stagiu de practică la Noma, ăla din Copenhaga, ăla super-şmecher şi este executive chef-ul restaurantului Maize din Bucureşti, proaspăt deschis, un restaurant farm to table. Eu am o grămadă de prieteni bucătari, de la Cătălin Scărlătescu, la Joseph Hadad, la „ D’artagnan “, oricine inclusiv de afară. M-am uitat să văd care e activ pe facebook, i-am scris : “Cum fac foie gras?”, când am o chestie nouă pe care vreau s-o fac, apelez la bucătarii consacraţi, pe care mă bazez la orice oră din zi şi din noapte. Mi-a zis ce să fac, juma’ de foie gras l-am făcut prăjit, cealaltă jumătate am zis: “ Băh, hai să fac şi un pate!” Ştiam că Hadad are un pateu faimos, pe care îl are şi la restaurantul Joseph, i-am scris lui Hadad, ţac, ţac, ţac,super-uşor, l-am lăsat la marinat, l-am fiert oarecum sub vid, că l-am făcut sub vid improvizat şi a ieşit super-mişto pateul de foie gras. O să mai fac, asta ştiu sigur, că mi-a plăcut!
La Cluj Bloggers Meet a venit Liviu Balint, tot aşa un fost concurent de la Masterchef…
Da, îl ştiu!
Este şi el chef la „Oh, Carol! “ din Cluj şi aveam cu o prietenă o provocare pe care am pus-o în practică, am zis că trebuie să facem într-o seară o noapte de paella. I-am cerut sfaturi lui Liviu cum să nu iasă uscată...
Ştii care e şmecheria la paella, ca să fie o paella veritabilă? Trebuie să fie un pic uscată, ca la frişcă, când întorci tigaia de paella să nu pice, să fie lipită de fundul tigăii, aia este paella veritabilă, altfel ai un risotto oarecare…
El oricum mi-a dat un back-up plan, sangria! Dacă e prea uscată, dăi cu sangria, înainte şi în timp ce mânânci, nu după!
Da,da!
Apropo, pe partea de băuturi ce îţi place să serveşti şi cum asociezi momentele cu anumite băuturi?
Răspunsul în partea a 3-a a interviului
Photo credit: Emil Kasa, Cătălin Muntean, Andrei Tudoran
berbececristian.wordpress.com 