Aquatique, izvorul dintr-o grădină a Paradisului

O nouă întrecere cu el înșuși și natura îl aștepta pe Cris, rămas din ultimul episod la poalele rezervației Piatra Craiului. Eroul nostru găsește o sticlă goală de Aquatique și în drumul spre identificarea unui coș de gunoi găsește o eșarfă agățată de un indicator spre Abruptul Prahovean Bucegi, ce presupunea aproape peste 10 ore de mers. Esarfa avea un parfum incredibil de cunoscut, era cel al Natashei. Practic situația se inversa, Natasha devenea cea urmărită. Cris intuia că aceasta a continuat vânâtoarea Secretulului Frumuseții Eterne Urbane, spre sursa apei cu o compoziție echilibrată și o mineralizare redusă de numai 104 mg/l, ce îndeplinește criteriile de compoziție și puritate atât pentru copii cât și pentru adulți, practic era o șansă pentru Natasha să devină nemuritoare.

Primul popas era în Șaua Joaca, unde Cris se oprește la povești cu un cioban, care îl poftește la o mămăligă cu brânză. Conicidență sau se nu, se pare pare că o mândră cu trăsături asemănătoare îi cumpărase ciobanului un cal la suprapreț, semn că Natasha nu prea mai putea merge pe jos, avea ceva probleme.

După un mers de încă o oră și un pic, mirosul de iarbă proaspăt cosită, în liniștea tulburată doar de susuri de pâraie, glas de păsărele, clinchet de talangă, Cris se alăturiă raliurilor aeriene ale fluturilor, înaintând plin de viață printre gospodăriile risipite pe dealuri din satul Peștera, colț de lume fermecat, păzit de munții Bucegi și piatra Craiului , ce se intind de jur împrejur, la 1000 de metri altitudine. Suprinzător, câțiva copilași îi taie calea, se pare că tocmai ce ieșiră de la școală. Cris se simțea și el din nou tânăr, își aducea aminte de satul lui, aflat doar la 111 km distanță, cum mergea la școala, fiind premiant cu locul 1 în fiecare an. Eroul nostru cumpără 2 litri de lapte pe care țăranii i-l oferă cu drag, fiindcă lumea nu prea urcă să achiziționeze lapte de la ei și își continuă drumul spre Moieciu de Jos.

Vreo 6 km de urcare și coborâre erau necesari pentru a ajunge în Moieciu de Jos, de unde începe un traseu de 16 km ce era același, fie că mergea cu mașina sau pe jos, doar că timpul se scurta cu 3 ore. Cum era puțin obosit, Cris găsește rapid pe cineva care să-l ducă cu mașina. Dar nici nu au ieșit bine din sat și trebuiau să aștepte după o turmă de vite, era semn pentru eroul nostru că trebuie să lase oboseala și să pornească din nou perpedes. Cris era foarte nerăbdator să încerce brânza în coajă de brad din Moieciu de Sus, un produs recunoscut la nivel internațional, ce te face să guști Crăciunul cu câteva luni înainte.

După un orgasm al papilelor gusative, iată că setea se instalează și pofta după apa-elixir urmărea cursul natural, însă urma un traseu record de 8 ore până la prima destinație din Parcul Natural Bucegi, Mănăstirea Peștera Ialomiței. Drumul a fost presărat cu sesiuni de relaxare și cules de fructe de pădure, care au avut un rol energizant în rezistența eroului nostru. Și-a strans atâtea mure și frăguțe încă putea duce și acasă.

În momentul în care a ajuns în fața Mănăstirii Peștera Ialomiței, ridicată inițial în 1508 ca un schit de voievodul Mihnea cel Rău dar care a ars în 1818, făurindu-se unul nou în 1819, mai aproape de gura grotei, cu 10 metri, fiind pârjolită de foc încă de 3 ori, parcă toate grijile lui Cris au rămas în urmă. Locașul de cult ascuns în stâncă era locul unde drumeții, oamenii nehotărâți își făuresc un nou destin, se pregătesc din nou pentru viață, o cavitate unde suferințele nu pot ajunge, la 1660 de metri. Era practic o întoarcere în peșteră, la origini, la locurile unde se păstrează secretele lumii. Peștera Ialomiței sau Peștera Regilor ce adăpostea mănăstirea își are istoria încă din Antichitate, unde potrivit legendei este parte dintr-un Kogaion, muntele sacru al dacilor, acesta fiind înconjurat de 13 coloane de quartz ce oferă o energie magică, iar apă care izvorăște din stâncă este apă vie conform cercetătorului peruan Daniel Ruzo, sosit în România în 1968 pentru a cerceta platoul. “Un tezaur de neprețuit pentru omenire, se acunde în pântelece Bucegiului”. Textul acesta îl putea descifra Cris într-un carnețel ascuns printre pietricele din peșteră. Zamolxes îi putea face pe oameni nemuritori printr-o incantație ascunsă între firele de apă din Valea Jepilor, de altfel se spune că Peștera Ialomiței era locul unde se retrăgea Zamolxes. Cris avea să petreacă noaptea la un hotel din zona, urmând ca dis de dimineață să pornească pe urmele Natashei.

Înainte de porni Cris se mai încarcă încă o dată cu lumina necesară pătrunderii în tainele întunericului, odată luată binecunvântarea, miracolele se puteau înfâțișa unul câte unu, fiorii necunoscutului fiind nestatorinici. Începe Cris să parcurgă peștera ca la un momentat, după grota urșilor să dea de piatra dăruită de Zamolxes oamenilor, care indeplinea orice dorință. Fără nici o urmă de îndoială Cris închide ochii și se trezește într-un popas de pe Valea Jepilor unde Natasha îl aștepta pe o păturică savurând puritatea stropului de apă minerală naturale Aquatique și înțelepciunea divină a regăsirii.

15193421_1312078475480826_3878867549095161083_n.png

Încă era dimineață, aveau apă, lapte și fructe oare ce puteau face cu ele? Răspunsul în următorul episod din seria de aventuri Cris B.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s