Prima oară la teatru, despre ” Romeo şi Julieta”

Neaţa, dragi prieteni! Pentru stresanta zi de miercuri v-am pregătit ceva super-chill! Povesteam într-un articol anterior cu Abigail Vălean  despre teatru şi relata cu atâta patos încât mi-a sporit curiozitatea să văd pentru prima oară în viaţa mea o piesă de teatru. Şi ce piesă de piesă! “Romeo şi Julieta”, o operă shakespeariană de la care aveam pretenţii imense.

Reuşesc să conving 2 prieteni să mergem, iniţial mă gândisem că fară o parteneră nu are rost merg, dar am zis: ” Fuck it, mă duc pentru mine şi cultura mea generală!”. Mai fusesem la Teatrul Naţional din Cluj la un concert Semnal M, ştiam cum arată sala şi am ales locurile tot în zona, sus, pe mijloc, la balcon, mizând pe vizibilitate bună, dar pe final am ratat schimbul de replici între Romeo şi Balthazar, fiind nevoit să mă mulţumesc doar cu sunetul.

Revenind pe firul evenimentelor, intrăm în sală şi structura demografică a spectactorilor mă surprinde, media fiind undeva la maxim 20 ani, probabil la 70-80% din capacitatea sălii. Mă tot gândesc dacă să fac o poză pentru articol, dar auzisem anunţul de 3 ori prin care se interzicea fără o acreditare să facem poze sau filmări. Un check-in a fost destul.

Zumzetul sălii îmi lasă impresia că o să fie o ţigănie totală şi actorii o să paraseacă scena ca Florin Piersic Jr. Dar ca la un semn se ridică cortina şi sala amuţeste. Bine au fost persoane care nu s-au putut abţine să desfacă măcar o ciocolată, să tuşeacă ca la medic sau să-şi eteleze tehnologiile, dar au fost cât de cât în limitele decenţei şi spiritului de românitate:))

Nu o să povestesc desfaşurarea piesei deoarece v-aş priva de probabil una din cele mai captivante poveşti ale istoriei teatrului, oricum în final Romeo şi Julieta mor:)). Dar decorul a fost un mix fascinant între modern, elegant si vintage,cu manechine de plastic ce simbolizau corpurile, partea pământească a protagoniştilor ce mureau. Să nu uităm de balconul reinventat şi uşile polivalente ce delimitau decorul, dar şi partea fizică de cea metafizică din poveste. La nivel de cromatică alb-negru domina, cu intrigi de culori vii în scenele de acţiune şi cele idilice.

Pasiunea dintre protagonişti mi-a făcut poftă de viaţă, de dragoste, o joacă de-a câinele şi pisica continuă. Intensitatea conflictelor mai ales în cazul tatălui Julietei, Capulet versus tânăra îndrăgostită de un vis imposibil, cu privire la mariajul aranjat cu Paris, mi-a dat fiori pe spate, au fost o serie de replici atât de acide şi tăioase…

PARIS, petitorul Julietei este interpretat de Adrian Cucu, binecunoscutul actor ce face parte din formatul emisiunii “Necenzurat”, are o serie de apariţii meteorice, dar memorabile, pline de stil.

Personajul meu favorit a fost Mercutio, care mi s-a părut că până la moartea sa a dictat ritmul piesei alternând dramatismul cu un ironic foarte fin al replicilor, parcă era un nobil roman, cavalerul în armură aurită a lui Romeo. Touşi, dispariţia lui a dus povestea la un dinamism, ce m-a făcut să uit cu totul de caldura ce mă copleşea.

Bineînţeles că personajul ce mi-a displăcut cel mai mult a fost Tybalt, locul 2 Capulet iar 3 mama Julietei. Ce treabă are o nuntă cu moarte unui văr? Ce a fost în mintea tătălui, dacă tot l-a afectat moartea nepotului să-şi mărite fata la doar câteva zile după cu un necunoscut dubios ca PARIS? Iar mama Julietei este chiar degeaba în poveste, specific secolului XVI, când toate datoriile materne erau îndeplinite de doică în familiile de nobili, mai ales în cele veroneze.

Finalul vi l-am spus deja mai sus. Cele 2 bis-uri de aplauze la scenă deschisă au fost meritate cu prisosinţă, a fost o distribuţie de excepţie ce mi-a întrecut cu mult aşteptările. Abia aştept să revin la teatru, probabil la “Sânziana şi Perpelea”!

Oameni buni, sunt frumoase filmele, dar teatrul este altceva, ca s-o citez pe Abi “Este mai mult decât 3d! Vezi un om faţă în faţă, în carne şi oase, cum trăieşte o piesă, cum îşi spune o replică şi plange acolo în fata ta..”

 

Advertisements

Curly Random Inteligent Selfish Honest Thinker Intensity Agregate Never

Tagged with: , , , , , , , , , , , , , ,
Posted in De la Rasarit la Apus, My life

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: