“Super-Abi”, partea întâi

Bine v-am regăsit, dragi prieteni! Alături de noi, în urma unui plan bine pus la punct, o avem pe Abigail Vălean, o super-handbalistă, componentă a echipei U Cluj-Napoca. Mai multe o să descoperim în rândurile următoare:

Bună, Abi! Mă bucur că ai acceptat invitaţia de a răspunde la acest interviu!

Mersi frumos de invitaţie, mă bucur ca în sfârşit am ajuns să-ţi onorez invitaţia😊

O întrebare care o adresez tuturor, nu este una de baraj, dacă ar fi să te prezinţi pe scurt, în 45-60 de secunde, cum te-ai descrie?

Întotdeauna cred că cel mai greu este să vorbeşti despre tine… Încerc să-ţi zic aşa cam ce spun oamenii despre mine. Toată lumea zice că-s o fire super-veselă, care are foarte multă energie şi nimeni nu ştie de unde am atâta energie, îmi place să zâmbesc întruna!

Se vede! 😊

Nu pot să stau degeaba, mă plictisesc foarte repede, deci nu am stare deloc! Şi încă un lucru care mă descrie super-bine este că atunci când încep să fac ceva sau când mă implic într-un lucru, îl fac 100%

De unde vine energia aceasta? Ai o sursă de unde o captezi?

Am acasă un sertar😊) Nu, glumesc, nu ştiu, cred că e datorită faptului că fac mereu ce-mi place, pur şi simplu am putere să fac, indifferent câte activităţi am, atâta timp cât toate îmi plac, le fac aşa cu drag şi automat energia vine, făcând lucrurile acestea şi văzând reacţiile oamenilor, mă încarc automat!

sport.jpgSportul are vreo importanţă în faptul că ai energie? Eu, de exemplu dacă merg la fotbal, am febră musculară toată ziua şi stau în pat😊)

Să ştii că are, m-am obişnuit să fac sport cel puţin o dată pe zi! Sunt zile în care dacă nu am antrenament, nu fac nimic, sunt super-moale, nu am chef, nu am stare, nu mă pot mişca, mi-e lene să ies şi până afară. Cred că cel mai bun mod de a intra aşa în energie este să faci ceva, după aceea o să vezi, dacă începi o zi cu un antrenament de dimineaţă, toată ziua ai chef, cu toate că te descarcă, pe mine mă încarcă, ironic cumva 😊)

Eşti o persoană matinală?

În ultimul timp, da!

By your choice sau…

Îmi place să dorm enorm, dar dacă am antrenamente prefer să mă trezesc mai devreme să am timp să mananc, să mă trezesc k-lumea, să pot intra în antrenament cum trebuie. Dacă prind o dimineaţă să dorm, o dorm, asta e clar!😊) 

Partea de energie este mai mare dacă dormi mai mult sau mai puţin? Mulţi spun că dorm foarte mult şi tot le mai este somn, sunt obosiţi, la tine cum se aplică?

Cu cât dorm mai puţin, cu atât sunt mai energică! Am momente când zic: “Gata, mă pun să dorm la 10!”. Şi a 2-a zi sunt: “Ioi, ce aş mai dormi!”. Cu cât dormi mai puţin, cu atât e mai bine, aşa m-am obişnuit de mică, pentru că de mică am fost implicată în activităţi şi somnul pentru mine nu era neapărat o încărcare, era aşa să dorm şi eu că trebuie😊

Ai anumite preparate culinare la care ştii că nu poate să treacă o săptămână fără să le guşti măcar?

Nu mănănc eu  foarte des, mănânc mai rar. Îmi plac mult pastele şi am aşa o reţetă specială aşa cu broccoli, brânză, pui, cam o dată pe săptămână le fac. Îmi place să stau, să le gătesc şi e fain, dar paste în general mănânc, dacă mi-e foame şi îmi zic: ’’Oare ce să mănânc? Paste! OK! ”

Pe partea cu broccoli, ştiu că eşti o persoană foarte îndrăgită de cei mici, dar broccoli nu este foarte apreciat de copii. Pentru cei care nu vor să mănânce această legumă, cum i-ai convinge să încerce?

Le-aş zice să aibă răbdare, nici eu nu mâncam deloc când eram mică. Vedeam patrunjel, verdeaţă, legume eram: “Uai, să nu le văd!”. Dar cu timpul o să vreţi să le mâncaţi şi mai mult o să aveţi tupeul să încercaţi orice, broccoli nici eu nu mănânc de foarte mult timp, dacă am 2 ani, 3 maxim în care a început să-mi placă şi l-aş mânca acuma şi gol.

O întrebare mai puerilă, are gust bun broccoliul?

Are gust bun, acum e super-bun! Acuma l-aş mânca şi gol!

Că vorbeam despre copilărie, care au fost primii tăi paşi în sport, a fost direct handbalul sau ai mai practicat şi alte sporturi?

În generală făceam dansuri moderne, eram un club de fete, dansam şi mergeam la zilele oraşului sau alte spectacole unde eram invitate. La un moment dat în clasa a 7-a parcă, a fost un campionat pe şcoli şi m-a obligat domnul antrenor,pe atunci profesor de sport, să mă duc şi eu că na aveau nevoie de fete. Bine, el ştia, m-a vazut la ore. Cu chiu cu vai am acceptat deşi nu-mi plăcea, am zis “ Nu, eu sunt cu dansurile, ce mă complic eu cu handbalul?!”. Acolo m-a văzut antrenorul care se ocupa de echipa orasului şi m-a chemat sâmbăta, când veneam din toate liceele. O dată pe săptămână făceam combinate toate antrenamentele. Până atunci era bătaia intre scolile generale, care lua titlul, îţi dai seama pe vremea aia era cel mai important😊) Am început să merg mai des, mie nu-mi plăcea în primă fază, mama nu mă lăsa, ea a făcut handbal şi ştia ce înseamnă accidentări, perioadă de cantonament. Nelăsându-mă cred că mi s-a parut şi mai interesant. Ştii cum e chestia cu nu face aia😊)

Ai fost o fetiţă rebelă😊)?

joy.jpgDa, dacă nu mă lăsa clar că vroiam să mă duc! M-am dus pe ascuns de foarte multe ori, zicea : “Ce faci? Da’ mă duc afară!” de nu mai avea ea treabă. Până a venit momentul semnării contractului, să-mi facă legitimaţie pentru a putea participa în campionat. Atunci a trebuit să dezvălui secretul şi că a vrut, că nu a vrut, a trebuit să semneze legitimarea. Atunci am renunţat la dansuri pentru handbal. Până atunci le făceam în paralel, mi-era greu, fugeam din colo în colo, dar cam asta fac şi acuma, dintr-o parte în alta, deci am revenit la ce am fost odată. Dar nu regret că am ales să renunţ la dansuri pentru handbal!

Poziţia de extremă a fost dintotdeauna sau ai început pe alt post?

În juniorat jucam centru, doar în ultimul an m-am mutat un pic şi pe extremă, nici nu ştiu motivul exact, mie îmi placea cel mai mult în centru, este postul unde gândeşti cel mai mult, în care creezi şi le pui pe celelalte în evidenţă. În ultimul m-am mutat pe extremă, dar am jucat destul de puţin, câte un meci, două pe campionat, nu a fost ceva foarte wow, centru era baza mea.  Când am venit la Cluj numai pe extremă am stat!

În momentul în care ţi-ai ales poziţia aveai o serie de modele de handbaliste, idoli pe care îi urmai?

Pe vremea aceea îmi plăcea foarte mult de Anita Gorbicz, mi se pare că este o asemănare între noi pentru că şi ea joacă atât centru, cât şi extremă stânga. Am zis dacă ea poate, eu nu pot?! Îmi plăcea să o văd pentru că tehnica de aruncare este diferită de centru comparativ cu extremă. Am urmărit-o destul de des să văd diferenţele şi chiar mă uitam şi acasă la meciuri.

Joacă la Gyor?

Da! Când au venit la Cluj am apucat să joc împotriva ei, pentru mine momentul când ne-am salutat echipele şi am dat palma eram : “Nu cred, o văd! Ba mai mult şi bat palma cu ea!”

Cum ţi s-a părut sezonul acela din Liga Campionilor, aţi dat toate calculele peste cap învingând Rostov-ul, zic bine?

Da, da! Aşa ţin minte că a fost Rostov-ul şi am mai bătut o echipă din Turcia, a fost super! E ceva la care as vrea să mai ajung odată şi sper că voi ajunge, îmi doresc din suflet să fie cu acelaşi club, pentru că e este o echipă care mi-a intrat în suflet şi pe care nu cred că ar putea să o schimbe nimeni de acolo!

Din dream-teamul de atunci, cu cine ai mai rămas în relaţii calde?maza.jpg

Roza Chintoan, încă e la noi, cu Seno ( Senocico) vorbim destul de des şi ne întălnim pe teren, mai conversăm, ne mai vedem pozele, ne mai dăm like-uri, ne mai zicem la mulţi ani sau dacă apare ceva, un articol despre mine, gen acuma cu siguranţă va reacţiona😊) Tot timpul îmi spune felicitări, mă încurajează. Totodată şi cu Magdalena Paraschiv, mai povestesc, ea joacă la Bistriţa. Cea mai bună prietenă este Ana Măzăreanu, atunci era portăriţa a 2-a, cu ea ţin legatura şi pot să spun că este o prietenă foarte bună. Şi cu Irina Ivan mai păstrez legătura…

La meciul cu Galaţi v-aţi reîntâlnit cu Ştefania Florea…

Da, chiar multe! Uite şi cu ea ţin legătura cu Ştefi, chiar vorbim des. Măză mi-a rămas cel mai mult la inimă, chiar pot să zic, este o prietenă foarte bună!

Dintre meciurile acelea de Liga Campionilor, sezonul fantastic, care ţi s-a părut că a fost cu cea mai mare caldură, intensitate, în care te-ai simţit handbalistă si simţeai efectiv că nu vrei să mai pleci de pe teren?

Am avut un sentiment pe care nici nu pot să-l descriu, cu siguranţă acasă, pentru că altceva este când eşti în faţa suporterilor… Crede-mă, când am văzut sala plină, eram în delir, nu mai ştiam: “ Ai de capul meu!”! Bine eu n-am prins să joc, dar faptul că eram acolo pentru mine chiar a înseamnat foarte mult şi chiar îmi doresc din suflet să reajungem şi să mai traiesc şi de data asta să şi joc acolo, să simt pulsul!

Ţin minte că atunci a fost un sezon nebun, eram prin primii ani de studenţie. Ţin minte că în sezoanele acelea aţi încurcat Oltchimul, aţi facut egal şi le-aţi şi bătut de Paşti! Erau primii paşi greşiţi ai Oltchimului dupa 2 ani de invincibilitate în campionat, echipa care călca totul în picioare😊

A fost cu un an înainte, eu nu eram încă, au bătut fetele şi au fost vicecampioane. Eu am venit la Cluj anul următor când am ieşit pe locul 3.

Ţin minte că era o perioadă nebună, echipa de handbal era pe prima pagină…

Da, peste tot, au fost nişte momente pe care eu le-am prins doar la final, că a fost ultimul an în care am jucat la nivel foarte mare, în următorul an am jucat în Cupa Cupelor, bine şi exeperienţa aceea a însemnat ceva, dar Liga Campionilor eu zic că este cel mai înalt nivel!

hutu.jpgAi avut ocazia să lucrezi cu legende ale handbalului romanesc de la Luminiţa Hutupan Dinu la Carmen Amariei. Cum ai relaţionat cu ele şi ce ai învăţat de la aceste personalităţi care au pus handbalul românesc pe harta lumii?

Da, într-adevăr jos pălăria pentru ele! Sunt 2 nume în handbal în Romania pe care oricând le-aş lăuda! Mi-a plăcut spiritul lor de luptă, felul în care au încercat să întinerească cumva jocul nostru, pe mine m-au ajutat la partea de dedicare, implicare, să joc cu sufletul, ele aveau aşa un fel de a ne face să dăm totul! Chestia asta am păstrat-o, o duc mai departe şi chiar vreau să le mulţumesc pentru că m-au făcut să lupt cu adevărat!

Te vezi şi tu pe viitor practicând antrenoratul?

Nu stiu dacă m-aş vedea chiar antrenând echipe, chiar nu cred… Mie mi se pare foarte greu, este o muncă criminală, cred ca mi-ar veni să intru în teren😊) La un moment şi Carmen Amariei zicea: “Doamne feri, ce greu e pe langă, eu vreau, îmi vine să intru eu în teren!”. Este mai greu pe bancă decât acolo, pe semicerc. Nu ştiu, nu cred, nu mă văd antrenând.

Stiu că dezvolţi în paralel o carieră pe partea de jurnalism, PR, cum se împacă cu sportul, se îmbină, se suprapun ca şi timp?

Anii de licenţă au fost un pic mai greuţi, am avut momente în care fugeam de la antrenament la sală, de la facultate la sală, făceam acasă proiect, după aia mai aveam de filmat, era destul de greu. Am avut cumva noroc pentru că dacă era de făcut vreun proiect, clar făceam pe handbal şi mi-a fost usor. Se îmbină foarte bine, pentru că în jurnalism practic cauţi ştiri, senzaţional, oameni, acţiuni ca să le areţi şi altora şi atunci sportul cred că îţi oferă zilnic aceste lucruri, indiferent că e un lucru bun, rău, sportul şi jurnalismul merg mână în mână, clar!

Ai avut în cadrul facultăţii o serie de iniţiative cu interviuri din culise, ce se întâmplă în spate…backstage.jpg

A fost un proiect de fotografie, am avut de făcut un site şi ne-a venit o idee să facem un backstage, cu nişte poze. Am intrat în vestiarul meu, a fost foarte ciudat pentru mine, dar îti dai seama că m-a ajutat mult, am intrat şi în vestiarul baieţilor de la baschet pe atunci U Mobitelco, acum U BT. Am fost în locuri care nu erau neapărat sportive, eu am foarte multe cunostiinţe prin lume, am ajuns să facem un reportaj foto despre Crăciun la nivel international, inclusiv din Vietnam am reusit să facem rost de poze. A fost un proiect super-tare, mi s-a părut ceva nou, am zis că sunt mulţi oameni care nu ştiu ce se întâmplă în vestiarul nostru sau al unei echipe de baschet şi a avut destul de mare succes.

Ţi se pare că genul acesta de proiecte dacă ar fi continuate şi de alţii, reproduse, duse la un nivel mai mare ar putea întoarce faţa oamenilor catre sport? Cel puţin în România, sportul la nivel de audienţă nu mai e privit cu interes…

Eu zic că da! Majoritatea sunt plictisiţi de acelaşi lucru, daca mă uit la sport sunt ştirilea ălea banale, a câştigat, a pierdut, un fotbalist, o nouă cucerire şi cam atâta…Lumea nu vede frumuseţea sportului, pentru că nimeni nu s-a implicat aşa emoţional, nu s-a intrat atât de tare în detalii, arătând la ştiri sau în ziare doar suprafaţă, mai dau un interviu, 2 declaraţii dupa meciul pe care l-am vazut, degeaba mai dai declaraţia ca oricum l-am vazut, nu mă mai interesează. Clar proiecte de genul acesta ar putea să schimbe un pic, nu neaparat să revolutioneze ci să se urmarească cu un alt interes….

Ţi se pare Clujul, comparativ cu alte orase, la nivel de sport, că este un pic pe plus?

Comparativ cu alte orase clar, avem atâtea sporturi, campionate naţionale, internaţionale, baschet, gimnastică, handbal, înot, lotul României la handbal a fost atât la fete cât şi la baieţi, acum urmează gimnastica. Avem potenţial, săli, oameni, iubitori de sport chiar dacă nu se arată tot timpul da-i avem şi chiar sunt oameni doritori, întotdeauna, dacă s-au făcut ceva proiecte Clujul a fost acolo, sus!

Cât de mult contează un singur suporter în plus la meci? Ştii scuza generală, nu merg pentru că ştiu deja că oricum echipa pierde sau castigă, cum le-ai schimba atitudinea oamenilor, cum i-ai încuraja să vină la meci, chiar dacă se televizează?

Cu siguranţă meciul privit galerie.jpgdintr-o sală îţi transmite alte stări, fiecare suporter este important! Eu în momentul în care sunt pe teren şi văd câtă lume se uită, îi aud cum cântă, am spus-o de nenumărate ori şi o mai spun de o mie de ori că la Cluj suporterii sunt unici, pe mine mă impulsionează să dau totul pentru ei. În momentul în care văd că sunt acolo nu măi interesează persoana mea, ei au venit să ne vadă pe noi si atunci e clar că trebuie să primească ceva în schimb. Le-aş spune: “Haideţi măcar o dată să vedeţi cum e !”. După aceea iau virusul şi cu siguranţă când vin şi văd o atmosferă cum e la Cluj, de cele mai multe ori, nu o să vrea să mai stea acasă! Altfel trăieşti meciul din tribună !

Venirea ta la Cluj a ţinut doar de handbal sau au fost şi alte motivaţii?

Eu am semnat cu U Cluj în momentul în care eram pe clasa a 12-a, jucam cu dubla legitimare. Atunci clar handbalul a fost singurul motiv pe vremea aceea. Eram în anul cu bacul şi chiar nu ştiam ce o să fac, dar parcă a venit aşa: “Asta trebuie să faci! Hai la Cluj!” Cred că Clujul m-a ales, sincer, eram la momentul în care chiar nu stiam ce să fac, managementul echipei m-a vrut, m-a ajutat cumva să mă decid ce voi face pe viitor.

Care a fost prima ta senzaţie când ai ajuns la Cluj ca jucatoare a Universităţii?

Am venit cu trenul, ştiu că am coborat din gară şi mă uitam aşa: “ Ok, încotro o iau acuma?”. M-a asteptat cineva din conducere şi m-a dus la cazare, mi-a zis: “ No, aici stai, de aici te ajut, dar vezi tu! “ 😊)

Ai venit de capul tau sau ai avut prieteni din Bistriţa care te-au însoţit în noua aventură?

Am venit cu o colegă de la junioare, Alexandra Lup, am semnat amandouă în acelaşi an şi practic am avut aşa un pic de gură de aer, era ea cu mine, eram două şi atunci clar ne-am întalnit în necunoscut. Din prima zi când am ajuns, prima cu care am avut contact a fost Ana Măzăreanu şi de atunci până acum au trecut mulţi ani, acesta este al 6-lea an de când ne ştim, deci practic de la primul contact cu locul unde stăteam.nepotei.jpg

Ce te mai leagă de Bistriţa, ce motive mai ai să mai mergi din când in când acasă?

În primul rând familia care mi-e acolo, sora mea şi nepoţeii,am 2 nepoţei foarte simpatici!

Felicitări!

Multumesc, sunt matuşă, yey! Mai am şi 2 prietene din copilărie, cu care înca ţin legatura foarte des, vorbim aproape zilnic. În timpul liceului m-am înteles super-bine cu profesorii mei, am 3 profesori de suflet, la care apelez oricând, că mi-s dragi de mor. Domnul Copaciu Claudiu, profesor de biologie,
Sima Luminiţa, profesoară de română şi Stoica Hojni, psiholoaga mea, înca mai povestim şi oricând am nevoie o pot suna😊. Pentru ei mă duc cu drag, tot timpul îi anunţ, mă întâlnesc cu ei şi dacă pot să stau doar 5 minute mă duc numai să-i vad, că mi-s foarte dragi 😊

Dacă ar fi să facem un salt dincolo de graniţe, cum au fost experienţele din străinătate? Ce ai descoperit?

De exemplu, am fost în Turcia unde am descoperit super-multe chestii pe care nu le ştiam legate de mâncare, oameni, culturi, că la o oră fixă toţi se roagă, chestii de genu’ care poate le citeşti, dar altfel este când le vezi. Bine să nu zic că erau competiţii internaţionale şi clar că profesionalismul era în floare, de la hotel până la condiţii, era superb, senzaţii pe care aş vrea să le trăiesc aici zilnic. În România este campionatul naţional, mergi, vii, dar parcă nu se simte aşa aerul acela de ceva foarte important, atunci când eşti la un nivel internaţional, clar că este altceva!

Că pomeneai de Romania, este o întrebare pe care o adresez tuturor deoarece suntem
tineri şi trebuie să ne expunem punctul de vedere, se mai merită să rămâi în România?

Eu sunt 100% pentru da!

De ce?rou.jpg

Îmi place să spun, am o deviză: “Schimbarea eşti tu!” Dacă toţi care avem o problemă ne luam şi plecam, ce facem?! Eu sunt mai încăpăţânată, îmi place să fac, dacă nu vrei fac eu şi te iau după mine! Daca toţi ne luăm şi plecăm, unde ajungem?! Nu îmi place să fug, mai degrabă mă lupt până în pânzele albe, ca să fac ceva să fie bine.

Şi totuşi eşti om, chiar dacă eşti Super-Abi, mai există momente când eşti jos de tot, ai câteva sfaturi pe care să le poţi împărtăşi celorlalţi despre cum să te ridici? Pentru ca în sport, inevitabil pe parcursul unui meci eşti up and down, cum reuseşti să te automotivezi?

alex.jpgUn factor super-important din ultimul timp sunt Diana şi Alex, cei 2 prieteni ai mei alături de care nu pot fi tristă, obosită sau plictisită. Recent vorbeam cu o prietenă şi îmi zicea că nu ştie cum reusesc să fiu aşa tot timpul şi i-am zis: “N-am nici un răspuns, dar ştiu sigur că mă gândesc la ce va fii, nu la ce a fost!” Pentru că dacă stau să mă gândesc că am ratat ceva, ce rezolv?! Oamenii inteligenţi şi luptători găsesc soluţii, nu se plâng, eu aşa zic. Întotdeauna am încercat să trăiesc viitorul sau să mă gândesc la viitor, să uit trecutul cât de repede, soluţionând prin nişte chestii şi clar să zâmbeşti 😊 Chiar de eşti trist, dacă zâmbeşti îţi zic eu că subconştientul lucrează şi te face fericit, vă mai dau un sfat: ascultaţi muzică, te ridică!

Care sunt momentele în care eşti cea mai fericită?

Zilnic!:)

Care a fost cel mai recent moment?

Eu sunt zilnic fericită, pe cuvânt, nu ştiu dacă am vreo zi să fiu super-tristă, chiar am zile în care nu am motive să fiu suparată, sincer nu pot să zic că a fost un moment în care să zic: “ Wow, ce fericită sunt acuma!”. Eu zilnic râd, toată lumea îmi zice dacă mai pot, numa râd😊)

Fericirea în felul tău, cum ai defini-o?

Profită de fiecare minut pe care îl ai, gândeşte-te că azi poate e ultima ta zi, profită la maxim, o viaţă ai! Eu zic că fericirea o iei din lucruri mici, treptat, dacă reuseşti să te bucuri de orice chichiţă inclusiv că e soare azi sau că wow a înflorit un ghiocel, că ai văzut un căţel şi a venit la tine şi te-a mirosit. Dacă îţi antrenezi mintea să te bucuri de orice “nimic” o să fii fericit necondiţionat!

Ai o serie de melodii ce nu lipsesc din playlistul tău?

Când gasesc o piesă care îmi place, o ascult de o sută de mii de ori, mai găsesc încă una, apoi le combin pe amandouă. Nu am o piesă anume, dar în general chestii antrenante, motivaţionale. SIA a scos un album super-tare şi de la Ed Sheeran îmi place orice piesă a lui, e omul care mă linişteşte, îl ascult când trebuie să mă calmez…

Are ultima melodie, cea cu videoclipul cu boxul…

Shape of you?

Da!

Şi mai are multe, că are album nou!

Da? Uite că aflu noutăţi muzicale de la o sportivă!

Are un album de nu mă mai pot opri să-l ascult 😊 E fain, e super, Ed Sheeran îmi place!

Există şi alte pasiuni care le ai în restul de 24 de ore care le are tot omul 😊)? Bănuiesc că zumba.jpgtu nu ai câteva ore în plus faţă de alţii😊)

Am eu un secret, le fac să fie mai multe 😊)Îmi place să mă duc şi la sala, îmi place să învăţ zilnic ceva nou, am fost şi la clasa de step, la zumba e vis, te descarci, numa dansezi, ai ora ta în care dansezi şi trăieşti pur şi simplu muzica. Şi clar mă duc la filme oricând este unul nou sunt iubitoare de film, în ultimul an am dezvoltat o pasiune pentru teatru, deci ador, m-aş duce la toate piesele, numai să am timp, majoritatea sunt la 19:00 şi atunci am antrenament, dar când prind, prefer să mă duc la teatru decât la film!

Ce are în plus teatrul faţă de film?

Ştii filmele ălea 3d? No, ăsta este mai mult decât 3d! Vezi un om faţă în faţă, în carne şi oase, cum trăieşte o piesă, cum îşi spune o replică şi plange acolo în fata ta. Nu poţi să nu te transpui în personaj,la film iţi mai atrage atenţia unu altul, dar iţi jur că am fost la piese care durau 3 ore jumătate şi nu mă interesa telefonul, nici măcar o clipa. În ultimul timp teatrul s-a dezvoltat super-tare, au ajuns să interactioneze cu oamenii, se plimbă printre rânduri, se leagă de unul sau de altul, te face să stai super-concentrat acolo, e super-tare!

Daca ţi-ar cere cineva un titlu de piesă ca recomandare ce i-ai sugera?

Continuarea în partea a 2-a

Photo credit: Silviu Cristea & Dan Bodea

Advertisements

Curly Random Inteligent Selfish Honest Thinker Intensity Agregate Never

Posted in Yolo-Interviu "Iesi in fata"
One comment on ““Super-Abi”, partea întâi
  1. […] stresanta zi de miercuri v-am pregătit ceva super-chill! Povesteam într-un articol anterior cu Abigail Vălean  despre teatru şi relata cu atâta patos încât mi-a sporit curiozitatea să văd pentru prima […]

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: