Am văzut că ești activ și pe partea de radio, la Rock FM. Rock-ul în România ți se pare că mai prinde sau este doar așa o nuanță a amintirilor?
Într-o zi roackerii o să conducă lumea când o să rămână puțini oameni,cum sunt cei care ascultă rock, glumesc!:) Gândește-te că Rock Fm este un post de radio, care e în top 10 și nu e pe locul 10, e pe locurile onorante, fără să fie prins decât 13 orașe și fără să fie prins prea bine, pe drumuri între orașe. E clar că sunt oameni pe zona asta și mie îmi plac rockerii ca oameni, sunt mult mai oameni, serios, decât decât ceilalți, sunt mult mai deschiși, mult mai calzi, o dată ce te-ai apropiat de ei, pleci greu de acolo…
Aveam o dezbatere cu o prietenă rockeriță, dar mai mult gothic, ce insista asupra costumației, îl face costumația pe un rocker?
Ea probabil că se uită mai mult și la barbații care cântă rock…
După ce se recunoaște un rocker?
Nu știu, nu prea mai poți să recunoști, uite-te la mine cum arăt sau că beau Prosecco 🙂 Nu prea ai asocia un rocker cu Prosecco 🙂
La nivel de orașe, unde ți se pare că rockul este foarte îndrăgit, unde rockul se simte ca acasă?
Văd o revergorare foarte puternică a Iașiului…
De fel un oraș al culturii…
De acolo și conexiunea cu rock-ul, acolo nu prea te poți duce cu bumtzi-bumtzi, eu sunt fascinat de orașul ăla, cum crește, dintre toate orașele din România mi se pare că ăla crește cu pedala cea mai apăsată!
Locul ăla unde se adună rockerii adevărați
La nivel de festivaluri de rock, unde știi că trebuie nepărat să-ți iei concediu?
În primul e “Lupii liberi”, ăla pe care îl fac eu! Nu am chestia aia cu have to, eu am o alergie față de rutină și obligație și îmi momentul în care îmi zici, trebuie să faci asta, poți să fii aproape sigur că nu o să o fac…
Ne poți spune un pic despre conceptul de festival “Lupii Liberi”?
Băi, conceptul este foarte mișto! “ Lupii liberi ” era inițial un proiect de marketing, aveam un prieten care se ocupa de administrarea unor pensiuni, printre care și “Hanul Lupilor” și a venit la mine: “Băh, vreau să promovez asta!” Și ce m-am bășit eu atunci, era hai să facem un festival cu scopul de a promova hanul, am pierdut contractul respectiv, dar proiectul a dăinut. Și atunci a devenit un festival al libertății, e locul ăla unde se adună rockerii adevărați…
Flower power!
Nu flower power, familiști mulți dintre ei, am văzut că e o creștere, vin din ce în ce mai mulți copii, chiar anul ăsta vrem să le organizăm un loc de joacă pentru copii…
La Râșnov, ultimul weekend din iulie o să fie! Dar gândește-te că mergem pe ideea asta a libertății, nu există taxă de intrare sau de wc-uri, duș sau campare, ca omul să fie liber! Încercăm să ținem berea cât mai ieftină, anul trecut a fost 5 lei, sperăm și anul acesta să fie tot 5 lei, dacă nu o să o facem maxim 6 lei, ceea ce oricum pentru un festival să fie 6 lei berea rece, este decent, comparativ cu zona de rock, unde sunt pe la 8-9 lei! Ne asigurăm să fie calitatea care trebuie pentru că ocupăm personal de zona de food, am ales furnizorii, am pregătit, preparat tot ce trebuie, e un flow suficient de optimizat astfel încât lumea să nu stea la coadă la mâncare, să nu te gândești de pe acuma că peste două ore o să-ți fie foame, să te pui la coadă. Știi că îi apucă pe toți deodată să mănânce, deobicei e într-o pauză…
De concerte…
Anul trecut. cred că cel mai lung waiting time a fost de 20 de minute la mâncare…
E ok, 20 de minute!
Asta zic și eu, la ălea 20 de minute am sărit eu de pe scenă, că deobicei prezint trupele, ne hăhăim pe acolo. M-am dus la fiecare de la coadă și mi-am cerut scuze: “ Coaie, îmi pare rău! Ați venit toți deodată, facem tot ce putem!” Am suplimentat personalul acolo, dar asta e capacitatea de producție…
Care sunt cele mai așteptate trupe de anul acesta?
Vița de vie, Outstorm, Bucovina! O să fie o creștere valorică a trupelor că e anul V, deja proiectul a crescut ca sponsori, interes și public…
Ți se pare că se poate scala la nivel internațional?
N-aș vrea să scalez nici la nivel național! Anul trecut am avut undeva la 3800 de oameni pe seară, anul ăsta, mi-e foarte frică să nu depășim 5000, n-aș vrea mai mult de 5000 de oameni…
Ca totuși să se păstreze rockerii vero…
Exact, nu vrem să ne ducem în zona aia de commercial, vrem să fim noi cu ai noștri, între noi!
D-aia ați ales și Râșnovul…
Acolo era hanul de care îți vorbeam și acolo am rămas, știi cum e, odată ce începi să-și faci deal-uri de scenă, sunet, contacte locale, primărie, jandarmerie, DSV, după ce nu mai ești la prima ediție, lucrurile încep să meargă un pic mai ușor. Să muți un festival este destul de greu pentru că trebuie să iei toată munca de la început…
S-a încercat cu Peninsula și s-au văzut rezultatele…
Da, da!
Că vorbeai despre familii, copii, care ți se pare că este pulsul tinerilor vis-à-vis de distracție, viziune asupra societății, fani ai proiectelor tale? Cum văd tinerii proiectele în care ești implicat? Vor să fie parte? Sunt indiferenți?
Măh, uite, îți dau un exemplu, fii-mea face opt ani în curând, deci a teminat clasa 1 și de când cu emisiunea la radio, am printre colegii ei fani!
Serios?! La opt ani?
Serios, ne adunam la petreceri și îmi povesteau părinții lor: “Când se urcă ăsta micu în mașină zice dă pe Rock Fm că e tata lui Clara!” E mișto, când m-au cunoscut la petrecere erau: ” Yey!”
Deci urmează o nouă generație a rock-ului?
Mă-ndoiesc! Rock-ul n-a murit și n-o să moară niciodată, chiar dacă nu este atât de flamboiant ca alte stiluri muzicale, gândește-te că în continuare rock-ul umple stadioane pe toate continentele, adică despre ce vorbim?!
Și unește oameni!
Și e o calitate a oamenilor foarte crescută!
Care este formatul tău preferat de ați petrece timpul liber?
Uite, tocmai aici, unde ținem interviul!
În materie de distracție, preferi într-o locație liberă, unde nu ai foarte multe resurse sau unde ai totul aranjat și organizat?
Sunt destul de comod, dacă mă duc într-un loc și mă simt ca acasă, am tendința să tot revin acolo. E mișto asa, că deja se formează un grup de oameni care merg acolo…
Se leagă…
Se leagă prietenii, o grămadă de chestii, te duci singur că știi sigur că vei găsi pe cineva. Și am câteva cârciumi d-ăstea în București la care sunt abonat, am și discount de volum 🙂
Care este locul unde dacă ai avea o putere, te-ai teleporta în secunda doi?
Îmi place drumul foarte mult…
Deci la tine nu e importantă destinația, mai degrabă călătoria… cu mașina?
Preferabil cu motorul!
Chiar dacă plouă?
Asta e! Tu știi cât de repede te usuci, hai să zicem o viteză legală, la 130 km/h?! Mai ales vara, hai să fim serioși, vara nu e frig, te-a plouat, crede-mă, într-un sfert de oră ești uscat, ca nou, te-ai și spălat!
Și oricum când ajungi în Vamă nu-ți mai pasă!
Da, corect!
Există o mulțime clișee legate de Vamă, cum ți se pare ție față de acum 10-15 ani? Ți se pare că s-a schimbat sau e același loc?
Băh trebuie să fii chior și prost să te duci acolo și nu-ți dai seama că s-a schimbat!
Un român nu a văzut mai mult de 50% din țara lui!
În sensul bun sau în sensul rău?
Am avut un interviu în care am fost întrebat aceeași chestie. Pe mine mă enervează oamenii care zic că Vama nu mai e ce-a fost pentru nu e asta. Oamenii ca mine, care mergeam în Vamă, acum 20 de ani sau mai bine chiar, noi nu mai suntem ce-am fost. Pe vremea aia eram fericiți să stăm la un cort, să bem o niște bere chiar și mai caldă, luată cât mai ieftin și să tragem de bani să stăm cât mai multe zile, ăsta era principiul… Acuma noi am crescut ca pretenții, vrem un vin mai bunicel, vrem o mâncărică un pic mai bună, vrem o cazare în care să poți face un duș. Oamenii care au creat Vama au crescut ca pretenții, dute în fiecare weekend în Vamă, vara, o să vezi că e plin, plin de oameni care zic că Vama nu mai e ce a fost! Dute-n pula mea la Corbu, dacă vrei Vamă cum era pe vremuri!
Pe plajă virgină…
Pe plajă virgină, un chioșc în care să-ți iei de băut și aia e. Și stai la cort, aia e Vama exact cum era!
Pe partea de experiențe internaționale, ne poți spune o experiență pe care ai repeta-o cu prima ocazie?
N-aș repeta experiențele pentru că sunt foarte multe experiențe de trăit în lumea asta mare, pe măsură ce călătorești mai mult, cu atât îți dai seama că poți să călătorești și mai mult. Te duci în Spania, câteva zile la Madrid și după poți să duci câteva zile în Barcelona sau cât mai în sud. Îți dai seama că e ceva complet diferit, e complet altceva, poți să faci mai multe vacanțe în aceeași țară, în zone diferite. Uite-te la România, imaginează-ți că ești un străin și te gândești la România! Poți să-ți faci câteva concedii, faci fie un tur de mănăstiri sau castele, cum fac eu, te duci o săptămână la mare, ai și acolo o grămadă de stațiuni extrem de variate. Te duci în zona montană, te duci în Transilvania, au apărut pe Dunăre o grămadă de stațiuni, în Deltă și uite așa ai făcut 6-7 concedii în România! În mod normal ai zice: “Am fost în România, e mișto!” Sugi pula, ai vazut ce?! 10%, nici românii n-au văzut mai mult de 50%, un român nu a văzut mai mult de 50% din țara lui!
Chiar aveam o discuție cu o prietenă la un interviu pe tema asta…
Văd că ai discuții numai cu prietene 🙂
Ea zicea că există o diferență între a călători și a te plimba, ești de acord?
Măh, depinde de scop! Eu când merg într-un oraș, eu nu sunt genul de mers la muzee, mai ales dacă e cu cozi, suge-o Ramona! Prefer să aflu cârciumile în care se duc localnicii și să le trăiesc stilul de viață câteva zile, mai ales dacă vorbim de un city break. Prefer să fac asta, să mă plimb pe străduțele lor, să le văd diversele cartiere din oraș, să intru în cateva magazine de ale lor…
Deci nu ai nici o problemă cu zona de comfort…
Păi de ce aș avea?!
Foarte multă lume care merge undeva, preferă să aibă și ceva de acasă, dacă mânc ceva ar fi bine să aibă și pâine…
Măh fiecare cum e, tu ești din Ardeal, vouă vă plac grase și frumoase 🙂
Călătoriile pe care le faci se îmbină și cu partea de băutură și mâncare?
Pe specificul zonei!
Există o serie de specialități care te-au impresionat și le-ai recomanda?
Eu mănânc ca să trăiesc, nu trăiesc ca să mănânc! Îmi place mâncarea bună ca oricărui om, dar nu încât să o transform într-o experiență memorabilă. Apropo de asta, prefer mâncarea neaoșă, tradițională!
Mai există?
Mai există!
Era o dezbatere la o conferință, unde spuneau că un infusion de bucătărie străină tot trebuie să existe!
Fiecare cu plăcerea lui, dar eu mă bucur oricând de niște mici de la Obor sau de o ceafă cu niște cartofi prăjiți, cu brânză rasă și o salată de roșii…
Hai, nu mai zi 🙂 Deci se vede că ești un om al călătoriilor, când ești pe Dealul Negru trebuie să faci o oprire la mici…
Mi se pare că s-a stricat, n-am prea mai oprit pe acolo și mai ales că prin țară călătoresc cu avionul, mai ales datorită timpului scurt, călătoresc foarte mult cu avionul…
Adevărul este că și eu am venit pe Cluj – București cu avionul…
Nu mai rentează, nici ca timp, când te duci cu mașina până la Cluj, frate ajungi obosit, ți-ai futut o zi…
Sau ai șanse să zbori în Olt…
Sau să rămâi pe Valea Oltului cinci ore! Ajungi obosit, ți-ai futut o zi, iar eu nu sunt pentru pierdut timpul, este o resursă extrem de limitată, cam singura resursă limitată!
YOLO! Mai reușești să-ți faci timp doar să te plimbi sau deobicei implică și aspecte profesionale?
Foarte rar implică aspecte profesionale, mai ales în afară!
Eu cred în butterfly effect
Deci te deconectezi…
Cât apuc, în anii trecuți cu o prietenă, am reușit să ne facem programul cam o dată pe lună să facem un city break pe undeva pe unde nu mai fusesem. Mi-a plăcut acel deal și mi-ar plăcea să mă întorc la el!
Ți se pare că odată cu intrarea în Uniunea Europeană și românii și-au schimbat mentalitatea să călătorească mai mult, dat fiind faptul că nu mai e nevoie de pașaport?
Evident! E mai ușor, parcă totul facilitează călătoria, deja ne-am obișnuit cu moneda europeană, vezi o grămadă de produse mai scumpe care sunt în euro, gen mașini. Ce ziceai tu, orice nebun are un buletin, chiar dacă e cu dungă roșie și poate călători, avioanele care s-au ieftinit fantastic, low-costurile, cu 200-300 de euro poți să te duci în Lisabona. Zbori acolo, îți iei un Airbnb ieftin, cauți niște cârciumi mai ok la preț și uite cum ți-ai făcut un city break…
În varianta în care pleci cu un ghiozdan în spate…
Sau așa, pleci cu un ghiozdan în spate, în vest e o infrastructură extraordinar de bună de a merge cu cortul în spate!
Partea asta de călătorii cu trenul, mai merită pentru străini, ca să descopere frumusețiile României!
Să zbori până undeva în afara României și după aia să iei trenul! Paradoxal, trenul de la București la Budapesta face cu o oră mai mult decât făcea prin 1920!
De la Cluj la Sibiu am întâlnit nemțoaice care considerau boscheții natură sălbatică…
Dacă ar avea-o acasă, s-ar plânge de ce e așa, că de aia la ei totul e așa, tuns la milimetru…
Îți iei amendă…
Așa vor ei 🙂 Și eu mai merg cu trenul, în Olanda am mers cu trenul, dar e altceva, e fantastic, n-ai nici o treabă acolo…
Că tot vorbeam de drumuri și întoarcem, dacă ar fi să vorbim cu Alex, cel care tocmai își termina studiile și urma să intre în viață. Să ne imaginăm că vine și își trage și el un scaun la noi la masa. Ce i-ai spune, știind prin ce o să treacă în viitor?
Băh nu i-aș spune nimic, eu cred în butterfly effect. Cred că dacă i-aș spune ceva nu aș mai fi azi omul care sunt și nu sunt atât de dezamăgit de mine…
Există urme de regrete?
Evident! Hai să fim serioși, regrete sunt pe toate planurile și o să fie mereu! Nici regretele nu sunt chiar regrete, sunt lecții, eu sunt o persoană destul de optimistă. Și dintr-un eșec în business sau relații, aleg să iau lecția din chestia aia…
Winston Churchill parcă definea succesul doar ca o abilitate de a trece de la un eșec la altul. Ești de acord cu definiția?
Eu definesc altfel succesul. Pentru mine banii nu au valoare, banii nu există, banii sunt un mijloc, nu un scop!
Care e cea mai prețioasă resursă din viața ta?
Timpul!
Există ceva din viața ta la care nu ai putea să renunți?
În afară de Clara, de fii-mea? Nu! N-am posesii, obiectele sunt făcute să fie folosite, posesile sunt făcute să fie pierdute…
Nu ai obsesia românului de a avea masină, casă…
Nici măcar nu mi se pare o obsesie, e un calcul, cum mă văd peste 20-30 ani după ce termin de achitat o casă, mă văd cu casa aia sau mai bine stau cu chirie ca să nu mă leg la cap?! E un calcul, eu cred în investiții imobiliare, mai ales în România pentru că în continuare sunt rentabile ca și o închiriere. Dacă îți iei un apartament în credit și chiar dacă nu mai stai acolo, te combini cu o gagică cu o casă mai mare, îl închiriezI pe ăla și se achită singur, peste 30 ani primești un cadou!
Ești o persoană care își asumă riscuri sau își calculează?
Sunt cretin în a-mi asuma riscuri! Nici măcar nu le văd ca riscuri, dacă îmi place o chestie, idee, văd un potențial, mă arunc cu capul înainte fără să mă uit la minusuri…
Când ți se propune ceva, ce contează pentru tine? Omul sau ideea?
Omul care îmi propune!
Cât la sută reprezintă omul dintr-o idee de proiect?
Foarte mult!
Ții foarte mult la partea de etică?
Da!
Crezi că mai este posibil să mai fii etic în ziua de azi, dat fiind toate presiunile și dimensiunile proiectului?
Cred că e singura șansă să construiești ceva pe termen lung, să ai un cod de principii de deontologie și etică extraordinar de strict!
Consideri că compromisurile îți pot afecta etica? Sau există compromisuri care pot fi făcute?
Întotdeauna există compromisuri care pot fi făcute, atâta vreme cât nu încalci acele principii. Compromisul poate să fie ceva contra unui interes de moment, a unei dorințe de ale tale. Cred că ești conștient cât de des mi s-a oferit bani din politică la TNR, ceea ce n-aș face niciodată…
Pentru că ar fi foarte simplu să vă politizeze cineva și într-un an să deveniți o Antena 3…
Deveneam irelevanți!
Pe final mi-ar plăcea să te întreb…
Bine, întreabă-mă! 🙂
Care sunt visele pe care le poți atinge imediat și îți mai trebuie doar un pas, ești acolo în vârful muntelui și mai trebuie doar să arborezi steagul?
Am multe proiecte începute care sunt în punctul momentul ăsta pentru că nu sunt bun pe finalizare. Dar am ajuns din păcate să mă consider un om creativ, oamenii creativi nu finalizează, gândesc chestii, crează chestii, le nasc, le dau o formă, le dau un contur, dar când să-i fete, acolo se strange sfincterul 🙂
D-aia România este țară a proiectelor creative? 🙂
Se prea poate, nevoia te învață!
După ce-ți dai seama că un om este creativ?
După ceea ce crează, nu după stilul vestimentar, faptul că e neîngrijit, că se trezește târziu, e un bețiv, se droghează, e tatuat din cap până în picioare, ălea sunt anumite laturi ale omului respectiv. Dar ca eu să pot spune despre un om că este creative, trebuie să văd ce face concret, să văd un rezultat al creației lui.
Consideri că ești o persoană cu defecte?
Îți dau câteva numere de la foste să nu mă laud singur!
Pe finalul finalului mi-ar plăcea dacă poți să lași un mesaj pentru cititorii și ascultătorii tăi, de asemenea și pentru fanii blogului, în materie de ce ar putea să facă ei în perioada următoare în folosul societății, să nu rămână doar ascultători și privitori, doar să aplaude…
Măh, eu cred foarte mult în giving back și d-aia sunt și implicat și în atâtea ong-uri ca Hospice Casa Speranței, dar e foarte important echilbrul când faci asta. Sunt foarte mulți care se lasă înduioșați până devin copleșiți, de multe ori dau tot și în momentul când dai tot, te arzi, pentru că nu mai poți să dai că ai dat deja tot. Rugămintea mea ar fi să contruiască chestii care pot rezista pe termen lung, gen apucă-te și donează, dar nu dona tot salariul, o parte din el pe termenul lung face mai mult decât trei-patru salarii date deodată. Dă-ți timp, dar nu ți-l da pe tot pentru că nu o să mai poți să generzi destul venit ca să poți să dai timp! E principiul măștii de oxigen din avion, întâi îți pui masca ție și apoi poți să-i pui masca copilului, întâi trebuie să te asiguri că tu poți să respiri să faci chestii coerente și pe termen lung. Chestiile punctuale, sporadice sunt utile, dar nu ajută long term!
E un sfat foarte bun pentru cei care am rămas în capcana volutariatului și ne trezeam că nu mai aveam bani să trăim! Eu îți mulțumesc din suflet, Alex! Ca și P.S dacă ai sugestii reclamații, întrebări, eu deobicei pe cei care i-am ținut la interogatoriu, le las șansa să întoarcă moneda…
Am apreciat foarte mult că ai fost destul de coerent în întrebări, fără să ai o listă pregătită în față!
Nu am niciodată pentru că fiecare respondent e unic în felul lui și ar fi o bătaie de joc la adresa lui să vin cu niște întrebări standard pentru că aș putea să mi le răspund eu acasă, să-mi imaginez eu…
Mi-a plăcut asta, că ai fost coerent și fără să fii cu liste pregătite!
Îți mulțumesc frumos, mult succes!
Alegeți invitații mai bine, în pula mea m-ai luat pe mine 🙂
Super, merci frumos!
Ciao!
berbececristian.wordpress.com 