Bine v-am regăsit, dragii mei, la rubrica Yolo-Interviu! De data aceasta îl avem alături de noi pe Alex și sunt șanse foarte mari în rândurile ce urmează, 99% să vă dați seama despre ce o să vorbim noi azi…
Bine ai venit la rubrica “Yolo-Interviu”, Alex!
Bine v-am găsit!
Am o întrebare de care indiferent de statutul persoanei, nu scapă nimeni, este o întrebare introductivă…
O am mare, e ok 🙂
Cum te-ai descrie, în 30-40 de secunde sau dacă crezi că e mai fain, cum te-ar descrie alții?
Eu nu suport să mă descriu, de multe ori îmi cere lumea la conferințe poze și o descriere pentru a mă pune pe afiș, mereu le zic “Băh, tu știi de ce m-ai chemat!” La fel și aici, tu știi de ce ai vrut să-mi iei interviu, nu?!
Măh, am vrut să-ți iau interviu…
Tu vrei să-ți fac eu munca, asta se întâmplă 🙂
Da, da 🙂 Am vrut să-ți iau un interviu într-o zi așa de călduroasă, plină de agitație, cu toate știrile nașpa care apar, să mai fie loc și de un pic de umor 🙂
Păi trebuia să chemi unul din colegii mei, că eu nu sunt ăla cu umorul. Eu sunt managing-partner, avem joburile foarte bine împărțite, să știi, redacția e autonomă, redacția e puterea proiectului nostru. Observi că evit să spun ce proiect, dacă tu nu m-ai prezentat, nu mă prezint nici eu…
Românii nu sunt un popor care să reacționeze la finețuri
Facem product placement-ul mai pe la jumătatea interviului 🙂
Vedem câți se prind până atunci…
Ce părere ai despre vremurile în care trăim, sunt vremuri nașpa sau vremuri amuzante?
Sunt vremuri tragice, nu nașpa, e o dramă ce se întâmplă! Probabil este partea asta de optimist din mine, care vede jumătatea plină a paharului de vin și după aia se uită la sticlă, după aia la bax. Cred că e ce are România nevoie, românii nu sunt un popor care să reacționeze la finețuri, noi reacționăm în momentul în care dăm cu curul de pământ rău de tot. Ce cred că se întâmplă acum este că țara asta e dusă vertiginos către un mare cur de pământ, grav. Și cred că e ce avem nevoie să ne trezim!
Ți se pare că articolele de pe site le dau românilor cu masa în cap, mai ironic, mai satiric, ca să-i trezească sau vor doar să-i facă să râdă, să facă haz de necaz?
Misiunea noastră este să facem oamenii să râdă. Pe de altă parte, ca și alegere a subiectelor trebuie să tratăm subiectele care sunt de interes. Am mulți prieteni care zic că ne citesc pe noi ca pe un fel de a-și lua știrile, într-un fel mai amuzant, mai digerabil. Au apărut foarte mulți oameni mișto, deștepți, chiar azi am cunoscut o gagică mișto, frumoasă, elegantă, stilată, corporate, începem o colaborare, nu e nimic personal, dar impresionantă ca om, ce îmi zicea foarte clar :”Băh, nu mai pot, nu mai urmăresc știrile că fac cu capul!”
Prea manipulante!
Prea mizerabile!
Se poate face educație prin glume, prin optimism? Românul poate fi educat așa?
Da!
Ți se pare că mai sunt și alte surse de educație care se pot combina cu ceea ce faceți voi?
Cred o mare problemă a surselor, indiferent de natura lor, economică, socială, politică, de investigație, este să-și obțină credibilitate în masa asta de abjecții care constituie în momentul de față presa din România, e greu să devii credibil! Dar mai sunt surse credibile și multe mișto!
Am ajuns să înlocuim cuvântul din dicționar, iar asta înseamnă un brand putenic!
Consideri că site-ul vostru este unul credibil sau incredibil?
Site-ul nostru nu este gândit să fie credibil, site-ul nostru este declarat pamflet!
Cum îți dai seama când oamenii cred în ceea ce faci tu?
Când brandul e puternic, când înlocuiești cuvântul din dicționar! Acum o să dau numele, am auzit foarte des și în cercuri în care oamenii nu mă cunoșteau, oamenii ziceau: “Băh, asta nu mai e umor, asta nu caterincă, asta e de TNR!” Adidas a reușit să înlocuiască pantoful sport: “- Ce adidas ți-ai luat? –Nike! – Wow, băh deșteptule!” Așa suntem și noi, am ajuns să înlocuim cuvântul din dicționar, iar asta înseamnă un brand putenic!
Câți ani de muncă a fost nevoie? Știu că ați experimentat și partea de televiziune…
Da, am avut un an trist, în care ne-am luat o mega-țeapă de la domnul Burci…
Cum a fost experiența în televiziune?
Tristă, țeapa nu a fost neapărat legată de bani. Când ne-am dus acolo deal-ul era foarte simplu, colegii mei vin cu content-ul, eu mă ocupam un pic de proiect și ei ar fi trebuit să ne dea cameramani, regizori, oameni care să traducă umorul scris în cel TV pentru că e diferit. Și în momentul în care îți apar componente audio și video umorul nu mai poate să fie sub forma de articol scris și ei trebuiau să ne asigura asta. Și ne-am trezit că nu ne dădea nimeni nimic, nu aveam echipe la montaj, eu cu Călin stăteam acolo weekend de weekend, plecam de vineri, ne întorceam duminică seara, stăteam să ne milogim să se monteze pe ici, pe colo, mă trezeam că în studio eram eu cu un cameraman și prezentatorul, eu dădeam și de prompter…
Multitasking!
Făceai absolut orice, de toate! Din punctul meu de vedere, asta a fost țeapa. Țeapa a fost că cu atâtea lipsuri n-am reușit să scoatem un produs la nivelul nostru…
Ce-i drept că erați un pic cam seci, față de ce eram obișnuiți…
Asta vreau să zic, dar era o acută lipsă de man power și mai ales de skill-uri pentru că noi nu făcusem asta niciodată. Producătorul emisiunii, care era și producătorul de la știri, adică avea și ăla timp de noi, mă întreba: ”-Cum să te trec Alex pe generic? -Trece-mă orice, pula mea, eu mă duc și să cumpăr mici, să iau și bere, dau și la prompter, fac și cadre, fac și figurație, stau și la montaj!” Omu’ bun la toate, din păcate asta e o concepție un pic greșită, în momentul în care ai responsabilități trebuie să le faci pe toate, trebuie să fie oameni care să le facă pe toate, nu o să poți să le poți face ca un om specializat niciodată!
Tu, personal mai urmărești televizorul?
Da!
Și consideri că mai există umor de calitate la televizor?
Eu mă mai uit câteodată pe Comedy Central cât să adorm, cam ăsta e televizorul la mine. Îmi mai înregistrez filme de pe HBO sau mă uit pe Netflix la televizor. Televizorul este mai mult pentru fii-mea când vine în weekend la mine și se uită la desene…
Ceva să se audă pe fundal…
Ceva de genul, că nici ea nu mai e foarte focusată….
Care ți se pare că este viitorul content-ului? Voi, în momentul de față, vă bazați foarte mult pe site și facebook…
Mai ales pe site!
Dar în general lumea intră și de pe facebook…
Asta e o conceție greșită, eu sunt om de media cu ștate destul de vechi și știu conceptul ăsta al oamenilor care zic că cel puțin în momentul de față că dacă nu ai facebook, mori. Noi am trecut prin experiența asta, am avut cinci zile în care s-a introdus filtrul ăla de fake news, am fost afectați. Din orice postare ce avea un reach mediu de 150k-200k de oameni, nici una nu mai trecea de 1k de oameni. S-a încheiat perioada respectivă, ne-au ajutat cei de la Think Digital, am scăpat, a revenit totul la normal. După, am luat cifrele din Analytics, am comparat cifrele cu intervalele din urmă, să văd cum ne-a afectat traficul faptul că nu am avut facebook. Am pierdut în medie undeva la 14% ca număr de unici dar am câștigat extraordinar de mult ca număr de page views și attention span cosumer insights, asta din nou înseamnă un brand puternic. Lumea preferă să te citească din facebook pentru că e facil, dar dacă nu te mai găsesc pe facebook, ce s-a întâmplat? Aia-i întrebarea!
Un business nu ar trebui să depindă 100% de nimic, e foarte vulnerabil
E o zi fără glume!
Uite că la noi nu se întâmpla așa, la noi scriau adresa www.timesnewroman.ro. Băh și intrau, nu că intrau jumătate, au intrat 86% din ăia care intrau prepoderent de pe facebook!
Știu că la conferințele de social media era recomandat ca businessul să nu depindă 100% de facebook…
Un business nu ar trebui să depindă 100% de nimic, e foarte vulnerabil dacă depinde 100% de ceva…
Știrile care se propagă prin site-ul vostru au generat reacții atât de urâte încât să pună în pericol business-ul?
Nu!
Ți-a fost vreodată frică de vreo reacție super-urâtă?
Da! Dar nu s-a întâmplat…
Pe partea de persoane satirizate pe Times New Roman, care ți s-au părut că au cea mai multă inteligență emoțională, care știu să ia tipicul de roast american?
Băi sunt multe, suprinzător, dintre vedetele și personalitățile politice de la noi nu sunt toate proaste. Acum două-trei luni au scris colegii un articol despre Loredana și văd la două ore share la ea pe pagină cu “Ha,ha,ha! “ Îmi bag picioarele dacă mă așteptam de la Loredana! Asta vreau să zic, adică ai și reacții de genul ăsta, foarte mulți oameni se bucură…
Free publicity!
Marea majoritatea a companiilor mari din România lucrează cu noi, ne dau bani grei să râdem de ei, să facem advertoriale!
Poate să fie o formă de marketing alternativ?
E formă de marketing care nu ar trebui să fie alternativ, deja noi ne-am stabilit foarte bine piața și suntem o formă de marketing destul de consacrată, nu mai este alternativ…
Mai ales că aveți și câteva personaje care vă susțin conceptele de fiecare dată 🙂
Gândește-te că te duci pe un site de știri, hai să nu dăm nume, să zicem hotnews 🙂 Să inventăm un nume un site de știri, să zicem hotnews. Te duci și faci un advertorial pe hotnews, ei o să-ți preia more or less comunicatul sau brieful tău, ei asta sunt, sunt site de stiri, scriu lucrurile așa cum sunt și le dau drumul. Cum ziceai și tu, promovarea contentului se face mai mult pe facebook, dacă te uiți la indicatorii de pe facebook la hotnews, o să vezi 50-100 de likes and shares. Frate, la TNR avem cu mult peste 1000 de likes and shares pe fiecare advertorial, cum să nu preferi să te promovezi pe TNR în momentul în care mesajul și brandul tău ajunge la de 10 ori mai mulți oameni?!
Au fost branduri care au venit la voi cu o oarecare sfială?
Toate vin cu sfială!
Am vrea să ne promovați…
Toate vin cu sfială, nu religie, nu politică și nu te lasă să te desfășori exact cum ai vrea. Pe o parte îi înțeleg, le e frică, pe de altă parte nu-i înțeleg pentru că nu-și maximizează bugetele, dar e problema lor!
Aveți parteneri alături de care ați ajuns la un anumit nivel încât să lase brieful la mâna voastră?
Da!
Care este feedback-ul lor după ce văd brief-ul?
Eu zic că cel mai bun feedback este că imediat vin și mai vor!
Tot cu brieful lăsat la mâna voastră?
Câteodata da, câteodată nu! De foarte multe ori au ei un mesaj specific de transmis. Noi, să știi că suntem foarte profi pe zona asta…
Deși contentul pare foarte mioritic 🙂
Ca nivel de profesionalism și deontologic, ca om ce s-a plimbat prin toată media și știe cam tot ce mișcă, ne cam pișăm pe mulți, serios îți zic, ca mod în care lucrăm, profesionalismul, modul în care livrăm, se face tracking, se livrează rezultatele, se dau rapoarte, se face follow-up…
Cum arată cititorul Times New Roman?
Nu trebuie să zic eu care e părerea mea că suntem auditați cam pe toate platformele, ne audităm constant ca să vedem cum stăm. E foarte bun, dacă ne uităm pe indicatorii comerciali este exact middle age, in his prime,cu putere de cumpărare, cu studii, cu poziție, cu indici de afinitate pe cam toate categoriile comerciale, asta înseamnă intenții de achiziție a unui produs. Avem conversie foarte bună chiar și pe bannere, ai fii suprins, când am monitorizat campanii făcute de noi pe bannere care deja rulau în piață de ceva timp, apăreau și la noi, vedeam clicks rate-ul destul de mare pentru media pieței!
Luați în considerare sugestiile care vă vin în comentarii la anumite știri ca să creați alte povești?
Câteodata da, câteodată nu! Mai sunt cititori care ne scriu articole, ne scriu idei, câteodată le preluăm, câteodată le mulțumim, câteodată îi ignorăm…
Îi și citați?
Nu! Dacă scrii un articol și îl trimiți pe adresa redacției, doar redactorii decid dacă intră sau nu. Dacă apare pe site o să fie trecut la autor omul care l-a scris, decât dacă nu îi roagă să fie anonim că se mai întâmplă și asta!
Care ți se pare că este viitorul acestui concept, crezi că poate depăși granițele țării?
E unul din planurile pe care le avem, nu știu cât de îndepărtat e, dar aș vrea să ieșim pe o limbă de circulație internațională…
Acum o să vină o întrebare care o adresez in aceste interviuri. Este o întrebare care doare, dar eu zic că merită. Se mai merită să rămâi în România?
Depinde de situația în care te afli…
În cazul tău, crezi se mai merită să rămâi în România?
Eu nu pot să plec, serios! Nu pot să plec din foarte multe puncte de vedere, unu la mână sunt conștient că oriunde aș merge, ar trebui să o iau mai de la început și nu știu dacă mai am forța necesară, doi la mână cred că ar fi un ajutor de PR chiar și pentru dușmanii noștri cei mai mari în momentul în care unul din noi am pleca, ar fi ceva de genul: ”Uite, coaie și ăla renunță!” Mai ales că acum am fost transformați în acest stindard de luptă împotriva PSD-ului, cred că a intervenit un pic datoria asta morală să nu abandonez lupta, stii?!
De multe ori companiile se feresc de conflicte sau de o viziune politică proprie, declarată. Cum a fost în cazul vostru, în momentul în care ați făcut primul articol politic sau ați avut primul conflict? N-ați luat în calcul abordarea clasică că viziunea politică nu ar trebui să se amestece cu viziunea companiei?
Nu, noi scriem despre ceea ce se întâmplă, iar principiul după care se ghidează colegii mei din redacție este unul foarte simplu, frate îți asumi imaginea să ieși la înaintare să faci chestii, îți asumi și muia de rigoare! D-aia se întâmplă să dăm mai mult în PSD pentru că sunt mult mai vizibili și fac cele mai multe boacăne. Dacă ar fi PNL la guvernare și ar face boacănele ăstea, crede-mă că și-ar lua muie cu spume, cu clăbuci. Nu este principiul nostru, să înclinăm balanța politică în vreun fel, nu ăsta e scopul, scopul nostru este să sancționăm prin umor de fiecare dată când cineva calcă pe bec…
De multe ori mi se pare că articolele voastre aduc a vremurile lui Caragiale…
Asta e flatant!
Partea cea mai proastă e că de multe ori ceea ce scrieți voi…
Devine OUG!Am văzut și noi asta, primeam mesaje să nu mai scriem nu știu ce, că ăștia sunt atât de tâmpiți încât se iau după noi și fac OUG. Am văzut că din păcate se mai întâmplă și asta…
Aveți și imagini pe care le puneți ca și satiră în loc de articole…
Te referi la caricaturi?
Da!
Acolo este maestrul Ovi!
Este un produs diferit față de viziunea voastră ?
Nu!
Sau este complementar?
Este complementar! Și ălea se discută în redacție ca orice alt articol, e o muncă colectivă, Ovi este artistul care le desenează și care are responsabilitatea ca ele să se întâmple, dar se întâmplă destul de des să-i dea colegii idei de caricaturi sau el lor idei de articole.
Mi se pare că de multe ori caricatura este sumarul unui articol…
E greu să nu te inspiri cât timp stai în aceeași redacție, cu aceeași oameni și auzi aceleași discuții…
Îi dă o nuanță articolului, mai ales cele cu Iohannis erau niște caricaturi foarte faine…
Apropo de ce ziceam, nu contează de ce parte a baricadei ești! Conteaza dacă faci gafe și dacă ai putere să faci gafe!
Sunteți de fel niște oameni critici sau mai degrabă perfecționiști? Sunteți o echipă critică sau perfecționistă?
Critică!
Considerați că o să există o perioadă în România în care totul o să meargă așa de bine încât nu o să mai aveți despre ce să scrieți, să rămâneți șomeri ca România să meargă numa’ bine? 🙂
Chiar vrei răspuns la întrebarea asta? Nu știu dacă ar merge bine, dar umorul tot ar trebui să existe…
Tot o să existe un personaj care să și-o dea în petec 🙂
Nu neapărat, poți să zici și de bine la cum zici și de rău…
A existat în momentul în care ați creat acest concept, un model de afară după care v-ați inspirat sau a fost un brainstorming?
Nu am creat eu acest concept, acest concept a fost creat de colegii mei, acționarul majoritar și de Călin, cel care este acum redactor-șef. Eu am venit la vreo doi ani și ceva după, dacă nu mă înșel. Eu am fost importat, eu eram top level management în media și am fost importat aici să creștem împreună…
Față de începuturi, care ți se pare că sunt diferențele, în sens pozitiv? Ce anume a evoluat de când ai ajuns tu?
Eu am venit cu know-how și cu experiența pe partea de marketing, publicitate, proiecte. Astea clar au explodat pentru că înainte să vin eu, nu prea existau. Am crescut și ca trafic, dar acolo e o muncă în comun, în primul rând e calitatea materialelor foarte bună, au fost și proiecte de marketing și cross-uri pe platforme pe care le consideram la același nivel calitativ, nu nepărat de umor. Dar ca și oameni, ca și audiență am crescut mult, gândește-te că atunci aveam 300k de cititori, iar acum avem peste 1,5 milioane!
Că tot suntem la un pahar de vin, există momente în care nu aveți absolut nici o idee? Aveți un back-up cu glume păstrate pentru zile negre?
Da, se cheamă speck-uri! Colegii mei își fac speck-uri pentru momentele în care fie nu au subiecte, fie nu au inspirație, fie nu au chef…
Care sunt sursele tale de regăsire a creativității și a zen-ului?
Pentru mine personal?
Da!
Deobicei vinul, încerc să stau într-o stare de amorțeală permanentă! Și mai este o chestie, eu sunt implicat în foarte multe proiecte, Times New Roman este clar de departe cel mai mare și mai vizibil, dar mai sunt slavă Domnului și multe altele. Și atunci ponderarea asta, când mă ascund din când în când în alt proiect, în momentul în care celălalte proiecte îmi ajung așa peste cap și mă apasă, am posibilitatea să mă refugiez în alt proiect, în ceva fresh, change of pace…
Am văzut că ești activ și pe partea de radio, la Rock FM. Rock-ul în România ți se pare că mai prinde sau este doar așa o nuanță a amintirilor?
Răspunsul în partea a 2-a interviului
berbececristian.wordpress.com 