Am promis ca o sa vorbesc despre experientele la mare, dar un alt subiect mi-a acaparat atentia, vizualizand o emisiune in care Moise Guran vorbea despre motivele pentru care a renuntat la Biziday.Suprinzator pentru tara noastra nu a fost vorba despre nici un conflict, ci mai degraba o revelatie: mesajul omului nu mai ajungea la oamenii care muncesc, care fac voluntariat, care sunt prea ocupati cu initiativele lor incat sa mai deschida televizorul.Si intr-adevar multe persoane din jurul meu spun ca nu se mai uita de ani la TV, din pricina manipularii media, a continutului de foarte proasta calitate.Plus de asta, revenind la vorbele aceluiasi Moise Guran, oamenii au internet, telefoane, isi pot alege si sorta sursa de informatii oricand doresc la un pret aproape gratis.
Experimentand pe propria piele implicare activa in societate,de 7 ani activand in voluntariat si de 2 ani intr-o organizatie de tineret a unui partid politic, dornic sa vad nivelul 2 al voluntariatului. Acest subiect il dezbateam la mare cu o prietena despre rolul voluntarului in societate. Si acum convingerile mele sunt la fel: indiferent de viziunile tale ( dreapta sau stanga, desi in Romania se amesteca grav) cea mai mare satisfactie pe care o poti avea, cel mai mare serviciu pe care il poti aduce tarii ca tanar implicat civic este sa reusesti sa vii cu o initiativa legislativa care sa rezolve o problema din sumedenia de domenii ce scartaie serios ( medicina, transport, educatie, industrie) . Realist vorbind nu o sa aibe un impact major, dar la nivel idealist va inspira altii tineri sa continue propria lupta cu sistemul putred si se ridice si ei la randul lor cu solutii pentru o Romanie mai buna.
Cat esti tanar e propice sa te implici in politica deoarece nu ti-e frica,esti darz, lumea inca crede in tine, nu esti patat sau dator nimanui si proiectele in care iei parte sunt asemanatoare cu cele din voluntariat, doar ca efectul actiunilor echipei din care faci parte are un efect la nivel macro.
Politica spre deosebire de voluntariat te scoate din zona de confort aproape zilnic. Bineinteles ca experientele anterioare te formeaza si in mare masura orice actiune la care trebuie sa iei parte o tratezi ca pe ceva firesc,desi poate e ceva nou. Exemplul cel mai elocvent este contactul cu oamenii, sa discuti cu ei, sa poti dezbate argumente subiecte de interes public, aceasta situatie majoritatea tinerilor o evita, invocand timiditatea.
In demontarea acestui cliseu apelez la una din primele experiente de voluntariat in cadrul unei organizatii studentesti. Anul 1 de facultate, octombrie, eram asistent-manager la Maratonul Publicitatii in cadrul Asociatiei Studentilor Sectiei de Marketing fiind in principal responsabil de activitatea de fundraising. Nu-mi aduc aminte daca am reusit lucruri notabile, rezultate cu care sa ma pot lauda pe site-urile de joburi, dar m-a inspirat enorm transformarea project-managerului, care dintr-o fata venita din R. Moldova asa mai timiduta spre introvertita, in urmatoarele 2-3 luni s-a transformat radical intr-o persoana fantastica care era deschisa sa discuti orice cu ea. Atasat de aceasta amintire, ramane carisma presedintelui de atunci, care m-a convins sa ma inscriu in asociatie dupa un discurs intr-o sala unde eu ajunsesem din greseala, dar care m-a facut sa zic wow, ce tare !
Si efeverscenta avea sa se mentina la nivelul acela inca aproape 2 ani la modul 
la care plecam la 9 dimineata de acasa spre facultate sau job ( faceam chestionare) si restul timpului din toata gama de 24 de ore aproape ca-l gratinam cu voluntariat. Daca era si vreun party ( si slava Domnului ca nu duceam lipsa) veneam pe la 2-3 noaptea acasa.
Probabil apropierea de finalizarea studiilor la nivel licenta ( contabilitate, linia engleza) mi-a mai taiat un pic din elan, dar si atunci cred ca eram manager de marketing pe la vreo asociatie din cadrul Facultatii de Stiinte Economice si Gestiune a Afacerii Cluj-Napoca. Am lasat-o mai moale cu voluntariatul, dar nu m-am lasat de tot. A, da ! Eram manager de marketing la Student Sport Cluj.
Incep masterul si ma gandeam ca no, ca ultima experienta in voluntariat ar fi in Organizatia Studentilor pentru Turismul Romanesc. La prezentare, cred ca doar vreo doi eram de la master, dar stiam o partea din board si vroiam sa vad cum e. In timp ce pregateam proiectul “Drumul spre Sochi, in dialog deschis cu Paul Muntean” ma intalnesc pe bus cu o persoana ce o stiam de la alte evenimente pe cand eram in Student Sport si imi propune un proiect politic solid, de viitor, cu usi larg deschise pentru tineri.
Iata ca la un an dupa finalizarea masterului sunt o rotita din biroul de conducere la 
nivel local in cadrul organizatiei de tineret, in decembrie compania mea de cercetare de piata face 2 anisori, de anul acesta am un al 2-lea copilas denumit Asociatia Be Antreprenor Weekend Meeting, iar ca si anul trecut sunt bona pentru grupul informal de initiava Din Suflet pentru Cluj, unde in cadrul procesului de bugetarea participativa avem de colorat 3 proiecte: ” Tensiune si prim-ajutor pentru sanatatea tuturor” pe 25 septembrie in Detunata Parc, “Tabara de o seara” care o sa fie in 2 sau 7 octombrie si in 25 noiembrie “Expozitia-Pozele vorbesc” la Bastionul Croitorilor si 2 featuring-uri cu cei de la Clujul Atlfel la proiectele ” Si Clujenii dorm cateodata” ce va fi pe 9 octombrie si Biz-Art pe 19 noiembrie.
Ma opresc cu enumeratul si reclamele ( probabil o sa ma injurati un pic ca nu am pus un P incercuit sa-i dati skip, dar am facut-o dintr-un motiv eu destul de bun: in general pana la 30 ani te mai duce mintea la voluntariat, dar treptat trebuie urcat in ierarhie, batut la porti ferecate ( Adrian Socaciu, presedinte Student Sport ne motiva mereu- “Va da cineva afara pe usa? Intrati din nou? Nu se poate?! Intrati pe geam!”). As vrea la batranete sa-mi pot tine nepotii pe genunchi si sa le zic : “Este mult mai bine acum decat inainte”
Am riscat sa asociez doua notiuni care se afla la poluri opuse in materie de credibilitate dar care au principii asemanatoare in viziunea mea- inspira, ajuta, invata, da mai departe, fi increzator si optimist ca viitorul este in mainile generatiei noastre, deci este pe maine bune, trebuia doar sa ne revendicam locul prin munca si curaj.
Cum deja v-am obisnuit, o sa inchei postarea cu un citat dint-un discurs de al meu fara zahar denumit “Intr-o fuga continua ” ( care il puteti vizualiza in intregime in linkul de mai jos ) : “Calea este personalizata, o experienta unica, fiecare isi alege drumul.Dar nu stati prea mult in interesectii, sa va invartiti fara sa mai stiti sa iesiti din giratoriu.Mergeti pana in capul autostrazii ca oricum in Romania este scruta, haideti sa ne propunem sa construim autostrazi cu 8 benzi din Cluj pana la mare chiar daca o sa ne iasa doar niste drumuri express. Expres pentru noi. sa fim deschizatori de drumuri pentru generatiile viitoare.”
berbececristian.wordpress.com 