Omul de succes se construieste?

Nu stiu ce mi-a venit in minte ( probabil nu am somn), da tocmai ce am terminat aplicatia de intern la Camera Deputatilor, serviciul audit. Am incercat varianta aceasta de internship-uri la guvern la organisme ce tin de Bucuresti si mai toate au fost fail la un varf de ac distanta. Cel mai relevant exemplu a fost cand am aplicat MTS prin Asociatia Be Antreprenor Weekend Meeting, unde am depus 6 proiecte, 4 la nivel national si 2 la nivel local de Cluj si toate reject. Refuzul iti da mereu o stare de ratare maxima.Mai venise un semi-refuz la Scoala de Vara de la MTS, mult visata vacanta la mare de anul asta, varianta cea mai ieftina ( aproape moca) dar care dupa experientele de acum 2 ani mi-a facilitat cunoasterea unor oameni fenomenali. Si cam asta era marele meu off, ca nu mai apuc mai schimb si eu mediul social pe anu’ asta…

Desi eram la vreo 18 locuri distanta, 14 dupa contestatie ( ca no cine ma stie, iti spune clar ca-s un batut in cap) vine un telefon de la doamna chiar cand eram decis sa ma angajez la o casa de pariuri ( un fel de revolta interiora). O doamna imi spune daca mai vreau sa merg la mare, eu claaar : DAA! Era inceputul lui august si eu deja verificam lista de admisi ca pana la sfarsitul lunii mi se parea o eternitate. Am facut un grup de facebook, sa socializam, dar nu prea zicea lumea nimic si zic in sinea mea ca o sa ma plictisesc teribil..

Cu cateva zile inainte un baiat posteaza pe grupul acela cam latent ca mai este un grup de facebook facut de o alta tipa participanta. Bineinteles ca instinctul de hater care se activeaza cand nu trebuie imi zicea sa-i zic vreo doua, ca no eu pus linkul si pe facebook la MTS si altele. Dar experientele din voluntariat mi-au aratat de atatea ori pana m-am prins intr-un final, ca e bine sa lasi de la tine. La urma urmei fata nu stia de grup, ca eu il facusem closed si plus ca lumea socializa mai mult pe noul grup.

Si mi-a revenit din nou inima loc, entuziast postez, comentez, linkuri, mergem la mare ce tare 🙂 Intr-o discutia tipa imi zice – “Nu ştiu cum e la tine, dar eu când sunt nerăbdătoare în privinţa unui lucru urmează o dezamăgire:)) aşa că încerc să nu am aşteptări :))” Dar aveam o stare hyper optimista si i-am raspuns visator “e mare concediu relax.. marea niciodata nu ma dezamageste “. Si mi-a dat like pe buna dreptate, experienta avea sa fie fantastica, o adevarata telenovela cu final fericit. Povestea o s-o continuu dupa ce obtin acordurile participantilor sa relatez experientele.

Revenind la subiect ca am trecut cu trenul de statia asta, oare omul de succes se construieste? Mah eu zic ca nu prea.. Oricate tipare si retete cum sa devii bogat eu zic ca omul este ca o mladita la care dupa 10,15,20,30 ani sau chiar niciodata nu-ti dai seama ce soi e. Mladita este udata ca toate celalalte surate, creste, se dezvolta si la un moment ii cresc frunzele. Atunci toata lumea astepta sa si infloreasca.O udam mai des, i schimbam pamantul, o mutam de la geam, e un cliseu deja vorba: “numa a mea n-a inflorit”.Daca e o floarea ce infloreste pret de cateva secunde o data in viata ( cum era floarea accea din Denis-Pericolul public a domnului Wilson) atunci o sa fie supra-sufocata doar, doar o misca ceva.

Planul de rezerva nu intarzie sa apara, pe stilul comunist, macar acolo o floarea mica si un pui sa faca si e bine, chiar daca are potential sa lumineze intreaga casa. Ca doar no traim in secolul vitezei, planta aceea trebuie sa faca orice numai sa produca ceva, altfel… de multe ori e ascunsa sau aruncata.

Din punctul meu de vedere drumul spre succes e pavat cu rabdare, multa munca eficienta si oameni cu care sa porti impartasi bucuria reusitei, nu sa fii ca un fotbalist renegat care da ultimul gol la echipa de unde urmeaza sa plece si toata lumea il priveste impasibila, poate chiar cu dispret sau ura, discredintandu-l. Drumul spre implinire nu e nici autostrada, dar nici drum forestier, mai degraba este reprezent de o serie de serpetine, unde te tot invarti si din cand in cand te mai opresti la cate un comerciant ambulant care te pune sa alegi. Si de multe ori alegi lucruri de pofta care nu-ti sunt de folos, alteori lucruri care abia ti le permiti dar ti le-ai dorit din tot sufletul. Inmagazinezi in sufletul frunzei tot ce ai necesar pentru fotosinteza, ca la un moment dat sa fii o floare, un fruct, pamant si din mladita…

Inchei postarea adresandu-va voua cei care ma maguliti citindu-mi randurile cu o intrebare ce mi s-a adresat recent la o emisiune TV ( al carei raspuns il puteti regasi in linkul video)- “Daca ar fi s-o iei de la capat ai proceda la fel?”. Astept sugestiile si commenturile voastre.