Dacă e weekend, decât să fie mare

Context de valuri

Săptămână trecută, pe vremea asta, Cris B. se întorcea înapoi din Vamă în Neptun și se dănțuia nițel, în cadrul unui weekend destul de interesant, așa la prima vedere…

Revenit seara în Cluj, după aventura din Bruxelles, dimineața următoare îl regăsea pe eroul nostru la job, cu alte bagaje făcute, urmând ca la finele programului, mașina de pe aplicația de car sharing, să-l preia direct din fața biroului.

Cluj-București

Om cu idei, Cris îi propune șoferului să ia încă 2 colege de la job ce mergeau până la Turda. Până la București a fost un lung șir de povești, șoferul fiind un manager din domeniul distribuției de vinuri, un antreprenor prin definiție, alături de care eroul nostru avea ce să dezbată. La un momentan părea că o să cam stea blocați în ambuteiajul de pe Valea Oltului, nici bine nu ieșiseră din Tălmaciu și era o coadă de mașini impresionantă. Așa că șofeul a luat decizia să întoarcă mașina și să o ia pe Brașov. Așa au avut șansa să treacă prin satul natal a lui Cris, Mîrșa, dar și printr-un Avrig în săpături :). Șoferul, orginiar din Buzău, a fost încântat să traverseze Brașovul, orașul studenției sale și unde intenționa să se retragă cât de curând. Pe la ora 1 și un pic, mașina a ajuns în București, la ieșirea spre Constanța, șoferul deși stătea în Berceni a făcut un mic ocol.Cursa era 83 lei, dar Cris i-a lăsat 100 lei că a fost o călătorie foarte plăacută, plus că l-a luat de la job și la exact la ieșire pe Pallady, exact de unde să-l preia următoarea mașină către mare.

 București – Constanța

Pe la 01 30 în parcarea unei benzinării își face apariție mașina spre mare. La volan era un țigănuș foarte simpatic, care avea chef de muzică, punea toate genurile posibile de pe Youtube, povestea cu patos despre experiențele sale în străinătate, despre familia lui și mai ales despre jobul lui, ce era pe partea de distribuție de pește și fructe mare. La un momentan dat, B. treaz de vreo 17 ore ațipește și îl lasă pe tovarășul de drumul să vorbească singur. Eroul nostru se trezește prin Mamaia, mai negociază un pic să-l lase cât mai aproape de centrul Constanței. Cursă era 33 lei și Cris i-a lăsat 40 RON, că și acest coleg de călătorie a fost foarte amabil și chiar l-a lăsat să-și pună telefonul la încărcat deși avea mai puțină baterie, motivând că eroul nostru are nevoie mai mare.

Mic dejun pe Faleza Constanței

Undeva pe la 07 30 urma pornea trenul din Constanța spre Neptun, unde Cris urma să i se alăture bloggeriței fashioniste Alexandra Enache, care venea cu însoțitorul ei de la Roman și urmau să schimbe și ei trenul în Constanța. Până atunci, Cris își sincroniza timp de 30 minute pașii spre Cazinoul din Constanța, ce părea locul ideal pentre un mic dejun, pentru un început de zi altfel. Nici nu apucă bine să coboare spre faleză, că deja sunetul de pescăruși parcă îi urau bun venit la mare. Era imposibil pentru B. să se mai gândească la oboseală sau somn, era la mare, asta era tot ce conta, până și gala de blogging ce urma părea doar o scuză pentru a fi în locul preferat.

La 5 și un pic primul story pe Insta, apoi Facebook, o poză pe Whatsup pentru prietenii din Turcia, de pe celălalt mal al Mării Negru, nebuni cunoscuți în aventura Erasmus din Albania și apoi cea mai importantă masă a zilei, micul dejun. Nu era nimeni pe faleză, Cris părea un personaj dintr-o piesa recentă a celor de la The Motans.

Lin se lumina și cerul iar eroul nostru își croia drum dealungul falezei, mai către port, unde urma să se trezească Sorinel. De pază erau pescărușii care abia așteptau să înceapă o nouă zi în Constangeles, la un moment dat fiind așezați în linie, fiecare pe cate o bară. Pe la 6 fără 15 minute deja marea își ridica deasupra capului steaua de foc.

Câteva cupluri deja își făceau apariția și era semn și pentru Cris că trebuie să ia la pas, avea un tren de prins și un Neptun de descoperit.

Pe drum, Alexandra îi scrie că ei aproape au ajuns și cum mai era ceva timp, eroul nostru se gândește să vadă unde este renumitul local Doors, că auzise atâte de multe despre el și părea în drum spre gară.

După ce s-a învârtit un pic în jurul clării, găsește pitit renumitul bar, iar Cris nu poate rezista să nu facă câteva poze. Vâzând că este deschis, devine mai îndrăzneț și coboară, dar imediat ce săvârșește scările, dă de femeia de seriviciu care se sperie pe femeia și îl dă afară :))

Aventura continua spre gară, care părea să fie peste drum, dar bulevardul 1 Mai era netranversabil, prea mare circulație și prea multe benzi. Cris se considera norocos că a identificat un pasaj, dar și acesta era inundat ceva că părea să fie noroi. Dar no, decât lovit pe bulevard mai bine să stea cu servețelul să șteagă papucii, oricum rușinos pentru un oraș ca și Constanța o asemenea situație, mai ales în zona gării.

În fine, ajunge B. în fața gării, se salută cu Alexandra, urmând să se revadă pe peron, după ce Cris își lua bilet. Grăbit un pic spre peron, vede că timingul este ok, chiar cu o margine de eroare pentru șuete cu Alexandra și prietenul ei.

Neptun

Pornește trenul și opririle prin Eforie și Coștinești îi trezesc multe amintiri eroului nostru, când vedea câți tineri coboară acolo, se simțea ca un pensionar. Colac peste pupăză, i-a și murit bateria de la telefon. Pe la 8 și ceva, cei 3 coboară în gara Neptun, și pornesc spre cazare, printr-o stațiune în care părea că totul a fost părăsit, aducea un pic a universul din ultima cartea citită, a cărei close review va fi disponibil curând pe blog.

Hotel Morița era locul de cazare. Inițial a necesitat câteva ture în jur pentru a găsi recepția. Era o temere că fiind înainte de ora 12 00, nu o să-i poată caza, dar personalul a găsit variante, oricum locația era deschisă doar pentru evenimentul unde urmau să participe. Camerele, față de vestiarele din Bruxelles nu se comparau, instant Cris și-a pus telefonul la încărcat să le arate tovarășilor din experiența belgiană că a dat de Rai. Dacă ar fi fost și pisicina împlută cu apă, era perfect.

După un duș revigorant, Cris era nebun să găsească plaja și marea, nu putea fi descurajat nici de faptul că Alexandra alesese să se pună la somn. N-a mai stat nici să încarce telefonul, ba chiar a scos cartela de la cameră și nici nu s-a încarcat la revenire, da no, entuziasmul, ca un copil care vede pentru prima dată marea.

Marea…

S-a avântat prin hoteluri, a cerut indicații, a ocolit lacuri și într-un final a dat de mare, cu plaja în vacanță și la propriu și la figurat, erau ceva oameni întinși pe pături, o doamnă chiar s-a aruncat la un topless, dar totuși parcă era prea neîngrijtă zona, plină de chestii dubioase. Dar dacă tot era în șlapi, pantaloni scurți și ochelari de soare, eroul nostru și-a făcut rondul prin apă, cu picioarele goale, așa pe margine încet, încet, încercând să se acomodeze cu temperatura mării.

După o oră și un pic, Cris pe cât era el de erou, a revenit la hotel înfrigurat și un pic cam plictisit. Se gândea că prea multe variante nu are și că poate ar fi cazul să încerce o repriză de somn, că era frânt. Dar norocul lui a fost cu bloggerul Cristian Cluc, ce abia ajunsese și îl apela să vadă care este mișcarea pe zonă.

Urma încă tură spre plajă, împărțită între sesiuni foto și ciocniri cu alți bloggeri. Cea mai amuzantă fază a fost când cei doi, hotărăți să cumpere vreo 7 suveniruri, și-au testat puterile de negociatori, dar lispa de orientare către client a vânzătorului, i-a determinat să-și bage rapid picioarele și să lase pe mai târziu chestiile ăstea.

Parcă răzleț, prin statiune, se mai deschidea unu-două magazine și ceva oameni și chiar bloggeri se mai iveau așa câte unul, doi. De altfel, a urmat o sesiune de socializare la terasă la hotel, apoi o ieșire singurul restaurant deschis, care nu prea avea cam jumătate din meniu, Cris rezumăndu-se doar la un mai tai, pe care la final a reușit și să-l scape pe jos, câte cioburi, câte gheață…

Photo credit- blogger Daniel Botea

A mai urmat o revenire la hotel și un pic de somn pentru B., urmată de câteva runde de activare nesponsorizată cu tequila, pusă la cale alături de Emil Călinescu. Când sticla a rămas plină doar cu amintiri, s-au încercat ceva manevre de resuscitare a ei, dar era prea târziu, într-o stațiune cam captivă. Partea de povești a mai continuat câteva ore pe terasă, iar Cris ofta cu gândul la 1 mai, Vamă și câte a ratat că nu a putut ajunge cu o zi înainte, că nu i s-a putut potrivi un zbor direct din Bruxelles în București pe 1 mai…

Și totuși iată că Andreea îi vede story-ul pe facebook și îi întreabă dacă și el este la mare, că și ea este în Constanța…

Continuarea în partea a 2-a a articolului- Unde Vamă nu e, nu prea poate fi Neptun…