Raport de Bruxelles I- În stilul Cris B.

19 Martie 2019

Cris primea un pont de la Agenția Națională pentru Progame Comunitare în Domeniul Ecuației și Educației Profesionale de a aplica, împreuna cu alți voluntari din cadrul grupului informal de inițiativă din Suflet pentru Cluj, la Săptămână Europeană a Tineretului. La această provocare răspundea pozitiv fratele lui Cătălin și un alt prieten Cristi. După aproape o lună de deliberări, se pare că doar B. era selectat. Partea bună era că urma să zboare alături de alte 2 fete drăguțe din Bistrița.

19 Aprilie 2019

De pe 19 aprilie până pe 28 aprilie când era programată plecare, Cris și Cornelia a.k.a Sweety, au tot plănuit ce o să facă în capitala Belgiei, ce să ia de mâncare, ce să viziteze, B. și-a activat colegii bloggeri de traveling pentru a culege sfaturi și să traseze un itinerariu eficient.

28 Aprilie 2019

Era prima zi de Paște și puțini nebuni s-ar gândi să ia zborul spre Bruxelles, dar iată că prin aeroportul Avram Iancu din Cluj-Napoca se aflau cei 3 temerari, în persoana lui Cris, Sweety și Ica a.k.a Iepuraș, cele două voluntare Impact Bistrița. Planul era stabilit că fiecare să vină cu armele vopsite pentru campionatul de cioacă 🙂 Aici Sweety a cam făcut legea 🙂

2.jpg

Timpul de socializare între gașca de 3 ardeleni proaspăt formată parcă zbura ca vântul, ca gândul, noroc ca la un moment dat B. s-a gândit să verifice dacă nu cumva poarta de îmbarcare spre Charleroi este la etaj. În 2 timp și 3 mișcări, cei 3 se mobilizează sus. În avion se anunța o jumătate de oră de întârziere din pricina vremii capriociose, prognoza meteo era ploaie în Bruxelles. Cris a profitat de moment și s-a dus în spate, încercând să găsească un loc mai aproape de fete, să schimbe 2-3 vorbe. Ideea nu a părut rea inițial, dar pe drum, un bebeluș s-a supărat rău și urlat din toți rărunchii că lui nu-i place cu avionul, csf, nscf…

 

2.22.1

28 Aprilie, ora dă Belgia

Undeva așa pe la ora 15 00, ora locală, avionul aterizează în Charleroi, unde drumul spre hotel avea să fie continuat de un autobuz de transfer, un pic prin ploaie, așa vreo 50 minute. A fost o experientță foarte interesantă pe bus, aici au dat de un prim român, din Maramureș, student la Facultatea de Științe Economice din Cluj, unde studiază Ica și unde și-a făcut studiile superioare și Cris. Tânârul maramureșean era plecat cu Erasmus timp de 6 luni și a fost destul de generos cu câteva impresii despre oraș. Transferul i-a lăsat pe tinerii noștrii în gară, de unde trebuia să ia un metro, care s-a nimerit a fi o primă rătăcire prin oraș. Colac pe pupăză, Cris a rămas fără baterie, lui Ica nu-i mergea netul fiindcă nu și-a activat roamingul, singura variantă de a ajunge la hotel era drumul pe jos, timp vreo oră, folosind o aplicație de hartă offline a Corneliei.

6 (1).jpg

Prima impresie despre Bruxelles

Mersul prin cartierele orașului nu este lipsit de emoții, fiind înțesat de culturi care mai de care, de străzi murdare, de o senzație că trebuie să ajungi la cazare cât mai curând. Chiar și hotelul Bentley, din cartierul Schaerbeek, o zonă parcă desprinse din piesele celor de la BUG Mafia, era maxim un hostel modest. Personalul era amabil, dar camerele arătau teribil, cică locația era în renvare, dar mai degrabă părea în demolare, cu niște dulapuri amârăte de tip vestiare de muncitori, pereți nefinisați, prize scose, totul părea că o să cadă dacă îl atingi. Nu este cazul să menționăm de frigider, baie dezinfectată, balcon, televizor, că astea deja era SF-uri. Nu merita 60-80 euro cât era pe noapte, în nici un caz, dar se pare că era varianta de avarie, din lipsă de alte opțiuni de cazare.

5.jpg

Hai în oraș, în prima seară prin Bruxelles

După o sesiune de degustat preparate de Paște, printre care enumerăm sarmalele, chitele, fripturi, suc de struguri, ouă (că se juca campionatul de cioacă și pe teren străin) Cris, Ica și Cornelia au trecut la modul exploratori, cu destinație Grand Central a.k.a Piața Mare din Bruxelles. Incursiunea a fost una de tip blind, așa după o estimare aproximativă a drumului la plecare, s-a mers din ghici în ghici, păreau 25 de minute simple, dacă erorii noștri nu alegeau să o ia pe străduțe, pe lângă părculețe și clădiri drăguțe.

4.jpg

Noroc că după vreo 40-50 minute de umblat și întrebat în engleză, pe vorbitori cam doar de franceză, au dat de catedrala Sfântul Mihai și Sfântul Gudula, o clădire împresionantă, de unde suit pe treptele superioare, Cris zări turnul Primăriei din Bruxelles. Drumul până acolo era presărat de miros de ciocolată, alei întregi de magazine tematice, unde Cris a avut șansa să bifeze prima gofră în Belgia și apoi să-și încânte pașii printr-o galerie comercială închinată ciocolatei. De atfel, se simte clar când ajungi în centru, străzile sunt mult mai curate, mai luminate, mai primitoare, mai sigure.

 

7.278

Într-o noapte de duminică, una destul de friguroasă, cât să nu fie turistică, așa undeva pe la ora 22-23, Piața Mare impresiona prin imensitate și printr-un joc superb de lumini, un răgaz de liniște, între clădiri uriașe. Bonus, Cris nu s-a putut abține să nu-și facă o poză în față la Hard Rock Cafe. Oboseala și-a găsit recompensa cu această cireașă de port a turului inițiatic prin oraș.

59243919_442583046499750_4888063191080239104_n.jpg

Se făcea târziu și B, Sweety și Iepuraș trebuiau să prindă ultimul metrou. La indicațiile unei ospătărițe ce arăta și vorbea ca o prințesă din poveștile cu Aladin, nimeresc o stație de metro. Supriză, aparatele de biletele erau oprite, dar Cornelia observă ușile deschise la metrou și cei 3 o zbughesc spre o linie ce părea că duce spre Rogier, teoretic o stație apropiată de cazare, că suna la fel ca bulevardul Rogier, unde era și hotelul.

9.jpg

Merge gașca noastră de ardeleni vreo 3 stații și apoi coboară, dar se părea că toate ieșirile erau blocate. S-au tot învârtit și la un moment dat au avut noroc cu niște băieți de treabă ce au ținut ușile ca cei nebunii noștri să treacă 🙂 Și totuși drumul spre casă încă nu părea cunoscut, de aceea Cris și-a luat nima în dinți și a cerut indicații la recepția unui hotel din drum. Aveau să traverseze Grădina Botanică, apoi cu Biserica Regala Sfânta Maria în față, drumul spre casă a devenit mai familiar.

Cris a lăsat cartela la recepție pentru Cosmin, colegul de cameră ce urma să sosească, dar acesta nu răspundea la ușă, se auzea doar un sforâit. Ce să facă eroul nostru, să mai bată la ușă sau să meargă la etajul superior, unde fetele mai aveau un pat liber?

Continuarea în partea a 2-a- Raport de Bruxelles II- European Youth Week

10.jpg

Advertisements

One comment

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s