Unde Vamă nu e, nu prea poate fi Neptun…

Încă din prima parte Cris încearca să găsească variante cu Andreea să se sincronizeze, dar treaba s-a amânat pe Neversea, unde cel mai probabil eroul nostru anul acesta are puține șanse să ajungă…

Din lipsă de lichide pentru suflet, cu poveștile pe sfârșite, lumea mergea la culcare, că a 2-a era sesiune de vizitare prin Mangalia.

Mangalia

Vizita prin Callatis a început la muzeul de arheologie, unde erau expuse obiecte vechi și un mormânt, apoi s-a purces spre câteva urme de locuințe, urmate de un hotel ce a păstrat la subsol reminescențe ale vechii cetăți, iar finalul blogosfera s-a aduna în curtea unei moschei. Teoretic erau mai multe obiective turistice, dar timingul trebuia conectat cu prânzul. Treburile ăstea seriose au fost condimentate și cu un selfie cu bloggerița Bibelou  care avea un tricou genial din serialul ” Friends ” și o poză era must have, mai ales pentru a fi distribuită unei mari fane a serialului, Mihaela Enea, bloggeriță moldoveancă, din Bacău, la început de drum, care în perioada aceasta are niște povești foarte faine din Africa.

Cea mai înduioșătoare scenă a fost la finalul excursiei, când lângă moscheie, era o curte cu multe pisici și câțiva câței, una dintre ele având un picioruș lipsă 😦

După prânz, nebunia cu Vama Veche era deja pusă la punct, vreo 6-7 bloggeri, cu Pisica Neagră și Ralucica în frunte, plecau îmbracați în două mașini, spre locul unde spiritul liber nu moare niciodată. Plaja și aleea centrală clar pline cu atmosferă vamaioată, tineri, gagici, oameni cu chitara, parcă aici ar trebui să fie cu adevărat și locul blogosferei, de aici pot izvorî cele mai inspiraționale articole. Pianul de la Amphora nu putut fi ratat, nici terasa de Expirat, păcat că au fost doar câteva ore, că începea gala de la hotel și apoi cina…

Photo credit Ralu Story

Bye bye SuperBlog

La gală ca deobicei, blogul subsemnatului a fost printre ultimele locuri dintre cele care au finalizat toate probele, la discurs Cris anunțând o pauză spre una definitivă din participarea la competiție, din peste 50 de articole nici unul să nu intre in top 3 era un pic ca mult. Prima ediție, a 2-a, daca nici la a 3-a, aia e, mai bine să te lași de o competiție decât să te lași de blogging, să se risipească pasiunea în van așa din cauza unor sponsori mult prea pretențioși dar în același timp și nepăsători, prezența la această gală fiind foarte redusă la nivel de sponsori, lăsând o impresie de lipsă de interes și chiar respect pentru cei care își aloca timp să scrie și poate ar vrea să cunoscă față în față persoanele la care le fac SEO, să vadă ce gândesc dincolo de un brief. Cum sunt bloggeri ce vin de la peste 700 km distanță, un reprezentant trimis din București nu necesita un efort supraomenesc…

Îl regăsim ca și în preamblul primei părți pe Cris încercând să se bățăie un pic pe ringul de dans între câteva degustări de rom și ouzo, culese din hypermarketul unde se oprise eroul nostru pentru aprovizionare la revenirea din Vamă. De punctat ar mai fi și neplisite sesiuni foto cu bloggerii și fotomodelele de la prezentare de modă. În rest până la 4-5 dimineața, timpul a fost umplut de telefoane și povești călinăsciene, în fragmente ce nu pot reproduce un fir logic al acțiunii, din cauza unor exclusivități de adevăruri un pic prea dureros de asimilat.

This slideshow requires JavaScript.

Cea mai frumoasă supriză a fost cartea scrisă de Cristian Cluc, oferită cadou lui B.. Este atât de ușor citibilă, încă este de recomandat pentru cumpărat, o serie de povestiri scurte, dar foarte captivante.

Se face duminică dumineața, Cris își ia la revedere de la mare și alături de Pisica Neagră pornește spre București. Pe drum trebuia să inventeze o variantă de ajuns la Cluj, la o oră cât de cât decentă, căci tipul din București ce mergea la Zălău, via Cluj, anulase pe ultima sută de metri cursa și eroul nostru s-a văzut nevoit la rândul lui să anuleze cursa oferită de o tipă draguță din Vamă spre București, ca să plece mai devreme, să prindă ceva tren. Așa s-a ajuns la varianta de tren până în Sibiu și apoi mașină de pe aplicația de car sharing până în Cluj. Timpul de revenire la poalele Feleacului era undeva la 2-3 noaptea, oricum mai decent decât 7-8 dimineața cât estimat cu trenul direct București – Cluj.

Ajunge Cris în Gara de Nord din București, își ia bilet fără loc, că cică doar așa mai era disponibil și se asează random în tren, în speranța că nimeni nu va revedinca numărul rezervat.

Spre Sibiu

Partea cea mai amuzantă a fost că a mai venit o tipă care era tot așa mai fără loc, și s-a așezat în fața lui B.În felul acesta, eroul nostru și-a găsit cu cine să lege răsete și zâmbete 5 ore 🙂 Era o studentă olteancă, la Asistență Socială în Sibiu, drăguță foc, cu tatuaje, cu istorii de tip jurnale cu cheie, o parteneră și mai ales o elevă execelentă în jocurile de cărți. A fost și un pic de after, cum afară ploua și celor doi le era foame, au luat un taxi până la un fast-food de lângă de mall, în apropiere de punctul de întâlnire a lui Cris cu mașina.Privea B. în ochii ei și parcă-i venea să rămână în Sibiu, că no era la el acasă, cu o persoană ce-l făcea să se simtă bine, îndrăgit. Dar era aproape ora 12 00, fast-food-ul se închide și curând și telefonul avea să sune.

Legenda spune că cei doi au rămas prieteni pe Instagram, că Facebook zicea că nu au prieteni în comun și nu are rost să le sincronizeze conturile, maxim câteva mesaje pe Messenger. Poate cândva Cris va mai trece pe acasă sau olteanca va vizita Clujul, sau poate în Vama Veche, că a mărturisit că și ea este fană, nu se știe niciodată…

Ar mai fi de povestit și drumul cu duba prin ploaie de la Sibiu la Cluj, la volan cu un inginer care lucrase în București ca și persoană ce evacua oamenii ce locuiau ilegal în locuințe, pentru a reamenaja bloculurile pentru vânzare, cum a avut milă de o familie ce au vrut să-l ia după aceea la bătaie…Dar mai sunt doar câteva ore până la escala din Malta, în drumul spre workshopul de câteva zile din Luxemburg și cine știe ce zaruri mai aruncă soarta pe tabla vieții lui Cris B… E nevoie și de măcar câteva ore de somn, că dacă nu ies prea multe greșeli gramaticale pe blog și iarăși se alimentează moara cu apă de ploaie, că ar trebui să te crească, nu să te îndoaie…