Ro
Continuând ideea din partea a 2-a, nu am putut pleca cu mâna goală din Franța. O sticlă de vin, una de Evian, muștar de Dijon, brânzeturi erau un must have. Mă gândeam că există posibilitatea să se topească brânzeturile până luni dimineața, când reveneam la Cluj. De altfel, în Franța am descoperit sortimente faine de Schweppes și 7UP, metode de revergorare după nopțile de vin ș distracție.
En
Continuing the idea from second part, I could not leave France empty handed. A bottle of wine, an Evian mustard, a Dijon mustard and cheese of course were a must have. I took into account the possibility that the cheese would melt until Monday morning, when I returned to Cluj. Also in France I discovered fine varieties of Schweppes and 7UP, methods of refresh after nights of wine and fun.
Bruges
Ro
Era vineri și inițial înțelesesem de la Elena că pot rămâne încă 2 zile în Roubaix, dar n-a fost bai, căci alegerea de a lua un Flixbus din gara din Lille spre Bruges a fost o decizie foarte inspirată. Deși transportul era cam scump, vreo 3,5 euro, Bruges-ul este o cetate, o Veneție a nordului atât de cochetă de-ți vină să o mănănci. Căci este un regat al dulciurilor! Plus că și delegație Turciei era deja deja prezentă, se anunța o seara distractivă.
En
It was Friday and I had initially understood from Elena that I could stay another 2 days in Roubaix. but it was not he case. Eventually it wasn’t bad, because the choice to take a Flixbus from the train station from Lille to Bruges was a very inspired decision. Although the city transportation was a bit expensive, about 3.5 euros, Bruges is a fortress, a Venice of the north so chic that you feel like eating it. For it is a kingdom of sweets! In addition to the fact that a delegation from Turkey was already present, a fun evening was up.
Macarons shop
Ro
Deși eram încântat de ideea de a ieși pentru ultima oară cu delegația turcă, se pare că aceștia nu mai aveau energie de party și m-au anunțat că se bagă la somn la hotel. Nu aveam de gând să renunț la o plimbare într-un oraș superb. Cea mai tentantă acitivitate părea plimbarea cu barca, era vreo 5-10 euro, dar coada era prea mare așa că am lasa-o pe mai târziu. Ce mi-a luat ochii, eu, amârat de grăsuț la regim au fost clar străzile pline de dulciuri, iar cireașa de pe tort a fost un magazin de macarons, unde puteai degusta ciocolata, un deliciu. La urma urmei cine poate rezista să încerce măcar vreo 3 tipuri de macarons?
En
Although I was delighted with the idea of going out with the Turkish delegation for the last time, it seems that they no longer had the energy of a party and informed me that they were going to sleep at the hotel. I wasn’t going to give up a walk in a beautiful city. The most tempting activity seemed to be a boat ride, it was about 5-10 euros, but the queue was too big so I would leave it for later. What caught my eye, I, bitterly fat on the diet were clearly the streets full of sweets, and the icing on the cake was a macarons store, where you could taste chocolate, a delight. After all, who can resist trying at least 3 types of macarons?
Free walking tour in Spanish
Ro
Nu știam despre acest concept până să ajung în Bruges. Prima oară am crezut că este vorba de ceva tur gratuit, organizat de municipalitatea locală, mai ales că tipul avea o umbrela verde. Vorbea în spaniolă și eu înțelegeam așa cât de cât, dar cum el interacționa cu lumea, la un moment dat m-a întrebat ceva și pe mine și m-am blocat. Bine, cumva mă și taxasese că tot filmam. Abia o lună mai târziu, în Valencia, aveam să înțeleg că Free Walking Tour înseamnă că poți să plătești la sfârșit ghidul în funcție de cât consideri tu că merită.
En
I didn’t know about this concept until I got to Bruges. The first time I thought it was a free tour, organized by the local municipality, especially since the guy had a green umbrella. He spoke Spanish and I understood it a bit, but as he interacted with the world, at one point he asked me something and I got stuck. Okay, somehow he charged me that I was still filming. Only a month later, in Valencia, I would understand that the Free Walking Tour means that you can pay for the guide at the end, depending on how much you think it is worth.
Panini
Ro
Un restaurant de pe vremea copilăriei, de când eram elev la Sibiu, mi se preleva in față. Desigur că avea sandvișuri delicioase, ce se putea servi pe o masă decorată cu o colecție de bancnote din toate lumea. A, mai mult decât atât aveau la tv un post ce se numea Contact, cu delfinul specific, aducând-mi aminte de vremuri și mai vechi ce țineau de Radio Contact, care se părea că-și avea originile chiar în Belgia, de prin 1980. La noi s-a lansat în 1990 și s-a închis în 2003.
En
A restaurant from my childhood, when I was a pupil in Sibiu, was in front of me. Of course, he had delicious sandwiches that could be served on a table decorated with a collection of banknotes from around the world. Oh, moreover, they had a TV station called Contact, with the specific dolphin, reminding me of even older times related to Radio Contact, which seemed to have its origins even in Belgium, around 1980. In Romania it was launched in 1990 and closed in 2003.
Cântăreți stradali în Bruges
Ro
Un oraș așa pitoresc precum Bruges nu avea cum să fie lipsit de cântăreți stradali. Un trupă de tineri faini ce cântau piese clasice, printre care și Imagine de la John Lennon animau centrul. Am stat puțin de vorbă cu ei și mi-au dat un vibe super-chill prin starea lor de spirit. M-am întors către hostel într-o stare super-faină, mai ales că reprezentația era pe strada cazării mele, la doar câteva numere mai jos.
En
A city as picturesque as Bruges could not be without street singers. A group of fine young people playing classical songs, including John Lennon’s Image animated the center. I talked to them for a while and they gave me a super-chill vibe through their mood. I returned to the hostel in super-fine condition, especially since the performance was on the street of my accommodation, just a few numbers below.
Muzeul Terorii
Ro
Față de Muzeul Torturii despre care am vorbit în aventura vieneză, Muzeul Terorii din Bruges este la un cu totul alt nivel. Tot așa cobori la subsol și deși ești întâmpinat la intrare de Vlad Țepes binecunoscut nouă românilor, ce urmează se desprinde din cele mai negre coșmauri. Treci prin camera și pe lângă cele mai realiste reprezentări de tortură în marime naturală, nefiind despărțit de vreun peret ca in Viena. Și liniștea este înfricoșătoare. Daca ai curaj poți citi și detaliile despre cum se practica fiecare formă de tortură altfel încât imaginația să ți-o ia razna.
En
Compared to the Museum of Torture from the Viennese adventure, the Museum of Terror in Bruges is on a completely different level. In the same way you go down to the basement and although you are greeted at the entrance by Vlad Țepes, well known to us Romanians, what follows comes from the darkest nightmares. Go through the room and past the most realistic life-size torture depictions, not being separated by a wall like in Vienna. And the peace is scary. If you have the courage, you can also read the details of how each form of torture is practiced, so that your imagination goes crazy.
Burger King cu Sergiu
Ro
În dimineața zilei 2, Sergiu, românul întâlnit în Erasmusul din Roubaix, a venit din Bruxelles în Bruges să luăm un mic dejun ca regii la Burger King-ul din centru și să dăm câteva ture prin oraș. Nu ne-am putut abține să un tragem și câteva selfie-uri și poze ca atare, așa royale.
En
On the morning of the Day 2, Sergiu, the Romanian I met at the Erasmus in Roubaix, came from Brussels to Bruges to have breakfast as kings at the central Burger King and to take a few tours around the city. We couldn’t help but take a few royal selfies and pictures.
Clubbing in Bruges
Ro
Bruges parcă are mai mult vibe studențesc. Gen aici chiar dacă eram singur, lumea era mai pe mese, parca simțeau că peste doar câteva luni vor urma restricțiile și lockwdown-ul. În Cafe Pick am cam exagerat cu show-ul de nu m-au mai primit a 2-a seara sau poate că eram îmbracat prea prost. Și în Avenue a fost mișto, cred ca era barul unde puteai să cobori și jos. Mitul berii ce vine direct de la berărie prin conduct este adevărat. Nu știu calitatea berii, că nu consum, dar era foarte fain ca și decor. Cel puțin în prima seară nu eram foarte setat pe centru, așa că am luat-o la pas să descopăr ceva prin cartiere, dar nu m-am ales decât cu un poduleț fain peste râu. Mai era un club foarte mișto, unde puteai să urci să ai priveliște de sus, oricum la parter era prea mare înghesuială. În centru am mai dat raite prin Cafe du Theatre și The Place dar nu mi s-au părut cine știe ce. Măcar nu am plătit intrare pe nicăieri.
En
Bruges seems to have more of a student vibe. Here, even if I was alone, people were more fun, like dancing on the table, as if they felt that in just a few months the restrictions and the lockwdown would follow. In Cafe Pick I exaggerated a bit with the show because I was banned in the 2nd night or maybe I was dressed too badly. It was cool on the Avenue, I think it was the bar where you could go downstairs. The myth of beer coming straight from the brewery through the pipeline is true. I don’t know the quality of the beer, because I don’t drink it, but it was very nice as a decoration. At least on the first night I wasn’t very keen on the center, so I took a step to discover something in the neighborhoods, but I only got a nice bridge over the river, during the walk. There was another very cool club, where you could go up to have a view from above, cause anyway there was too much crowding on the ground floor. In the center I went through Cafe du Theater and The Place but they didn’t seem to much fun. At least I didn’t pay any entrance fee .
Gyros și furtișaguri
Ro
În noaptea de sâmbată am zis ca nu are rost sa mai dorm. Mă gândeam să bag club până pe la 1-2, că pe la 3 și ceva de dimi aveam autobuz express spre aeroportul Charleroi Sud. Doar că centrul Bruges-ului noaptea e periculos, deși poliția se plimba cu duba. Chiar în spatele ei ceva tuciuriu rezolva niște biciclete, că altfel de ce ai purtat geacă cu blană pe cap într-o seară călduroasă de septembrie?. Mai mult decât atât și eu erau să fiu păcălit de ceva tipă care m-a acostat pe stradă și alături de un prieten de al ei încearcau să mă buzunărească la sacou, în timp ce ea părea interesată de mine. Noroc că a fost una din puținele ocazii când mi-au pus portofelul în buzunarul față de la pantaloni. Bine că oricum eram mai mult obosit decât amețit. M-am mutat pe partea cealaltă a străzii și m-am oprit la un restaurant grecesc, la un gyros în pita uriaș
En
I said on Saturday night that there was no point in sleeping. I was thinking of clubbing until 1-2 A.M, because at 3 and a half I had an express bus to Charleroi Sud airport. It’s just that the center of Bruges is dangerous at night, even though the police vin is there. Right behind them, a spooky one was stealing a bicycles, this seemed to be the only reason why he was wearing a winter jacket in a very warm September night. Moreover, I was tricked by a girl who approached me on the street and with a friend of hers was trying to pocket my jacket, while she seemed interested in me. Luckily, it was one of the few occasions when they put my wallet in my trouser pocket. Good thing I was more tired than dizzy anyway. I moved to the other side of the street and stopped at a Greek restaurant, having a huge pita gyros.
Goodbye notes
Ro
Deși ele au fost scrise în ultima zi de Erasmus în Franța și eu le-am citit în prima seara din Bruges, am zis să le las așa un pic mai la sfârșit. Recomandările acestui joc erau oricum să le citesc în drum spre casă. Undeva pe la ora 21, înainte să bag prima noapte de clubbing, am luat loc pe o bancă, am desfăcut sticla de rose din Franța și am început să desfac fiecare bilețel. Se pare ca nu am fost așa de nașpa în acest Erasmus pe cât mi se părea mie. Cica am fost amuzant, prietenos, energic, plin de idei, umil, bun la vorbitul in public,
En
Although there were written on the last day of Erasmus in France and I read them on the first night in Bruges, I said to leave them at the end of story. The recommendations of this game were to read them on the way home anyway. Somewhere around 9 pm, before my first night of clubbing, I took a seat on a bench, opened the bottle of rose vin from France and started to unfold each note. It seems that I was not as asshole in this Erasmus as it seemed to me. It seems that I was funny, friendly, energetic, full of ideas, humble, good at public speaking, good at dancing and funny. It was one of last messages, which was probably too emotional and made me fill through the empty bottle of wine with tears. But at the end, we are all human!
Back to Romania
Ro
Deși eram rup de oboseală, în aeroportul din Charleroi Sud nu puteam să nu-l remarc pe Mircea Rednic, fostul antrenorul lui Dinamo București, dar n-am fost în stare să-i cer să facem o poză, mai ales că omul părea supărat sau într-o dispoziție nu prea bună, că totuși era duminică dimineața. Am aterizat la București, unde am fost la preselecția pentru voluntari EURO 2020. Nu am primit nici un răspuns, dar după oricum am văzut că și acolo din cei peste 1000 de aplicanți înscriși, s-a dat la tv că s-au ales pe pile, gen fotbaliști expirați sau copii și rude de fotbaliști. Se putea să nu-și bage politicul coadă și aici? Am răs amuzant când le-am văzut planurile date peste cap, cu amânarea evenimentului. Pentru efortul de a aștepta și a proba niște haine, măcar m-am ales cu o păturică pliabilă cu EURO 2020, ce mi-a folosit în Valencia, de ziua mea, aventură despre care o să vă povestesc în episoadele următoare. Înainte de tren, am trecut și pe la Casa Activistului unde Florin Bădiță avea un workshop de grafitii pentru copii, iar pentru restul un campionat de Catan.
En
Although I was tired, at the airport in Charleroi Sud I noticed Mircea Rednic, the former coach of Dinamo Bucharest, but I was not able to ask him to take a picture, especially since the man looked upset or she looked in a not very good mood, because it was still Sunday morning. I landed in Bucharest, where I was in the pre-selection for EURO 2020 volunteers. I did not receive any answer, but after anyway I saw that even out of the over 1000 registered applicants, it was shown on TV that they were chosen mostly retired footballers or children and relatives of footballers, fucking politics is everywhere. I laughed amused when I saw their plans turned upside down, with the event postponed. For the effort to wait and try on some clothes, at least I got a folding blanket with EURO 2020, which I used in Valencia, for my birthday, an adventure that I will tell you about in the next episodes. Before the train, I also went by the Activist’s House where Florin Bădiță had a graffiti workshop for children, and for the rest of a Catan championship.
Back to Cluj
Ro
Trenul de noapte București – Cluj era full, noroc că-mi luasem bilet cu loc. Și seara se anunța faină. Îmi sărise somnul când văzusem 3 gagici draguțe în compartiment. Dar se pare că doar tipa din Brașov și eu aveam bilet cu loc, când au venit alții oameni să-și ia în primire locurile dedicate. Era o tipă din Cluj săraca, așa de faină, dar cu mult ghinion. Fusese jefuită în Vama Veche, era în pensie din cauză ca avea cancer și la un moment dat i-am cedut locul meu să doarmă, că eu oricum nu aveam somn, deși nu dormisem de 48 de euro. Dar nu puteam să o văd cum se chinuie pe gol, cu ditamai ghizodanul. Era dimineața și soarele răsărea undeva prin Bistrița și eu cu vamaioata ne întoarceam cu același autobuz, căci se pare că mergeam în același cartier . . .
En
The night train Bucharest – Cluj was full, luckily I took my ticket with a seat. And the evening could not sound any better. I was more awake than ever when I saw 3 cute babes in the compartment. But it seems that only the girl from Brașov and I had a ticket with a seat, when other people came to receive their dedicated seats. There was a poor girl from Cluj, so fine, but with a lot of bad luck. She had been robbed in Vama Veche, she was retired because she has cancer and at one point I gave her my place to sleep, because I couldn’t sleep anyway, even though I hadn’t slept for 48 euros. But I couldn’t see her struggling on the hall, with her huge backpack. It was morning and the sun was rising somewhere in Bistrița and the Vama Veche girl and I were returning by the same bus, because it seems we were going to the same neighborhood. . .
berbececristian.wordpress.com 