Săptămâna trecută, cred că vineri, WordPress-ul mă notifica că blogul meu a făcut 9 anișori, practic a ajuns pe clasa a 3-a. Defapt sunt 9 ani de la lansarea acestui subdomeniu, sunt câteva mențiuni de făcut, că să fiu sincer 🙂
9 ani dar defapt 7
Vreo 2 ani nu am scris, că blogului meu nu i-am plăcut grădinița din anul 3, 4 și 5. și de aceea sunt vreo 7 ani activi. Totul a început prin studenție, într-o seară de noiembrie și până ieri noapte nu-mi putea da seama de ce m-am apucat să scriu pe blog. Odată cu trecerea la cele veșnice a bunicii mele săptămâna rememoram amintiri de când eram copil și mi-am dat seama că de la ea am moștenit pasiunea pentru scris, inițial în format fizic, cu idei, jocuri, competiții, poezii și altele. Și din 2016, în urma unei experiențe foarte inspiraționale la mare, la Eforie Nord, mi-am reluat această pasiune. Treptat am adăugat și rubrici ca Toată Ziua, unde am încercat și un pic de vlogging, YOLO-Interviu, Analiză de Brand, Versuri, sau Sătul și Sănătos. Au fost perioade în care am mai luat pauză totală de scris, gen septembrie 2020, că am fost plecat prin Europa. Tot timpu încercă să-l îmbunătățesc, să-l optimizez ca design, SEO, rebranding, chiar nu țin minte de câte ori am redenumit blogul, astăzi numindu-se YOLO Stories. Este un blog în continuă schimbare pentru așa sunt eu ca persoană.
Dar câți bani faci din blogging?
Câți bani fac sau dacă fac bani, astea mi se pare cele mai indiscrete și deranjante întrebări ce mi se adresează când aude cineva ca am un blog, având în vedere că pe mine nu mă interesează salariul altora, eventual sunt curios curios cu ce se ocupă. Dar este aceasta este concepția în România că dacă ești creator de conținut online defapt nu faci ceva util, ești un fel de șomer, cerșetor de atenție. Cel mai bun exemple din lumea cotidiană este Scrisoare Deschisă către Guvern de către mai mulțti artiști, ce și-a atras numai hate legat de bani. Revenind la mine, nu scriu pe blogul acesta să fac bani, am jobul meu în marketing unde postez pe blogul companiei, chiar nu mor de foame. Motivația din spatele continuării timp de 9 ani pe YOLO Stories este strict pentru dezvoltarea mea personală. Aici pot refula liniștit când sunt nervos, pe orice limbă, pot împărtăși o bucurie, un eveniment, dincolo de un live sau o poză. A, încă o precizare, nu sunt influencer, maxim microinfluencer, dacă vă uitați pe tabelul cu cifrele!
Ce m-a învâțat bloggingul?
În primul am învâțat rând să nu punct ci mai degrabă să mai adaug ceva de la mine pentru mine. Nu mă imaginam participânt și câștigând la concursuri de creativitate între bloggeri, mai ales că încă sunt pe subdomeniu. Asta am uitat să punctez, toată lumea îmi spune să-mi iau domeniu propriu, dar chiar și după 9 ani încă nu cred că este momentul să merg către direcția business. Am o firmă din 2014 pe alt domeniu, știu că timp îți trebuie ca să poți pune la punct trecerea de la pasiune la ceva ce implică alte costuri decât timp. Revenind la lecțiile ce mi le-a oferit bloggingul, a fost un întreg domino. De la concursuri am ajuns să cunosc bloggeri, apoi alte concursuri, apoi evenimente de profil și într-un final am prins gustul călătoritului. Pentru un student îndragostit până peste cap de Cluj părea ceva de domeniul SF să ajung în alte țări. Și totuși scriind o mulțime de articole despre cum ar fi să călătoresc, totul în cadrul unor brief-uri de la agenții de turism, la un moment dat a zis că este timpul să ies din zona mea comfort online și să văd lumea, cel puțin Europa pentru început.
Cei mai activi ani
După statistici s-ar putea spune că cel mai activ an a fost 2018, cu 158 de articole, dar eu aș paria mai degrabă pe 2019 și 2020, când am renunțat să particip la fiecare competiție de blogging și să scriu doar pentru mine, să revin la origini. Și deși 2019 și 2020 nu au la un loc momentan numărul de articole din 2018, simt că mi-am acordat mai mult timp să relatez experiențe și gânduri într-un număr nelimitat de cuvinte, pe mai multe părți, fără un deadline. Este drept că am rămas în urmă cu un an la partea de experiențe de călătorii și YOLO-Interviuri, dar chiar nu-i bai. Dacă este ceva să nu-mi amintesc sau un interviu care să nu mai fie de actualitate înseamnă că indiferent când l-aș fi postat n-ar fi fost destul de YOLO să apară pe blog.
Ce urmează la YOLO Stories?
Dacă o să am vibe-ul necesar, o sa termin când povestea Erasmusului din Franța, împărțită pe 3 părți, continuată de alte 4-5 exepriențe de tip Eurotrip. Rubrica YOLO-Interviu cere postări noi și chiar am vreo 5 interviuri ce urmează să le transcriu. Nici la Analiză de Brand n-am mai scris de mult timp, deși este cea mai vizualizată rubrică, dar și acolo am ceva idei în draft, între celălalte 40. După ce am văzut VRKS, parcă m-aș reapuca și de vlogging. Momentan testez pe canalul meu de TikTok căci pe Youtube chiar nu mi se pare că merită tot efortul financiar și de timp. Ca și concluzie indiferent de ce spune lumea ce mai ales în perioada aceasta are numai hate în suflet YOLO Stories rămâne o insulă a mea unde știu că pot ateriza oricând cu 2 clickuri, în câteva secunde și nimeni nu-mi poate lua asta.
berbececristian.wordpress.com 