După cum promiteam din prima parte, nebunia abia începea la mare. Marius Alexandru de pe grupul de călătorii ne-a dat trezirea să vadă dacă ieșim la masă și pe seară în Vamă, alături prietena lui Adriana. Alexandra era deja plecată prin Neptun și Mangalia și era o posibilitate mică să vină în Vamă, fiind cu familia. Cum noi văzusem la plimbare ceva ofertă la pizza 3+1, clar ne era poftă de pizza. Marius uitase ceva și eu cu Alex trebuia să ne sincronizăm cu Marius Alexandru și cu Marius, în fața pizzeriei de lângă Spring Time. Între timp, eu mi-am găsit și o pălărie flamingoasă, dar foamea persista. Ma resunat Marius Alexandru și l-am cunoscut în sfârșit și cumva am ajuns să mâncăm o pizza semipreparată la Spring Time, la 22 lei, că Marius intrase deja acolo și Alex era mare fan, de dragul unor amintiri din tinerețe. Am mâncat, am făcut planul pentru Vama Veche și drumurile găștii viza plajă, la prăjeală, iar cu Marius Alexandru și Adriana urma să ne vedem în gară, în jurul ore 18 45. Am ales un loc cu distanța regulamentară, de pe langă Tineretului parcă și dăi cu bălăceală și prăjeală! Spray-ul meu l-am uitat acasă, că-l rugasem pe Alex să-l pună în ghiozdanul de plajă și el mi l-a pus în cel mare :)) Acuma nu știu dacă de la soare (că am împrumutat ceva cremă), sau de la valurile uriașe ce mă tot loveau, dar m-am ales cu un bronz doar pe parte a corpului, gen o pictură naivă :))
Ce s-a întâmplat în Vama Veche?
Cum noi tot am luat vreo trei pahare Cuba Libre de la beach bar, am zis să adăugăm și o sticlă de Havana pentru Vamă, că doar ce se putea întâmpla? :)) Ajunși în alergare la gară, eu mai să mă duc în bot cu șlapii, aflăm de la Marius Alexandru că trenul s-a blocat prin Eforie. A fost gen o oră și jumătate de întârziere, în care a trebuit să fac boacănă după boacănă. Mai întâi am combinat Havana cu Mirinda albastră despre care vorbeam în prima oarte, teribilă greșeală! Pe lângă că acea Mirinda era caldă, mai avea și aspect de spirt și făcea și limba albastră.
După primul pahar, am mers să iau o Cola rece. Și așa i-am tot dat, de m-am amețit teribil. Pe la ora 20 00-21 00 a venit și trenul, m-am împrietenit rapid cu ceva nebuni din compartimentul vecin și dai cu ei cu țuică, cu vișinată şi fredonam ceva piesă de la Sector 7.
Când am urcat în taxiul din Mangalia spre Vama Veche mi s-a rupt filmul. Îmi aduc aminte că am luat o sticlă de vin și din spusele lui Alex i-am turnat în gură și restul a cam irosit-o :))
Pe Marius se pare că l-am înjurat, de drag vă dați seama, am făcut ceva echilibristică pe canapele, am luat toate gagicile la dans, chiar m-am trezit cu o doamna prieten nou pe facebook, care după câteva zile mi-a solicitat pozele ei cu pălăria mea :)) Cică aș fi dansat cu ea, cu fica ei și cu soțul ei, teribilă seară! Când s-a terminat distracție pe la 23 00, cred că ne-am dus spre camping și am mai tot dat de oameni pe plajă cu boxe portabile, dai să sune! Faza este că nu știu cum mi-am pierdut ochelarii de soare și șlapii. A trebuit să merg cu Alex și un tip de pe acolo desculț, până în vârful dealului să-mi iau şlapi noi. De altfel trebuie să recunosc că Alex a avut grijă de mine toată noaptea. Sfârșitul nopții mă găsea pe un șezlong, lângă cel unde dormea Marius, unde am zis să mă întind și eu, nu inainte să arunc toate sticlele în Marius :)) M-am trezit cu hanoracul lui pe mine, pus de Adriana, a fost un gest foarte drăguț din partea ei. A fost un deja vu practic din acea întâmplare mai veche de 1 mai, doar că acum nu eram înfipt cu capul în nisip :))
Costineștiul de Duminică
După răsăritul pe care se pare că l-am prins, am luat microbuzul de Vamă și am ajuns la Lidl în Mangalia, cel peste drum de gară. Eram noi și cei 5 pensionari ce așteptau să se deschidă magazinul. Am luat ceva patiserie, apă, Cola, să ne mai revenim, mâncam ca boschetarii pe bordură :)) Trenul de la Mangalia până în Costinești nu a făcut mult, gen vreo jumătate de oră. La revenirea în Costinești Tabără, drumurile noastre cu cele a lui Marius Alexandru și a Adrianei s-au separat, ei încă mai având energie pentru plajă, noi direct somn la cazare. Făcea proprietarul o caterincă când ne vedea fețele venind la cazare, un om genial :)) Și totuși nu au fost prea multe ore de somn, cel puțin pentru mine, că era super-cald, într-o cameră la mansardă. Dar la 50 lei de persoană pe noapte chiar nu am avut ce comenta, oricum nu era de stat în cameră, mai ales vara la Coştineşti. Mai era loc de multe fapte, râmâneți pe fază și urcați în trenul din partea a 3-a- Au înnebunit delfinii.
berbececristian.wordpress.com 