O plecare la mare cu scârț

Până la viitorul Eurotrip, a cărui bună desfăşurare va fi perilictată serios de această pandemie, am zis să rezerv un weekend prelungit la mare, ca să mă asigur că ajung undeva în vacanţă anul acesta. Ca deobicei, nu prea aveam cu cine să merg, dar colegul de apartament Florin, şi-a luat concediu din 27 iulie şi am zis că dacă el merge acasă în Feteşti, poate m-oi sincrozina cu el. Cum în mintea mea, îi adăgam deja pe Iacob şi Alex, suna a gaşcă. Doar că Iacob a plecat acasă şi Ploieşti şi a optat pentru Bulgaria. M-am agitat să tot postez pe statusuri, anunţuri pe facebook, să văd care mai merge la mare, că nici Alex nu era 100% convins. Aşa îmi dă reply la un story Alexandra, o tipă ce o cunoscusem pe când eram manager de marketing la Student Sport. De pe un grup de parteneri de călătorie se tot anunțau oameni, dar mai mult așa declarativ.

Când şi unde să merg la mare?

După multe discuţii, deşi Alexandra a ales să plece mai devreme, eu am gândit perioada 7-11 August ca fiind ideală, mai ales că presupunea doar 2 zile de concediu, luni și marți. Zborul de întors, Bucureşti-Cluj, la doar 48 lei, operat de Blue Air, îl găsise chiar Alexandra. Practic dacă mai adăugam avionul de dus Cluj-Bucureşti la 120 lei, plus un BlaBlarCar Bucureşti-Costineşti şi un tren Constanţa-Bucureşti, ieşeam la un 270 lei, maxim 300 lei, că mai erau și alte mici costuri de transport locale. Ca locaţie am găsit în Costineşti Pensiunea Maia pentru 3 nopţi, iar ultima noapte urma să fie în Constanţa.

Gaşca pentru mare

La un moment dar, aflu că un prieten mai vechi, Marius s-a întors prin Cluj şi vrea să vină şi el la mare, mai ales că nu plătea avionul. În cele din urmă, după ce Alex s-a hotărât să vină, eram 3 oameni care plecam sigur de la Cluj la Costineşti, cazaţi la Pensiunea Maia cu 150 lei pe noapte şi la AlmaVille în Mamaia Nord, la 250 lei pe noapte. De grupul de călătorii urma să ne vedem şi cu Marius Alexandru, mai ales sâmbata, când mergeam în Vama Veche.

Pregătirile pentru mare

Deşi aflasem de la Alexandra că preţurile pentru mâncare şi băutură sunt decente, gen 4 lei berea (nu că aş bea eu bere) și 15-25 lei un meniu, am zis să avem la noi nişte pălincă de la mine, vişinată de la Marius şi o sticlă de rose de Recaş, plus o ploscă adusă de mamă din Italia, cu ceva strugurată. Şi cum nu luasem bagaj de cală, singura soluţie era să le punem pe trenul Cluj-Bucureşti şi să le ridicăm din Gara de Nord, că oricum tot acolo era ultima staţie de express de la aeroport. La haine a fost amuzant cum am reușit să le înghesui, în principiu am exagerat cu tricourile și ciorapii.A fost amuzant la aeroportul din Cluj să aflu că Marius îşi luase bagaj de cală şi nu a mai zis nimic. Mai mult decât atât a trebuit să-l treacă pe numele meu.

116708435_3158918127477656_7124616203883638999_o

Spre Bucureşti

Se termina programul de lucru şi de la birou, după ce m-am schimbat în haine lejere de mare, am coborât direct de la job chill spre Piaţa Mărăşti, de unde urma să iau autobuzul 5 spre aeroport. Coincidenţă sau nu, deşi părea că mai are chestii de rezolvat, Alex urca şi el în acelaşi bus, la următoarea staţie. Marius urma să vină şi el mai tiptil-grăbiş. În aeroport a trebuit să mă eneverz un pic, că altfel nu se putea. Nici nu era dificil, dar fiind faptul că mă trezisem de la 5 30 să duc pachetul în gară. Cei de la Blue Air au schimbat sistemul de check-in şi a trebuit să mă întorc de intrarea în zona de security la biroul de check-in. La un moment dat am găsit linkul cu biletul corect şi am revenit liniştit la security. După mai puţin de o oră de zbor aterizam pe “Hendri Coandă” şi în jurul orei 20 10 luam expresul către Gara de Nord. De amintit că ne-am oprit la Carrefourul Express de unde am luat acea Mirinda albastră, care urma să genereze o poză foarte funny în partea a 2-a a aventurii. Eram un pic în grabă, căci tipul care pusese anunţul pe BlaBlaCar la 21 30. stabilise locaţia de plecare în centru. Cum trenul din Cluj ajungea la 21 19, întârziam un pic. Noroc că Mahomed a propus schimbarea orei în 22 30, pe principiul că nu se grăbeşte. Nu ne-am mai stresat nici când şoferul de express a greşit traseul 780 în dreptul giratoriului de la Piaţa Presei, luând-o spre Piaţa Victoriei, ulterior revenind spre traseul specific Gării de Nord, după atenţionarea unei călătoare mai bucureşteancă. Nici când am vazut că trenul întârzie 30 de minute nu ne-am stresat, căci ştiam că ajungem în Unirii până la 22 30.

Spre Mare

Am ridicat pachetul cu alcool, la care naşul de Craiova făcuse mutre că nu-i lăsasem şi lui bacşiş, deşi înţelegerea o făcusem cu naşul de la Cluj şi ne urcam pe busul 123 spre Unirii. Iritarea a început când a trebuit să aşteptăm cel puţin 30 minute în faţa hostelului, până se pregătea Mohamed, dar am mai domolit nerăbdarea cu o mică degustare de vișinată de Bacău. Mahomed a coborât într-un final la maşină, tocmai când şi-a mai făcut apariţia încă un pasager, astfel că urma să ne înghesuim 4 persoane cu bagajele în mână într-un Nissan Micra, a cărui portbagaj abia a surportat bagajul de cală a lui Marius. Dacă Marius nu mi-a zis nimic de bagajul de cală, nu i-am spus nici eu de cerinţa de smart luggage, impusă în anunţul de 3 persoane. Bine că şi smart luggage în viziunea lui Mohamed, acest şofer de delivery şi taximetrist pe BlaBlaCar era un ghiozdan mic, sport, cât se poate de gol, să încapă pe lângă cauciuri și ce mai avea el în portbagajul mic. Aşa i-a transmis lui Marius că o să fie o suprataxă. Şi bătaia de joc a continuat, căci nu am urcat în maşină, aşteptând alte 15 minute, ca egipteanul din Craiova să facă curăţenie. Apoi ne-a plimbat prin Bucureşti după o staţie de GPL, apoi oprire pentru alimentare cu benzină, apoi pentru schimbarea uleiului. Eu văzusem că pusese anunţul iniţial la 23 30 şi cum nu era o oră atractivă pentru nimeni, o mutase la 21 30, când defapt el tot la 23 30 intenţiona să plece, probabil vroia ca să scape de taxa de pod de la Feteşti. Pe drum a mai oprit de două ori, rula cât putea el de încet, că să nu-l oprească poliţia că fuma weed cu celălalt pasager. Aşa se face că în apropiere de Coştineşti i-am spus să ne lase măcar la gară, că totuşi era 3 30 şi deşi proprietarul pensiunii era dispus să vină după noi cu maşina, simţeam din vocea lui că vrea şi omul să doarmă, că noi anunțasem un 12 30-1 00 pt sosire. Ajunşi în faţa Parcului de Distracţii, Mahomed era pregătit să ne jecmănească de bani, pe lângă cei 200 lei făcuţi deja, 50 lei x 4 pasageri. Deşi a cerut 10 lei pt că s-a băgat în Costineşti şi 20 lei pt bagajul mai mare, i-am lăsat cu mare scandal 20 lei bişniţarului. Aşa m-am ales eu cu un review negativ pe BlaBlaCar de mare zgârcit şi Mahomed cu un stroy întreg şi un report. Mai târziu, aveam să aflu de la Marius Alexandru că a tot aşa a înghesuit şi prieteni de ai lui şi le-a cerut taxa de pod.

În sfârşit la mare

Ajuns la cazare, Alexandrei îi scriam degeaba să ne mai vedem, că adormise de pe la ora 3. Eu şi băieţii am luat o pătură, ceva de băut şi ne-am pus pe plajă la Obelix să privim stelele, nu înainte ca subsemnatul să testeze puţin şi apa, conform tradiţiei. Până la plaja nu mi-am putut stăpâni tentația să nu încerc niște midii. Planul pentru această aventură includea fotbal, volei, răsărit şi apus în Tuzla, party în Vama Veche şi plimbare pe pasarela din Mamaia. Doar că o să vedeţi în cea de a 2-a parte- Vama Reloaded că lucrurile nu au ieşit chiar conform planului, dar ziua de sambată la mare începea cu un răsărit relaxant la epavă, o altă idee a Alexandrei, care din păcate dormea 😦

117445397_327546058441398_3581004499902439195_n

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s