După noaptea nebună din Vamă, mă trezească după 2-3 ore somn. Alexandra îmi tot zicea că este pe undeva pe plajă pe la Obelix, m-am uitat un pic și până urmă le-am zis la băieți să mergem să mâncăm la Vraja Mării, restaurantul unde am mâncat prima oară la mare, căci la hotelul Vraja Mării am fost cazat la proiectul Universitatea de Vară, organizat de Ministerul Tineretului și Sportului acum vreo 5 ani. 36 lei pentru o ciorbă de burtă și un piure cu un carnaț mare ce-i drept și salată părea cam exagerat, având în vedere că gustul nu mă dădea pe spate.
Tot n-aveam stare și am coborât jos pe pasarela din pietre în mare, unde am rugat ceva gagici ce făceau un pictorial să-mi facă și mie o poză, apoi m-am tras și eu cu ele în poză, doar ca să-i accept provocare unui prieten mai vechi în Cluj. Și ce piele fină avea tipă mai bronzată. Erau parcă două moldovence din Bacău. Nu m-am ales cu vreun follow-up dar am vazut că merge treaba și asta mi-a dat idei, eram pe flow-ul din noua piesă a lui Blaziny.
Cum băieții vroiau tot înspre Tineretului la plaja, eu am stat cât am stat și am început să dau ture prin zonă. Am mai abordat ceva bistrițencence, săni mici, arogante, dar no era un exercițiu. Pe la 16 00 imi zicea Alexandra că trebuia să fie la volei, poate apucam să schimbăm și noi 2-3 vorbe şi chiar să mă bag la un fotbal. Și chiar înainte să traversez podul, trec pe lângă o tipă ce semăna cu o protagonistă din vlogul meu la mare când am fost barman la prima ediție de Neversea.
Nu era Samira, era Melissa, săni mai mișto, viitoare studentă la Cluj, chiar la facultatea unde am terminat eu, cu ceva studii prin Italia, super-caterincă. Mai avea încă o prietenă drăguță şi aşa am tot schimbat câteva idei, până să mă retrag să văd dacă a venit Alexandra la volei, cu promisiunea că o să mă întorc cu niste fresh-uri. Alexandra nu era la volei, așa că m-am întors la patura noastră, să îl iau pe Alex ca wingmen. Cu patru fresh-uri ne întorceam la fete. A, de menționat este că Melissa îmi dăduse follow pe Insta la sugestia mea, ca să știu dacă pleacă. Ne-am întors la fete, eu cu Alex, pe Marius l-am lăsat în bălăceala lui. Am tot vorbit cu Melissa, Alex mai timiduț cu cealată tipă și concluzia a rămas că ne vedem în Gossip, că ne adoptă și pe noi în gașca lor de 16 oameni. Am mai revenit şi pe la volei, dar am apucat să o salut scurt pe Alexandra, că avea meci de volei, iar turneul de fotbal se pare că fusese suspendat din motive pandemice.
Clubăreală prin Costinești
Am revenit la patura câștigată la articolul despre CSALB şi aşa i-am livrat vestea bună lui Marius, că în jurul orei 20 00 mergem în Gossip, că o să ne vedem cu 16 gagici :))
Ne-am mai bălăcit, am mai facut ceva caterincă cu o tipă, de lângă, care nu-mi prea înţelegea glasul răguşit din Vamă, dar nici poftă de pizza nu avea. A zis că soarta ne va făgădui să ne revedem, faptul ce s-a întâmplat peste 5 minute, pe când noi căutam pizzeria cu pricina. Dar a făcut pe timida, aşa ieșit maxim de o chicoteală. În schimb, cu pizza am trecut la modul XXL, 1,5 kg, să tot bagi, de am luat şi la pachet, că mai urmau nopţi grele.
În toată agitaţia, uitasem să-l mai sun pe Marius Alexandru să ne luăm la revedere. Când l-am apelat el era deja cu Adriana pe tren, în drum spre Bucureşti. Deja mintea îmi zbura la nişte pantaloni scurţi, aşa mai de “Gossip”. Erau ceva opţiune pe verde, dar inabordabilă ca dimesiuni, aşa că m-am mulţumim cu ceva mai lejer, la doar 15 ani.
Gossip şi White Horse
Încă de la intrare o zărisem pe Melissa, dar am zis că o să o invit la nişte shoturi când intrăm. Taxa de intrare a fost 25 lei, cam mult pentru 3 ore, dar noh . . .Am testat ceva cocktailuri interesante ca şi Crazy Bartender (cu Amaretto) şi ceva Adio, motherfucker cred (cu tequila, curacao şi nu mai ştiu ce alte alcoale) şi între timp mă mai învârteam prin zona grupului Melissei.Mă gândeam că poate nu mă vede, până mi-am luat inima în dinţi şi m-am dus singur, că no cu Alex era mai greu. Şi no, cică ţeapă că nu putea vorbi, bea, că era sub suprevegherea prietenului. No, păţăşti! Karma s-a răzbunat ieri când doar cu urâtul de mine și prietenii mei a apărut pe pagina de Gossip, iar găștii le-a dat cu skip, dacă era cu prietenul :))
M-am băgat cu o tipă ce dansat super-mișto, alături de prietena ei și dansatoarele de pe cub. De capul meu, ce balcoane avea! A fost caterincă cât de cât în Gossip, dar trebuie neapărat și un pic de Calul Bălan.
Pe la 22 15 am pornit spre White Horse, unde acolo era nebunie maximă, pe mese, ca în vremurile bune. Am dat un shot de absinth şi ceva jagger cu Cola parcă şi m-am băgat în horă, la “Moldovenii s-au născut” :)) La un moment dat am făcut şi conga, în tot clubul, vreo 40 de nebuni. Ora 23 00 a sunat de închidere, pe acorduri de “Epilog”.
Petrecerile manelistice pe plajă
După ce am ieşit din White Horse, am mai stat la poveşti, băute, caterinci şi poze cu tricoul de la White Horse, alături de cei de la Casa Duca, ca mai apoi să pornim spre plajă.
Prima petrecere era pe la stapilopoziii de la Oblelix, cu ceva moldoveni şi olteni, cu rockareală maximă. Apoi toată seara au fost numai petreceri cu manele, d-aia noi şi naşpa, măcar Marius şi Alex s-au distrat. În jurul orei 3-4, i-am condus la cazare iar eu am mai revenit un pic pe plajă, în aşteptarea trenului de 5 11 spre Tuzla Era visul meu neîmplinit să văd răsăritul pe plaja virgină din Tuzla, încă de anul trecut, când a fost povestea în care erau să muşte câinii şi să mă bată ţiganii din Eforie Sud.
Răsăritul în Tuzla
Mai aveam fix 10 lei în buzunar, că ştiam că-mi ajung. Baterie la telefon destul de puţină, deşi Alex îmi lăsase bateria externă şi acest back-up cedase. Mă urc în tren, activez modul economisire maximă şi mă pun lângă ceva vloggeriţe din Oradea, super-incinse, ce mergeau şi ele în Mamaia Nord, locul unde urma să ne cazăm şi noi puţin mai târziu. Una dintre ele, aia mai drăguţă mi-a remarcat masca cu mesjaul “Te-n gură, Vijai!” şi a început să rădă. Au mai chemat ceva băieţi din Bacău, ce urcaseră din Costineşti Sat şi după ce am mai povestit, le-am lăsat o sticlă de pălincă şi am coborât în Tuzla. Celalaltă tipă de se scurgea pe jos și tot era cu sticla în bot s-a apucat să-mi admire brățările dar i-am zis că nu-s de dat, îi ajungea pălinca. Ca şi carte de vizită le-am dat tema de casă să caute pe Instagram, dacă vor să ne vedem în Mamaia Nord. Cât aşteptam să treacă trenul să pot traversa, o vedeam pe mandra bihoreacă cum schimbase sticla de 1,5 litri de Heineken cu pălinca mea şi așa urât se stramba 🙂 Dar eu aveam filmul meu şi anume răsăritul din Tuzla, chiar dacă trebuia să merg vreo 20 de minute, dintre care 15 efectiv pe arătură, pe câmp. Şi am ajuns chiar la timp, am avut timp să mă dau pe leagăn, chiar am avut noroc şi de cineva care să mă ajute cu poze, căci eu mai aveam 0%-1% baterie. Chiar mă simţeam ca într-un videoclip The Motans, unde tot ce contează este să savurezi fiecare răsărit ca şi cum ar fi ultimul. Este clar că aş vrea să revin pe viitor şi mă cazez mai multe zile la Tuzla, chiar dacă accesul este mai anevoios. Finalul acestei aventuri este disponibil în ultima parte- Un val frumos de vară.
berbececristian.wordpress.com 