Bună seara, dragii mei! Bine v-am regăsit la rubrica YOLO-Interviu! De data aceasta, după cum anunțam încă din apusul interviului cu Adelena, o avem alături de noi pe Monica. Nu este Monica din “Friends”, dar cine ştie . . .
Bine ai venit, Monica, la rubrica YOLO-Interviu!
Moni- Bine te-am găsit!
A trecut ceva timp de când ne-am cunoscut, dar nu o să mă apuc să fac acum istoria istoriilor noastre, poate o să nimerim câteva pasaje în timpul acestui YOLO-Interviu. Prima întrebare, de care nimeni nu scapă, este ca la Bacalaureat, este singura fixă, dacă nu ştii să răspunzi asta este, am terminat 🙂 Dacă ar fi să te descrii în 30-40 de secunde, ce ai spune despre tine? Sau dacă ţi-este mai uşor, cum crezi că te-ar descrie ceilalţi?
Moni- Personal m-aş descrie ca o persoană foarte spontană şi dinamică. Întotdeauna vreau să fac chestii noi, să ies din zona de confort. Sunt o persoană prietenoasă şi vreau să cunosc cât mai multă lume, sunt open-mind. Cred că lumea are o perere foarte bună despre mine, aşa cred :))
Asa crezi?
Moni- Acum no’, părerile sunt împărţite 🙂
Care este cel mai neobişnuit lucru, cea mai recentă nebunie pe care ai făcut-o?
Moni- Aş putea să zic am fost la poligon, la Polus. Deobicei, fetele nu sunt pasionate de arme, de poligon şi asta o consider eu cea mai spontană experienţă. 🔫
A fost pentru prima oară când ai tras cu pistolul?
Moni- Da! De aceea mi se pare o experienţă spontană, poate altora nu li se pare.
Şi următorul nivel care ar fi, mitralieră, tanc? :))
Moni- Posibil, o mitralieră sau o armă mai dificilă 🙂
Ai avut inclinaţii către meseria de militar sau a fost doar o idee de moment? Partea aceasta de acţiune, violenţă este o pasiune de a ta?
Moni- În clasa a 12-a, când mă întreba lumea unde vreau să merg mai departe, ziceam la Jandarmerie. Şi tata a fost în armată când era mai tânăr, am fascinaţia aceasta pentru cariera militară. Deşi acum sunt asistent medical şi nu are nici cea mai mică legătură, nu se ştie niciodată dacă o să mă reprofilez şi o să merg către cariera militară, cum am zis, eu vreau întotdeauna să ies din zona de confort. 👩⚕️
Păi, de exemplu, dacă doamne’ feri începe vreun război, ca asistentă medicală o să fii acolo pe front.
Moni- Să ştii că aş fii soldat sau subofiţer, tot acolo pe front, deci nu aş scăpa. 🪖
Te imaginezi ca soldat sau asistentă pe un front de război, într-un teatru de operaţiuni?
Moni- Să ştii că mi-ar plăcea foarte mult chestia asta!
Nu ţi-ar fi frică?
Moni- Nu, că-s aşa deschisă la nou. Aş avea emoţii, dar aş vrea să fac chestia asta, întotdeauna mă arunc aşa cu capul în faţă şi după realizez ce-am făcut.
Am o întrebare pe care nu am adresat-o nimănui, deci aceasta este o întrebare în exclusivitate pe acest blog. De ce ţi-e frică, există aceste aspecte în viaţa ta?
Moni- Aş putea să spun să că mi-e frică să fiu căsătorită şi să mă înşele soţul meu, să divorţăm, să trec peste, să nu găsesc pe altcineva. Cred că asta ar fi cea mai mare frică, frica să mă înşele cineva, un băiat, un soţ, în rest n-am o frică de lucruri materiale sau animale.
Deci ar fi o frică de telenovele? Ca te-a părăsit, cu un copil, ca-n serialul Sacrifciul, nu ştiu dacă l-ai văzut, cu o altă familie în paralel . . .
Moni- Nu l-am văzut! :))
Că mixam partea de acţine şi filme, ai câteva preferinţe în materie de cinematografie, seriale şi filme, care pentru tine sunt top şi le-ai revedea indiferent cât de des s-ar repeta?
Moni- Ar fi serialul “La casa de papel”, cred că toată lumea îl adoră şi îmi plac serialele cu traficanţi de droguri, cu Pablo Escobar şi filmele ce conţin foarte multă acţiune, inclusiv romantismele, dar mai mult cele de acţiune.
Şi din cele româneşti sunt sau doar pe internaţionale?
Moni- Mai mult pe internaţionale, momentan nu am văzut un film de calitate românesc, din păcate . . .
Faci parte din generaţia Milennials. Poate o să par bătrân, dar voi aveţi nişte criterii după care vă selectaţi filmele. Cum arată un film sau un serial de calitate, din punctul tău de vedere? Ce elemente trebuie să aibă ca să te convingă, după ce te ghidezi?
Moni- În primul rând mă interesez de review-urile filmului, să văd dacă este pe gustul meu, trailerul să văd dacă îmi place, să-mi formez o idee inclusiv dacă m-aş plictisi sau nu, să fie aşa dinamic, nu foarte monoton.
Ai avut filme sau seriale unde ai ignorat aceste criterii şi ţi-au depăşit aşteptările?
Moni- Da, am fost la “Rambo” şi chiar mi-a depăşit aşteptările cu mult.
Era cu Sylvester Stallone, acum cu cine este în rolul principal?
Moni- Tot Sylvester Stallone!
Ce tare! Şi la cealaltă extremă, ai văzut vreun film cu review-uri foarte bune, trailer mişto şi la sfârşit a părut o pierdere de timp?
Moni- Da, am păţit şi ce chestia asta . . .
La ce film?
Moni- “A fost odată la Hollywood” a durat super-mult, m-am plictisit şi nu mai aveam răbdare. Acţiunea lipsea din filmul respectiv şi chiar m-am plictisit grozav şi mi-am zis că mi-am pierdut timpul.
Eşti adepta mersului la cinema, vizionatul pe calculator, Netflix, pe ce dispozitive preferi?
Moni- Merg şi la cinema, dar şi stau acasă să mă uit la filme, că oricum am un televizor de uriaş, 150 cm:)
Ooo!
Moni- Merg la cinema mai mult să mănânc un popcorn, să merg cu cineva, că acasă nu pot să invit pe toată lumea.
Încă te mai uiţi la televizor sau doar via internet? Mai urmăreşti canale tv?
Moni- Da, pe TLC urmăresc câteva emisiuni care chiar îmi plac, dar în schimb nu mă uit aşa la ştiri, pe Pro Tv sau Antena.
Totuşi pe partea de ştiri, de unde îţi iei sursa de informaţii? Că există tot timpul dezbateri despre România educată, fake news, cât de informaţi sunt oamenii. De unde afli ştirile?
Moni- În principiu de pe Facebook, am apreciat pagini de ştiri. Sau de pe Youtube, că sunt vloggeri care postează tot felul de chestii şi dezbateri, ştii că este acum la modă chestia asta cu bloggeri şi vloggeri.
Mi-ai ridicat mingea la fileu şi mă gândesc să dau un smash. Care este top trendingul în viziunea Monicăi pe partea de bloggeri şi vloggeri? Ce urmăreşti, ce-ţi place, ce te inspiră?
Moni- Îmi foarte mult George Buhnici, cum explică tehnologia, cum o promovează. Urmăresc iarăşi ceva băieţi ce vorbesc despre dezvoltarea personală, nişte paşi în relaţii, cum să devii un om mai bun. Şi mă mai uit la vloguri despre make-up bineînţeles.
Eşti o persoană destul de matură, că targetul acestor influenceri este de la 25 ani în sus.
Moni- Nu neapărat, că sunt şi tineri sub 25 . . .
Mă surprinzi, mă gândeam că mergi pe partea aceasta de youtuberi şi trendsetteri sunt 20 ani.
Moni- Sincer nu-mi place youtuberii de genul, gen Shelly . . .
L-am văzut şi eu la Webstock şi să ştii că o să te suprindă, este destul de matur, are cuvintele la el, poate mai matur decât pare în clipuri.
Moni- Nu-s genul meu de activităţi . . .
Totuşi, că o părere de reprezentant al generaţiei Milennials, de ce crezi că acest tip de divertisment este ales de tineri? Că totuşi Shelly are 2,6 milioane de abonaţi, din câte milioane de copii sunt în ţara aceasta probabil este un procent destul de însemnat. Din discuţiile pe care le ai cu prietenii tăi care urmăresc, doamne feri’ şi eu mai urmăresc din când în când, ce-i atrage, de ce aleg acest tip de conţinut în detrimentul altor surse?
Moni- Poate subiectele dezbătute, le place pur şi simplu de persoana respectivă, face videoclipurile mai interactive . . .
Se vorbea la un moment dat despre un level de coolness . . .
Moni- Ha!
Cum se defineşte? Că am auzit definiţii mai teoretice, din punctul tău de vedere, cum arată ceva cool pe online, ce elemente te determină să zici că o chestie este cool? Deşi termenul că deja este mişto, nu mai este cool . . .
Moni- Cool la o persoană sau cool la un lucru?
Cool la o persoană, la un lucru, la un element pe care îl vezi în faţa ta, cum ar trebui să fie în viziunea ta ca să fie cool?
Moni- Aş putea să zic aspectul , dacă este un lucru cât de bine îşi face treaba sau dacă este o persoană cât de bine se îmbracă, vorbeşte, îşi comunică ideile.
Dacă este să vezi un video sau un articol cool, are legătură cu lungimea lui, culorile pe care le expune, personajele, dinamica acţiunii? Cum se construieşte în mintea ta ceva cool, la care dai abonare şi urmăreşti toate clipurile în continuare?
Moni- Să fie cât mai colorat, urmăresc pe Youtube un clip unde se schiţează tot felul de omuleţi, este interactiv. Este super-colorat videoclipul şi mă ţine aşa în priză. Consider culorile importante şi când îmi colorez tot caietul, reţin mai repede.
Şi are şi elementul educaţional, din câte îmi dau seama.
Moni- Da, cel puţin la noi la şcoală aşa ne-au învăţat să colorăm ideile principale.
Cred ca cea mai urmărită youtuberiţă din România, Izabela, cred că are 8 milioane de abonaţi, face slime-uri. Ce părere ai despre slime-uri?
Moni- Am o părere bună, ce să zic . . .
Chiar te relaxează?
Moni- Eu n-o urmăresc, probabil pentru categoria ei de vârsta. Pe vecina mea cu siguranţă ar ţine-o în priză, cum se joacă cu slime-uri, dar depinde de categoria de vârsta, pe mine cu siguranţă nu m-ar fascina chestia asta.
Mi se pare că discut cu o persoană foarte matură pentru vârsta pe care o ai acum de . . .
Moni- 21!
Fac un exerciţiu de întoarcere în timp. Să ne imaginăm că la masa noastră vine Monica de pe clasa a 9-a, printr-un portal al timpului. Ne poţi spune cum arăta, cum se compora? Dacă ar fi să povestim cu ea, ce sfaturi i-ai da, ştiind prin tot ce o să treacă în viitor?
Moni- Am fost super-timidă, cum am cunoscut noi colegi eram aşa timidă şi reţinută, nu prea vorbeam, trebuia să smulgi cuvinte de la mine din gură. La sfârşitul clasei a 8-a până în clasa a 9-a inclusiv, s-a întâmplat o chestie, am fost implicată în trafic de minori. Asta m-a afectat destul de mult, noroc că am interacţionat cu Poliţia destul de repede. Dacă ar trebui să-i dau un sfat, i-aş zicea să nu mai fie aşa credulă şi naivă, să nu mai creadă tot ce zboară.
Cum ai reuşit să treci din starea aceasta de introvertit în extrovertit? Ce ai făcut, cum ai pornit schimbarea aceasta? Că poate sunt persoane care se regăsesc în experienţa ta şi caută soluţii ca să fie un pic mai expansive. Cum ai reuşit să faci trecerea la persoana care eşti acum?
Moni- Am fost în multe promoţii la magazine, la diferite produse. Acolo am cunoscut o mulţime de persoane şi acolo trebuia să abordez lumea, să le expun despre produse. Consider că treaba asta m-a deschis super-mult şi interacţionez mult mai mult cu oamenii şi să n-am o timiditate d-aia absurdă. Cred că asta m-a deschis, plus evenimentele la care am participat, oamenii noi pe care i-am cunoscut. Am participat inclusiv la seminarii, workshop-uri, care mi-au deschis puţin mintea.
Ai început să lucrezi de la o vârstă destul de fragedă, nu?
Moni- Din clasa a 11-a!
Asta înseamnând 16 ani?
Moni- De la 16 ani în sus, că de la vârsta asta este legal.
Care a fost motivaţia ta să lucrezi de la 16 ani? Sunt tineri care se apuc şi fac blogging şi vlogging, dar în general amână momentul căutării unui job. Care a fost motivaţia ta şi cum a fost experienţa la primul job? Cum a fost impactul cu prima zi?
Moni- Eu am început pentru că am vrut o independenţă financiară. Şi acum mi-am plătit singură studiile de asistent medical, de 8000 lei pe an, facem 3 ani în total, plus seminariile la care merg şi hainele şi make-up-ul, absolut tot. Am vrut să fiu indepedentă financiar, daca fac eu banul altfel îl apreciez, altfel ţin de ei, nu-i stric pe toate prostiile, altfel îi gestionez.
La urma urmei, toţi avem 24 de ore la dispoziţie. La nivel de timp, ai ceva regrete că ţi-ai sacrificat ceva distractiv din copilărie în detrimentul jobului?
Moni- Nu regret absolut nimic, pe mine chestia asta m-a maturizat!
Cred că eşti cea mai matură persoană la 21 pe care o cunosc. Spuneai că te tenta cariera militară şi până la urmă ai mers spre postliceala de asistent medical. Ce te-a atras?
Moni- Sincer, după ce am terminat cu Bacalaurentul nu ştiam ce să fac cu viaţa mea, dacă să merg la facultate, pur şi simplu nu ştiam . . . Atunci vorbeam cu un tip din Anglia, ce a terminat la postliceala respectivă şi acum lucrează în Anglia ca asistent şi mi-a zis că este super-ok, găseşti loc de muncă oriunde ai merge şi îmi recomanda această profesie dacă nu ştiu ce vreau să fac cu viaţa mea şi nu am frică de sânge. Şi am zis: “Hm, aş putea!” Mătuşa mea este asistentă şi mi-a zis că aş putea să merg, ea consideră că este cel mai onorabil job şi mă recomandă chestia asta. M-am înscris la postliceală, am plătit prima rată şi am văzut că se discută chestii destul de interesante, m-a atras chestia asta şi aşa am ajuns să termin cei 3 ani.
După postliceală urmează să intri direct în pâine?
Moni- Da, mă pot angaja la un spital sau o policlinică, oriunde aş vrea.
Întrebarea care urmează, bănuiesc că o intuieşti, aici sau afară? Nu de alta, dar am 2 prietene care lucrează în Anglia, ce tot aşa au terminat postliceală.
Moni- Eu vreau să lucreză aici, în ţară. Sunt focusată pe chestia asta, să lucrez în ţară. Cu siguranţă, niciodată nu se ştie, dacă nu aş găsi un loc de muncă, cu salariu ok, ca şi asistent medical în ţară, aş merge la Jandarmerie, ăsta este planul meu B. Este o pasiune micuţă care-mi zice: “Hm, ar merge şi Jandarmeria!” Nu ştiu exact ce o să fie, dar ăsta o să fie planul meu B, în caz că nu o să-mi placă, o să profesez în domeniu dar dacă nu o să-mi placă suficient, o să mă duc spre cariera militară.
Este o întrebare care acum nu-şi prea mai mare rostul, dar mi-ar plăcea să răspunzi. Este o întrebare destul de dureroasă adresată tuturor tinerilor ce vin la YOLO-Interviu. Intuiesc răspunsul tău, dar chiar aş vrea să aud părerea ta, dacă se mai merită să rămâi în ţară şi de ce ca şi tânăr?
Răspunsul în partea a 2-a a YOLO-Interviului- Pe urmele pașilor
Dacă vă place articolul puteți rămâne conectați cu notățile de pe blog, abonându-vă la paginile de Facebook și Instagram.Dacă sunteți sunteți fani TikTok am și acolo un canal unde mai postez câteva ceva.
berbececristian.wordpress.com 