O fereastră deschisă spre tot ce-mi doresc,
Să-mi aducă aminte zilnic că vreau să trăiesc,
Să nu uit să iubesc, să urc, să-ndrăznesc,
Asta-mi creionez.
Velux am spus şi geamu-i deschis!
Şi-n mansardă aer proaspăt am împins!
Plus lumină naturală atât de reală atrasă
Am cea mai frumoasă casă!
De lună plină nu-mi mai este frică,
Stau şi o privesc clipă cu clipă,
Cum tainic şi mândru luceşte,
Şi nopţii obscure zâmbeşte.
Îi spun câteodată ferestrei mele balcon,
Căci mă poartă ca un avion,
Pornind de pe aerportul de vise,
Spre lumea oportunităţilor deschise.
Mai murdăresc gemuleţul dar îl întreţin cu drag
Este tare rezistent, dar nici nu vreau să risc să-l sparg.
Când cheful nu-i viu să ies pe afară,
Mi-arată amabil o parc, o bancă, o şcoală.
Îmi imaginez mansarda ca un magic univers,
Unde nu există limită de ambiţie până unde să cresc.
E locul unde-mi ţin cufărul ascuns,
Unde demult nu am mai pătruns.
Ar putea fi un cuibuşor ideal de nebunii,
Ca pe vremea când eram copii,
Poate cu şi mai multe prostii,
Şi neapărat cu foarte multe jucării.
Pisica şi căţelul
La concurenţa cu şoricelul
Vor să-mi facă felul
Şi să-mi ocupe cerul.
Dar sunt sigur că este loc pentru toţi,
Bunici, câini, pisici şi chiar nepoţi,
Trebuie doar să ne zâmbim cu bucurie,
Asta este setarea necesară din armonie.
Cam mult stres şi gânduri
Ar trebui trimise în depărtate vânturi,
Închid ochii, mă relaxez,
Deschid geamul, mă îmbie briza şi încep să meditez.
Era cartea aceea faină,
Ce am transformat-o în taină,
N-ar fi rău s-o redeschid
Curiozitatea s-o mai extind.
Mi-am organizat o vacanţa atât de simplu
Economisind la maxim timpu’,
Sus la mansardă am urcat sezlongul,
Să curgă gheaţa, să sune gongul!
Parcă un nou birou mi-ar trebui,
Şi n-aş prea investi,
Aş putea sus să-l amenajez,
Un spaţiu nou să înfiinţez.
De mult timp n-am mai gătit,
Am fost mereu nervos, grăbit,
Sună atât de mişto, mă-mbie,
O mare mansardo-bucătărie.
N-ar strica un băruleţ,
Pentru-un vin, un suculeţ,
La party hipstăresc,
Ioi, deja mă ameţesc!
Galeria mea de artă
Are acum un punct hartă
De la etaj, niţel mai sus
Orientată spre apus.
Cel mai accesibil cinema
Este chiar în casa mea,
În mansardă o proiecţie,
Este un film, o nouă lecţie.
Clar mă fac fermier urban
Vreau să cresc cam într-un an,
Pentru toată familia legume,
Cele mai hrănitoare şi bune.
Ar merge şi un studio muzical
Să devin artist local,
Sau măcar pentru karaoke să mă antrenez,
Piese vechi să fredonez.
Ce clipuri pun pe TikTok şi Insta Story
De-oi ajungi în Hall of Glory,
Dacă rebranduiesc formatul de decor,
Şi-l transform în dormitor.
Numărul meu de magie,
Gândit la început de copilărie
L-aş putea reinventa,
Şi-ntreaga lumea aş fascina.
O fereastă deschisă spre evoluţie,
A tehnologiei revoluţie,
În această lume Velux infinit de fascinantă,
Controlată prin telecomandă.
O fereastră deschisă spre viitor,
A oamenilor care ştiu ce vor,
Un mic pas pe peretele de escaladă,
Ce se simte şi începe să se vadă.
Arhitect sau om simplu,
Ne dorim să ne lipim pe propriul destin un timbru.
Să fim ca florile din vază,
Ce prin gesturi mărunte viaţa o colorează.
berbececristian.wordpress.com 