Acel strop care contează

Mă gândeam că povestea dintre Ştirbuleţ şi Ronţănica mai are nevoie de acel strop care contează, mai ales că povestea de azi se termina undeva duminică, pe la 6 dimineaţa, când sticla de Riserva Cabernet Sauvignon de la crama Domeniile Panciului încă era nedesfăcută. Era ultimul exemplar din cele şase vinuri de la WineME comandante online cu doar o zi în urmă de Ronţănica în speranţa unui weekend epic. Pentru cei care sunteţi noi pe blogul meu şi vă întrebaţi care-i treaba cu aceste personaje, am un articol scris acum câteva zile despre cum s-au întâlnit.

Sambăta dimi ploioasă cu Blanc de Noir acasă

În contextul în care weekendul debuta posomorât, Roţănica şi-a spus în cap să începe ziua cu un mic-dejun aparte. După ce a desfăcut sticla de spumant Blanc De Noirs de Panciu, Ronţănica a dat drumul la televizor ce s-a nimerit să fie setat chiar pe Mezzo şi muzica de operă începea să răsune în toată casa. I s-a părut foarte amuzant să ia rochia de seară pe ea, chiar şi cu blana peste, un siraj de perle la gât şi preferatul ei din cele parfumurile fine să o sărute tandru pe gât. Paharul din această sticlă ediţie limitată de spumant Panciu a tot cerut să fie umplut, căci nici nu muritor de rând nu poate rezista unui Pinot Noir 100%, realizat din struguri roşii, cu un gust fin, catifelat, perlat, armonios, cu iz de brioşe şi pâine de casă, a cărui note se dezvoltă în iz de midgdale şi caju. Paşii de dans parcă au venit asemeni unor invitaţi ce deschid balul. Trecea timpul specific pentru mic-dejun, se întindea aproape de brunch, noroc că în frigider era pitită nişte slăninuţă. La o privire mai atentă, se pare că mai rămăseseră şi nişte pate de gâscă plus ceva fructe de mare. Era clar timpul pentru nişte creveţi în crustă şi lup de mare,  serviţi cu bruschette. După TikTok încărcat la caterincă de către Ronţănica, s-a afişat la uşa ei şi Stribuleţ cu o găleată de nuggets. Era numai bine că spumantul Blanc De Noirs de Panciu prin proprităţile sale minerale acaperează gustul de grăsime din bolta palatină, având o aciditate în jurul valorii de 9. Cu geamul deschis spre aclimatizarea atmosferei la 7-10 grade, Blanc de Noirs, acest văr al Chardonnay dădea un cu totul alt sens acestui weekend. Urma o zi plină graţie celor de la Panciu, foarte probabil singurii din România care fac acest Blanc de Noir, o metodă clasică pentru vinul spumant care necesită multă muncă, riscuri şi răbdare din partea unui producător ce-şi doreşte să păstreze tradiţia vie a spumantelor de calitate în Moldova. În momentul de faţă Panciu au 17 tipuri de sortimente de vin spumant, practic pentru toate gusturile.

Revanşa lui Ştirbuleţ numită Blanc de Blancs

Degeaba credea Ştirbuleţ că prinde mare lucru din sticla următoare de spumant Blanc de Blancs. Totuşi a apucat acel strop care contează dintr-un spumant rare, extra-brut, cu o cremozitate aparte, împregnat cu arome de caise, piersici, fagure de miere şi post-gust dulceag la început, puţin amărui la final. În schimb Ronţănica s-a împrietenit foarte bine cu acest vin spumant, fiind chiar cucerită total. A fost atât de inspirată de această licoare încât a gătit pentru prânz churros, un sote de scoici şi chipsuri de vită cu susan. Revanşa lui Ştribuleţ a constat într-o propunere de evadare într-o căruţă spre Munţii Vrancei, Dealurile Măgura Odobeşti, mărginite de râurile Putna şi Suşiţ. Urma o aventură moldovenească, întreţinută de coşuleţ plin cu brânză cedar, crochete de caşcaval şi câteva sticle de vin. Ronţănica era încântată de această idee de sărbătorire a încetării ploii, mai ales că ea avea în minte apusul pe malul râului.

Şarbă la apus

Un fel tămâioasă-Riesling îşi făcea loc între Ştribuleţ şi Ronţănica. După o sesiune de pescuit distractiv şi cu folos, sărbătorită la un grătar, ornamentat de rozmarin, tot ce lipsea era sticla de Şarbă Riserva de Panciu, ce conţine un vin atât de uşor de băut, cu o tipicitate de 12-12,5% alcool. Aciditatea trece de 8, dar nu se simte, fiind una nativă. Acest Vinho Verde are gust de cireaşă albă, gutuie, lici, tradafir galben, chiar atinge spectre florale asemeni iasomniei, Mâna Maicii Domnului, flori de tei şi chiar flori de soc. Caracterizat de o textură aparte şi un raportat calitate-preţ genial, acest sortiment reprezintă o candidatură la titlul de vinul acestei veri. Apusul de soare era doar răsăritul unei nopţi de petrecere şi băut în aer liber. Norocul facea ca eroii noştri să prindă la autostop o maşină decapotabilă cu destinaţie plajă şi badachin.

Mamaia Rose

Maşina decapotabilă era condusă de francezul Francois, iar în dreapta sa era italianca Francesca. Un dop special, destul de scump, ce-şi păstrează elesticitatea peste 40 ani, din material de stent pentru inimă, ieşea din sticla de Casa Panciu Rose, semn că maşina decapotabilă şi-a găsit locul ideal de parcare şi gaşca formată acum din 4 nebuni, a ajuns în zona de vest din Mamaia. Francois s-a declarat încântat de designul franţuesc al sticlei, iar Francesca a fost uimită de cât de uşor a putut scoate dopul. Casa Panciu Rose este un Michael Jackson al vinurilor, în materie de contrast, în acelaşi timp fiind foarte profund şi fructat, aduce iniţial a caramel, brânza proaspătă de văci, urdă, zer plus clasicele cireşe şi un pic de fragi. Tehnic vorbim de un vin corpolent, cu temperament de alb şi caracter de roşu, 12,5% alcool. Metaforic vorbind, această licoare umplea puzzle-ul Ronţănică ce contura planurile de aventură pentru noaptea ce încă era tânără. În contextul dat, o oprire pe terasă pentru un platou de icre roşii, tapas, somon era o binecuvântare. Cum Ştirbuleţ şi Ronţănica erau deja la a 4-a sticlă degustată pe ziua curentă, era nevoie şi de un fel doi, o felie de pizza şi porţie de paste. Francois şi Francesca s-au lăsat şi ei corupţi şi au comandat musaca respectiv lasagna. Din nou revenită la plimbare, sticla de vin încă mai răzbea aşa că a fost necesară şi o oprire de urgenţă pentru o şaormă de vită cu de toate.

Să fie Fetească party pe plajă!

O petrecere pe plajă îşi aştepta vedeta, Fetească Neagră Grand Riserva de Panciu, ce apare pe piaţă o dată la doi ani şi jumătate, în zona premium, cu potenţial de maturare. Având la bază o drojdie ce miroase a magiun de prune, după 12 luni de baricat, graţie unui dop special pentru învechire, este soiul întâlnit mai mult în Bordeaux şi Toscana. Ştirbuleţ se simţea atât de norocos şi gădilat de mirosul catifelat şi gustul la care se simte baricul unui vin vişiniu proaspăt şi tânăr. Notele de lemn, cafea, tabac, vanilie, rom, stafide, portocale era puţin în contrast cu taninii încă verzi, de aceea vinul are un post-gust sărat pe final, cu mineralitate puternică. Fiind o seară de vară răcoroasă, la un moment dat s-a încins un grătar cu mici, cartofi, scăricică, antricot şi fudulii. Cu ocazia aceasta Ronţănica şi-a mai revenit puţin din euforie, infulecând din preparate şi jonglând la nivel de pairing cu vinul.

Epilog

După atât de multe pahare cu mai multe vinuri bune, era deja duminică dimineaţa, ora 7 în Costineşti, aproape de epavă, destinaţie finală a răsăritului, la capătul unei plimbări începute de Ştribuleţ şi Ronţănica de pe plaja virgină din Tuzla. Cireaşa, acel strop care contează de pe tort, a fost Riserva Cabernet Sauvignon de Panciu, un cupaje cu soiuri din 2015, 2016, 2017, cu baricuri vechi şi noi, de tip francez, american, mai arse, mai puţin arse, realizat din 6 încercări. Anul 2017 este prezent într-un procent mai restrâns fiind un an mai mineral ca să aprindă un 2015 blând. Cred că oricine închide ochii îşi poate închipui notele de cuişoare, cacao, vanilie, lemn dulce, spumă de cafea şi un pic de mentă. Ronţănica a ciocnit ultimul pahar cu Ştirbuleţ din acest vin de doi copii pe noapte, îndrăznind să-i propună o nouă aventură în Liban, la Cabernet acasă. Deşi Libanul părea departe, Turcia reprezenta un început de kebab picant. Până atunci cei doi împăţeau un hamburger din vită black angus.