Ralucica- Toate în același timp sau deloc

Rămăsesem în prima parte a interviului la capitolul necuvântătoare. Ce ai alege între o pisicuță și un cățel mai mare?

Ralucica- O pisicuță micuță, clar! 🐱

Chiar dacă este un cățel drăgălaș, blănos, inovensiv? 🐶

Ralucica: Daaa! Eu am avut o experiență traumatizantă și cu câinii 😦 Făceam un curs de coafor și mersul meu este foarte alert, pentru că mă grăbesc, sunt pe fugă tot timpul, întârziu și ca să încerc să le rezolv. Mai mulți dulăi mă urmăreau, de și acum le aud tropotele cum alergau după mine. S-au întors, au început să rânjească și să latre, eu m-am speriat și nu am avut nici o reacție, pur și simplu am rămas blocată. Paznicul de acolo m-a văzut, ai început să fluiere după ei și situația s-a terminat favorabil pentru mine, sănătoasă, nu a mâncat lumea colivă, dar a rămas o traumă adâncă…🐕

Versiunea audio din această parte de interviu se poate asculta pe Youtube, nițel mai jos:

Și eu când eram mic, pe la grădinile din satul meu natal mai alergau câinii, dar la un moment dat există chestia aia de fight back, m-am enervat, am luat o piatră și am început să dau după ei și se mai risipeau.

Ralucica- Daaa…Eu nu am acționat așa, m-am speriat, m-am blocat efectiv. Îmi imaginam că dacă o să sar în pom, o să tragă de picior și o să-mi mănânce piciorul, dacă o să alerg o să fugă și ei mult mai tare, după mine…

N-ai avut niciodată momentele tale de fight back, în sa zici că tragi linie din acel punct și ripostezi?

Ralucica- Destul de greu să ripostez, sunt o persoană foarte calmă, în orice situație, chiar și în situațiile limită mă gândesc că există soluții la orice care pot aplana un conflict.

Și totusi, cum reușește cineva să-și dea seama că a reușit să te aduce pe culmile răbdării?

Ralucica- Să-mi facă o nedreptate!

Crezi că mai există conceptul de dreptate și nedreptate? Vedem și pe scena politică sau sportivă că în momentul în care cuiva î se face o nedreptate, se poate face o dreptate cuvia în compensație. Există o competiție cumva, unde crezi că este granița între dreptate și nedreptate?

Ralucica- Da, este un pic subiectivist, că dreptatea mea poate să nu fie dreptatea tuturor, sau poate să nu aibă un impact asupra celorlați, dar în același timp poate să existe conceptul de nedreptate. Nu are rost dau un exemplu, ca să ne ducem…

Încerci să-mi intuiești urmatoarea întrebare :))

Ralucica- Ideea este că ni se întâmplă nedreptăți destul de des. Și eu am trecut prin multe nedreptăți, dar cred ca asta m-a motivat să merg mai departe.

Crezi că ai nedreptățit vreodată pe cineva?

Ralucica- Sper că n-am nedreptățit pe nimeni…

Ai avut vreodată feelingul că poate da, poate nu, ai nedreptățit pe cineva?

Ralucica- Nu cred că am nedreptățit pe cineva, dar am avut așa o idee preconcepută, gen omul acesta are anumite informații, are sau nu potențial, dar n-am nedreptățit. Am dat timp oamenilor, dar și a doua șansă pentru a-i cunoaște.

Mergând pe un ton un pic mai grav, pe justiție, cum crezi că se raportează tinerii la acest aspect? Cum reacționează sau cum crezi tu că ar trebui să reacționeze tinerii, mai ales când se vede clar că cineva este nedreptățit și nimeni nu face nimic sau cineva face totul într-o maniera nedreaptă și nimeni nu reacționează?

Ralucica- Este o întrebare foarte bună! Îmi dă de gândit din foarte multe puncte de vedere. Când se întâmplă o nedreptate există posibilitatea ca mai mullți oameni să te susțină în ceea ce faci și până la urmă să se dovedească că ție ți s-a întâmplat o nedreptate. În același timp există posibiltiatea să nu fii sprijinit de nimeni și tu să consideri că ai parte de o nedreptate și să fi fost o greșeală, sunt foarte multe cazuri. Am avut și eu cazurile mele personale, în care am fost nedreptățită și nu s-au luat măsuri sau s-au luat măsuri prea indulgente. Dar așa funcționează societatea noastră și cred că s-ar schimba dacă tinerii s-ar implica mult mai mult.Mișcarea tinerilor are o voce puternică care îndeamnă de multă ori la schimbare. La schimbarea unor mentalități, raportate la nevoi, în bine.

IMG-20200410-WA0011

Care crezi că sunt cele mai bune modele de bune practici ale tinerilor prin care ei chiar arată că le pasă de țara aceasta?

Ralucica- Tot ce ține de voluntariat, partea aceasta de civism, noi să ne implicăm, noi să facem o schimbare. Vrem o țară ca afară, dar care trebuie construită din interior prin proiecte, tot felul de lansări, scriere de cărți, ieșit în public, manifestări, îmbunătățirea unor proiecte administrative unde să fim implicați în calitate de beneficiari…

Pașnice sau?

Ralucica- Pașnice, proteste ca să spun așa…

Chiar și pentru mine este un secret cum te-ai apucat de voluntariat, ne poti spune povestea? A fost o modă, o pornire? Te-a corupt cineva?

Ralucica- Eu m-am gândit că vreau să fac o schimbare în lume și că pot să fac pași mărunți pentru a-mi îndeplini acest vis. Totul a început în momentul în care o prietenă din liceu mi-a povestit despre Târgul ONG-urilor din Brașov. Am mers la Târgul ONG-urilor din Brașov și așa am ajuns la Hospice Casa Speranței. Am ales să ne înscriem în calitate de voluntare începând cu data de 01 01 2011, eu împreună cu prietena mea din liceu. A fost cea mai bună alegere să fac voluntariat într-un ONG din același oraș. Înainte era o asociație neguvernamentală, între timp a fost transformată în fundație. Mi-a plăcut foarte mult, ne-am implicat în tot felul de activități și asta mi-a trezit apetitul, mi-a stârnit curiozitatea să văd cum aș putea să schimb eu, la modul real, lumea. Am învățat ce înseamnă fundraising, organizarea unui ONG, organizarea Quiz, campania “Luna Florii de Colț”, organizarea crosului “Aleargă Tu pentru Ei” și cum să realizez produse handmade.

IMG-20200410-WA0009

Cred că am discutat un pic despre Hospice și în interviul cu Alex Dona dar mi-ar plăcea să-mi spui care a fost proiectul ce ți-a plăcut cel mai mult, în care te-ai implicat 150%?

Ralucica- Organizarea crosului “Aleargă TU pentru ei “, ce reprezintă un eveniment caritabil sportiv pentru strângerea de fonduri. Este un eveniment caritabil sportiv de tradiție. Are multe ediții la activ și este un proiect foarte important pentru Fundația Hospice Casa Speranței. Eu m-am implicat foarte mult pentru că reunește și partea de sport, benefică sănătății. În același timp este și educativ deoarece susține aceste cauze sociale, reprezentate de Fundația Hospice.

Ai avut și contact cu beneficiarii?

Ralucica- Da!

Cum au reacționat? Cum ai reacționat tu, în momentul în care ai avut contact cu beneficiarii?

Ralucica- Am fost foarte fericită și copleșită în același timp. Ei făceau din mărgele un fel de gulere, adică au cusut mărgele pe un material și asta m-a impresionat foarte tare…

Ce profil sunt beneficiarii?

Ralucica- Persoanele care suferă de boli incurabile…

Și au componenta aceasta antreprenorial-social, în sensul că încearcă să-și câștige existența realizând mărgele ?

Ralucica- Îi ajută foarte mult din punct de vedere psihic, este o pasiune :(. Nu o sursă de venit.

Să facem un switch spre chestii puțin mai pozitive, să nu cădem într-o…

Ralucica- Depresie?

Da, da! Menționai un pic partea de sport și mie îmi place să vorbesc foarte mult despre asta chiar dacă nu pare, dar cu cât o să vorbesc mai mult, cât de atât poate o să și fac. Ce sporturi îți place să faci?

Ralucica- Am făcut dansuri sportive foarte mult timp, a fost una din primele mele iubiri, ca să spun așa…

Ai ales tu sau te-au dat ai tăi la dans?

Ralucica- Nu, am ales eu!

De la ce vârsta ai început?

Ralucica- Aveam 6 ani și la început am făcut dansuri de societate, primeam tot felul de haine, făceam la Palatul Copiilor. Îmi placea foarte mult și că ne explica foarte bine, învățasem ritmul, pașii, repetam și acasă.

Și câți ani ai practicat?

Ralucica- Am practicat dansul 3 ani, ulterior m-am lăsat, din motive medicale. Apoi am început din nou în liceu, m-a ținut un an și jumătate, dar de data aceasta am făcut dansuri sportive, cu latino și vals.

Când vorbeai în prima parte a interviului despre teatru, inevitabil mă gândeam și la cinematografie. Poți conecta partea aceasta artistică cu o serie de filme preferate, care te-au inspirat în mișcări?

Ralucica- Nu m-am gândit niciodată din punct acesta de vedere, îmi vine în minte ca “Filantropica”. ” Winchester” este un film pe care l-am văzut cu Emil, despre ce se întâmplă cu armamentul utilizat în mod incorect și cumpărat în exces, pistoalele respective, care în esență sunt făcute să ucidă, nu să protejeze. Îmi vin tot felul de filme în minte, că eu nu mă uit la seriale momentan…

La cât chestii faci, nu știu dacă ai avea și timp…

Ralucica- :))

N-ar trebui să nu mai dormi deloc…

Raluca- Da…

Eu am un film în capul meu, bine că trebuie să îl reformulez, dar tu sigur te prinzi ce vreau să te întreb. Să ne imaginăm că ai un vis, ești în vârful muntelui, aproape de stele pe care le poți atinge…

Ralucica- Da!

Care este visul pe care îl simți că în viitorul apropiat o să îl poți atinge, să-l transformi în realitate?

Ralucica- Partea de regie, mi-aș dori foarte mult să scriu și să regizez un film în viața asta, la un moment dat…

Ai câteva modele pe care le apreciezi? Sau tinzi să-ți creezi propriul model?

Ralucica- Aș vrea să fiu originală, dar sigur că mă inspiră și alții…

Dacă o să trebuiască la un moment dat să alegi între teatru și film, ce o să alegi?

Ralucica- Prima dată a fost teatrul și după aceea cinematografia. Cred că le-aș face în paralel, eu sunt genul de persoane care le face pe toate în același timp sau nu le face deloc. Nu știu dacă aș alege. Teatru și spectacolele de teatru au rolul lor, sigur la un nivel mult mai mic, micro, să spun așa, adică nu pot să ajungă la un public atât de numeros precum filmul. Filmul este mai ușor de recepționat, el construiește și desconstruiește o piesă, este mult mai ușor de înțeles, indiferent de nivelul de educație al interlocutorului, în timp ce o piesă de teatru îți lasă anumite idei, are un efect mai moralizator, poate să descrie o anumită perioadă, poate să atragă printr-un fenomen, spre exemplu bullying-ul, depresia și este un cadru ideal pentru persoane inițiate.

Emil îmi spunea, tot în cadrul unui articol din rubrica Yolo-Interviu, despre piese de teatru transformate în film, dar practic era piese de teatru filmate. Ce părere ai despre conceptul acesta? A fost în București, efectiv o piesă de teatru ce a fost filmată și transformată în film, filmarea brută devenind film. Crezi că se pot interpătrunde atât de mult aceste concepte sau ar trebui să rămână separate?

Ralucica- Cred că sunt diferite, cel puțin eu așa le văd. Filmul are o dinamică aparte, este interesant, poți să faci un focus speed, să atragi atenția asupra unor elemente, în timp ce la teatru este specifică mimica, gestica și limbajul. Iar regia te ajută din mult mai multe puncte de vedere, imaginea poate să fie întoarsă pe toate părțile, în timp ce la teatru nu poți să spui același lucru, poti să întorci o expresie facială, ce te duce cu gândul la ceva…

Am o ghicitoare pentru tine. Știi ce conectează muzica…🤭 Ioi, o să fie mânăstire într-un picior, ghici ciupearcă ce-i:)) Știi ce conectează dansul, teatru și filmul?

Ralucica- Muzicalurile? :))

Muzica! Eu am o rubrică la care nu am prea mai lucrat și ar trebui să mai adaug câteva ceva. Pe partea de Fărâmă de soare muzicală, că așa-i spun eu, dacă ai fi DJ și ar trebui să pui o piesă acum pe tren, ce piesă ai alege?

Ralucica- “Paradise”?

De la Coldplay?

Ralucica- Da, O ador!

Dacă tot ești așa inspirată, încercăm să realizăm un top 5 al melodiilor tale preferate, care nu vor lipsi niciodată din playlist-ul tău, no matter what? Eventual, puteam să mergem pe un playlist de călătorie, să zicem că ești în tren, o listă de redare pe care Spotify-ul tău, indiferent cât de bun ar fi, nu ar reuși să ți le intuiască…

Ralucica- ” Paradise “, ” Mamma”

“Mamma” de la…

Ralucica- Freddie Mercury!

Aaa, nu știu de ce mă gândeam la Blaxy Girls…

Ralucica- :)) Ar mai merge și de la Michael Jackson- ” Billie Jean “…

Sunt piese românești care intră în topul tău?

Ralucica- Da, sunt foarte multe piese românești. Dar cred că îmi vin în minte cele de muzică populară :))

Ar fi ceva special, putem pune și muzica populară 🙂

Ralucica- Bine că ascult melodiile cântate de Andra, Delia, Antonia, Alina Eremia…

Totuși, hai să vedem din categoria de muzică populară, care ar intra în topul acesta? Una-două nominalizări la Tezaur Folcloric 🙂

Ralucica- Tezaur Folcloric :))

Al Ralucicăi…

Ralucica- Am foarte multe piese interesante, dar nu știu cum să le aleg… Acum îmi vin în minte versurile din ” Ciocârlia ” și melodia Andreei Voica, cu versurile “M-a mă făcut mama așa, hai diridida” :))

Hei, hei 🙂 Ai fost tentată să faci și dansuri populare?

Ralucica- Măi, nu se potrivesc cu dansurile sportive și de societate. La dansurile sportive și de societate pașii sunt foarte mari și la populară sunt pașii mărunți. Nu se potrivesc, se bat cap în cap.

Dintre toate activitățile pe care le faci, doamne feri’ că nu le-am acoperit pe toate, stați liniștiți…

Ralucica- :))

Există activități complementare în rutina ta zilnică și altele care se bat cap în cap și ar trebui să alegi între ele? Sunt sigur că sunt foarte mulți cititori ce fac o mulțime de lucruri și le-ar plăcea să audă cum s-ar putea organiza…

Ralucica- Am zis că sunt foarte haotică de fel, dar tind să prioritizez facultatea, ulterior jobul, defapt d-aia foarte mulți s-au dus la facultate, chiar și eu m-am pornit cu gândul acesta, să-mi găsesc un loc de muncă care să-mi facă plăcere și în care să îmbin utilul cu plăcutul. Ulterior, ar fi activitățile complementare ca blogul, vlogul pe viitor, să pot să scap și eu de emoții și frica de a vorbi în public. Mai sunt o mulțime de lucruri ca grupurile de inițiativă, partea aceasta de voluntariat, tot așa complementare, care la un moment dat făceau partea din activitatea mea zilinică…

Și acum cu arată o zi normală din viața Ralucicăi?

Ralucica- Mă trezesc destul de greu și târziu, din păcate, pentru că adorm destul de târziu și aceasta e problemă ca să spun așa, scriu proiecte foarte multe și patentez, scriu articole pe blog. Sunt o persoană nocturnă.

Cum ar arată o zi ideală din viața ta?

Ralucica- Ooo,da! Să-mi savurez cafeaua acasă, în grădina mea, plină cu flori, într-un foișor, să pot să scriu multe piese de teatru, cărți, să pot să editez clipuri. Aș mai include să particip la o mulțime de evenimente, să mă implic în multe proiecte. Cum mă implic și acum și să am și eu momentele acestea de respiro, să merg într-o vacanță, toate în aceeași zi :). O zi în care să mă bucur de liniștea căminului. O zi în care să particip la evenimente. Dar, o zi ideală începe cu o cafea savurată în foișor, pentru energie.

Mai o am curiozitate, în ziua aceasta ideală ai vrea să te simți fericită sau de succes?

Răspunsul în partea finală a interviului “Ralucica- File de 3x bloggeriță”

IMG-20200410-WA0008

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s