Top 3 câștiguri Social Media Summit 2020

N-am ales asta fiindcă altceva n-a fost, dar o sa fac bani din asta că altfel n-are rost, cel puțin pe termen lung, că totuși vorbim de marketing și conversie. Bine am făcut și partea aceasta, după partea a doua-Ce ne-a mai adus primăvara la Palatul CEC?, că mi-a sugerat o prietenă dragă pe Instagram, în timpul evenimentului și numai la asta mi-a fost gândul zile la rând. Top 3 câștiguri Social Media Summit 2020 nu poate începe decât cu locul 3, în speță dezbaterea “ The Rise of Ephemeral content vs Everlasting content”. În limbaj comun, ce-i mai util pentru un brand, sa bage în bani în newsfeed pe Instagram sau în story-uri, ceva care rămâne și sau ceva valabil 24 de ore și apoi salvat în repere?

The Rise of ephemeral content vs everlasting content

În această dezbatere, unde să stabilim de la bun început s-au pus pe masă doar argumente obiective, nu nepărat punctele de vedere ale jucatorilor, a existat echipa Everlasting formată din Ana Maria Băjan, Diana Mihăilă și Ciprian Susanu vs echipa Ephemeral alcătuit din Raisa Beicu în apărare, Arnold Vieru la mijloc și Georgiana Ionescu în atac. Arbitru a fost Radu Atanasiu.

debate echipa stories

De ce postări în newsfeed pe Insta?

Diana Mihăilă a preluat mingea postărilor pe Instagram în ideea că o postare in feed are șanse mai mari să rămână în mintea urmatorilor, story-urile fiind prea trecătoare. A driblat puțin cu ideea că interacțiunea în postările de pe newsfeed este mult mai relevantă decât în story-uri, șutând cu multă creativitate către tabara adversă.

De ce story-uri pe Insta?

Vloggerul Georgiana Ionescu a contraatacat cu argumentul că un discurs de două minute se sumariza într-un story de 15 secunde. A pornit apoi spre poarta echipei adverse inșiruind parametrii necesari pentru a un story de succes să poată fi postat. S-a apropiat de careu jonglând cu argumentul încadrării story-urilor în real time și conexiune mai facilă cu funcția de mesaj instant.

De ce nu story-uri pe Insta?

Ana Maria Băjan, PR Caroli, a încercat să pareze incursie echipei Ephemeral prin cartea strategiei, degajând mingea în nuanțe de eficiență, SEO, forțând un pic nota cu  butoanele de boost, like, share, comments, pe care le consideră nu foarte prietenoase cu story-urile, insă cu lipsa de transparență parcă s-a dus puțin în decor.

debate echipa post

De ce nu postări in newsfeed pe Insta?

Raisa Beicu, PR la Globalworth, a repus mingea în joc, punctând că story-urile nu dispar în 24 de ore, ci rămân in highlights, ce se pot constitui într-un portofoliu. La nivel de transparență Raisa a pus în valoare partea de insights, dar Ana Maria Băjan a încercat să faulteze printr-o replică că aceste statistici nu sunt publice. Raisa a preluat posesia mingii reiterând ideea că influencerul are obligația să livreze cifrele clientului. Mai mult decât atât, a accelerat discuția potrivind story-urile ca farmecul fără de care o postare în newsfeed nu ar avea engement și nici call to action. Arnold Vieru, Head of Social la Tribal Worldwide, a preluat pasa de Raisa și a livrat argumentul conversiei pe termen scurt al story-urilor pe Instagram, era deja 1-0 pentru efemeri după părerea mea. Golul de 2-0 a venit în faza imediat următoare când același Arnold a criticat redundanța și risipa de resurse în promovarea postărilor de tip everlasting care enervează cititorul și nici nu comunică cu nivelul tot mai acerb de attention span dintr-un ecran împărțit cu ceilalți competitor, deci era cam 2-0.

Prima repriza era gata, oare au câștigat cei de la Ephemeral sau cei de la Everlasting au revenit spectaculos? Răspunsul îl puteați afla dacă veneați și rămâneați la Social Media Summit până la sfârșit 🙂

Viața după SMS 2020

După eveniment am ales să mai dedic încă aproape 2 zile Bucureștiului. În acea joi am reîntâlnit un prieten de pe vremea studenției în Cluj, într-un local numit Londophone, de pe lângă Cișmigiu. Ideea nu a fost a mea, a aparținut lui Teo, care a venit cu o gașcă de jam session și am avut seară faină a corporatiștilor dar necorporatistă. În aceea noapte am dat întâmplător și de o lady de prin taberele MTS, a fost destinul no”.

De la Newton la TNB

Ziua de vineri a debutat de dimi, pe la 11 00, cu un meniu servit la ceva local din apropierea cazării, numit La Scala. Ciorbița, piureul și cărnăciorii au mers ca unse, mai ales după shoturile și paharele de vin din noaptea anterioară 🙂 Trecea de 12 30 și eu nu ajungeam la timp să stau la povești și planuri cu Andra, dar aproape de ora 13 00 mă afișez la Newton Cocktail Bar și ne punem la o limonadă să vedem care-i pulsul în Horeca. Așa a zburat timpul între topicuri seriose și idei de călătorii ( încă nu era așa încurcată treabă numită Coronavirus) încât a am fost nevoiți la un moment dat să ne luăm la revedere.

M-am întors puțin la cazare, unde am mai păpat cateva zeci de pagini din autobiografia lui Coelho, ca mai apoi să pornesc spre centrul vechi și să cotesc într-un final spre TNB, o propunere genială a Veronicăi, la care îi lipsește linkul doar pentru că Yolo-Interviul cu ea este în curs de transcriere, dar anul asta sigur îl public. Deci, muream de curiozitate să văd orașul de deasupra Teatrului Național București, să înțeleg și eu la ce se referea Chirilă în piesa ” Sfântul Petru ” cu versul ” Să vin eu La Lăptărie “. Peste 20-30 minute ne relaxam la un pahar de vin, eu am ales ceva sortiment alb de Chile, la ARIA TNB, pe terasă, căci vremea era blândă ca o zi în Vamă. Am început să devoalăm noutățile din mediul ONG și variante de promovare a proiectelor până spre apus.

Aproape de lună și nițel Bazaar

Cobor cu Veronica și ne luăm la revedere. La câteva minute o cuprindeam pe Paula în brațe, bine era să uite de mine pe ziua aia, dar nu era bai, nu o mai văzusem de probabil un an, mi-era prea dor de ea. Ajung cu minunea asta mică într-un iglu din Linea / Closer To The Moon, unde comanda se lua prin sms sau mesaj pe Whatsup trimis ospătarului. Așa am putut developa în voie, fără nici o întrerupere, amintiri și planurile de mare și soare și un pic UK. La nivel de alegeri mi s-a pus pata pe un sortiment ceai puțin picant denumit “Fireplace” la care i-am adăugat nițel Căpitan. Mergea bine în tandem cu cocktailul Paulei. Spre final, Paula mi-a lansat invitația de a admira, pentru mine desigur că în premieră, Dâmbovița noaptea, de sus. A fost magie și chiar nu n-am avut nici o vină, nici măcar o idee ca frumos poate fi 🙂 Chiar nu m-am putut abține să nu captez un selfie cu draga de Paula și orașul pe fundal 🙂 Am condus-o spre metrou în pași agale prin Centrul Vechi, cu un mic popas la un cântăreț stradal ce îmbia debutul blând de Martie, cu a sa chitară.

paula

Mai are cineva drag în agenda de vineri, Diana, pe care am avut șansa să o cunosc în Erasmusul din Franța, din septembrie 2019, despre care sper să-mi gasesc timp să vă povestesc, că a fost cu poliție, cu multe 🙂 Cum draga de ea se tot pregătea și pentru ceva seara latino, n-am putut rezista tentației să nu înfuleg ceva de la Dristor, așa ca să-mi umplu timpul mai mult, de data nu a fost shaorma ci o specialiatate așa mai light, pentru dietă. Mai să-mi stea mâncarea în gât, când văd mesaj pe mess de Vasile, că ni s-au respins ambele finanțări de la asociație. Dar nervii urmau să se evapore, căci la bariera mi se înfățișa ochilor Diana. ” Franțuzoaica ” de Diana nu știa unde să mă scoată, i-a trebuit un brainstorming intens, până să aleagă Bazaar, un local numai bun pentru povești despre iubiri, deziluzii și tot tacâmul, condimentate cu ceva glumițe de ale mele, că no Diana era prea serioasă. Legenda spune că în Bazzar Macanache a lucrat ca spălător de vase până să aibă succes în muzică.

Se termină și sesiunea de taclale cu Diana, împărțim drumul până la Pasajul Latin și de acolo mândra se îndrepta spre clubul de dans, iar eu spre Kultur. În Kultur goluț, zic să văd care-i treaba și prin Șurubelnița. Din păcate, se pare că nu eram destul de roacker în seara aia sau au pus un nou tip la pază mare fan Dana Budeanu 🙂 Oricum era cazul să o sterg spre cazare, să apuc să dorm și 3-4 ore că dimineața aveam avion.

Celălalte două lucruri deprinse din Social Media Summit 2020

Ca să nu mă facă o dudie bloggeriță mincinos, eventual doar așa mai ardelean, ca epilog mai am vreo două mărturisiri. În timp ce așteptam avionul spre Cluj, că am ajuns cu aproape două ore prea devreme la aeroport, mă gândeam cât de norocos sunt. Chiar dacă nu am mai apucat să-mi fac poză cu Ioneasca, totuși am stat de povești cu Dan Frînculescu, am aflat și eu la ce-mi trebe TikTok și în săptămâna urmatoare am făcut canal pentru firma unde lucrez. Ioi, și ce oameni frumoși am revăzut, de neprețuite aceste întâlniri! Și lista ar mai putea continua dar risc să fac și partea a patra și să nu mai apuc să dorm…

87068848_10157277401695863_1807573472268779520_o

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s