Lucian, prietene…

Probabil este cel mai greu articol pe care îl scriu în viața mea și sper sa fie și ultimul pe tema acesta. Au trecut deja cred că 5 zile de când am aflat vestea tragică că Lucian Miu, cel mai amuzant și caterincos om de la Școala de Vară din 2017 a murit, căzând în gol, după a alunecat pe o stâncă, în timpul unei escalade din Parcul Național Yosemite, SUA.

Și ca scenariul să fie negru complet, rudele trebuie să strângă cel puțin 5000 de dolari pentru repatriere 😦 Dacă doriți și voi să ajutați, puteți sprijini familia prin donaţii în contul: RO33RNCB0022138878020001 – Pavel Robert Matei, unchiul acestuia.

Încă nu-mi vine sa cred, să mori așa la 21 ani, departe de casă, mă simt așa frustrat…Îți încerci șansa cu Work and Travel în alte țări, că în a noastră mori de foame, cu studii superioare și pățești una ca asta…

Rămân amintiri

L-am întâlnit doar de două ori, dar era genul de persoană care te făcea să răzi până la urechi, ce-ți rămânea rapid întipărit în minte. Era foarte harnic, implicat în acțiuni de voluntariat. Într-una din discuțiile de pe Messenger chiar îmi povestea că se gândește la un blog. Avea tot viitorul înainte, Lucian era deschis la orice provocare, ultima discuție era să colaborăm pe partea de chestionare, dar din păcate nu am mai prins postul de coordonator internațional la acea multinațională să și contretizăm planul…Atâta energie, atâta poftă de viață, în poza de mai jos nu se vede foarte bine, dar el încerca să stea în mâini să fie poza mai trăznită, așa era el Lucian :))

Chiar în seara asta discutam și cu alți participanți de la acea Școală de Vară și starea de șoc parcă se accentuează, dat fiind faptul că încă trupul lui este în SUA. Oare cu ce a greșit să pățească una ca asta? A fost unul din puținii oameni care nu s-a răzgândit când am hotărât să mergem în Brașov. De asemenea, când am venit în București, la o lună după, a răspuns pozitiv la apelul de revedere deși avea problemele studențești pe cap. Câteodată viața este nedreaptă 😦

În Brașov chiar prinsesem un meci de handbal din Liga Națională, neștiind că a făcut handbal. Sper că a fost o bucurie pentru el:)

Și totuși la urma urmei este o lecție de viață, că viața trebuie trăită YOLO, cum a trăit-o și Lucian, pasionat de sporturi extreme, căci nu știm momentul când vine moartea să ne ceară socoteală. Trebuie să prețuim fiecare moment pe care îl avem alături de persoanele dragi, căci poate fi ultima oară când îi avem alături de noi.

Lucian, prietene… Odihnește-te în pace! Acum doar Dumnezeu și îngerii mai pot râde alături de tine, noi cei de pe tărămul lumesc te plângem :(( Vei rămâne mereu în centru inimilor participanților Școlii de Vară 2017 Poiana Brașov, unde am fost atât norocoși să te cunoaștem, să te avem alături…