Yolo-Interviu II- În stilul lui Ana

Că tot pomeneai de liceu, fac un exercițiu de imaginație cu respodenții mei. Să ne imaginăm că aici, la masa, alături de noi, ar veni Ana din anul întâi de liceu, de pe clasa a 9-a…

Așa..

Ne poți spune cum arăta, dacă ar fi să-i dai câteva sfaturi, știind tot ce o să întâmple…

Vaai…

Ce i-ai spune?

Wow, no păi stai un pic, cât timp mai avem?! Păi, unu la mână, arăta mai tânără pentru că nu…

Come on, ai 20 ani!

Prin a 9-a, nu-și făcuse fumatul așa mult efectul, avea părul mai lung, încă făcea dans, deci arăta mai bine, mă rog… Păi, nu știu, i-aș spune că…stai să mă gândesc, ce făceam eu în a 9-a? Da, i-aș spune să nu se mai streseze cu toate chestiile pentru că oricum o să se rezolve, i-aș spune: “ Felicitări!”, să nu-și bată capul, că o să se resolve toate. Probabil i-aș da câteva sfaturi: “ Nu mai umbla după curul la tipul ăla și ălalalt” Și d-ălea, ai avut dreptate în legătură cu persoana aia, chestii d-ăstea basic…

1450167_396576173809017_1466569285_n.jpg

Există urme de regrete?

Nu! Nu regret absolut nimic din toată viața mea, serios, chiar nu-mi pare rău de absolut nimic…

Vorbeai de partea de dans, încă mai faci dansuri?

Nu, am făcut dans până în clasa a 10-a, începând din clasa a 3-a până în clasa a 10-a, când m-am lăsat că nu o mai suportam pe profă și atunci am luat o pauză…

Ce tipuri de dans ai făcut?

Gimnastică aerobică, combinată ceva clasic, ce dansează toată lumea…

Balet?

12507321_753795781420386_650174766688197063_n.jpg

Balet strict, nu! Aveam exerciții de încălzire din balet, dar nu m-am așezat niciodată pe poante…

Ai ajuns și la competiții?

Da, am participat și la concursuri, am făcut la Palatul Copiilor, concursuri d-ăstea între palatele din țară…

Și la dans cum ai ajuns, te-au dus ai tăi?

Deci, când eram mică, mă tot futea bunicul meu la cap, Dumnezeu să-l ierte, să mă duc la gimnastică. Cum eram mică, când îmi zicea de gimnastică, eu mă gândeam când merg ălea la olimpiadă…

Nadia!

Da, gen d-alea ce stau ele pe bârnă și i-am că eu nu vreau să fac așa ceva. Sincer, nu mai țin minte cum a fost faza, dar cred că maică-mea m-o luat și o zis că să mă înscriu, să văd cum e și mi-a plăcut că prima profă cu care am făcut a fost foarte șmecheră și mi-a plăcut foarte mult de ea și am rămas. Am avut la un moment dat, iară un an pauză, că rămasese gravidă profa și a venit alta, care era foarte a’ dracu’ și am zis că: “ Bine, eu mă las până se întoarce!” Și am făcut handbal până la primul meci, când m-o dat una pă jos și am zis că nu-i de mine 🙂

Ce poziție jucai?

Eram extremă, dar nu mai țin minte care parte, dar cred că stânga 🙂

Și te-ai accidentat?

Nu m-am accidentat nepărat, n-am pățiti nimica, dar efectiv m-o dărâmat. Fetele de la handbal sunt mai dezvoltate decât mine, din punct de vedere muscular…

Și acum încă mai umărești handbalul sau gimnastica la televizor?

Nu, n-am urmărit-o niciodată! Îmi schimb, îmi place să mă uit pe Facebook, Youtube, Instagram la video-uri, dar la cei care dansează k-lumea…

Gen de la emisiune ca “ Do you think you can dance? “

Nu nepărat la chestii dinastea, dar știi că mai sunt d-ăia care își fac coregrafii și se pun pe net ?

A, coreo cu …

D-ăștia! În schimb baletul îmi place, mi-a plăcut și la ăla mă uit…

Și mergi la operă, la balet?

Dacă am ocazia, da, nu se întâmplă foarte des…

Ai vreo recomandare pentru cititorii, mai iubitori de balet sau nu, să zicem că sunt cititori care n-au umblat în viața lor nici la teatru, nici la balet, la nimic și ar vrea să se ducă, să facă ceva cultural…

Acuma la balet e frumos orice…

Cred că am fost la o singură piesă, aici în apropiere, pe lac la “ Lacul Lebedor “, dar am rezistat numai până la actul III, se făcuse frig…

Aia-i, că dacă nu-ți place și nu te interesează, te plictisești..

Și din câte am înțeles, tot jocul scenic, chiar și când fac dragoste există anumite mișicări, tu nu te prinzi…

La fel că în dansul indian, indienii au un zeu al dansului, la fel și în balet, fiecare mișcare, că mâna urcă de jos în sus, coboară într-un anume fel, fiecare mișcare are o anumită semnificație și reprezintă ceva. Acuma nu mă înteba ce, că nu știu…

Probabil de aici pornește o istorie a limbajului paraverbal…

Da!

Vorbeai de profesori, au fost profesori pe care i-ai îndrăgit foarte mult și te-au inspriat, ți-au facilitat cunoașterea spre ceva?

Chiar așa nu, dar au fost profesori foare dragi, profa mea de engelză, proful meu de studiul corpurilor și funcțiilor umane că era un bărbat mai bătrân dar foarte ok și nu ne-o presat, era foarte chill cu noi. Profa de engleză era foarte cool, îi plăcea să meargă în excursii, cabane, era foarte sporty femeia, era foarte faină și puteam să vorbim cu ea deschis, stăteam la ore și vorbeam în engleză tot felul de chestii, era..

11800049_694434310689867_2139419043697670802_n.jpg

Ai văzut “scandalul cu foot” ? 🙂

Cu ce?

O profesoară de engleză din Cluj a predat la ora despre ” foot “ și elevul s-a dus acasă și a spus că ce cuvânt urât l-a învâțat profa și s-a ajuns până la nivel de inspectorat…

Bine,” foot” e picior, nu?

Da, dar maică-sa…

Daaa…

Că tot sunt dezbateri în perioadă asta despre România Educată, în viața ta, care crezi că este rolul școlii? Efectiv, sincer, că este YOLO-Interviu, cu ce te ajută pe tine școala sau cu ce te-a ajutat până acum?

Stai să mă gândesc… Unu la mână, m-a ajutat cumva, deci cum să zic…Profesorii care mi-au predat arte, m-au scos din sărite, dar m-au scos din sărite în sensul bun pentru că mi-au dat impulsul ăla să fac eu ceva bine, tocmai d-aia că mă enervau, că nu le plăcea absolut nimic, eu trebuia să fac, cumva mi-au dat un fel de șut în fund, să fac ca să mă dezvolt…

Te-au împins în afara zonei de confort…

Da și nu, să zic așa. Evident că rolul școlii este să te învețe să scrii, să citești, să fii și tu un om respectabil în lumea asta…

Are veo legătură ce vrei să faci tu mai departe cu școala?

Da, bineînțeles! Ce crezi că am terminat Artele degeaba? !

La facultate, după liceu, ai dat la..

Litere!

De ce-ai ales Litere?

Băi, a fost o decizie foarte proastă, dar asta este, mi-o asum, știam că toată lumea mi-a zis că de ce mă duc acolo, că nu-i de mine, dar am zis că trebuie să fiu eu mai specială. M-am dus la Litere pentru că vreau să scriu și cum în România nu există o școală specială, să te învețe să scrii, să faci poezii, texte, am zis că no, hai să încerc la Litere, dar nu știam că la Litere o să facem chestii de gramatică și cum să scriem corect cu liniuță…

391701_316644608468841_852071149_n.jpg

Ce părere ai despre naziștii gramaticali, în momentul în care vrei să publici ceva online, vin ăștia și te trolează…

Măh, da, câteodată și eu fac chestia asta!

Dar când ți-o iei?

Da, este enervant când se iau de tine! Dar, într-un fel sunt buni, prin ei ar putea să învețe și un terchea berchea, care nu știe unde să-și pună cratima, să învețe unele chestii…

Sau un politician care nu știe să scrie…

Da, mă rog… De exemplu, a fost o fază foarte amuzantă, acuma, mai nou, am început să mă duc la quiz-uri, în fiecare miecuri, în ceva bar din Oradea și săptămâna trecută a fost la runda a 2-a varianta de “muzicanți celebri” , o greșeală care se face foarte frecvent în vorbirea limbii române, mai ales în Bihor.  “Muzicant”… știi ce înseamnă “ muzicant”? Muzicanții sunt lăutarii, sunt lăutarii care cântă după ureche și am vrut să-l întreb pe om: “ Băh, ne arăți poze cu lăutari, ce dracu ne areți? Muzicieni, compozitori, ce vrei să știi? ” Am zis că nu fac eu pe deșteapta, că oricum tipul nu prea mă place, el face quiz-urile, am zis că dă-i pace, dar am vorbit cu oamenii din grupul meu: “ Băh, ce ne arată ăsta? Lăutari, gen Taraful de la Clejani sau ce Dumnezeu?! “ Și până la urmă am aflat că-s muzicieni, oameni din trupă, care cântă cu instrumente, muzicieni, dar no’, am râs destul de bine când am citit “muzicanți celebri”, ne arată maneliști sau ceva, whatever…

Vă rupeați în figuri pe acolo 🙂 Vobeai de Oradea, uite, de exemplu, eu n-am ajuns pe acolo, doar am trecut prin Oradea. Dacă ar fi să fac o excursie de o zi, după aia îmi spui tu dacă este nevoie de mai multe zile, care ar fi punctele magice care nu ar trebui ratate?

Păi ar trebui să mergi la Teatru, să vezi măcar Teatrul, că-i destul de frumos, așa pe stil grecesc, să urci în Turnul Primăriei, chiar dacă sunt blocuri mai înalte, ți-aș recomanda să mergi și la Ciuperca, chiar dacă acum dealul este în paragină, dar tot se poate ajunge sus pe deal și să vezi priveliștea, subpasajul Vulturul Negru, bineînțeles că orice om vrea să vadă distracția din oraș. S-a deschis o berărie nouă, bere făcută handmade, bere de casă, ei o fac, d-aia nefiltrată, e foarte bună, mie nu-mi place berea, dar aia îmi place, acolo ți-aș recomanda, acum nu vreau să le fac reclamă, Tom’s Beer se numește.

Punem și linkul de pe facebook 🙂

Dar nu cred că au facebook…

Adresa de pe Maps…

Da, mă rog… Altceva foarte reprezentativ în Oradea ar fi Ocskapiac, este ceva piață de vechituri, dinăstea unde îți vând țiganii pantofi la 2 lei…

Lucruri furate 🙂

Băh, nu nepărat, da mă rog, ca să simți așa spiritul orădeanului, o excursie duminică dimineața la Ocskapiac este recomandată 🙂 Cam atâtea, bine, dacă vrei să stai o săptămână, ar mai fi mai multe variante, să mergi la Ramada Style, la jacuzzi, deasupra orașului, să te plimbi pe malul Crișului

La nivel de locuri, asta este o întrebare pe care mie place să o pun oamenilor pentru că deobicei aduce zâmbete, care sunt locurile în care dacă ai avea posibilitatea să te teleportezi în secunda doi, te-ai duce? Locuri unde te simți tu zen, aici nu există limitări, spațiu, timp…

Dacă aș avea posibilitatea să mă teleportez oricând, nu contează unde, important este să fie plajă și să fie cald, mai ales cum este vremea asta, ioi, nu mai suport, de abia aștept să vină odată, măcar 15 grade să fie, nu mai pot, undeva unde să fie cald…

grup.jpg

Deci, intuim că e România sau străinătate?

Păi, străinătate, undeva unde să fie cald tot timpul, în Africa, America de Sud, ceva, nu știu, și India dacă se poate, să fie cald…

Ai avut o serie de călătorii în care ai rămas cu niște amintiri foarte dragi?

Da, am avut mai multe, cam fiecare călătorie în care n-am fost cu părinții mei a fost o experiență foarte faină 🙂

Sunt câteva călătorii în afara țării pe care le poți povesti oricând cu drag?

Măh, sincer vorbind, în afară țării n-am călători decât de două ori, când am fost cu fratele meu în Croația, în ambele dăți am fost în Croația, bine, acuma nu se pun excursiile mele în Ungaria, o dată la 3 luni, când mă să-mi iau tutun, că mi acolo, la juma’ de oră…

🙂

Da no… de când fumez tutun, ies mai des din țară 🙂

Foarte multă lume, ce nu locuiește în Transilvania, are impresia că noi cu ungurii ne certăm foarte des. Cum vă înțelegi cu ungurii în Oradea, că voi sunteți chiar la graniță…

Măh, depinde… Eu n-am o problemă cu ungurii, eu urăsc oamenii în general…

Știi maghiară?

Nu! În afară de alea pe care le știe toată lumea, gen “ Ciocolom “, “ Sio ” nu știu… De exemplu, eu n-am o problemă cu ei, neapărat, am o problemă cu cei care au senzația că ar trebui să știi maghiară doar pentru că ești în Oradea, like no, fuck you! Sau ăia care se plâng că ce urâtă-i România, ce jegoasă e, păi dute-n pizda mătii înapoi, cine te-o chemat aici? Am și prieteni unguri, n-am nici o problemă, dar mă deranjează aia care când ești într-un grup de oameni în care jumate știu maghiară, jumate nu, și încep să vorbească maghiară, sunt acolo, no, ce nașpa, că nu vin și subtitrări și la oameni…

La Erasmus este un cod acolo, “ Bora Bora “ și toată lumea trebue să facă switch-ul măcar pe engleză.

Da, am avut o fostă colegă, care originar este din Argentina, ea și surorile ei au crescut aici, în Oradea, dar mama ei nu, dar mama ei se vede că nu știe să vorbească foarte bine română, dar se străduie și vorbește stâlcit…

Bine, a mai ușor din spaniolă în română…

Da, măh, dar mie mi se pare o formă de respect. Și dacă vrei să vorbești ceva cu o persoană separat, nu vrei să audă restul, dute în altă camera, for fuck sake, like pe bune, este foarte urât să vorbești într-o limbă pe care ceilalți oameni n-o înțeleg, singura metodă în care mi se pare că este acceptată este când vorbești într-o limbă pe care o înțelege toată lumea, gen engleza și uiți un cuvânt, întrebi pe română sau pe limba ta natală: “ Băh, cum se zice la aia?” Aia-i altceva, dar nu o conversație întreagă, aia-i foarte urât. Sau faze dinalea, mă duceam la magazinul din colțul străzii să-mi iau un pachet de țigări și vorbea cu mine în maghiară, eu eram: “ Băh, te-am salutat cu bună ziua, nu știu maghiară! “

Să vezi la mine, când am fost în Albania, este detaliat într-un articol, să vezi cum vorbeau toți numai în albaneză, o săptămână să auzi numa albaneză, turcă și sârbă 🙂

Singura problemă pe care o am cu ungurii este că tot timpul vorbesc de parcă se ceartă, au un ton foarte aprins, parcă-s crizați, mergi pe stradă liniștit și numai auzi cum se ceartă la telefon doi unguri 🙂 Acuma, no, n-am nimic cu ei, te urâsc și dacă ești ungur și dacă ești român, nu fac discriminări d-astea 🙂

Ești enervantă oricum 🙂

Da, eu urâsc pe toată lumea, deci e ok 🙂

Să trecem la subiecte un pic mai vesele, că menționai de partea de băutură, atingeai un pic și subiectul mare, cum arată conceptul tău ideal de petrecere, când trebuie să te apuci să faci un chef?

Răspunsul în Yolo-InterviuI III- Pe acordurile Anei

ana dans

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s