Yolo Interviu I- Ana’s Fashion

No, bun, întreabă-mă!

Bun, bună seara doamnelor și domnilor! Bine ați revenit la rubrica Yolo-Interviu, de data aceasta avem un personaj care se regăsește în versurile unei trupe arhicunoscute, o trupă care cântă despre locurile unde noi ne-am întâlnit, dar n-o să vă dau foarte multe de pe plajă, o să-i las ei șansa să-și spună amintirile, gândurile, să se descopere în fața cititorilor. Și nu mai stau mult pe gânduri și introduceri, că oricum stau prost cu bateria:

Bine ai venit, Ana, la rubrica Yolo-Interviu!

Bună! 🙂

Eu am întrebare pe care o adresez oamenilor, indiferent cine-s ei. Cum te-ai descrie tu, în 30-40 de secunde sau dacă crezi că ți-este mai ușor, cum crezi că te-ar descrie alții?

Probabil o persoană enervantă la început, dar care devine plăcută după o perioadă, vrei să-ți dau mai multe detalii?

Da, dă-mi un link 🙂

Un link?

Cum ar arăta linkul tău offline de descriere? 🙂

Offline?!

Dacă ai fii un site…

Dacă aș fiu un site?!

Da, care ar fi rubricile importante?

Că sunt foarte sassy și foarte enervantă, ar trebui să se știe că la mine nu merge cu dulcegării dinălea gen “Hei, ce faaaci?” 🙂 Cred că-ți consumi bateria degeaba 🙂 Cum ești pe Instragram?

https://www.instagram.com/crisbpovestivalurisimarketing/.De ce te consideri enervantă? Te consideri tu enervantă sau îți spun ceilalți?

Da-mi spun ceilalți, marea majoritate a persoanelor când mă cunosc, există două variante, ori mă plac din prima, ori prima data nu mă suportă și după aia zic: “Ay, că totuși este de treabă fata asta! “

La aspecte pozitive, că ești prima persoană care nu s-a lăudat prea tare în cadrul blogului, care sunt aspectele pozitive, după ce zic oamenii că nu ești enervantă, ce-ți zic oamenii de bine?

Păi, nu știu… Gen că sunt de treabă și până își dau seama  că este fain să fii o persoană sassy și să nu pupi pe toată lumea în cur, începe să le placă de glumele mele foarte seci, gen bad jokes, da no…

Crezi că în ziua de azi, dacă vrei să fii o persoană de succes, apreciată, mai poți fii o persoană sinceră, fără dulcegării? Crezi că mai mult te ajută sau te încurcă pe termen lung?

Depinde pe c e vrei să te lansezi, să te promovezi și ce vrei să fii, ce vrei să vinzi, ce vrei să prezinți…

În cazul tău, ce vrei să ajungi în viață?

Păi, de preferabil, designer vestimentar, cu propriul brand, într-o bună zi, dar no, nu știu, să sperăm…

Ai vreun model la care ai vrea să-i urmezi pașii?

Ca designer?

Da!

Nu nepărat!

Sau un anumit subdomeniu din cadrul designului? Gen rochii de nuntă…

Nu, încă nu știu exact stilul pe care vreau să-l promovez, vreau să-mi descopăr stilul exact și să-mi fac un brand care să mă reprezinte.

16105559_959143710885591_2140456197093389632_n.jpg

La nivel de modă, în ziua de azi, într-o personalitate, că vorbeai de un om pe care îl cunoști pentru prima oară, cât la sută contează prima impresie? În cazul tău, cât de mult contează și la ce ești atentă în momentul în care cunoști o persoană, din punct de vedere stric vestimentar?

Foarte mult contează. pentru că în funcție de prima impresie există o varianta să mai fie și o a doua șansă sau nu. Și plus că sunt foarte exigentă la chestiile de îmbrăcăminte, la băieți nu trebuie să-mi prea bat capu’, că nu mă prea duc pe domeniul lor, dar la fete sunt foarte exigentă. Deci dacă vine o fată piți, s-o îmbrăcat cu ceva care mie nu-mi place, stau așa, dau un scan din cap până în picioare, să mă uit la ea. Bine nu pot să zic că sunt…

Perfecționistă?

Încerc să trec de aparențele vizuale, dar este important pentru mine. Este atât de important încât dacă ies în oraș, mă plimb pe stradă, judec oamenii cum sunt îmbrăcați.

Vorbeai despre băieți, că nu-i prea iei în considerare. Care sunt must have-urile pe care trebuie să le aibă un băiat în momentul în care merge la o întâlnire cu o fată, nu neapărat că iese cu tine, dar chestii la care un băiat, de exemplu un cititor mai habarnist în ale modei, ar trebui să le aibă în vedere, din punct de vedere vestimentar, la ca ar trebui să fie foarte atent?

Păi, acuma, să fie atent să aibă haine curate, călcate, să arate cât de prezentabil, acum nu trebuie să poarte nu știu ce haine sau să fie în nu știu ce stil, foarte fashion. Să nu fie nici îmbrăcat ca un arlechin, cu pantaloni verzi și tricou mov, să fie limita bunului simț. Mai sunt și băieți mai creativi în materie de modă, care se îmbracă mai fain, au un pic de simț artistic, chiar dacă nu sunt pe partea asta de design…

Cum îți dai seama că un băiat este creativ din punct de vedere artistic, are un detaliu?

Pur și simplu îți atrage atenția pentru că nu este tipicul de îmbrăcăminte bărbătească pe care o vezi în fiecare zi pe stradă, în sensul de blugi, adidași sau teniși sau o cămasă sau tricou, hoddie, pur și simplu iese în evidență cu un sacou mai interesant sau un palton, se vede pe el că este…

Ce părere ai despre trendurile metrosexuale, cu băieții care poartă haine mai mult sau mai puțin feminine, cu moda fularelor legate la picior, iarna să umbli în…

Da, hai să nu ducem acolo 🙂

Crezi că sunt femei care apreciază genul ăsta de atitudine vestimentară ?

Gen femei care aprecieză bărbații mai piți :)?

Da! Care se îmbracă mai feminin decât ele 🙂

Băh, nu știu, poate…

Care-i limita rafinamentului vestimentar, când deja ai trecut în cealaltă extremă?

Din punctul meu de vedere?

Ca băiat!

Mie nu mi-ar plăcea să ies cu un tip care-i mai pensat decât mine sau mai epilat decât mine, dar acum no, fiecare cu plăcerile lui, sunt sigură că sunt fete care le plac chestiile ăstea, că dacă n-ar fi probabil n-ar fi băieți care să fie atât de aranjați, fiecare cu plăcerile lui, nu judec eu pe nimeni 🙂

Că vorbeam de plăceri, ce-ți place să faci în timpul liber ?

În mod special să dorm pentru că nu prea am timp de asta, dar îi cam pe locul 2 partea cu dormitul, îmi place să ies în oraș, îmi place foarte mult să cunosc oameni, să am conversații cu oameni diferiți, să aflu chestii noi. Sunt o persoană foarte curioasă de felul meu, îmi place să comunic și să-mi spună lumea chestii despre ei, acum încerc să fac tot felul de chestii noi care să-mi aducă oportunități să cunosc alți oameni, să am experiențe diferite…

41681733_1850835508285931_1494862474019602432_n.jpg

La nivel de comunicare, există un limbaj paraverbal care ține de haine prin care îți dai seama că o persoană poate fi abordată într-un proces de socializare?

Da!

Ai feellingul ăla când vezi o persoană că poți să te arunci într-o discuție?

Știi vorba aia că haina nu-l face pe om, din punctul meu de vedere este o prostie pentru că haina îl reprezintă pe om. Fiecare om se îmbracă în funcție de personalitatea lui, să luăm de exemplu stilul de pițipoancă, n-o să vezi niciodată o fată mai old-school, mai nerdy, n-o s-o vezi niciodată pe platforme de 15 cm, cu decolteuri până la buric. Haina te reprezintă, te îmbraci cu ceva care să exprime lumii din jurul tău, mă rog, lumii din afară care nu te cunoaște, să exprimi un anumit lucru, în funcție de cum te îmbraci oameni primesc un anume mesaj nonverbal din partea, înțelegi?

Aham!

So, acuma, vezi și tu că și tu când te îmbraci pentru un eveniment, te îmbraci la un costum, o faci pentru vrei să transmiți un anume mesaj, vrei să spui lumii că știi să te îmbraci la costum. Acuma no, fiecare îmbrăcăminte are și evenimentul ei, acum n-o să mă duc la facultate sau la lucru în rochie de seară…

Decât dacă ai un party după…

Da, acum da…

Ce părere ai despre abordarea smart-casual în momentul în care ai o nuntă, un eveniment important, astfel încât să te poți simți și tu în largul tău? Că dacă este să vorbim de băieți, să ai un papion sau o cravată care să te sufoce, să nu poți să respiri și o cămasă…

Mai nou, eu am observat chestia asta la costumele de bărbați, se abordează chestia asta de casual, să fie cât mai lejeri, să aibă un sacou și o cămașă, pantaloni scurți, să fie cât mai lejeri ca să arate…

Pantaloni scurți?!

Pantaloni până la genunchi, tot de costum, de dungă, dar până la genunchi, tot felul, sau poartă teneși la costum…

Ți se pare că este vreo diferență între mesajul pe care vrea să-l transmită dacă este îmbrăcat smart-casual sau la 4 ace?

Nu, reprezintă mai mult personalitatea. Cum alegi să te îmbraci, reprezintă mai mult personalitatea, din punctul meu de vedere, acuma fiecare cu stilul lui. Sunt și oameni care nu se bazează pe chestia de stil, care merg pur și simplu pe casual, în blugi și tricou și doamne ajută! Oricum reprezintă personalitatea, inclusiv tricoul care-l purtăm, că-i simplu, că-i c-un mesaj, tăiat pe jumate, orice reprezintă personalitatea omului. Cred că și tu ai avut senzația asta, în funcție cum este îmbrăcat un om, băh s-ar putea să ne înțelegem, s-ar putea să nu ne înțelegem, n-ai avut niciodată chestia asta?

Dacă-i fată este în funcție de cum este dezbrăcată 🙂

Bine, acuma 🙂

36857642_1302391863227439_4036804942210531328_n.jpg

Am o curiozitate aici, decolteele sunt mai mult pentru voi sau pentru băieți?

Adică?

Când o fată se decide să poarte decolteu, când poate nu este sezonul…

Oricum fetele nu se îmbracă pentru voi, bineînțeles că facem asta câteodată când mergem la o întâlnire sau mergem în oraș în ideea de a prinde și noi ceva, atunci ne îmbrăcăm pentru voi mai mult ca sigur. Să spui pentru cine sunt decolteele, este o întrebare cam ciudată, practic sunt pentru noi, să vă arătăm vouă ceva 🙂

E ca și tricoul nostru cu mușchi, nu? 🙂

🙂

Că vorbeai de tricouri, eu recunosc, sunt pentru tricourile cu mesaj, cu minioni, cu ceva, cu amintiri, cu proiecte. Care sunt lucrurile care nu lipsesc din garderoba ta, în momentul în care te trezești și vrei să te îmbraci, care sunt pinned item-urile din dulapul tău?

Pantofii cu toc, în general trebuie să fie pantofi cu toc, că altfel nu mă simt eu bine. Deobicei prefer să mă îmbrac în rochii sau fuste, care să-mi accentueze talia, deci ori am o fustă pe talie, ori o rochie cu o centură în talie, plus cerceii și rujurile dacă am posibilitatea, dacă lucrez cu rochii de mirese și tot le învârt nu vreau să le pătez cu ruj, am pățit o dată, nu vreau să se mai repete 🙂

10534140_516162858517014_2103300179080262238_n.jpg

Mie chestia cu rujul mi se pare foarte fină, la nivel de alegeri, dacă greșești rujul ca și fată riști să strici cu totul outlook-ul…

Dar trebuie să meargă și cu fața, să-ți stea bine cu culoarea respectivă…

Și cu decolteul 🙂

Hainele 🙂

Am văzut concepte de 7 zile, 7 tipuri de îmbrăcăminte, ai un anumit program după care te îmbraci, în weekend te îmbraci într-un fel, în timpul săptămânii în alt fel?

Nu, stilul meu…

Ai fixurile tale? 🙂

Probabil, adică mai mult ca si sigur, dar îmbrăcămintea mea este mai mult influențată de activitatea pe care o am. Acuma, eu prefer să fiu tot timpul cât de cât, nu nepărat elegantă, dar să fiu îmbrăcată frumos, urăsc blugii, la mine nu există ideea de comod, eu dacă mă îmbrac comod, în trening și tricou, eu nu-s comodă, eu sunt incomodă. Așa că prefer să fiu tot timpul prezentabilă, să am tocuri, așa mă simt eu bine, acum normal că dacă te duci la școală sau la facultate nu te îmbraci ca și cum te-ai duce în oraș, că se iau profesorii de tine după aia. În funcție de astea diferă, de locurile unde te duci, ce trebuie să faci acolo, de exemplu la lucru contează un pic lungimea rochiei pe care o am, să nu mi se întâmple accidente, că nu-mi vin numai fete la probă și după aia să nu fie probleme că mă dau la… mă rog trecem peste 🙂

Vorbeai despre școală, voi ați avut uniforme în liceu?

Nu!

Ce părere ai despre școlile care adoptă uniformă?

Mie, ideea de uniformă nu mi se pare nepărat rea, maică-mea tot timpul îmi explica că ideea unifomelor este să nu se facă…care-i cuvântul?

Diferențe?

Da, să nu se facă diferențe, să nu fie probleme între copii, că ăla are o haină mai scumpă. De ce nu-mi plac mie uniformele este pentru că, unu la mână trebuie să te îmbraci cu aceași chestie în fucking fiecare zi…

47254961_1422612567872034_5414411063837851648_n.jpg

Dacă ești băiat 🙂

Așa, doi la mână sunt prea sumbre în sensul că înțeleg ideea să fim toți la fel, să nu fie diferențe, dar acuma lasă-mă să mă exprim, dacă mie îmi place să am o centură, ceva mai interesant. La noi la școală, s-a pus problema de mai multe ori să fie uniforme, eu am fost în consiliul elevilor pe atunci și i-am propus la doamna directoare că dacă tăt ne bagă uniforme, măcar să fie ceva cu care să putem jongla, ori să pună o fustă, sau să ne spună să purtăm o anumită culoare, să putem să jonglăm, să nu existe problema că dacă eu mi-am pictat sacoul, are ceva stropi sau flori pe el, să fie: “ Vai, că nu respecți uniforma!”  Like, fuck you! Am avut uniforme în I-IV, la un moment dat, în ceva clasă, dar știu că nu o suportam, era d-aia clasică, comunistă, cu carouri și sorț d-ăla albastru, cu niște floricele, vai, oribil!

Fratele meu a avut ceva albastru, că ala de la CFR…

Da, da! Dinalea…

Și îi era lungă, îi atârna…

Ioi!

În schimb, colegii din clasa de liceu de lângă, s-au îmbrăcat ca ăia din “ Rebelde “, cămasă albă, fustă neagră și cravată roșie.

Eu eram pe principiul că suntem liceul de arte, trebuie să dăm frău liber, gândește-te că 12 ani cât am fost acolo, nu mi s-a impus mare lucru și dacă ni se impunea, nu se respecta nimeni regulile ălea și nu erau pretenții și așa mai departe, ne durea pe noi la bască că trebuie să facem nu știu ce, sau că am chiulit prea mult. Nu vii tu, după 12 ani, când nici dracu nu te-o ascultat, nu te-ai impus, vii tu să-ți faci legile ălea, băh serios acuma…

Deci, ești pe principiul că nu ne naștem egali?

Păi, nu! N-ai cum să te naști egal, că nu venim dintr-o fabrică să ne naștem egali, fiecare se naște în familia lui, cu beneficii și dezavantaje. Nu poți să zici că ne naștem egali, când un copil se naște într-o familie săracă și una într-o famile bogată, like fuck!

Că bănuiesc ca asta ar fi rolul uniformelor, un fel de compensație, un fel de egalitate, să nu fie ceilalți ofensați, dar oricum se vede detaliul la nivel de încălțăminte…

🙂

Sau la nivel de parfumuri, adică tot poți să faci diferența cumva, nu?

Da, bine acuma, nu știu exact care-i faza cu uniformele, că am înțeles că este și să se vadă că ești de la nu știu ce școală a lu’ pește, eu oricum eram cu teoria că dacă ești de la arte, îți scrie pe frunte că ești de la arte, se vede, este imposibil!

Că tot pomeneai de liceu, fac un exercițiu de imaginație cu respondenții mei. Să ne imaginăm că aici, la masă, alături de noi, ar veni Ana din anul întâi de liceu, de pe clasa a 9-a…

Așa..

Ne poți spune cum arăta, dacă ar fi să-i dai câteva sfaturi, știind tot ce o să întâmple…

Vaai…

Ce i-ai spune?

Răspunsul în Yolo-Interviu II- În stilul lui Ana

13726565_848281861971777_8546148526233879855_n

Advertisements

2 comments

Leave a Reply to Cristian Berbece Cancel reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s