Deși cotidianul lui Cris B. sună a poveste, plină de chestii faine, călătorii și distracție 24 din 24, viața bate blogul. Au fost momente de disperare când banii era semnalizați cu un 0 sec și mult praf în cont, sentimental era devastare totală în inimă ca după o năvală a turcilor, practic nimic nu mai avea sens, demotivarea era cuvântul de ordine. Într-un interviu pentru o televiziune locală din Cluj,Cris vorbea despre momentul când îți termini studiile și pici în gol, gata brusc cu studenția, joburile par ceva combinație ciudată de plictisitor cu înfricoșător, actualizat acum și cu un antreprenoriat ce pare o poveste mult prea frumoasă să fie adevărată într-o țară de 2 bani ce stă să cadă, ca să-l cităm pe Guess Who…
Era un moment ce s-a prelungit în ani, în care deși se întrepătundeau momente foarte faine, senzația lui Cris era că se ratează, că indiferent ce face este sortit eșecului. Amuzant era că deși se străduia tot mai tare, eșecul venea cu un efect de bumerang de-l rostgolea pe eroul nostru și mai epic, pășea înapoi patinând spre mediocritate…
A avut noroc cu familia, cu mama, cu fratele, cu tatăl lui, ce rămân singurii care-i pot spune adevărul în față, care-i pot întinde o mână de ajutor chiar și când nu o cere, căci orgoliul și mândria sunt aspecte ce stau lipite de atitudinea lui Cris.
Se spune că vremurile grele te călesc, te maturizează, cel puțin în cazul lui Cris B. această zicală se aplică mai mult decât 100%. Studentul Cris se gândea la prieteni, la gagici, la prostii, Cris B. începe să vadă lumea mai pragmatic, să ginească lucrurile care contează. Nu vă gândiți că este o persoană super-lipicioasă, nu este genul care să se riște să se arunce în legături emoționale, poate doar pe termen foarte scurt, nici măcar cu cei apropiați, că este fript în prea multe supe fierbinți, de nici iaurt nu-i mai trebe.
Dar se bucură de sentimentul de famile și încearcă și el să se simtă că face parte din casă, în felul lui, chiar dacă de multe ori pare absent, prea prins în ale lui. Conștientizează faptul că este un om norocos că are un frate, o mamă, un tată.
Au trecut 4 ani de când Cris a terminat masterul și tot nu-i el mare sculă în basculă, dar are un job, o asociație, este implicat în câteva proiecte comunitate făinuțe despre care o să aflați în curând, este pregătit de noi călătorii prin Europa anul acesta, deci nu poate spune că o duce chiar așa de rău. Și stiți de ce? Că are familia lângă el!
Familia este aurul în foițe mici, o creație spirituală a societății ce garantează sentimentul de siguranță, iubire, umanitate. Dacă ar fi de pe acum să pregătească un cadou de Paști, probabil Cris ar merge pe un mixt de șampanie, ciocolată și cafea. Cafeaua este energeziantul casei, ciocolata este plăcerea ce nu o refuză nimeni, de la mic la mare, iar șampanie este elementul nelipsit de la aniversările casei, chiar dacă uneori mai stropește pereții, din prea mult entuziasm desigur. De remarcat este că există o variantă de cadou de șampanie aurie cu bucăți de aur comestibile și cafea, cu un iz ușor egiptean, promovat pe site-ul celor de Borealy.
Nu știu dacă mulți ar merge cu un exercițiu de imaginație atât de departe, poate că nu sunt așa egocentriști ca și Cris B., încât să se gândească la un cadou pentru ei înșiși, un cadou pe care doar ei să-l poată înțeleagă, personalizat sau nu, să fie ceva așa pentru inimă, foarte puțin material, deloc scump, dar plin de însemnătate. Încă nu a mers atât de departe, dar ar fi genial pentru Cris să-și scrie o scrisoare pentru cel de peste 20 ani, în care să-și tapeteze câteva sfaturi, gânduri despre cine ar vrea să fie el în viitor, despre cum ar trebuie să dribleze între ploaia de ambiții și secetea de deznădejde, ghidat de principii desenate în două tablouri motivaționale asemeni celor două suprize plăcute a căror vinovați par a fi tot cei de la Borealy. Două talismane nestemate care îți spun la modul cel mai simplu cum să-ți trăiești viața ziua și noaptea, la modul YOLO dar și solo, două tatuaje pe suflet, remedii veșnice pentru răni deschise de oportunismul din jur.
Cris se recunoaște pe stradă ca un bărbat grăsuț, la 27 ani necăsătorit, fără prietenă, dar cu un cerc restrâns de preteni ce chiar contează, o sărăkie ce stă încă în chirie, fără mașină, dar cu familia alături, susțindându-l necondiționat, cu visele ce stau pe rafturile destinului, așteptând să fie culese cu pofta și răbdare, cu vivicitate și tenacitate. Căci ăsta este stilul Cris B, ce nu poate încununat mai bine decât cu un salud mi familia! Asta e familia mea, viața mea, să cânte muzica!
“Si, cum apune soarele, apune anu’
Rasare altu’ si mai bun la anu’
Si daca nu, in anul urmator speram sa fie si mai bine
Noi mergem inainte, asteptam zile senine”Adda – Șampania Mea
Emoții, linii cu rânduri de cuvinte pierdute într-un delir de melancolie și sinceritate, într-o altă probă din suflet pentru pentru din cadrul Spring SuperBlog 2019!
berbececristian.wordpress.com 