Vacanța este un drept, nu doar un alt sacrificiu mai mic

Nu știu câți dintre voi ați pățit să vă obțineți cu greu un concediu de câteva zile la mare și nici să ajungeți la destinație, că telefonul pulsează a stres de la project manager ce-i place să se laude că el și pe plajă stă cu telefonul lângă ea totul timpul, dar Cris B. a trecut și prin d-ăstea și trebuia s-o zică și pe asta.

Dincolo de aspectele legale, care teoretic sunt de necontesat, dreptul la vacanță, indiferent că este un proiect de tipul prima mea vacanță după mult timp sau un city break în lume neplanificat, ar trebui să fie ceva sfânt, indiferent de job sau statut.

41644228_1850835534952595_1714993480813510656_n.jpg

Era debut de septembrie 018 și Cris alături de Cătălin luau avionul din Cluj spre București, urmând să lege capitala de destinație printr-un bla bla car și apoi încă vreo 2-3 improvizații. Mașina avea capăt de linie în Costinești, unde fiindcă următorul tren era peste 2 ore, cei doi aventurieri au hotărât să o ia la pas prin stațiune, parcând bagajele în mini-gara de acolo. Contactul cu primele fire de nisip pe tălpile albe, chinuite de atâtea ore de birou și plimbat pe scări era ca un mesaj de bine ai venit de acasă, în următoarele zile termenii de raport, cc, deadline, interviu, eficacitate sunt aboliți.

Se face ora 15 00 și cei doi se îmbarcă în trenul spre Mangalia, unde școala de vară organizată toamna, la 2 Mai, unde urmau să participe, părea că-i strigă tot mai tare. Ca semn divin, au dat pe tren de încă 2 participanți din Cluj și o mini-gașcă era deja constituită. Mai era doar un pas spre paradis și anume microbusul din gara Managalia spre stațiunea 2 Mai.

Nici nu a apucă Cris să coboare din microbus că îi suna telefonul blestemat cu un project maangerul care îi cerea justificare de costuri de la deplasare unui agent. Blocat total, Cris face pe prostul pentru a nu-și fute karma și culmea că își ajută interlocutoarea să-și răspundă singură la curiozități. Bineînțeles că mai urmau și zilele următoare apeluri, dar în prima seara, Cătălin un picuț martol, îi catapulteză telefonul de firmă a lui Cris, ce era agățat sus, la încărcat. Rezultatul negativ era că displayul device-ului era daună totală, aspectul super pozitiv era că eroul nostru putea să stea liniștit la masă, cu noii amici din program și să pună bazele terasei ” Club 47″.

Practic Cris aluneca din vis în suflet, revăzând pe Denis, Lavinia, Costi, de la aventura din Eforie Nord din 2017, unde se înâlniseră tot așa la o tabară de vară. De data aceasta tema acestei experiențe era lucrător de tineret, unde concept de voluntariat mai nou la noi în țară, unde voluntarul are puteri manageriale mai extinse și munca lui poate fi și remunerată, în funcție de proiect.

This slideshow requires JavaScript.

Dar cel mai important în această tabară era educația informală, networkingul cu ceilalți 40 de participanți, deoarece mulți veneau cu un bagaj de experiențe vaste în proiectele comunitare și chair și cei care erau la început aveau o bună dispoziție greu de ispitit de plictiseală.

This slideshow requires JavaScript.

După cum se poate intui, Club 47, era în mijlocul evenimentelor, camera 47, dotată cu terasă afară devenind locul unde lumea se aduna la socializarea de seară, cu muzică, karaoke, mafia game și multe planuri de viitor, o fereastă inifinită de bună dispoziție.

41598680_1850836028285879_2187643477708242944_n.jpg

Cum Vama Veche era destul de aproape, era de neconceput măcar 1-2 nopți de party în La Stuf, unde gască ajunsese la un moment într-un cuantum de peste 20 de zăpăciți, ce se derulau în pași de dans sărbătorind viața, liberatea și savurând fiecare clipă, prețuind-o ca pe cel mai nestemat diamant. Era Cris să o pățească, să pice de pe o bancă, într-un moment în care se credea Nadia Comăneci, dar noii lui prieteni din Alba, Alex și Roxana au fost acolo pentru el, să-l țină de mână la propriu și la figurat, să nu facă cunoștiință cu nisipul într-o modalitate cam dureroasă.

Sunt multe acorduri de chitară de depănat, gustări de ciugulit, gropi în nisip de săpat cu lopețită, exerciții de energizare de împărtășit, cereri în căsătorie de acceptat, suspine de înghițit, dar inevitabilul ultimei zile nu putea fi evitat. Deși avea puține ore dormite la activ, Cris se trezește și reușește să o corupă pe Roxana să admire răsăritul pentru prima oară, pe parcurs alăturându-se și Ana pentru savura împreună clipele de liniște, sesiunea instagramică de poze, momentele de contemplare asupra infinitului numit mare.

41601916_1850835954952553_4580227994324303872_n

O lebădă îl făcea gelos pe Cris, ea putea pluti pe valuri, fără grija zilei de mâine, avea drepturi depline asupra fericirii universale. Oare visul omului de rând e de a deveni lebădă, de a putea zbura peste întregul Pământul, savurându-i frumusețea, act cu act, tablou cu tablou, simțindu-se parte cu adevărat integrată din natură?

41601962_1850854314950717_4555129438102093824_n.jpg

Plecarea, mult prea de dimineață, chiar printre primii, era grea, mai ales că era înapoi spre jobul unde Cris simțea că mai mult de încă o lună nu o să reziste, dar doar asta mai rămăsese, bla-bla car-metro-bus expres-avion spre Cluj.

41616343_1850836094952539_1366847241435742208_n.jpg

Totuși, chiar nopțile trecute, la revenirea Anei, prin Cluj, alături de care o să puteți regăsi curând un Yolo-Interviu, amintirile pareau încă atât de vii, încât la un pahar de rom și fum de narghilea, răsetele și nostalgia vremurilor acelea bune au curs ca vinul rose în pahar pe terasă, în zilele toride de vară.

Conceptul de vacanță în România este unul ușor hipsteresc, considerat un pic low bugdet, dar cu oferta potrivită și oamenii faine se poate transforma într-o experiență demnă de expus în sufrageria sufletului.

Deși nu-i am eu la suflet, este de apreciat campania Christian Tour susține Dreptul la vacanță, provocarea de vacanță cu Christian Tour sună destul de tentant în perspectiva rezervării din timp, că suntem doar în martie, a unei super-aventuri peste mări și țări, într-o perioadă de low season la birou-bizy season pe plajă, cu gagici topless, cocktailuri, plajă, mare, pary-uri până dimineața, gașcă mare în loc de birou, geamuri, calculator, ceas, mailuri, ședințe.

Articolul ce îmbrățișează această amintire face parte din competiția Spring SuperBlog 2019.

CT-DreptulLaVacanta1-1.png

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s