Yolo Ovidiu II- Constanța mea este progresul

– Cum te-ai pregăti tu personal în momentul în care ai știi că va veni o criză economică?

– M-aș pregăti de cumpărături în sensul că toți banii pe care i-am făcut în perioada de expansiune economică i-aș ține cash, când aș simți că atinge acel fund al căderii cam atunci aș începe să investesc din nou pentru asta ne scoate defapt din criză, faptul că oamenii au din nou încredere să investească, să cumpere, să facă activități economice. Și majoritatea oamenilor fac total invers, se panichează, strâng banii și nu fac absolut nimic. Este o reducere, așa cum avem reducere la carne, așa este și atunci, abia aștept următoarea criză să pot să cumpăr acțiuni la Tesla, de exemplu, pentru că este un proiect foarte riscant dar aș aloca o parte din portofoliu pentru că este foarte ambițios!

– Ești de acord cu singtagma conform căreia România este cu 10-20 ani în urmă și dacă vezi criza în State poți să te pregătești lejer că oricum la noi ajunge mai greu sau crezi că întâi lovește statele mai mici și după aia se propagă la nivel înalt?

– Nu sunt de acord cu chestia asta pentru că totuși economia este globalizată, dacă se întâmplă ceva resimte toată lumea aproape la fel de repede, dar e adevărat că ea pornește de la statele mari, în cazul ăsta China. În următorii 2-3 ani China o să treacă printr-o perioadă puțin mai dificilă, voită de ei pentru că au avut o creștere foarte mare și acum este normal să înceapă o mini-criză financiară a lor, ca să-și restructureze puțin lucrurile, să scape de ce-i neperformant pentru în principiu asta face o criză, îți scoate tot ce-i rău, că nu face față și îi întărește pe cei puternici, aia o să aducă creștere economică din nou.

– Au și ei lupii lor de pe Wall Street?

– Nu, pentru că ei sunt centralizați, nu prea pot să facă așa ceva, dar au niște companii foarte mari, în special companii de stat care în momentul ăsta nu mai sunt performante deoarece ei s-a bazat pe manufactură, totul era făcut în China și acum vor să treacă pe servicii. Și o astfel de trecere înseamnă falimentul unor companii care sunt axate doar pe manufactură și ori o să trebuiască să investească în robotizare și atunci mulți oameni vor fi dați afară, ceea ce va duce la o criză, ori pur și simplu se vor închide și vor fi înlocuite, vor fi fuziuni, nu știu pentru că acolo totu-i centralizat…

– Din simplul motiv că marja de profit pe servicii e mai mare decât pe manufactură, nu?

– Da, o economie bazată pe manufactură poluează, calitatea vieții nu este așa de mare, chiar dacă totul e făcut în China valoarea adăugată nu este așa de mare pe când la servicii este mult mai mare. Toate statele ăstea vest-europene pe care vrem să le ajungem din urmă în principiu toate au servicii…

– Manufactura e pe partea de outsourcing…

– Da, se întâmplă și toate au o parte de montare, de final să fie făcută în țara ta…

– Unde produsul capătă cea mai mare valoare…

– Exact!

– Ce părere ai despre fenomenul de outsourcing din România, care ți se pare că sunt beneficiile și care sunt dezavantajele?

– Nu sunt foarte familiar cu outsourcingul din România, știu că sunt companii mari care angajează diferiți specialiști, în special contabilitate, cu aceștia am avut de a aface când lucram. E ok, ai nevoie de un specialist și pentru a evita taxele foarte mari pentru angajați, că probabil ai avea nevoie de câțiva angajați să facă acea muncă, preferi să plătești, să ai o cheltuială la niște specialiști, ei își asumă răspunderea și totul merge bine. Nu-i o problemă, și eu fac outsourcing cât pot de mult pentru că mi se pare normal să pot să cresc, să aduc valoare cliențiilor mei prin cei știu eu mai bine, nu sunt așa interesat să fac chestii care mi-ar lua mult timp să le învâț și care nu mi-ar aduce foarte mult plus valoare, gen design, aș putea să-mi fac și eu un design pentru niște cărți de vizită dar mi-ar lua timp să învâț un soft, să testez tot felul de variante, prefer să găsesc pe cineva, mi-l face, îl plătesc și trec mai departe…

– Că făceam transferul ăsta România-străinătate, este o întrebare destul de dureroasă pentru oamenii care participă la acest tip de interviu, se mai merită ca tânăr să rămâi în România?

– Eu zic că da…

– De ce?

– Nu văd foarte multe probleme din punctul ăsta de vedere pentru că încă este o economie în curs de dezvoltare, există foarte multe posibilități, multe lucruri care încă nu există la noi și ar putea exista, încă se mai pot face investiții din străinătate dacă s-ar stabiliza odată problema legislativă, ar veni ceva investiori, încă se caută, românii au specialiști buni și nu doar pe IT, ceea ce în Cluj fac majoritate, ci și multe alte lucruri, se fac piese pentru companii auto, BMW, Mercedes, cauciucuri pentru Continental, Pirelli și nimeni nu știe asta. Sunt companii și se poate și mai mult, eu zic că este un loc în care poți să crești, e adevărat că în străinătate ai oarecum o stabilitate financiară în acea țară care a ajuns la o maturitate, ai încredere în sistem, nu sunt așa de mulți corupți și zici că e ok…Dar și sansele tale sunt oarecum mai limitate, să pornești o afacere într-o țară în care există afaceri de 150 ani este mult mai greu, decât într-o țară în care abia sunt 25 de ani în care se fac afaceri, știi? Ca să ajungi la acel nivel al lor ți-ar lua 100 de ani, pe când la noi ți-ar lua numai 5-10 ani, din punctul ăsta de vedere sunt mult mai multe oportunități în România sau într-o țară mai slab dezvoltată!

– Vorbeai recent de corupție, statistica arată că România la nivel de Uniunea Europeană este pe locul 3 la nivel de corupție, după Ungaria și Bulgaria. Din punct de vedere al sănătății financiare, cum ți se pare că ar trebui să reacționeze un tânăr român în momentul în care vede că țara lui este în top 3 la nivel de corupție și el încearcă prin toate formele legale, prin care a fost învățat să devină un om prosper financiar și vede calea mai ușoară, mai abordabilă și presupune exact ce ziceai mai devreme un timp mult mai scurt în care să-și atragă prosperitatea financiară? Cum vezi problema corupției și dacă pe tine personal te încurajează sau te descurajează în vreun fel?

– În principiu ar trebui să nu o mai încurajăm, asta e principalul lucru pe care poți să-l faci, de fiecare data când lucrurile merg greu, să reziști tentației de a da o șpagă să se rezolve, durează, asta este! Te pregătești mental că o să dureze, faci tot ce poți să meargă bine și pur și simplu nu încurajezi fenomenul, asta e tot ce poți să faci. Că poți să ieși la proteste, dar n-am văzut foarte multe demisii, desi lumea este nemulțumită de Guvern, s-a schimbat al 3-lea Guvern și tot ei sunt la putere, nu s-a întâmplat nimic, singura care ne-ar putea rezolva ar fi o revoluție sau ceva, din punctul ăsta de vedere… Pe mine nu simt că mă descurajează pentru că eu nu trăiesc să conduc țara sau ceva de genul, am obiectivele mele și a cliențiilor mei pe care să le am în vedere. Mă deranjează că luna asta se schimbă legislația și trebuie să depun un formular și apoi nu mai trebuie să-l depun, sunt foarte enervante dar trec peste ele, asta este, trebuie făcut, n-o să-l fac o să primesc amendă, asta este, o s-o plătesc! Mai rău de atât ce o să-mi facă, o să mă bage la pușcărie? Nu cred, crede-mă, pentru o amendă neplătită sau o întârziere de plată nu te bagă la pușcărie pentru că știu că nu-i ajută cu nimic, mai bine te lasă în pace. E adevărat că e deranjant, dar nu-mi bat foarte mult capul cu ele, nu sunt setat și nimeni n-ar trebui să fie setat că statul vine și ne ia bani, hai să te ajut să nu-ți mai ia atât de mulți bani sau ceva de genul ăsta, hai să căutăm soluții să facem minimul, cum este acea ștampilă care nu mai este obligatorie de vreo 2-3 ani de zile…

– Dar totuși clienții ți-o cer…

– Toată lumea când lucram în firma de contabilitate, deschideam companie, facem ștampilă, atunci era numai o chestie între persoanele juridice private, acum e și cu persoanele juridice publice, chiar nu au nevoie de ea, că-n străinătate nu mai este de o gramadă de timp. Și ei încă o fac, eu când mi-am deschis firma am zis că nu-mi fac ștampilă că n-am nevoie de ea, este un singur caz în care aș lucra cu statul și aș avea nevoie de ștampilă, dar nu intenționez… Și toată că semnături și ștampila:”- Nu am ștampilă! -Cum nu ai?! -Păi, nu trebuie, voi nu știți chestia aia?! Scrie în legislație, două ordine date de ANAF! “ Pur și simplu îmi simplific chestia, de ce să dau 200 lei pe niște ștampile pe care nu trebuie să le am, fac o decizie logică și nu le dau…

– Mai ales că trăim în viitorul semnăturii electornice…

– Încă nu e așa de viitor, singurele semnături electronice pe care le-am văzut eu sunt cele ale contabiliilor când depunem declarațiile plus o imagine pdf pusă pe un document, aia nu-i semnătură electronică, dar în fine… Nu suntem chiar așa aproape de ele, dar oricum probabil ăsta ar trebui să fie viitorul, dacă tot ne lasă să nu le mai folosim, e minimul, e optional, nu-l facem! Îmi place să fie totul simplu, economisești timp, bani și orice altceva…

– Că tot vorbeam de lucruri simple, ce faci în timpul tău liber să-ți ieși din element? Care sunt activitățiile pe care îți place să le faci astfel încât să te relaxezi, să devii zen, să ieși din starea profesională?

– Sunt cinefil, deci dacă simt nevoia să scap de o presiune pot să mă uit la un film oricând, chiar și un film pe care l-am mai văzut dacă știu că m-a făcut să mă simt bine mă mai uit încă o data. Joc jocuri video, am un prieten la care merg aproape lunar și avem un weekend așa ca băieții, jucăm tot felul de jocuri, ne uităm la filme, seriale, în weekendul ăla poți să spui că…

– Ca-n “ The Bing Bang Theory “? 🙂

– Ceva de genul ăsta, pot să spun că ne distrăm…

– Numai că nu aveți o vecină blondă across the…

– Avem o vecină, dar nu-I blondă 🙂 Cam asta este, un weekend de genul ăsta este suficient pentru mine să-mi încarc bateriile. Și dacă este pur și simplu o zi foarte grea și nu mai pot, pur și simplu nu mai fac nimic, stau în fața calculatorului și caut un film, un serial, ceva, nu fac nimic, dacă aș lucra încontinuu aș fi obosit și nu are rost…

– Care sunt recomandările tale pentru cititori în materie de filme? Văd unul în tablou, n-o să zic, te las pe tine, noroc că interviul este transcris 🙂

– Da,sunt mai multe filme care mi-au plăcut foarte mult, “ The pursuit of happyness “, “ Whiplash “ ar fi un film foarte bun, a rezonat foarte bine cu mine, seria “ Harry Potter” mi-a plăcut extraordinar de mult…

– Și cărțile?

– Și cărțile!

– I-am făcut cadou la fraimio vreo 4 volume 🙂

– Foarte bine! Eu le-am citit pe la 12 ani, în clasa a 6-a cred că eram, de atunci am început și în principiu am crescut cu ele, deci d-asta m-au prins foarte mult, nu știu dacă pe cei de acuma i-ar prinde, dar oricum sunt niște cărți foarte bune, de calitate, literatură bună. La fel îmi plac filmele cu mafioți, “ The Godfather “, “ Goodfellas ”, toate ăstea au un cod al lor foarte interesant și mie îmi place codul lor, nu-i legal, e adevărat, dar îl respectă mai bine decât legea. Și asta mi se pare interesant, că e mai bine să ai un cuvânt decât să ai o lege proastă și să o respecți pe aia…

– Aveam o discuție într-un interviu anterior despre litera legii și spiritul legii și diferența între cele două. Esti un om care merge pe litera legii sau pe spiritul legii ?

– Normal că merg pe litera legii că nu vreau să fiu în ilegalitate, dar o spun că mi se pare o prostie și nu ar trebui să fie așa, adică n-o s-o încalc dar dacă aș putea aș zice “-Băh, nu-i ok asta! Ar trebui schimbat sau ar trebui să facem astfel încât să nu afectăm litera legii! “ Că și aia e interpretabilă, la urma urmei…

– La nivel de jocuri ce-ți place?

– Strategie, dar nu prea mai sunt multe jocuri, asta jucam când eram mai mic, acum shootere mai mult și third person shootere. Jocul meu favorit din toate timpurile este “ Assassin’s Creed “ , care este o combinație foarte frumoasă între istorie și prezent, în care se arată cum evenimente importante din istorie au dus către un eveniment care s-ar fi vrut sfârșitul lumii.

– Cred că am văzut filmul…

– E făcut diferit față de celălalte și are loc în perioada Inchiziției Spaniole. Celălalte jocuri au loc în Italia Renascentistă, Războiul de Indepedență din State, Revoluția industrială din Anglia, Revoluția franceză, evenimente destul de faine în care întâlnești tot felul de personaje. Tot timpul am fost pasionat de treburile ăstea istorice plus un pic de conspirații politice, cum conduc oamenii lumea, cam și cu mafioții la fel…

 

– Vorbeai de partea de conducere și leadership, ai o serie de modele de bună practică pe care tu le urmezi sau persoane pe care la admiri ?

– Da, în funcție de cam orice domeniu pe care l-am încercat am câte o persoană. Prima persoană, pe care o admir cel mai mult este chiar Will Smith, actorul meu favorit, am văzut primul film la cinema cu el, “ Ziua Indepedenței “, aveam 7 ani, am fost îngrozit când am ieșit de la film, dar a rămas ca erou și ideea despre ce a făcul el, chiar dacă a încălcat puțin legea, a făcut ce trebuia. Apoi l-am urmărit în cam toate filmele, interviuri, am văzut că este o persoană cu o coloană vertebrală care-și iubește familia și încearcă tot timpul să facă ce este mai bine pentru el și comunitate, deschis, deci îl admir din punctul ăsta de vedere. Ar mai fi o gazdă a unei emisiuni radio din State, Dave Ramsey, îmi place foarte mult, este un pic așa mai dur dar dă sfaturi foarte bune din punctul ăsta de vedere. Eu am făcut și tranzacționez Forex de 2-3 ani, unul din tipii de acolo, Anton Kreil, un trader foarte bun, la fel îmi place modul lui de abordare a situațiilor și cum gestionează el banii și toate astea, e foarte fain. Cam ăștia trei, dacă ar fi să iau masa cu ei sau să ies undeva, pe ăștia trei i-aș lua cu mine ca să povestim…

– Și dacă la masa asta aș mai adăuga un invitat surpiză, gen Jordan Belfort ce părere ai avea?

– Ar fi un personaj interesant… Nu prea sunt de acord cu ce a făcut el, sunt multe cazuri de genul ăsta, este și filmul “ Boiler Room “, dacă îl știi…

– Și “Lupul de pe Wall Street” este tot după cartea scrisă de el 🙂

– Normal că este, dar ideea asta de a manipula oamenii așa pentru un câștig foarte mare, că asta a făcut, într-un timp foarte scurt, nu-mi place și din păcate în cam toate filmele pe asta se pune accentul, pe oameni care au păcălit o grămadă de oameni ca să facă mulți bani și au distrus o grămadă de vieți. “ The wolf of Wall Street “, “ Boiler Room “ și cred că chiar și “ Wall Street “ cel clasic, oarecum are o parte de genul ăsta, în care cumva se potretizează traderii și investitorii ca niște demoni care nu vor decât să distrugă oameni, ceea ce nu-i adevărat, dar asta face audiență și pe asta se axează…

– Crezi că elementele de știri negative mai degrabă decât cele pozitive atrag atenția omului? Și în cazul în care negociezi cu un client, folosești anumite tehnici în care inserezi anumite cuvinte negative astfel încât să-i trezești atenția în momentul în care vezi că-l pierzi, în momentul în care vorbești despre prea multă pozitivitate?

– Nu, eu mă consider o persoană destul de realistă și da, există și părți grele, părți nasoale, dar și părți bune, trebuie să te concentrezi pe chestiile bune, să le conștientizezi pe cele rele, să te aștepți că pot să apară, dar să încerci cumva să te concentrezi pe cele bune, astfel încât să-ți fie mai ușor să treci peste cele nasoale dacă apare ceva de genul ăsta. Nu încerc niciodată să păcălesc cu totu-i bine, totu-i frumos, totu-i roz, că oricum nu este așa, nu știu de ce aș zice așa ceva, n-ar avea nici un sens, în nici un domeniu nu-i așa, viața nu-i roz tot timpul, banii fac parte din viață și sunt un instrument foarte important din viață…

– Sunt oameni care suprapun realitatea cu sacrificiul, tu cum vezi cele două concepte, merg ca și definiție și exemplificare către aceleași direcții sau diferă și se subordonează?

– Nu înțeleg la ce sacrificiu te referi…

– Oamenii asociază chestia de realitate cu momentul în care trebuie să se trezească la realitate și să facă anumite sacrificii și atunci suprapun cele două concepte și preferă să le ignore pe amândouă…

– Cam greu de ignorat, că-ți cam dă câte o palmă realitatea de nu știi cum te cheamă 🙂 Nu cred că ar trebui să le confundăm, dar câteodată trebuie să facem câteva sacrificii, din nou revin la chestia aia, faci un plan și te ții de el, copii fac ce simt că este bine pentru ei. Dacă faci tot timpul ce-i bine pentru tine, s-ar putea să nu fie bine pentru toți din jurul tău și atunci hop, te trezești cu o palmă de la realitate, dar dacă tu încerci să faci bine și pentru tine și pentru cei din jur s-ar putea să nu mai primești atât de multe palme. Este adevărat, nu poți să fii perfect, cu toții greșim, dar nu poți să trăiești într-o lume d-asta în care nu faci nici un sacrificiu, faci câteva sacrificii pentru că pe asta este construită viața, faci ceva ca să câștigi ceva puțin mai târziu, ori că este pe un an, 3 ani sau 5 ani, toată lumea a sacrificat câte ceva, ai sacrificat din timpul tău liber că să înveți, ca să găsești un job mai bun peste 3 ani când ai ieșit din facultate, ai făcut un sacrificiu, nu? Dacă nu voiai, pur și simplu stăteai toată ziua, pierdeai vremea, făceai tot ce-ți plăcea ție și la un moment dat îți dădea o palmă realitatea că nu găseai nimic pentru tine, ori părinții că ziceau: “ De ce să dau bani dacă tu nu înveți absolut nimic? Te țin acasă, că e tot aia! ” Trebuie să fii realist, nu să fii super-optimist, super-visător sau dinastea tot timpul, nu-ți face bine…

– Am dezbateri mai ales cu cei din lumea creației că dacă ești prea realist, prea planificator, prea pragmatic îți pierzi din stropul de magie și de creativitate din viața ta, ești de acord cu această afirmație?

– Nu, nu sunt de acord! Nu are de ce să se elimine sau să se piardă și ăstea doar pentru că ești o persoană realistă. Nu înseamnă că nu poți să te bucuri de o experiență pentru că ești o persoană realistă. O situație dacă este bună și te bucuri pentru tine, dacă ești realist te bucuri de ea, nu îți pierzi absolut nici o parte, după aia te întorci la acel lucru, oricum viața este mai mult muncă și mai puține momente de genul : “ Wow, sunt cel mai fericit om de pe Pâmânt! Mă simt entuziast! ” Pur și simplu trebuie să te bucuri de alea, dacă ești realist știi să le prețuiești, le observi și le prețuiești mai bine, părerea mea, ești în acel moment. Dacă ești pesimist te gândești cum ar putea să se strice acel moment și atunci nu-i bine, dar mulți asociază realismul cu pesimismul, tot timpul te gândești la evenimentul cel mai rău. E adevărat, ești conștient de el, dar nu înseamnă că te îndrepți spre el, știi că dacă se întâmplă exista o șansă și în minimizez dacă se poate.

– Că vorbeai de partea de realizări și împliniri, în cazul tău succesul și fericirea sunt același lucru?

– Sunt asociate, da! Fiind o persoană ambițioasă, de fiecare dată când am un succes pentru care am muncit, sunt fericit, chiar nu știu cât o să dureze sentimentul de fericire, dar în momentul ăla sunt fericit. Sunt legate din punctul ăsta de vedere, nu cred că poate cineva să spună că și-a atins un obiectiv la care a muncit mult și să fie nefericit…Sunt persoane ălea și eu pot fi când sunt ajung la obiectiv și mă gândesc la următorul pas, adică nu-s genul care am ajuns acolo și stau acolo foarte mult, tot timpul mă gândesc la următorul pas și ce aș putea să fac nou, am nevoie de provocarea asta, nu sunt statornic din punctul ăsta de vedere, constanța mea este progresul, tot timpul să fie ceva rău, în creștere, orice, d-asta probabil nici nu am rezistat foarte mult angajat pentru că ajungeam în punct în care eram foarte bun pe o chestie și atât, s-a terminat, nu mai aveam foarte multe perspective. Am zis ok, schimb, învăț altă chestie, am învâțat chestiile ălea, băh nu mai pot să cresc foarte mult de aici, ok schimb și tot așa. Am ajuns la firma aia, băh astea mă limitează, hai să încerc să fac ceva unde să nu fiu limitat…

– Apropo de limite, care sunt locurile care te fac foarte fericit, unde dacă ai avea posibilitatea să te întorci, te-ai putea teleporta și în secunda 2 ai fi acolo? Ce punct ți-ai alege pe hartă?

– În timp, în spațiu ?

– N-am setat granițe, ai posibilitatea să te teleportezi în secunda 2, timp, spațiu…

– Mi-ar plăcea foarte mult să mă întorc în facultate când locuiam cu prietenii mei cei mai buni și fiecare zi era o zi de distracție, în principiul tot timpul aveam cu cine să-mi petrec timpul, să fac ceva interesant, să ies, fără să am foarte multe griji, în afară de faptul că trebuie să merg la examen. În principiu dacă aș putea să mă teleportez tot timpul undeva, m-aș teleporta unde-s prietenii mei, eu foarte mult d-asta merg la Bistrița, mai rar dar și la București am un prieten foarte bun, m-aș duce acolo și aș sta, doar ca să petrec din timp, nu să fac ceva wow, cine știe ce, pur și simplu să stăm împreună, tot timpul mă simt super-bine când sunt cu prietenii mei și d-asta căutăm tot timpul toți să avem cât mai multe momente împreună că astea contează, chiar dacă ne vezi aici pe canapea uitându-ne la un film, gen comentăm, zicem cât e de prost, cât e de bun, nu contează, suntem împreună, rădeam toți, după ne certăm că unul a înțeles ceva, altul altceva, ne facem proști, ne înjurăm, dar nu contează. Șă reușești să fii 12 ani prieten cu cineva și să nu te cerți…

– Mai am o curiozitatea pe care o adresez oamenilor și pe care țin minte că i-am adresat-o și lui Abi Vălean, vorbind despre Bistrița într-un alt YOLO-interviu. Care a fost prima ta senzație și primele tale cuvinte pe care le-ai spus în momentul în care ai ajuns ca student la Cluj?

– Succes, I’ve done it! După ultimul an de liceu nu am venit direct la facultate în Cluj, desi făcusem absolut tot ce stătea în puterea mea să ajung la Cluj, dar nu s-a putut și atunci am rămas acasă pe când prietenii mei au venit aici la facultate. Și anul ăla a fost plin de provocări, eu trebuia să ajung la Cluj, nu puteam să stau acasă și ei să fie aici. Am lucrat, am fost la o facultate dar am renunțat foarte repede la ea pentru că nu era pentru mine, nu mă simțeam împlinit să fac facultatea aia. Când am ajuns oficial, undeva pe 22 septembrie, înainte să înceapă anul universitar și pur și simplu am zis: “ Gata, am făcut-o și pe asta! “ Un an întreg am muncit ca să ajung acolo, a implicat certuri, dar asta este, trebuiau făcute și asta m-a determinat să vin aici.

– Ce sfaturi le-ai dat tinerilor care-și ratează obiectivul de a intra din prima la facultatea pe care și-o doresc? Să facă un an-doi la o facultate până intră la cea mult visată este o opțiune bună, cel puțin în cazul tău, o facultate așa pentru rulaj ?

– Să faci o facultate doar așa ca s-o faci eu n-aș face așa ceva…

– Că spuneai că și în cazul tău…

– Am încercat, dar în principiu făceam minimul necesar, chiar am încercat să mă obișnuiesc cu ideea că eu nu pot să fiu la Cluj, hai să fiu acolo la facultate, dar nu a mers. Oamenii de acolo, profesorii, evenimentele din acel an, pur și simplu nu a mers și după, undeva în martie anul următor, în semestrul următor nu m-am mai dus, am anunțat cu o săptămână înainte să înceapă sesiunea, am ținut-o acolo dar nu aveam nici un gând să o termin…

– Să ziceam că ai niște stele de care ești acum foarte aproape și simți că le poți atinge în viitorul apropiat, care sunt ambițiile tale imediate?

– Imediate? Cea mai importantă, la care lucrez și acum este să dezvolt afacerea asta, am început-o pentru că este o lipsă de așa ceva în România, probabil și în Europa, eu nu am găsit ceva asemănător decât în Statele Unite, de acolo am studiat, de acolo mi-am luat materiale, cursuri online și toate ăstea. Ăsta e scopul meu, să ajut cât mai mulți oameni să își gestioneze finanțele, ăsta e primul meu scop, o să dau oricâte ore din zi ca să ajungă afacerea asta să prospere și să ajut cât mai mulți oameni. Nu pot să am alt obiectiv pentru că te distrage, dacă încerci foarte multe chestii în același timp și am făcut asta, probabil știi când eram la Toastmasters, lucram, făceam cursuri de trader, făceam Toastmasters, făceam dansuri și din când în când trebuia să merg și la cursuri CECCAR, deci în principiu eram incredibil de ocupat și dacă nu aș fi renunțat aș fi eșuat la toate aproape, eram super-obosit, super-încârcat, stresat, trebuia să ajung acolo, am renunțat și m-am concentrat pe una singură, două defapt, dar una era obligatorie ca să pot trăi și după aia am mers de acolo. Și acuma fac la fel, nu mai fac foarte multe chestii, mă concentrez pe afacerea mea și mă dezvolt personal pentru că știu că și clienții mei o să aibă nevoie să fiu cât mai bun din punctul ăsta de vedere, asta fac, pe asta mă axez și nu deviez de la subiect, de la calea asta.

Dacă pot să fac aici și o fac foarte bine, cred că pot să fac ceva în viața mea și să mă ocup eu..

– La nivel de lectură, pe partea de educație financiară ai putea recomanda cititorilor o serie de material video, scrise?

– Pe partea de lectură, sincer, eu am învățat și din cărți de beletristică sau chestii de genul ăsta, dar dacă ar fi să recomand o lectură clasică și destul de obligatorie ar fi cartea lui Robert Kiyosaki “ Tată bogat, tată sărac “, e oarecum ușoară dar te introduce în niște elemente de contabilitate și fiscalitate, să fii conștient de ele. Am mai citit o carte, nu este doar financiară dar are sfaturi și interviuri cu oameni de succes din absolut toate domeniile, Tim Ferriss – “ Tool of Titans “, este structurat în trei părți : sănătate, bani și succes financiar plus cumva înțelepciune. În prima partea are interviuri cu doctori și sportivi, poți să iei câteva chestii noi pe care să le aplici în viața ta pur și simplu ca să-ți modifici sănătatea dacă ești într-o stare mai precară, în a doua sunt tot felul de investitori, deci nu nepărat oameni de afaceri, și actori sunt acolo pentru că și ei au oarecum o afacere, imaginea lor trebuie să dea tot timpul ce-i mai bun, ca să primească roluri. Ultima este de așa înțelepciune, acolo sunt mai mulți scriitori, pentru cei care sunt mai înclinați către arte, mai creativi, acolo afli despre cum să scrii, tool-uri de genul ăsta, să intri în starea de a scrie, cum fac artiștii care desenează, fotografi, toți ăștia, deci este un pic mai spirituală partea asta. De acolo poți să-ți alegi ce vrei tu pentru că 80% din ce am citit nu pot să folosesc, nu mi se aplică, dă sfaturi bune și poți să începi, găsești oameni pe care poți să-i urmărești, dacă îți plac ideile unuia foarte mult, pot să-i urmărești pe Instagram…

– Un fel de Tedx…

– Da, Tim Ferriss face tot felul de interviuri și pune podcasturi, pur și simplu iei ăla, dacă vrei asculți tot interviul, acolo e un rezumat, interviul lui e tot așa cam o oră, începi să urmărești, ai posibiliăți în social media. Deci astea două ar fi pentru mine două lecturi faine, una pentru educație financiară și una pentru ați găsi un model, un mentor pentru că ai nevoie, vrei să copiezi pe cineva care a avut succes în domeniul tău și să iei părțile bune de la el sau de la ei, că poți să îmbini de la 3 oameni, adaugi partea ta și faci o persoană nouă ce face lucrurile total diferit, nu tot timpul inventezi roata, pur și simplu aplici…

– Aici am o curiozitate, care a fost momentul în care ai luat pauză de la evenimente și materiale motivaționale și te-ai pus pe treabă efectiv, să dezvolți conceptul de business, să dai drumul la afacere? În România am văzut statistica la nivel de număr de speakeri motivaționali, suntem pe locul 2 în lume, după SUA, raportat la numărul de locuitori, care a fost momentul în care ți-ai dat seama că este ok cât ai acumulat și să te pui pe treabă, să începi să visezi mai puțin și să faci mai multe?

– Cred că a fost undeva în iunie-iulie acum 2 ani, au fost niște evenimente la lucru și ele m-au condus către ideea:” Băh, dacă pot să fac aici și o fac foarte bine, cred că pot să fac ceva în viața mea și să mă ocup eu de chestia asta, s-o fac exact cum vreau eu și să încep să lucrez!” Am făcut planul de afacere și după aia am început să lucrez la el…

– Care a fost intervalul de timp în care te-ai căutat pe tine, că practic așa s-ar denumi perioada asta,nu ?

– Să vedem… Cam 4 ani, în care mi-am dat seama că: “ Băh, asta știu eu să fac și pe asta ar trebui să mă concentrez!”

– Consideri că puteai să începi mai devreme acest concept de business?

– Da, aș fi putut! Dacă m-aș fi impulsionat și aș fi zis “ Băh, fac chestia asta! ” și mi-aș fi făcut acel plan, planul pentru mine a fost foarte important și pentru toată lumea ar trebui să fie, dacă l-aș fi făcut aș fi putut pentru că nu necesita foarte mult efort, nu trebuia să construiesc o uzină, ceva care să ia timp, trebuia să-mi pun ideile în ordine și cu ele să încep, pas cu pas, prima chestia faci aia, bun făcut, apoi a doua chestie-făcut, tot așa, între momentul în care am zis stop la locul de muncă și să iasă firma a fost câteva luni și în care nu am lucrat exclusiv pe el, am făcut și alte chestii…

– Din punctul meu de vedere cred că am reușit să închei bilanțul contabil al acestui interviu, pe final las șansa celor care i-am bătut la cap și i-am interogat să-mi adreseze sugestii, comentarii, întrebări, dacă au pentru mine…

– Ok, hai să vedem…

– Ca la Toastmasters, partea de feedback, de leadership 🙂

– M-am simțit foarte bine în cadrul interviului, am putut să spun cam tot ce mi-a trecut prin cap, n-au existat limitări, din punctul ăsta de vedere foarte ok, nu am fost întrerupt sau chestii de genul ăsta, n-aș putea să zic ceva ce mi-a displăcut, am avut o persoană care mi-a pus întrebări pertinente și chiar sunt mulțumit de ce a ieșit, o să vedem după ce-l scrii 🙂

– Hai să punem ștampila pe document cu un mesaj pentru prietenii, cititorii blogului și oamenii din lumea antreprenoriatului, a celor care poate au nevoie de consultanță financiară, un mesaj de final…

– Aș începe cu o întrebare, defapt două… Prima ar fi cum te-ai simți dacă nu ar trebui să trăiești de la salariu la salariu, să nu ai acel stres că trăiești pe ultima sută de metri tot timpul pe ultima gură de salariu? A doua ar fi, dacă ai avea toți banii din lume ce ai face tu ca persoană? Astea două întrebări sunt foarte importante pentru că dacă vrei să ai oarecum o stabilitate financiară trebuie să faci niște modificări la modul în care gândești, comporți și ceea ce faci, trebuie să discuți altfel cu persoanele din jurul tău, sunt câteva modificări. Eu cred că o gestionare bună a banilor pe care am experimentat-o de o grămadă de ori, îți dă o liniște cum foarte puține lucruri poți să-ți dea, pur și simplu ești stabil, te simți în control și poți să iei altfel deciziile în viața, în orice domeniu, asta este principala chestie. A doua chestie se referă la faptul că faci tu exact ce vrei să faci? Dacă nu, ar trebui să schimbi pentru că dacă ai avea toți banii din lume și nu ar trebui să muncești pentru bani ai vrea să faci ceva, poate să încerci orice și dacă nu chestia aia, ar trebui să faci cumva să te îndrepți către chestia aia, să încerci să iei cursuri dacă nu ești specializat, să cauți să te angajezi, să-ți cauți un mentor, orice care să te ducă în direcția aia pentru că asta am făcut și eu, am încercat cu contabilitatea, mi-a plăcut, dar ceva m-a blocat, am încercat cu auditul, a fost ok dar nu simțeam feelingul, nu vedeam de ce aș continua, am lucrat și într-o firmă de IT, am făcut chestii, am învățat foarte multe, dar nu era ce voiam eu. Și așa am ajuns la ideea: “ Băh, asta vreau să fac! “ Dacă ar fi să am toți banii din lume, exact chestia asta aș face-o, aș învăța oamenii să-și gestioneze banii să nu mai aibă stres deloc și să fie mai liniștiți în viață pentru că asta o să se reflecte în absolut toate domeniile!

– Ai lăsat 2 întrebări și un mesaj de reflexie la care chiar și eu o să mă gândesc destul de deep. Îți mulțumesc din suflet pentru prezența ta la interviu…

– Mi-a făcut mare plăcere!

– Și multă sănătate financiară!

– Spor la bani, cum îmi place mie să zic!

51091467_287536282121594_6890808086177513472_n.jpg

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s