Bine v-am regăsit, dragii mei! Nu știu câți bani aveți în portofel sau cât aveți în contul personal, dar astăzi, la rubrica “ Yolo-Interviu” o să discutăm despre subiecte care ne dor, care ne provoacă arici la buzunare. Alături de mine îl am pe Ovidiu Tarcu și cred că deja v-am dat prea mult indicii, încât nici nu am apucat să facem introducerea lui. L-am cunoscut la un club de oratorie despre care poate o să avem șansa să discutăm în rândurile de mai jos, dar haideți să-i urăm bun venit la rubrica ” Yolo-Interviu ” :
– Bine ai venit, Ovidiu!
– Bine v-am găsit!
– O întrebare clasică, ca în orice înterviu, de care nimeni nu scapă, indiferent de ce tip de personaj este, cum te-ai descrie tu în 50-60 de secunde sau dacă ți-este mai ușor, cum crezi că te-ar descrie alții?
– Dacă m-aș descrie eu sau cineva apropiat s-ar spune cam aceeași chestie. Sunt o persoană serioasă, cu picioarele pe pământ, îmi plac lucrurile stabile și sunt ambițios, vreau tot timpul ce e mai bun pentru mine și pentru cei din jurul meu, niciodată nu las o problemă mică să-mi stea în cale…
– Ce înseamnă pentru tine termenul de stabilitate, la ce anume se referă?
– Îmi place foarte mult să am un plan, dacă am de făcut ceva mai întâi îmi fac un plan și pe baza planului chiar dacă apar elemente neprevăzute sunt în stare să mă onduiesc după acea problemă, dar oricum planul rămâne, în sensul ăsta îmi place stabilitatea.
– Mai este valabilă sintagma, în cazul tău, cu planul pe următorii 5 ani de zile? Una din cele mai clișeice întrebări adresare la interviurile de angajare…
– Depinde, poate fi când începi devreme, e bine să ai un obiectiv pe 5 zile de zile, planul se mai poate modifica, poate îl faci numai pentru un an, dar obiectivul mare să fie puțin mai îndelungat…
– Care sunt principalele categorii de interferențe care apar în planurile tale? Sunt de ordin financiar sau din alte sfere ?
– Câteodată oamenii sunt cei care dau planurile peste cap prin faptul că nu sunt serioși tot timpul și asta este o problemă destul de mare pe care am întâlnit-o cât am fost angajat, dar și acum mă aștept să apară din nou. Câteodată și partea financiară, dar nu m-am gândit niciodată să mă arunc și după să văd cât ar costa un anumit lucru, să știu că am mers atâta, dar nu-mi permit, nu fac chestia asta, fac un plan, o estimare dinainte și încerc să evit partea financiară.
– Care este abordarea ta într-o relație nouă de business? Pentru că foarte mulți oameni au idei de business și efectiv le lipsesc chestia aia în care vor să o pună pe hârtie, dar nu știu primii pași în momentul, în care vor să prezinte cuiva un proiect…
– Prima dată îmi fac eu un plan pe care să-l știu eu foarte bine, cu toate detaliile, asta e cel mai important. Este ca și când eram membru la Toastmasters, îmi știam discursul foarte bine, mă pregăteam pentru el, astfel încât prezentarea să fie cât mai bună. La fel fac și acum din punct de vedere financiar, îmi fac un plan, îmi știu pașii, îmi setez obiectivele și obiectivele intermediare, iar apoi îl prezint și sunt capabil să răspund cam la toate întrebările pe care le-am prevăzut, tot timpul nu mi-e frică să spun că nu știu asta, dar revin sau putem să discutăm mai târziu, nu am nici o problemă cu chestia asta.
– În negocieri pe partea asta de consiliere financiară care ți se pare că sunt cele mai dese provocări cu care se confruntă clienții tăi și de ce vin efectiv la tine?
– Depinde de vârstă, pentru cei care sunt la început de drum, abia au ieșit din facultate sau termină facultatea, primul lucru este că nu au destui bani să facă economie, cel puțin așa cred ei și din cauza asta vin la mine pentru că știu că se poate, au auzit de foarte multe ori, dar nu știu cum să o facă, deci asta ar fi o provocare. O altă provocare ar fi datoriile, sunt foarte mulți oameni care s-au îngropat în foarte multe datorii și acum nu-și dau seama cum să înceapă să scape de ele, poți să spui că e o stare de panică, plătesc ceva, rămân în urmă cu altceva, primesc o sesizare, iar sunt în panică și tot așa… Ei au nevoie de cineva obiectiv care să-i ajute, să le arate datoriile, facem planul și începem să le plătim, e un proces îndelungat, bineînțeles că nu se întâmplă peste noapte, dar măcar ai un scop și un obiectiv și știi de ce te ții. Care asta ar fi cele două, cele mai mari, ori nu ai nici un ban pus deoparte și ai vrea pentru că este important, ori ai foarte multe datorii și nu știi cum să scapi de ele mai repede…
– Care este marea diferență între cosiliere financiară și consultanță financiară?
– Consultantul financiar este în principiu cineva care lucrează într-o firmă de contabilitate-audit, un specialist pe un anumit domeniu (taxe, contabilitate, scriere de planuri de afaceri) pe care tu îl angajezi și face munca în locul tău, tu ai nevoie de un proiect, îl angajezi, el îl face, îl plătești, nu pierzi timpul să te documentezi tu, să încerci să faci tot felul de greșeli, scapi de procesul ăsta. Consilierul financiar te ajută să-ți dai seama care-s problemele, îți sugerează niște idei care ar fi cele mai bune, cădeți de acord asupra unui plan, asupra următoarelor mișcări, iar apoi tu faci singur și mai apelezi la el pentru chestii specifice, când ajungi la un anumit punct, nu face el munca în locul tău, n-o să vină să-ți gestioneze banii, să-i împartă în conturi, să plătească datoriile pentru tine, să negocieze pentru tine, pur și simplu e mai mult un educator și un sfătuitor pentru situațiile mai dificile.
– Nu știu dacă ești familiarizat cu serialul “ Two and a half men “, dar a fost un episod în care Charlie a rămas fără nici un ban și Alan i-a făcut tocmai partea asta de educație financiară cy fiecare categorie de cheltuieli, a fost și la contabilul lui și i-a spus asta nu, asta nu, hai să vedem cum te refinanțezi 🙂 Cum ți se părut acel episod, cât de mult are legătură cu realitatea și cât de mult a fost divertisment în acel episod?
Semi-divertisment pentru că a fost făcut foarte rapid, dar destul de apropiat de realitate pentru că dacă ești într-o situație precară cam așa trebuie să acționezi, dar chestia este că o astfel de activitate este dureroasă să o faci singur și dacă nu ești pregătit de ea, eșuezi! D-asta consilierul financiar vine și îți spune că nu are treabă cu sentimentele din punct ăsta de vedere, te pune să renunți la cablul tv pentru oricum nu te uiți la el și dai 50 lei pe lună degeaba, tu n-ai face asta că dacă-ți trebuie… Cumva îți ofer o privire obiectivă și mă gândesc tot timpul la binele tău, ai nevoie de el sau nu ai nevoie de el ? Poți să-l înlocuiești, poți să găsești o variantă mai ieftină, dacă ții minte în episodul ăla Charlie începe să cumpere alimente și băuturi generice în loc de branduri, asta poate fi o variantă pentru orice, cumperi fasole în conservă de la nu știu ce firmă, ori că le cumperi pe cele generice de la magazinul ăla, cam tot o fi, calitatea nu e așa mare, în schimb prețul este diferit…
– La nivel de transformări psihologice și fizice pe care le vezi la clienții tăi după un proces trecut cu succes, care sunt cele mai mari rezultate care se obțin ?
– Cea mai mare transformare cred că este cea a mentalității, cu asta începem să lucrăm când vine un client nou și asta e baza, dacă nu-ți schimbi mentalitatea cam orice altceva eșuează, orice recomandare a mea probabil nu ai s-o aplici, n-o să te ajute la nimic, mi-ai dat banii, mulțumesc, dar nu te ajută. Pe când dacă accepți că mentalitatea ta este un pic greșită și trebuie să faci ceva ca să o îmbunătățești ca să ai mai mulți bani, să fii prosper, să nu-ți mai fie frică de anumite lucruri atunci asta este principala chestie. A doua ar fi modul de gândire, în sensul că nu mai iei toate deciziile impulsiv și ai un raționament, dacă mintea ta spune ceva, te oprești și spui: ” Oare chiar am nevoie de chestia asta sau pot să trec peste ea? ” Cu timpul reușești, este o disciplină și eu cred că acestea sunt cei mai importanți piloni când încerci să gestionezi banii…
– Cam cât durează procesul de transformare de la o persoană foarte dezordonată din punct de vedere al disciplinei financiare la una mult mai echilibrată și mult mai pragmatică, mai rațională, care e media?
– Este greu de spus o medie pentru că tot timpul am spus că schimbarea vine din interior, dacă tu nu vrei atunci poate să dureze ani de zile. Programul meu de bază durează între doua și trei luni, în funcție de progresele tale, ce este separat sunt problemele specifice, sunt un pic mai complexe. Deci o schimbare cred că în principiu undeva în 90 de zile îți schimbi un pic mentalitatea și începi să-ți însușești niște obiceiuri financiare, dar asta durează cam 90 să ți se înrădăcineze.
Există și perioade de sevraj? Cum era cazul lui Charlie când a văzut că tipa aia se uita la el cum lua produse cheap și s-a enervat, mai bine intra în datorii, împrumuturi și revenea la stilul lui de viață…
– Da, există o perioadă de sevraj pentru că nu mai poți să faci ce-ți vine în minte imediat, ce te face să te simți bine instant, trebuie să lucrezi cu chestia asta. Este o perioadă de sevraj, de ce să nu cumperi aia? Pentru că nu-ți permiți în principiu sau pentru că nu ai nevoie de ea cu adevărat, știi? Eu am un mentor care spune că adulții își fac un plan și se țin de el, devin disciplinați, copii ce se simt ei bine pe moment, cam așa este chestia, din cauza asta este un sevraj pentru că acționezi ca un copil, normal că dacă eu îți spun nu, tu o să spui că vrei, faci o scenă dinaia, pe când dacă ești adult, spui că da, așa e este, am greșit până acuma, hai să încerc chestia asta să vedem cum mă ajută, dar cum am zis schimbarea vine din interior!
– Ca să fiu un pic Avocatul Diavolului cum ți se pare contextul actual, la nivel de România, poate chiar și la nivel global, din punct de vedere la businessului tău? Vorbim de societate consumerismă dar în același timp întotdeauna la marginea prăpastiei, în prag de colaps, faliment, criză economică?
– Ce pot să zic eu este că nu prea urmăresc ce se întâmplă în România, eu sunt mai mult global, ce se întâmplă la nivel global. Dar economia ar putea să meargă bine, toate modificările legislative din ultimul timp cu siguranță nu fac bine asta se vede și în cursul euro care a trecut de pragul 4,7 și stă bine acolo, ceea ce ne doare pe toți, mai ales la chirii, e adevărat scăpând dintr-o eră a comunismului în care nu aveai voie nimic am trecut în cealaltă extremă, consumerism maxim, tot ce se poate vrem acuma pentru că putem și asta se vede și la generația mai veche și la cei noi pentru că ei fac cam același lucru pe care îl văd. Într-adevăr, o provocare este că în România nu exista până acum așa ceva și nu știu dacă o să ia vreodată amploare o astfel de profesie de consilier financiar pentru că nu s-a vrut așa ceva. Trebuie să vrei așa ceva, să recunoști că ai nevoie de ajutor pentru că nu te învață nimeni, la școala nu înveți din punctul ăsta de vedere absolut nimic…
– Mai degrabă din boardgames 🙂
– Asta e chestia! Pentru că nu te învață nimeni trebuie să înveți singur și stim cu toții că durează mult să înveți chiar dacă te învață cineva sau nu, așa că e o provocare, sunt puțini oameni care au auzit de ideea asta…
– Care a fost rolul facultății și parcusului tău universitar în actuala profesie pe care o ai? Au avut vreo influență sau a fost mai mult o piedere de timp?
– Nu a fost o pierdere de timp pentru că eu am terminat contabilitate și informatică de gestiune, iubesc materia asta, mi se pare foarte faină și pentru mine a fost foarte logică, am înțeles-o din prima, fără mari probleme. Pe baza ei mi-am creat obiceiurile, programul are la bază contabilitatea, cum la o firmă trebuie să ții absolut toate cheltuielile și veniturile, totul are o logică, pornind de la acest concept mi-am creat și eu programul, cu monitorizări, cu analize, câteva calcule simple, nu calculăm nu știu ce indicatori dar e bine să vezi anumite chestii, a fost o temelie, de la asta a pornit și după aia tot ce am învâțat separat, am aplicat pe această bază.
– Mergând mai departe un pic cu întrebarea aceasta, strict personal legat de tine, dacă ar fi să facem un exercițiu de imaginație și aici la birou ar veni Ovidiu din anul 1 de facultate, ne poți spune cum arăta? Și dacă ai putea să-i dai câteva sfaturi legate de viitor, știind prin tot ce o să treacă…
– Ovidiu din anul 1 de facultate era aproximativ la fel, din punct de vedere al seriozității, gestiunii banilor, era bine puse la punct și nu existau probleme. Ce i-aș recomanda, desi formarea mea ca audit,contabil, tot ce am lucrat până acum m-au ajutat și am reușit să învâț multe chestii pe care le-am aplicat în viața de zi cu zi și apoi am creat acest program, ar fi să riște un pic mai mult, să încerce niște chestii financiare, am riscat un pic și nu mi-a ieșit foarte bine pentru că am făcut-o prost, păcălit de instrumentele de marketing și tot felul de reclame. Poate un pic mai mult pe chestiile de freelancing, o chestie de genul ăsta ar fi ajutat, am avut joburi în timpul facultății, în special vara, deci nu pot să zic că nu am încercat nimic, am lucrat și într-o bancă, am văzut cam tot ce se poate din domeniul financiar, dar poate un pic partea de freelancing ar fi accelerat o creștere în timpul facultății.
– Pomeneai despre risc, ce părere ai despre tendințele cu mondele virtuale, Bitcon, Onecoin? Este corelat cu răspunsul tău anterior, la chestiile ăstea te refereai pe partea de investiții riscante pe care le-ai făcut și nu ți-au ieșit?
– Da, oarecum! Monedele virtuale sunt o piață foarte nouă și poți să investești în ea, și eu am investit în ea, dar trebuie să știi că în orice moment poți să ajungi la zero, deci din toate investițiile pe care le poți face sunt cele mai riscante. Dacă îți asumi și esti împăcat cu ideea că banii tăi pot să ajungă la zero în orice moment, la ora 11 53 noaptea dacă se întâmplă ceva ajunge la zero. Nu am absolut nimic, sunt mult prea noi și majoritatea nici nu au o utilizarea practică în ziua de azi, din cauză asta sunt așa volatile, dar sunt un instrument pe care poți specula și cât se poate asta, nu interzic nimănui, doar să știe s-o facă calculat, să nu fie genul că am auzit de Bitcoin și bag bani, de ce bagi bani, cine ți-a zis de Bitcoin și ce știi despre Bitcoin? Am avut cazuri de genul ăsta, care bagă bani în ETER, care este un token foarte popular dar diferit de Bitcoin, are alte funcționalități și i-am întrebat: “ -Ce știu despre ETER de ce vrei să investești? – Păi, nimic! Dar mi-o zis un coleg că ar trebui să bag bani! – Și cine-i acel coleg? -Păi, lucrează cu mine! – Și are cursuri de investiții, a făcut măcar așa un pic, o cercetat, o citit ceva, știe? – Nu, dar merg pe mâna lui! “ Așa ceva nu recomand, în nici un caz!
Este ca episodul din ” South Park “, cu Yelp, când toți erau critici culinari și toți aveau mâncare gratuită, au făcut protest, s-au strâns în față la Cartman care i-a manipulat să intre în război cu restaurantele. Crezi că trăim într-o eră în care toți sunt cel puțin la nivel de România consultanți financiari, experți în politică, religie și fotbal?
Din păcate cred ca da…Majoritatea oamenilor pot să-ți dea un sfat desi habar n-au despre ce este vorba, dar ei știu, sau cum am avut pe cineva care mi-a zis că toate meciurile de fotbal sunt truncate, l-am întrebat “-Dar, de unde știi acest lucru? Adică e foarte improbabil, adică sunt sute de meciuri pe zi, în atâtea țări, cum să spui că toate meciurile de fotbal sunt truncate? -C-am văzut într-un documentar! – Atât, un singur documentar despre asta? – Da, e suficient! -Păi, nu e sufficient! “ Și eu sunt amator fotbal și sport în general, știu că sunt meciuri truncate în țările mai slab dezvoltate, în campionatele din ligile inferiorare…
– Sau în meciurile importante, unde ambele echipe au un interes comun, să scoată un egal ca să se califice amândouă…
– Da, să elimine un alt competitor, e clar că există, dar nu poți să spui că toate și să vii tu care nu privești sport, eu dacă o întrebam pe acea persoană cine-i Cristiano Ronaldo sau Messi, nu știa să-mi spună, să-mi spui tu că toate meciurile sunt trucate nu merge așa, nu-i ok pentru nici un om să facă astfel de comentarii, dacă nu știi despre ce e vorba, mai bine te retragi!
– Ce părere ai despre industria financiară din domeniul fotbalistic, toți banii care se învârt, ți se pare că reprezintă o valoare reală sau sunt niște justificări în spatele unor tranzacții mult mai importante decât jocul în sine?
– Ultimul rând a bătut pragul de 100 de milioane de 4 ori și cel de 200 de milioane o dată, asta-i premieră și până acum tot timpul abia se chinuiau să depășească acel prag de 100 de milioane și cu greu cel mai bun jucător ajungea să depășească. Astăzi există o încredere foarte mare că nu ai cum, este o bulă și asta, putem spune și asta, știu sigur că o să valoreze mai mult sau că o să-mi aducă mai mulți bani, dacă aduc acel jucător. Neymar, 222 de milioane este incredibil de mult pentru un jucător care încă nu a demonstrat nimic, nu a fost nici Balon de Aur, nici nimic, dar s-a făcut pentru că este o afacere, un nume ca Neymar probabil a fost cumpărat cu un împrumut bancar el aduce spectatori, bilete, tricouri, evenimente, peste tot apare numele clubului și probabil cei care au luat această decizie au mult mai multă experiență în fotbal decât mine și cum se conduce un club, știu că o să-și recupereze banii și după aia o să-l și vândă peste 4 ani când o să fie încă bun și o să recupereze și atunci o parte din bani, probabil este făcută o investiție de genul ăsta…
– Știu că se spunea că la transferul lui Cristiano Ronaldo, Real Madrid și-a recuperat într-o săptămână din merchandising…
– Din vânzări de tricouri, e adevărat! Dacă punem 50 de euro un tricou și înmulțim cu câți fani ar trebui să aibă Real Madrid, probabil are acei fani în toată lumea și 50 euro nu este extraordinar de mult…
– Ce părere ai despre Regula Fair-Play-ului Financiar? Ce plusuri și minusuri ți se pare că aduce într-o competiție de fotbal?
– Ar trebui să aducă plusuri, dar nu prea aduce pentru că încălcată în mod constant. Ideea ei era să fie o competiție mai echilibrată, să nu mai fie acei patroni care să investească foarte mulți bani, să cumpere cei mai buni jucători și să domine, să aibă cam toate echipele aceeași șansă. Dar asta nu se va putea niciodată, atât timp cât o să există clauze în contracte, cum a fost cazul lui Mbappe, care a fost împrumutat și apoi apoi s-a plătit 135 de milioane pentru transferul lui. N-o să meargă pentru că nu este aplicat corect și nu ai cum, nu toate echipele au același buget, aceeași jucători, este destul de greu, dar dacă va fi să funcționeze vor trebui câtiva ani! Ei probabil au încercat să facă regula NBA-ului, nu știu dacă ești familiar cu ea…
– Nu…
– În principiu, acolo deși jucătorii sunt foarte scumpi, nu-i transferă nimeni, ci se schimbă, dacă ai un jucător foarte bun, îl dai la schimb pentru un jucător aproximativ la fel de bun și diferența/comisionul ar fi de 100 de mii de dolari. Nu poți să cumperi toți jucătorii cei mai buni și să-ți faci o echipă imbatabilă, nu merge așa. Ori i-ai crescut, cum este acum Golden State Warrios, care acuma tot câștigă, au doi jucători care sunt foarte buni, dar în principiu ori i-au recrutat din facultate, ăsta este un proces, ori au făcut câteva schimburi și aceștia chiar au reușit să crească, pentru că nu sunt tineri, au 28-29 ani și abia atunci au început să ajungă la maxim. În cazul ăsta, cam toate echipele pot să aibă aceeași șansă, că trebuie să atragi jucători din facultate și dacă vrei un jucător bun, trebuie să dai unul aproximativ la fel de bun și este echilibru, Fair Play-ul Financiar încă nu face acest lucru…
– Era un film inspirational pe tema baseball-ului când un manager de echipă încerca să câștige campionatul cu un minim de buget și și-a angajat un consultant pe partea de stastistică…
– Moneyball!
– Așa, cum ți se părut filmul și ce lecții ai tras din acest film?
– Sincer, n-a fost un film care să-mi lase vreo impresie, nu am rămas cu ceva, dar mi s-a părut interesantă ideea de a folosi statistica, nu banii, pentru a face performanță, țin minte că au angajat jucători mai bătrâni, mai pe finalul carierei, cu experiență, care au avut succes înainte și era probabil să ajungă în formă, talente ajunse la finalul carierei…
– Vorbeai de comparația tinerețe vs experiență, ce părere ai despre clișeu care cel puțin în România este valabil, că oamenii cu experiență care au cel puțin 40-50 ani sunt de preferat mai ales când este vorba de subiecte delicate, gen consultanță financiară/business? Care ar fi răspunsul tău ca tânăr către această afirmație care este folosită cam în toate domeniile de impact în România?
– E adevărat, cei cu multă experiență au un avantaj pentru că au văzut multe situații la viața lor, dar nu este nepărat unicul lucru după care poți să judeci pe cineva cu experiență. Poate să fie cienva foarte tânăr, care a studiat mult, care a fost implicat de tânăr în tot felul de lucruri și are idei diferite și bune, care pot fi aplicate, nu contează ce vârsta ai, dacă îți spune cineva cu întâietate că nu poți face acel lucru, dacă tu ești sigur pe tine și știi că ceea ce e bun e bun, s-ar putea să nu te creadă destui oameni și să trebuiască să-ți creezi acea imagine de expert. Unul tânăr poate fi la fel de bun ca unul bătrân sau chiar mai bun, nu există că cei care-s mai bătrâni sigur sunt cei mai buni, nu este adevărat pentru că s-ar putea ca ei să se fi complacă cu ideea că-s cei mai buni și să nu mai aibă acea ambiție de a se perfecționa constant și să rămână în urmă. Există această idee, cumva este o capcană, Zoltan Vereș a făcut o prezentare pe chestia asta, au cumva profilul liberului întreprinzător și unul din punctele negative este că ți-o iei în cap că toată lumea te consideră expert și nu mai ești expert, renunți la anumite chestii care te-au făcut expert și începi că: “ -Wow, ce am fost eu!” E cazul analiștilor, care poate ai văzut, a dat și el odată o previziune care s-a adeverit și de atunci este marele analist, cel puțin știu că în România este plin de d-ăștia, dar și în State…
– Un fel de Soroș?
– Un fel de Soroș, numai că ăla e miliardar și știe ce-a făcut cu banii. În sensul că au prevăzut o criză, s-a întâmplat să fie în anul ăla și au ajuns tot timpul să fie referință ca expertul care a prezis acest lucru. Să fim serioși, există două tipuri de experți, aia care-s morți și nu poți să mai spui nimic de ei că au prezis ceva dar au murit și acum nu mai sunt la curent sau cei care o nimeresc din când în când, atunci cumva ride the wave, cât merge treaba aia… Nu știu câți au fost care au prezis criza din 2008, probabil au fost câțiva, aia sunt experții, dar probabil aia țipau de 3 ani că vine criza, e adevărat că vine criza, dar nu știi tu când, nu poți să spui tu anul și ora…
– Cum te-ai pregăti tu personal în momentul în care ai știi că vine o criză economică?
Răspunsul în partea a doua a Yolo-Interviului, ” Constanța mea este progresul “ ce va fi în curând disponibil pe blog!
berbececristian.wordpress.com 