Plimbare prin Viena, partea a doua ” Drumul Dunării “

După cum povesteam în episodul anterior, la insistențele lui Florin ce voia să vadă neapărat marele Târg de Crăciun din Viena, local denumit Wiener Christkindmarkt, situat în Rathauspark, delimitat de primăria Vienei, Universitatea din Viena, Burgtheater și Volksgarden. Florin era foarte curios să vadă ce are în plus față de Târgul de Crăciun din Cluj și într-adevăr era mult mai luminos, până și copacii erau împodobiți cu luminițe, (dezavantajul era că nu prea ieșeau pozele), cu mai multe căsuțe, cu un parc de distracții, pavat cu podea de lemn aproape peste tot, culoare delimitate frumos, cu patinoar, odată intrat acolo oricine se simțea ca parte a unei povești de Crăciun într-o pădurice fermecată, unde coloana sonoră era un cor de colindători de pe o scenă micuță, dar cochetă, practic un fel de Untold al Crăciunului. Cel mai mișto era globul pus în fotografia articolului din cadrul patinoarului.

Așa se încheia și prima zi full în Viena, eroii noștri luând din nou metroul spre Westbahnhof, cea mai apropiată stație de metro de cazare. La hostel era quiz night, iar Cris nu putea să reziste tentației să nu se înscrie și el, făcând echipă cu două americance din Ohio, una dintre ele fiind un fost analist financiar pe nume Sheila, o mulatră foarte senzuală ce avea fuck-ul pe buze odată la 2-3 replici, alături de o profesoară de engleză care era cumva contrastul ei, dar Cris gândea ca s-ar potrivi ideal cu Florin, cand va coborî și el, însă el nu avea chef de nimic și dădea vina pe faptul că nu știe bine engleză. . Revenind la concurs, Cris a nimenit o întrebare despre Usain Bolt și era să nimerească una despre Marte, dacă Sheila nu insista cu Venus. La un moment dat se trezește și Florin care se alăturase echipei, răspunzând corect la o întrebare unde răspunsul corect era catâr. A fost foarte frustantă întrebarea deSPRE un filmul american din poza de mai jos, care se pare că era ” Seven “, indiciul fiind pe gâtul prizionierului.

IMG-20181218-WA0015

Americancele care băuseră bine destul vin, pleacă în oraș să-și caute pe la 12 noaptea ceva de panificație, iar Cris realizează doar când ajunge în cameră că mai avea el ceva de ronțăit, damn! 🙂

Ziua 2

Florin era foarte setat să ajungă la Prater, o zonă uriașă de parc de distracții, muzee, având ca principal punct de atracție Marea Roată Vieneză denumită Riesenrad. Până atunci cei doi se opresc la Cafe Cosmopolitan, ce avea în happy hour la meniu de 10 euro schnitzel vienez (de pui, că cel de vită era la 19 euro) cu garnitură de cartofi. Cartofii nu l-au încântat pe Cris, dar schnitzelul a fost ok, la Florin nu mai amintim că nu i-a plăcut cam nimic din ce au mâncat în Viena, pe principiul prea puțin și prea scump.

20181219_112940.jpg

După prânz, în drum spre metrou Cris și-a revăzut un prieten vechi, ce-l ajutase din postura de prezentator al primului eveniment a grupului informal de inițiativă Din Suflet pentru Cluj, denumit ” Între Financiar și Antreprenoriat “, proiecte ce este foarte posibil să se reia în 2019. Deși îl știa pe Cătălin ca fiind un călător aproape 24 din 24 nu se aștepta să-l strige pe străzile din Viena, a fost o surpriză grozavă!

După acestă revedere Cris și Florin iau metroul spre Praten. În acest momentul și-au dat seama că un abonament cu 14 euro este destul de rentabil pentru 48 de ore, în felul acesta puteau să călătorească cât vor, deși puteau merge și pe nașpa, căci turnicheții nu erau și controlorii păreau să fie plecați în vacanță. Ajunși în Praten descoperă inițial un parc ce părea nefuncțional, cu multe chestii în renovare, un fel de Costinești primăvara, dar cum era uriașă desfășurarea lui, odată apropiindu-se de Riesenrad și Muzeul de Ciocolată și Madam Tussaud, activitatea era mai intensă, cu oameni distrându-se în mașinuțe, karturi, unde româna părea una din cele mai vorbite limbi. Mai mult decât atât descoperă o ofertă unde cu mai puțin de 20 de euro puteau să se dea în Marea Roată Vieneză și să urce și în Danube Tower, ceea ce suna grozav! Înainte de a urca în roată, vizitatorii au șansa să se delecteze cu un muzeu interactiv al istoriei parcului, care îți dă un vibe foarte fain înainte de urca în roată. Totuși, odată urcat în roată, în afară de senzația că un pic se mișcă vagonul care era ridicat spre văzduh, Cris n-a putut surprinde decât un mic piesaj interesant, probabil pe timp de vară acest parc este mai exciting, existând acolo teoretic și discotecă, dar rămân de punctat amintirile frumoase,  cu ilustrarea istoriei și tematicilor parcului.

Muzeul de Ciocolată părea că nu-și merită intrarea de 15 euro, iar la Madam Tussaud erorii noștri eu rămași setați să vadă originalul din Londra, nu o copie, după o un alt muzeu de copii fidele al unor celebrități. Ce i se părea interesant lui Cris era stația Stadion și l-a bătut la cap pe Florin să meargă să vadă, că poate este arena celor de la FK Austria Viena, rivala celor de la Rapid Viena, dar au nimerit la Stadion Național Ernst-Happel, cel mai mare stadion din Austria, ce a găzduit Finala Campionatului European din 2008, unde Spania a dispus de Germania cu scorul de 1-0, precum și finala Champions League din 1995, dintre AC Milan și marea echipă a Ajaxului, lăncierii câștigând trofeul cu scorul de 1-0, în prezent fiind folosit de naționala de fotbal și echipele Rapid Viena și Austria Viena pentru meciuri internaționale. Măcar aici Cris a apucat să facă câteva poze înăuntru.

Apoi a urmat un nou drum cu metroul spre cartierul Donaustadt, unde urmau să urce în turnul de lângă Dunăre, Cris fiind pentru prima oară așa aproape de fluviu pe care în România l-a văzut doar din tren. Gps-ul arăta 15 minute de mers pe jos din stația de metrou, dar turnul părea așa aproape, totuși aveau de traversat o serie de clădiri impresionante ale centrului internațional de afaceri unde se afla și sediul președenției Austriei la Consiliul Uniunii Europene, ce predau ștafeta României pentru 2019. Peisajul futuristic combinat perfect cu zona verde, făceau frigul și vântul puternic să nu mai pară așa de aspre.


Ajunși la Danube Tower, unde mai erau o serie de turiști de tip delegație, au fost întâmpinați după check in simpluț de un lift, în care responsabilul i-a întrebat până la ce nivel vor să urce, iar Cris și Florin au ales terasa exterioară de observare denumită Aussichtsterrasse, practic primul nivel, de unde se putea avansa până sus de tot la restaurantul rotativ.

Exista și opțiunea să facă poze de dinăuntru, dar Cris nu s-a lăsat și a ieșit în zona protejată de balize, unde vântul efectiv își făcea de cap, cea mai mare performanță fiind câteva poze scurt și un live pe facebook 360 așa în alergare, după câteva minute nevoia de căldură fiind impetuos necesară. Cu Dunărea în ambele părți, nu aveau cum să nu iasă o serie de poze superbe din interior chiar și pentru fotografi amatori ca și Cris sau Florin. Nu se puteau compara peisajele din turn cu cele din roata din Praten! Până și de pe geamul de la baie ieșeau niște poze demențiale!

Din cauză că resturantul rotativ se închidea s-a ales opțiuni cafenelei de mai jos, unde locurile se învârteau un pic mai încet, dar era mai bine că nu amețeau clienții așa de ușor. Cris a ales să meargă pe un apfelstrudel and melange, în necunoștiință de cauză Cris comandase și cafea la strudelul de mere, noroc că ceruse și un pahar de vin. Combinația s-a învârtit în jurul prețului de 10-11 euro, ceea ce a părut super decent față de cât se așteptau. A fost amuzant că deși li se părea că se mișcă foarte început, după o oră s-au trezit cu un alt piesaj pe geam.

După probabil vreo două ore Cris și Florin coboară din turn și caută indicații de la localnici cum se pot întoarce înapoi la cazare, traversând și parcul, când Florin își dă seama că și-a uitat ghiozdanul la cafenea sus. Tipa de recepție foarte amabilă îi girează accesul rapid, dar la cafenea a fost nevoie de intervenția șefului de sală, fiindcă ospătărița nu-și mai aducea aminte că a servit la masa cu pricina.

În fine, coboară Florin cu ghiozdanul recuperat și cei doi hotârăsc să o ia pe unde au venit și să se oprească la Donauzentrum, unul din cele mai mari mall-uri din Viena, cu pasarele care traversează Wagramer Strasse de o parte și de alta. Se pare că perioada 17 – 21 Decembrie este una oportună pentru reduceri în marile magazine, care se aplică pe bune, spre deosebire de România. De asemenea ce era frapant pentru Cris era că băncile, farmaciile, supermarketurile, tabacheriile, magazinele de băuturi alcoolice, firmele de asigurări sunt aproape invizibile, același lucru fiind valabil și pentru centrul Vienei, globul ocular fiind desfătat de cafenele, zone de food și magazine de haine, cam asta este normalitatea la austrieci, ce-și pun câte 5-6 bancomate într-un colț ascunse, unde deobicei în centrele comerciale din România este vreo toaletă sau un anticariat. Cultura în acest centru comercial avea un loc aparte, pe două etaje. Ce era nasol la nivel de literatură era că predomina limba germană, fapt ce l-a descurajat pe Cri să cumpere vreo carte sau vreun set de boardgames, că nu prea înțelegea ce cumpără. Au probat eroii noștri ceva haine și accesori, Cris alegând în final ceva șosete festive din H&M, aducându-și aminte că mama lui deja i-a expediat din Italia haine și oricum și pe ălea abia mai are unde să le bage în dulap. Totuși era hotărât să-și ia o cămașă, dar după ce a probat-o și-a dat seama că era doar pe mărimea xxl și planul pe 2019 era să slăbească, nu să se îngrașe 😦

Nu înainte să mai servească încă un Leberkase de la tonetă, Florind comandând din greșeală un fel de wurst tăiat rondele, cei doi iau metro spre cazare, unde îi aștepta un mare somn cel puțin pe Florin, însă nu și pe Cris, care avea un chef nebun de povești. B. coboară la bar de unde dă de niște australience care îl invită să li se alăture la partida de biliard, Cris cooptând-o pe o indiancă pe nume Icta ca și coechipieră. La un moment dat coboară și Florin, dar nu stă mult prin peisaj, așteptând semnalul că probabil nu vor mai ajunge în club în seara aceea. Din lobby-ul de joacă, treaba se mută la bar unde se pun bazele unei seri de socializare, unde Cris și încă un olandez ce locuia în Lichtestein erau singurii europeni, restul toți fiind australieni, înclusiv barmanul care era altul față de cel din seara anterioară. Că doar no, ce ți-e Austria, ce ți-e Australia. A fost frustrant un pic pentru Cris să le explice la toți străinii unde e Cluj-Napoca și ce e Untold sau Electric Castle, care se pare că nu-s așa cunoscute cum se promovează prin presă sau poate turiștii din acel hostel nu era așa fani ai festivalelor. Lider de discuție era un australian devenit englez, un pic pilit, care la un moment dat a provocat lumea la provocarea ” Bucket “, unde cine nimerea cu o monedă de 50 de cenți sau un euro, primea un shot sau trei de limoncello, în funcție de ce monedă se folosea, iar ce nu intra era tipsul barmanului. Cris a ratat vreo două aruncări de 1 euro, dar una din australience, aia mai blonduță și drăguță a nimerit fiind sponsorizată de Cris. Indianca în schimb a păstrat banii, șmecheră :)) Planul de after după ce barul s-a închis era să meargă în club, australiencele mergând sus să se schimbe într-un interval de 2-5 minute stabilit de comun acord, dar după ce a luat somn pe canapeaua din lobby, Cris s-a întors și el la somn, dându-și seama ca noaptea e cam gata… Ce a fost amuzant era că în lobby australianul englez îi introduse două americance nou venite chiar în seara aceea….

Ziua 3

Această ultimă zi în Viena avea să fie și plină de cultură, istorie și studenție. La trezire, Cris și Florin au ales să activeze mic dejunul de all you can eat, cu 4,9 euro, unde au putut alege brânzeturi, mezeluri, pateuri, dulcețuri, dulciuri, ouă fierte, cafea, lapte, ceai, fructe, legume, numai bine să se dreagă, căci Cris spărsese vreo 20 de euro în noaptea anterioară. Pe lângă ei era și indianca devenit nemțoaică pe nume Icta, dar ea nu prea avea chef de povești, probabil era prea trează :))

Primul punct de bifat pe itinerariul acestei zilei era Parlamentul Austriac, care era în renovare, dar li s-a permis accesul într-un fel de mini muzeu, unde se detalia procesul de reconsolidare a clădirii și de îmbunătățire din punct de vedere al eficienției energetice. Foarte interesant este că fântâna din interiorul curții fusese o sursă de inspirație pentru cântăreșul Bob Dylan.

A urmat Opera din Viena, dar numa așa de o poză, căci turul ghidat și piesele din ziua curentă erau doar în germană, așa că la sugestia lui Cris, cu dor după anii de studenție, au traversat strada spre sediul Universității din Viena. Din păcate și aici sistemul de ghidare audio era în update așa că Florin și Cris eu decis să exploreze de unii singuri clădirea, găsind o serie de similiariăți cu sediul Universității Babes Bolyai din Cluj la nivel de arhitectură combinat cu Facultatea de Științe Economice și Gestiune a Afacerii din Cluj pe partea de dotări moderne ca barul, cafeneaua și chiar liftul. Ce era în plus aici era faptul că exista chiar un magazin de tip mini market, de unde se putea lua chiar și alcool. Cris era dornic să intre chiar și la un examen, dar a fost calmat de Florin. Aici Cris era să-și uite căciula, noroc că și-a dat seama la timp. Ce a fost fascinant pentru Cris a fost plimbatul cu liftul de sticlă, situat în curtea interioară ce aduce un pic a Harry Potter, ce facilita accesul la fiecare etaj.

Ultimul obiectiv cultural era Casa lui Mozart, după ce la muzeul Albertina Cris și Florin nu s-au pus de acord, iar la ceva teatru era coadă prea mare. Pe drum s-au oprit la un bistro pentru un festin indestulat, fiind 2-3 euro suta de grame indiferent ce preparat îți luai, cam ca la Mega când îți fac propria salată, doar că aici se putea alege din preparate reci și preparate calde. Cris și-a aleg mai multe chestii, iar Florin a mers pe o supă cremă, fiind un pic nemulțumit că nu erau disponibile și crutoane.

După încă 10 minute de mers pe jos au găsit și casa lui Mozart, a cărei taxă de intrare si situa undeva la 10-11 euro, fiind disponibile 3 etaje, unde erau expuse creațiile și camerele unde și-a desfășurat activitatea, unde și-a crescut copii și cățelul, unde și-a trainuit discipolii, unde nebunia era la ea acasă, dar care l-a atras Haydn, ce și-a făcut apariția de câteva ori. Suportul de tip ghid a fost audio, în limba engleză, pozele fiind din nou interzise, din păcate, dar proiecțiile 3d și compozițiile ca “Răpirea din Serai”, “Nunta lui Figaro” (ce inițial a avut succes în Praga, în Viena fiind un eșec), “Don Giovanni” (pe textul lui Lorenzo do Ponte), “Flautul Fermecat” (desăvârșit după moartea sa, de către de unul din discipolii săi) răsunau în suport teleportând vizitatorii în vremurile în care Mozart și Salieri se duelau la curtea regelui austriac Leopold sub însemnele iluminismului. Ca și în vremurile actuale, scrisorile găsite spun că Mozart era de multe ori dator din cauza capriciilor soției și viciilor ce includeau jocurile de noroc ceea ce ne arată că până și orice geniu este muritor de rând, cu toate defectele lui.

Pentru ultima seară cei doi au mai dat o tură prin Târgul de Crăciun din Rathaus, Florin achiziționându-și încă o cană. A urmat o nou drum cu metroul spre Westbahnhof, respectiv spre casă. La ieșire, Cris alege din greșeală o altă ieșire, râmând setat pe filmul unei piese interpretate de tânăra, dar talentata cântăreața Barbara Duy care părea un înger coborât pe Pământ, mai rar îi era dat unui muritor de rând să asculte un înger cum binecuvintează muzica. Se pare că și metroul poate fi scena unei magii de Crăciun, iar un flyerul primit reprezenta cea mai drăguță amintire din Viena.

Poposind în sfârșit la cazare, Cris și Florin au coborât la bar și au dat de două americance foarte drăguțele, una dintre ele pe nume Laura abordându-l pe Cris, erau fetele din seara anterioară, de când se cazaseră, pe cealaltă tipă așa mai răgușită o chema Abby. Se pune de un meci de biliard, pe cheltuiala băițiilor, lucru setat din start de Abby, întâi România vs USA, apoi un duel mixt. Cum fetele aveau drum peste 4-5 ore, ele se retrag la somn, iar Florin și Cris se pun pe dezvoltat idei despre ce să facă în ultima seară.

La un moment dat trec pe lângă ei și se așează în anticameră niște spanioloaice, dar Cris era deja sătul tot el să spargă gheața și Florin din nou dădea vina pe engleză sau că fetele n-o să aibe chef de nimic. După 30-40 de minute de tergiversare, trec niște tipi care merg ei la biliard și invită pe fete să li se alăture. Cris se enervează și se duce sus după cărțile de joc și se mută cu Florin să joace o macao, un tabinet, o furnicuța, așa ca pensionarii, deși no privirea cu Florin era tot la spanioloaicele de lângă care faceau multă larmă, gândul e gând, fapta e faptă. La un moment dat Florin se hotărăște să meargă la somn, lăsându-l pe Cris singur cu cărțile. Eroul nostru se uită la ceas și dat fiind faptul că mai era mult până la dimineața plecării, se apucă și își intinde cărțile pe masă pentru a-și ghici viitorul pentru prima jumătate a lunii ianuarie. Vine un tip, care curios se bagă și el în joc și îi ghicește Cris viitorul, apoi sunt atrase și australiencele de pe canapeaua de lângă și treaba evoluează într-un joc de rummy din cărți. Din păcate barmanul strigă ultima comandă și era gata și ultima seara în Viena.

20181220_225215.jpg

Înapoi la Cluj

Pe 9 fară câteva minute, Cris și Florin erau gata cu check-out-ul, la 9 30 ajung în Gara Centrală a.k.a Wien Hauptbahnhof, un pic cam devreme căci trenul de la ora aproximativă 10 30 nu era încă afișat, prilej cu care eroii noștri au ales să se plimbe prin gara de tip mall, care chiar avea de toate, chiar și îngerași, dar n-au apucat nici pe ăstea să le prindă, că-l apucase pe Florin un cârcel când să se ridice :))

Cei doi urcă cu liftul la peronul 9A și iată că după câteva minute ajunge și trenul direct către Cluj, drumul spre întoarcere fiind unul fără peripeții, fără întârzieri, presărat așa un pic doar cu domn ungur ce s-a așezat lângă Cris și a urlat la telefon ca și cum vorbea în celălalt capăt al lumii, în păsăreasca lui, dar s-a compensat disconfortul cu o carte bună care mai are câteva zeci de pagini până la review și o cățelușă de rasă rottweiler foarte jucăușă și simpatică, pe nume Betty a unui tânăr ce mergea la Suceava.

IMG-20181223-WA0016.jpg

Pe ora 22 30 Cris și Florin ajung la Cluj, Florin se îndreaptă spre centru să se întâlnească cu un prieten, Cris cum nu avuse deloc somn pe tren, abia aștepta perna de acasă să o ia în brațe.

Cam acesta a fost plimbarea lui Cris B. prin Viena, a fost una plină de evenimente și interacțiuni, de dezbateri mai mult sau mai puțin aprinse cu Florin, ar fi mers mai multă viață de noapte din perspectiva lui Cris, mai multe muzee din perspectiva lui Florin probabil, Viena râmâne un șoc lingvistic, o locație pentru tot timpul anului, dar cel mai probabil vara are și mai multe de descoperit, frigul fiind o componentă care cumva îți îngrădește stilul acela de vizitat la pas, fără grabă.

Totalul cheltuielilor de persoană a fost de aproximativ 400 de euro, din care 150 de euro a fost transportul și cazarea, iar ca și costuri extra ajungându-se la o medie de 80-90 de euro/ zi. Grijă la soldul de pe card, că vă puteți trezi cu minus acasă, fiindcă nu toți comercianții încasează banii de pe card în ziua curentă, mie mi-a dat un sold negativ de vreo 40 și ceva de euro!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s