Dincolo de Food Bloggers sunt încă 2 zile de Capitală

Ultimul modul denumit ” New Wave in Food Blogging “, moderat de șeful de operațiuni, Cristian Manafu, a adus la aceeași masă o parte din influencerii importanți din acest tip de content prezenți în lumea blogging, Youtube-ului, Instagramului, podcastingului ca Iulia Albu, Darius Crețan a.k.a Nosfe, Tania Bordianu, Brîndușa Bîrsan, Mia Munteanu și Alexandra Crăciun.

brindusa birsan.PNG

Brîndușa Bîrsan a fost selecționată să spargă gheața, ea recunoscând încă din start că nu a avut timp de blog, preferând să se focuseze pe job, facultate și Instagram, să facă ceva bine pe o singură platformă în defavoarea opțiunii de multichanell. Începuturile ei le-au reprezentat jocurile online cu mâncare, dezvoltând tehnici de bază de gătit, desigur și cu suportul familiei. Brîndusa se raportează la Instagram ca la o platformă de microblogging, adresându-se publicului cu vârsta cuprinsă pe intervalul 18-24 ani, care după 2 ani de teste cu abordări clasice ce includeau doar poze cu mâncare și locuri, în momentul în care a atașat și momente din viața de zi cu zi, statisticile ei s-au dus în sus la peste 7000 de urmăritori în prezent.

A făcut o comparația interesantă cu Big Brother, la ca și în cazul acelui concept fanii fiind mereu interesați despre ce face influencerul lor favorit. S-a declarat încântată de faptul că story-urile nu mai expiră, pot fi acum stocate în highlights, urmăritorii putând stoca rețtele Brindușei. Ce a fost de apreciat ca hint de la Brîndușa a fost faptul că programarea postărilor cu ajutorul unei aplicații de tip content manager diminuază reach-ul, fiind mai recomandat un calendar de postări. La nivel de aspirații Brîndușa și-a dori să gătească pentru Andreea Esca, considerând-o o sursă de good vibes. Pentru care nu știți Andreea Esca a fost prezentă anul acesta la Webstock, inside-uri puteți găsi într-un articol mai maturat tot pe acest blog.

tania.PNG

Instructorul de fitness moldovean, Tania Bordianu, a început cu o recomandare în privința mâncatului, de preferință a se servi într-o farfurie plină de culori, cu oameni dragi alături, cu laptop și telefonul puse deoparte. Era pasionată încă de mică de gătit, dar a început la sfaturile mamei sale de jos, cu spălatul vaselor, ajungând să dezvolte blogul ” Rețete cu Tania “ ce a evoluat într-o afacere, nișată pe mâncare vegană, cu o serie de giveaway-uri și concursuri pe care simpatica Tania le promovează. Este de apreciat că ar fi dispusă să gătească pentru o casă de bâtrăni pentru că știe că s-ar bucura și la rândul ei s-ar delecta cu amintiri din istoria bucătăriei.

Darius Crețan, mai nou youtuber de paste asezonate cu alcool, creator a showului “Condimentele lui Nosfe”, a început povestea cu gătitul pe șantier, în Italia, unde locuind singur a trebuit să-și găsească un al doilea job, de weekend, care s-a nimerit a fi într-o bucătărie a unui restaurant, unde a învățat să facă paste. În momentul în care s-a întors în România, s-a gândit să inspire tinerii ce vor să-și gătească ceva rapid. Pentru sezonul 2 își pregătește show-ul din rulotă pentru a merge la nivel de caritate, să doneze mâncarea gătită orfelinatelor pentru a răspândi acest concept. Cris b. i-a ridicat la fileu și Nosfe cu două întrebări, una legată de lipsa lui Ruby din vlogul său și dacă vlogul poate fi integrat în proiect Satra Benz, unde este cofondator. A recunoscut că a vrut s-o includă pe Ruby în ultimul episod al primului sezon pentru a celebra coocking showul, chiar și-a propus să filmeze sezonul 2 alături de ea. Totuși a ținut să spună faptul că nu vrea ca succesul carierei lui să țină strict de piesa ” Condimente “. La nivel de surse pentru scenariul vlogului s-a declarat un experimentalist, gătind după pofta inimii, fiind un pic amuzant când a dezvăluit că era să dea foc de două ori la food truck.

Iulia Albu, omniprezentă cu real impact pe Instagram (peste 390k urmăritori), Facebook (peste 250k urmăritori ), site, blog, Youtube (peste 32k următori) și TV, a avut curaj să recunoască că nu știe foarte multe despre gătit dar că se pricepe la divertisment, considerând că asta a reprezentat elementul cheie în proiectul ei “La Iulia Albu în Bucătărie “. Pe partea de inspirație, Iulia este atentă la ce-i scriu fanii, răspunzându-le mai ales pe Instagram, în timp educându-și publicul pentru a le livra câte puțin pe partea de modă, direcționându-i și în sfera gătitului, primul clip al ei pe Youtube generând 300k vizualizări, unde pratic doar își introducea audiența în bucătăria ei.

” Consider că este important să te poți duce cu un elefant pe care să-l scoți din buzunar și să-l pui pe o masă, să poți convinge un om din 3 cuvinte și 50 de pagini de prezentare firește, că meriți să investească în tine și în ceea ce faci pentru că ai un public!”- Iulia Albu 

iulia albu.PNG

Mia Munteanu, om de comunicare într-o agenție de adevertising, s-a definit armonios prin trei proiecte, The Nature Project, Yoga City și Dinner Stories, care reprezintă un singur de viață, anume cel sănătos, dinspre haos spre echilibrat, cu pași mici în materie de alimentație. Dinner Stories sună genial, mai exact o dată pe lună, Mia în colaborare cu Veronica Constatinescu, adună oameni noi de pe Airbnb, într-o experiență de home cooking, unde fiecare învăță unul de la celălalt, cu producători locali, cu ingrediente care provin din mediul lor natural. Postările Miei sunt de tip proiecte, upgradând și inovând tot timpul, adaptate timpurilor actuale, vitezei secolului 21, cu un mediu online cu aproximativ 3 milioane de postări pe secundă doar pe facebook, 70 000 de postări pe Instagram, 1500 de articole pe blog pe minut, la nivel global și asta conform unui studiu din 2016!

La nivel de briefuri, ca om de agenție cu dublă perspectivă, Mia consideră depășită abordarea sponsorilor cu scenarii standard, punând accentul pe nișare și colaborări pe termen lung mai degrab[ decât forward-uri și activări pe genunchi. La nivel de blogosferă, Mia militează pentru campanii locale și credibilitate,  într-o colaborare de tip schimb cu brandurile, concretizate în inițiative unde creatorul de conținut vine spre sponsor cu o viziune, un obiectiv de dezvoltare, un proiect, un plan de marketing, chiar dacă are cifre mici să compenseze cu anumite comunități locale targetate.

” Mâncarea este despre cultura noastră, nu este doar un trend, un cumul de factori, nu este despre food design sau toate cuvintele ăstea fancy despre care am vorbit astăzi, este despre identitatea noastră, cine suntem când suntem acasă, la masă Duminica, în jurul familiei, iar eu de acolo îmi iau o mare parte din inspirație! “- Mia Munteanu

mia munteanu.PNG

Alexandra Crăciun este antreprenor, a fost membră în timpul studenției în cadrul Asociației Studențiilor Secției de Marketing din cadrul Facultății de Științe Economice și Gestiune a Afacerilor Cluj-Napoca, unde și Cris B. a fost membru, câțiva ani mai târziu după ea. În vremurile prezente este podcaster și consultant de brand, cu diplomă de bucătar. Ea își estimează lungimea maximă a unei creații audio la maxim 15 minute. Podcastul ei este unul de tip educativ despre cum se poate mânca mai bine, cum să fii un client mai bun și la ce să te uiți când mergi la un restaurant, accentuând importanța responsabilității celor care dau review-uri, în speță să fie în cunoștiință de cauză. Proiectul ei este realizat în colaborare cu cei de la TVR Cluj, provocarea majoră fiind păstrarea unei voci de radio, care să nu trădeze simțirile interioare, frica de a-l pierde pe om devenind greu de controlat.

ale craciun.PNG

Astfel o nouă ediție căpăta accente de sfârșit, dar spiritul de Sărbătoare i-a ținut moralul sus lui Cris, care deși era încercat de o răceală teribilă, după ce și-a luat la revedere de la gașca de SuperBloggeri, a avut puterea să ia un taxi până la cazare pentru a se relaxa preț de o oră și un pic, căci urma o noapte de povești în Infuzion Bistro, pont dat de colega bloggeriță Raluca.

După un pic de relaxare ia un taxi până la metrou la universitate, alături de simpatica recepționeră de la cazare, ce tocmai își terminase tura. După câteva minute de mers pe jos găsește locația și încă rupt de oboseală, Cris se asează ardelenește comandând un vin fiert și după introduceri și o serie de alte povești, îi vine rândul să spună cum își va petrece Sărbătorile fără iubită. Discursul a mers destul de relaxat și un pic sec, dar sincer, mai ales după experimentul din octombrie când și-a ascuns ziua de naștere de pe facebook și a văzut cum mai toată lumea a uitat de el. A gravitat în jurul ideii că este ca orice altă perioada a anului și dacă va fi să pice ceva romantic, va fi binevenit, Cris neavând absolut nici un plan de Sărbători. Desigur că era sub influența unui mesaj de la Chilleana, ce i-a mai dat o lovitură în moral. Raționalul l-a salvat spre sfârșitul acestei seri, când a descoperit o carte scrisă de organzatoare proiectului, Corina Ozon, ideală pentru a și-o scoate din suflet de tot pe Chilleana, pe termen lung, pas cu pas, review-ul acestei creații fiind disponibil într-un alt articol pe blog. Bonusul l-a reprezentat că a descoperit o bloggeriță, ce-i citea articolele fără să-l cunoască, fiind pentru prima dată când Cris chiar se simțea de folos cuiva prin conținutul său, chiar dacă era vorba de idei pentru proiectele de la facultate, în speță rubrica Analiză de Brand. Se face poza de final, se termină și acest event și autobuzul îl lasă la cazare pe eroul nostru care trage un somn de zile mari, cât pentru 2-3 nopți la un loc.

Ziua 2 a popasului în București a fost deschisă de o revedere de dimi cu Lucia Găvan, la un ciocolată caldă comandă neagră, adusă albă, unde altundeva decât în Centrul Vechi, unde au avut șansa să depăneze amintiri de la Summit-ul Tinerilor de la Baia Mare, unde s-au și cunoscut de altfel, Lucia fiind facilitator la un trainning despre jurnalism cetățenesc, organizat de asociația Art Out, unde este și președinte. Au trecut în revistă statusul voluntariatul precum și al societății civile românești, au râs și au glumit de a zburat timpul cu orele.

A urmat o amiază prin mall, apoi o după-amiază prin Jumbo la recomandarea Luciei, în căutarea unor cadouri, dar timpul s-a scurs mai ceva ca în clepsidra de la Activity și eroul nostru se vedea în criză de timp pentru a nu întârzia la vizita unui mall audio-video, fapt ce s-a întâmplat gen chiar 30 minute, la vizita inspirațională pentru un brief. Cris își termină vizionarea și o ia pe jos spre cazare, deți era o vreme groaznic de teribilă, totuși 20 de minute de mers nu suna chiar așa de rău. Mai adaugă încă o oră și ceva la partea de repaus în pat și eroul ia busul+metroul spre mall pentru o evaluare de restaurant nou deschis, având ca și companie pe Teo. A fost o oportunitate execelentă de a revedea un prieten drag, atâta s-au întins cu discuțiile încât a uitat să facă și poze la mâncare, a fost ieșire mai mult plăcută decât utilă. Pe la un aproape 10 seara, cina ia sfârșit și metroul îl conduce pe Cris înapoi spre casă. Ca să mai schimbe rutina, în loc să coboare la Gara de Nord, coboară la Victoriei, de acolo calcula că în 30 de minute de perpedes are timp să digere o nouă veste proastă a Chillianei, aceea că nu se mai pot vedea deloc și regretele vor rămâne încă în sechestrul iadului din suflet.

Vine ultima zi, unde prioritatăți erau check-out-ul și decolarea. Cris își face bagajul rapid și check-out-ul înainte de termenul limită și se așează liniștit în bucătăria hostelului pentru a mai face un pic de tratament sufletesc prin citit, răsfoind paginile noii cărți achiziționate, până când Teo îi va da semnalul să se vadă la un prânz, așa ca fomiștii. Ajunge Cris la Sema Parc, la ceva restaurant cu un fel de autoservire, unde gustă un pireu cu un sos de ciuperci cu carne de vită care își meritau doar foamea, nu și banii. Bine, Cris mai mult venise în zonă, că era peste rău de Regie și negociase între timp cumva cu Chilleana să se vadă. Din motive logistice nepotrive, Cris o anunța pe Chileana să schimbe locație cu un mall, ia taxiul, între timp Chileana îl redirecționează pe Cris spre un alt mall, tot din zonă.

Viața nu e ca în filme, cum și revederea a fost un fel de film prost în care Cris nu-și găsea cuvintele cum rareori se întâmplă fiindcă Chileana avea preocupările ei profesionale (o protecția muncii pentru un job de lucrător comercial într-un supermarket ce încă o marca), financiare, telefonice, culinare și când bateria s-a stins și un pachet de țigări era mai important decât o discuție sinceră cu Cris despre ce se întâmplaseră între ei. Destinul și-a băgat coada, inspirând-o pe Paula, o mai prietenă mai veche a lui Cris, tot de la o Scoală de Vară, să-i scrie că are o fereastră de o oră și că ar fi fain să se poată vedea în Centrul Vechi. Bătut în cap din fire, Cris o deturnează pe Chileana din drumul ei înapoi spre cămin și o ia cu el în Centrul Vechi.

A urmat o ieșire destul de slăbuță ca și nivel de cuvinte, fiindcă deși primise bateria externă de la Paula, Chileana rămăsese captivă pe filmul ei, singurele momente în care s-a gândit să spună ceva fiind când o apuca dorul de casă, planuri pentru a veni în Cluj pentru a se vedea cu alții decât Cris, foamea și o critică îndreptată spre nefericitul de Cris vis-a-vis de faptul că a tăiat-o dintre poză a articolului de la Baia Mare, unde a evitat-o total și de unde Cris simțea că trebuia să clarifice niște lucruri, dacă ar fi avut cu cine, îi dăduse Chilleana friend request din nou pe facebook, în urma mesajului de pe whatsapp, când Cris era prea prins în developarea Yolo-interviului cu Sebi  și i credea depresivă pe Chilleana și el se considera egoist, dar oameni buni, online-ul de multe ori nu are nici o legătură cu viața reală și femeile sunt foarte parșive și șantajiste…

La un moment dat ajunge Radu, tot un prieten de la o Școala de Vară, în localul din Centrul Vechi, unde deși cănile de vin erau sorbite parcă treaba se animă, aducându-se în discuție chiar și o plimbare la Târgul de Craciun, dar ca într-un vis din care trebuia să decoleze, Cris calcula că mai avea doar o oră jumătate până la avion, deși trăgea să mai stea, căci Chilleana era în brațele lui.

Planul ințial era s-o conducă pe Chileana cu taxi la cămin, dar tot ea vine ideea să ia metroul căci era oră de vârf. Aici Cris descoperă pentru prima oară o coadă de metro la Unirii, de la 6 seara, în care 10 minute se mergea în marș. Din fericire, la peron coada se dispersează și cei doi intră în vagon din prima încercare. Chiar și acum era loc doar de o serie de regrete mute, când lui Cris i-a venit inima la loc chiar să spună ceva, vine stația Grozăvești și Chileana îl părăsește cu un pupic de clasa a 4-a, mirată de faptul că eroul nostru s-a ridicat în picioare din respect pentru ea….

Nu era timp de zăbovit, noroc că Chileana s-a răzgândit în legătură cu Mac-ul că altfel era naspa rău, oricum era groasă treaba în sensul că mai era o oră până la avion și Cris se grăbea de la Gara de Nord la cazare să-și ia bagajul. Accelerează pasul și roțile trolerului și prinde din zbor expressul. Ajunge la câteva minute după expirarea timpului de check in la bagajul de cală și spre deosebire de episodul de la mare, unde a și cunoscut-o pe Chilleana de altfel, de data aceasta nu i se mai acceptă bagajul. Chiar dacă era mărișor, Cris este creativ și se gândește să-l transforme în bagaj de mână, cei de la security fiind circumespecți, lâsându-l fără câteva produse cosmetice, dar după o negociere aprinsă măcar nu i-a confiscat borcănașul de măsline mărunțite. Nu-i plac lui Cris măslinele, dar erau gift de la Food Blogger ca și alte chestii dulci, gen înghețată, ciocolată de gătit, comdimente, sorț de bucătar, sponsorizate de Nestle, Fuchs, Haagen-Dazs și Lidl și era de neconceput să nu ajungă cu ele la Cluj.

Are noroc și la îmbarcare, chiar când trece el îi sună telefonul la tipa responsabilă și Cris merge liniștit spre autobuz. În sfârșit răsfula ușurat, deși în avion un steward l-a întrebat un pic răzând cum a reușit să treacă de security cu ditamai trolerul, dar lui Cris nu-i mai păsa, a ocupat 2 locuri de bagaje, s-a așezat în ultimul rând, nu avea nici un vecin, a uitat să-și pună și centura, important era să ajungă odată înapoi la Cluj. Atât de bulversat era încât la snack a optat pentru o combinație de bisuiți cu suc de roșii, la suc renunțând după prima guriță, era bleac!

În fine, pe 9 și un pic seara, aterizează eroul nostru la Cluj, grăbindu-se spre busul spre centru, pentru a-l schimba mai apoi cu cel spre cartierul lui, cu mintea împărțită în gândurile ce-i spuneau ce convenabil ar fi să se mute odată în București, unde posibilitățile sunt nelimitate și sufletul și mai răvășit decât la plecare…

Au fost 3 zile la care încă se mai poate rumega, cu oameni faini, informații noi, ponturi utile, idei blogosferice de food în construcție cu încă o dală adăugată, dar unde gerul confuziei în inimă încă continue să cearnă o tristețe profundă, un fel de prajitură cu lămăie spre tort cu piper…

Urmează pentru Cris un discurs la Speakers Arena, o gală la SuperBlog, un trip în Austria, dar asta doar în articolele ce vor urma, că deja ne întindem…

P.S Dacă nu v-au ajuns poveștiile mele găsiți înregistrarea video integrală a Food Bloggers Conference Winter Edition aici

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s