Tot prin excursia recentă prin București, Cris a dat în goana după cadouri de Crăciun de un magazin uriaș de jocuri de masă, căci așa sunt traduse mai nou board games-urile. A fost dificil dintre atâtea opțiuni să găsească ceva potrivit, așa că a dat mâna cu procrastinarea pentru zilele când presiunea o să fie și mai mare, gen înainte de Crăciun, așa cu 2-3 zile. Dar gândul că de Sărbători e fain să dai cu familia câteva reprize de jocuri de societate i-a rămas în minte lui Cris ca un postare fixată pe un grup de facebook.
Că tot aminteam de online, așa a descoperit site-ul cutia.ro, o platformă comercială ce ne scutește de îndrămădeala, lipsa de suport de care lovim când vrem să alegem un nou joc în mediu offline, ne încurajează să comandăm online mai ușor o provocare educativă, ceva să strângă familia împreună în momente de sărbătoare. Privind atent și la review-urile de pe pagina de social media a magazinului, cel mai simpluț și drăguț joc, ce s-a remarcat printre primele a fost Axio, care se adresează oricărei persoane ce are peste 8 ani. Practic vorbim de o cutie de joc ce conține în primul rând un regulament în limba română, că să nu existe dezbateri și interpretări diferite ale jocului și o tablă de joc a cărui teren se extinde în funcție de numărul de jucători, ca la tenis, când de la simplu la dublu suprafața devine mai mare. Ca pe vremurile în care jocul de remi era foarte la modă, găsim și aici 4 table de punctaj și 4 suporturi pentru piese. Ceva foarte făinuț sunt cele 20 de pietre de punctaj, colorate ca niște nestemate magice, câte 5 pentru fiecare jucător, cam ca la remi că și acolo aveam 4 culori și de asemenea 100 de piese de joc cu simboluri și cele 5 culori. Jonny-urile de la remi, jokkeri devin acum piramide, în număr mult mai mare, mai exact 20.
Jocul începe cu fiecare jucător ce-și așează pe tabla de punctaj fiecare piatră pe culoarea corespondentă, respectiv rosu, verde, albastru, portocaliu și mov, Bingo! 🙂 Revenind, culorile sunt setate la nivelul căsuței 0. Ca toată treaba să fie aleatorie, toate piesele se introduc în săculeț, de unde fiecare jucător își ia random 5 piese și le așează pe suport.
Începutul partidei de Axio aduce aminte celor bătrâni de Tetris și tinerei generații de Candy Crush, aici fiecare atasând câte un cartonaș de câte un pătrățel diferit, din cele 5 de pe tabla de joc existene by default. Urmează ruleta în sensul acelor de ceasornic când fiecare jucător își atașeaza o piesă, cumva ca la lipeala de la Remi și în funcție de ce culori i se potrivesc, atâtea puncte înaintează cu fiecare piatră prețioasă de pe tabla de punctaj, la nivelul fiecărei culori. La fiecare carte depusă, se ia una nouă din săculeț, practic fiecare jucător are tot timpul 5 cărți pe tabla suport ca la șeptică când trebuie să ai mereu 4 cărți în mână. Când o pătrâțică de pe suprafața de joc rămâne goală, cartonașul fiind compus din 2 culori, jucătorul poate adăuga o piramidă, profitând de un punctaj divers din partea tuturor culorilor corespunzătoare laturilor piramidei așezate. Punctajul maxim este de 18 pentru fiecare piatră prețioasă colorată, când un jucător atinge valoarea maximă, stringă Axio sau Bingo dacă este pensionar sau pasionat al caselor de pariuri :)). Așa norocosul se alege cu o tură bonus. Jocul se termină când puzzle-ul este complet, suprafața fiind acoperită complet de cartonașe și pramide, iar criteriul de departajare a câștigătorului este cel mai mare punctaj al cele mai leneșe pietre prețioase, care a înaintat cel mai puțin. Dacă deja vă gândiți pe unde să găsiți jocul fără să cercetați prea mult, este pe Emag, deci chill 🙂
Mai există un joc pentru oameni serioși care nu se joacă, ce-s cu adevărat combativi, care au supraviețuit unui Monopoply de amatori, unui Catan interminabil, și-au păcălit adeversarii la Saboteur, dobândind un vicleșug al maeștriilor strategiei, asemeni unui luptător de wrestling cu experiență, ce țintește centura mondială.
Carcassonne este un deliciu pentru împătimiții jocurilor de societate, dus la un nivel superior de competitivitate, combativitate și complexitate care provoacă dependență, sete de putere, dezvoltând imaginația dincolo de limite, cu extensiile până la limita cerului. Sunt chiar și competiții internaționale!
Vorbim în faza inițială de 3 seturi de cartonașe întoarse cu fața în jos, de acolo extrgându-se cartea cu acel ” C ” de culoare alb, care odată întoarsă devine centrul jocului, elementul de care se leagă restul desfășurării acțiunii. Desigur că fiecare jucător își va alege câțiva supușii, fiecare cu culoarea lui preferată, fie că e roșu, galben, albastru, verde sau negru, având misiuni de tâlhar ( seamănă cu hoțul de la Catan), cavaler, călugăr, țăran, în funcție de interesele și strategia jucătorului. Fiecare combatant pornește de la 0 de pe traseul de punctaj. Ordinea acelor de ceasornic ce sfidează și de data aceasta destinul stabilește oridinea în care fiecare jucător se va atașa de elementul inițial.
Sitemul este cam ca la Saboteur, fiecare jucător extrage câte o carte, urmată de trimiterea unui supus cu o anumită misiune. Cartonașele pot conține drumuri, câmpuri, părți de oraș, biserici, ferme și sate (acestea separă drumurile). Supusul îl putem plasa doar pe un tip de misiune, transformând drumul în autostradă, orașul în regat, biserica în mănăstire, pajistea în fermă. Se aplică regula de la Catan, când este intezis să coexiste proprietate lângă același tip de așezare chiar dacă este în posesia aceluiași jucător. Există o excepție, prin care îți poți sabota orașele și chiar drumurile adversarului ( mai ales dacă există un sat care le desparte), dacă acesta încă nu este realizat în proporție de 100% și nu este conectat de poziția unde vrei să-ți instaurezi poziția strategică.
La nivel de puncte, acestea se decid în urma unei evaluări, la nivel de drumuri se numără cartonașele parcurse de drumul în care este supusul tău, gen 3 cartonașe egal 3 puncte, fiind necesar ca drumul să fie închis de alte elemente pentru ca evaluarea să fie posibilă. Regula se aplică și la fiecare orașe, deși aici nu contează cine pune piatra de temelie, doar cine are supus înăuntru este recompensat, fiecare cartonaș din oraș valorând câte 2 puncte, aici se bonifică și cu câte un punct pentru fiecare blazon. În cazul mănăstirii vorbim de un fel de cale ferată de la Monopoly, aici se câștigă 9 puncte, deoarece ea valoarează un punct, dar pentru evaluare ea treabuie să fiecare înconjurată de cartonașe din toate părțile, practic încă 8 puncte.
Jocul se termină când se termină cărțile, puzzle-ul fiind complet. Aici, pentru stabilirea clasamentului final se face evaluarea construcțiilor nefinalizate, pentru fiecare cartonaș cu drum 1 punct, oraș nefinalizat câte 1 punct pentru fiecare segment și 1 punct pentru blazon, 1 punct pentru mănăstire și 1 punct pentru fiecare cartonaș adiacent și atenție fiecare câmp învecinat orașelor finalizate aduce câte 3 puncte.
Pentru goana nebună după puncte și uneori matematica complicată se folosește o tablă de punctaj, unde se avansează mai ardelenește sau mai iepurește, ca la Dixit.
Cutia.ro are opțiuni pentru toată lumea, în aceste rânduri fiind detaliate doar o parte din miciile distracții în familie, restul având posibilitatea să le descoperiți singuri pe site-ul lor, cu posibilități infinite și bugete pentru toate buzunarele.
Probabil cea mai aventuroasă sau măcar jucăușă probă din cadrul SuperBlog 2018 ia sfârșit aici, fiind și ultimul articol din această competiție pe anul acesta. Vă mulțumesc frumos pentru suport, rămâneți conectați și pentru alte Yolo-articole căci mai am câteva suprize pe 2018!
berbececristian.wordpress.com 