Yolo Sebi- Acasă în trecut

Dacă ai fi un supererou, ce putere crezi că ai avea și n-ar putea s-o aibă nimeni?

Faină întrebarea! Ar fi faptul că vreau să-i ajut pe oameni să-și înțeleagă natura lor divină și să fie fericiți! Având în vedere că am avut de luptat foarte mult împotriva sistemelor religioase și chestiilor pe care le-am moștenit, aș zice că superputerea mea ca erou ar fi tocmai faptul ăsta, să-i învăț pe oameni cum să fie fericiți, care este tiparul general după care omul există care duce defapt la împlinire, asta ar fi superputerea mea!

Partea asta de fericire crezi că mai mult se învață sau se exersează ?

Nu e același lucru?!

Nu știu, tu ce spui?

Pe de o parte se învață, pentru că trebuie să știi exact ce te face fericit, nu numai ca informație, dar să știi chestia asta prin experiență, ai nevoie și să te antrenezi, nu neapărat ca să poți dobândi, ca să poți rămâne în chestia aia pentru că este ca o abilitate. Abilitatea ca să ți-o creezi, ai nevoie de informații care să-i dea o formă și ai nevoie și de control, care se dobândești prin repetiție. Și cred că merg mână în mână chiar și cu fericirea, desi aici repet, pe lângă chestia asta, continuând un pic subiectul, mai ales fericirea este o sumă de interacțiuni, nu-i ceva ce pornește din interior și tu-l manageriezi, astea-s niște prostii!11141349_785545218209582_1624930462722887836_n

 

Ca la reclama la Activia:) Chiar, pe partea de bucătărie, care sunt micile tale delicii, chestiile fără de care nu poți rezista?

Sucul de fructe, erau timpuri când beam și 4 litri de suc de fructe pe zi!

De care?

Portocale, mere, acum mai nou beau cu multă pulpă, bine n-are mult conținut de fructe, dar are pulpă…

Are zahar…

Fuck off! Apoi iaurturile îmi plac foarte mult, dar numa cu fructe și bine nu-mi trebuie 2% conținut de fructe, pui o căpșună la metro cub de iaurt, wtf?

Ți-a plăcut degustarea mea atunci? 🙂

O, da! Apoi, iubesc foarte mult supa de legume, e preferata mea, orezul cu legume…

Supa cremă?

Nu, supă normală! Apoi îmi place cât de cât și mazărea, dar vreau să mănânc mazăre cu sos, nu sos cu mazăre…

Care-i diferența?

Eu sunt un om foarte vizual și când văd că o mâncare n-arată bine, îmi strică toată pofta, când văd foarte mult lichid în mâncare sau foarte mult sos, nu mă atrage pur și simplu…

Te pricepi la gătit?

Daa, cartofi pai și pâine cu sare! Și macaroanele cu brânză dulce și stafide iară-s bune…

Și la fructe ai uitat o combinație…

He, he 🙂

Care intuiesc că s-ar putea să-ți placă, dacă te-ai apucat să compui despre ea 🙂

Eh, man! Că tot era vorba de a compune, mie îmi place să compun balade inventate pe moment sau așa scrise, rapid și de multe ori unul din mecanismele pe care le folosesc este combinația intelectului de a lega termeni pur și simplu. Pur și simplu îmi vine chestia asta și vizual, leg salată de fructe cu un felinar și faptul că mă cheamă maicămea acasă “Măh, copchile, treci acasă! Lasă-mă măh, mânc o salată de fructe!” și tot dinăstea, pur și simplu iese ceva…

Mi se pare că ești o combinație de Fără Zahăr și Ada Milea 🙂

De multe ori glumele mele chiar sunt fără zahăr, sunt cu miere 🙂

Când te-am cunoscut la eventul “ Picnic la miezul nopții “ parcă, cu salata de fructe, cântai la chitară, cum ai dezvoltat această pasiune?

La chitară am învățat pe la 12 ani jumate, m-a învâțat maicămea cel puțin bazele și apoi cântând foarte mult în biserică pur și simplu am crescut foarte mult și am învățat o groază de melodii, că tot timpul cântam și învățam pe de rost. Așa am învățat și la pian cu teoria de la chitară și mai cânt la orice ține de percuție, încă n-am învățat să cânt la tobe, desi o să fie foarte tare. În schimb este ceva ce se numește cajon, ca o cutie pe care bați și rup, bat de rup!

Care sunt cele mai dragi melodii pe care le-ai interpretat, sau primele melodii pe care le-ai învățat?

D-asta am ajuns să urăsc stilurile religioase pentru că toată viața asta numa d-astea am mâncat. Din cauza asta tind să-mi dezvolt acum foarte mult latura culturală pentru că cea mai mare greșeală a religiei este să spiritualizeze cultura și încă mai am lacune pe care caut să le umplu, mi-e greu, recunosc, dar ceea ce caut tot timpul este chiar dacă o să-mi fie greu, să umplu aceste lacune, am consolarea că după ce o să le umplu, o să fiu un mare om de cultură. Mie-mi place foarte mult piesa Hallelujah de la Leonard Cohen. Este o piesă cu un conținut foarte puternic, una din strofele preferate ar fi ceva de genul :“You say I took the name in vain/I don’t even know the name/But if I did, well really, what’s it to you?/There’s a blaze of light in every word/It doesn’t matter which you heard/The holy or the broken Hallelujah. “ Apoi am mai și scris eu câteva strofe tot pe piesa asta și no…

Melodia asta am auzit-o și eu prima oară în …

Shrek!

Nu, în serialul “ The O.C/Rebel în California “, era o scenă dramatică în care iubita personajului principal murea și da, într-adevăr este o melodie foarte touching… Că vorbeam de partea de mișcări, ca viitor artist te vezi având vreo șansă pe meleagurile acestea să simți că la un moment dat că trebuie să ieși de pe teritoriul țării, să mergi mai departe?

Măh, nu stiu…

Ai niște modele de succes unde ai putea să mergi pe pașii lor bătătoriți?

Eu ca stil am crescut fără mentor, fără cineva să mă ajute, tot timpul am fost singur în chestia asta…

Autodidact!

Cam așa, dar uite-te, simt că aș avea nevoie să mă duc un pic și în străinătate, să studiez acolo, să-mi schimb un pic stilul de a fi pur și simplu! Nu vreau să mă axez nici pe străinătate, nici pe România, vreau să mă axez într-un fel pe lumea întreagă și chiar cred că pot să fac chestia asta…

În momentul de față crezi se mai merită să rămâi în România ca și tânăr?

Având în vedere și circumstanțele pe care le am, nu mă refer nepărat bune, rele, mă refer efectiv la ce am, aș reveni în România, dar aș vrea și să se schimbe lucrurile, iar până atunci să-mi fac o facultate, să pot să-mi dezvolt abilitățile la un nivel generos, cred că în străinătatea aș vrea…

Ai o țintă anume? Ai o țară, care ar fi primul obiectiv de văzut? Ți-ai setat primul pas?

Gen ce să vizitez sau cum ar fi să ajung acolo?

Și să ajungi acolo și să vizitezi…

Nu știu, cred că America…

De ce?

Nu știu 🙂 Mă tot gândeam zilele ăstea oare cum ar fi să particip la ” Românii au talent “. Serios, să-mi scriu un cântec și să mă apuc serios de treabă, desi pentru chestia asta am nevoie de beat, vreau să învăț și să fiu dj, gen whicky, whicky, whoa…

Old school…Am avut și eu un tovarăș care a fost finalist la X Factor…

Cine?

Cu trupa Căminu 16, Robert Sălăgean, acum e la București, a semnat cu Famous Production, casa de discuri a lui Randi!

Foarte tare, am și eu un prieten care tot așa a ajuns, dar nu în finală, printre prmii 10, dar a fost eliminat…

36915042_1659982194099209_2692329691498414080_n.jpg

Ce părere ai despre showurile ăstea televizate, ca și artist crezi că-i chiar ajută? Ai zis că ai avut și tu prieteni, cum le vezi ca simplu privitor din spatele televizorului și care crezi că este realitatea din spatele lor?

Măh, mie nu-mi plac stilurile astea de dramă, asta mi se pare chiar patetic, a fost la “Românii au Talent” 4 ani consecutivi un tip care se tot certa și iarăși revenea, iarăși își cerea scuze și făcea scandal, wtf, serios amu?! Dacă vreau să mă uit la ” Românii au Talent” vreau să mă uit să văd talente și cred că dacă televiziunea ar fi curată în stilul ăsta, ar fi tare pentru toată lumea. Având în vedere că vreau să mă duc și eu, eu așa mă gândesc acuma, nu știu dacă o să-mi schimb părerea în viitor, poate o să înțeleg mai bine lucrurile. Mă gândeam să mă duc acolo și să numesc momentul artistic “ Urlet “. Ok, am atâtea probleme pe cap, sunt foarte deschis și am atâtea să vorbesc despre viața mea, mai ales când știu că pot ajuta oameni, pot să-i fac să înțeleagă mai bine. Dacă ar fi să rezum scurt, desi mie îmi place să povestesc nonstop orice, oricând, oriunde…

Liniștit că interviurile mele deobicei durează o oră, o oră jumate 🙂

Ăsta o să dureze 4 🙂

Pe la 12 închide localul 🙂

Să ne scoată afară, continuăm acolo 🙂 Am crescut în stilul ăsta semicălugăresc…

Acuma ești un fel de former călugăr shaolin?:)

Da, păi na, am crescut în stilul ăsta, d-asta am ajuns să urăsc atât de mult religia pentru că e numai manipulare, control, frică, te bagă în iad dacă nu respecți religia lor, toate căcăturile ăstea, dacă stai să te uiți în lumea asta, cele mai multe mișcări și războaie sunt făcute din cauza religiei, wtf?

Da, există în istoric cruciadele care au fost în numele creștinismului și atacurile teroriste care sunt în numele…

Allah… Din cauza asta și atunci am avut foarte mulți hateri, toată viața mea și toată adolescența mea am vrut un singur mic lucru: să am un grup de adolescenți cu care să merg la party, să ies în oraș. Și nu l-am avut și am avut de suferit foarte mult. Apoi chiar dacă aveam activitatea asta impresionantă, serios acuma, am ajuns să cunosc Biblia mai mult decât mulți bătrâni, chiar la nivel teologic, culmea e că și acuma mai știu încă o groază de chestii. Pur și simplu am fost într-o disperare completă, am fost ca un pustnic efectiv, desi eram înconjurat de oameni, ca într-o cușcă…

20108374_1317495955014503_3727873448083796486_n.jpg

Și mie mi se pare interesantă ideea, experimentul ăsta de a te simți singur printre oameni….

Păi da, dar ani de zile am trăit ca închis într-un penitenciar, într-o cușcă, chiar asta este una din strofele pe care am scris-o la Hallelujah,care suna ceva de genul : “ I’m feeling like I’am caught in chains/ Being put in a small cage/Tortured in the long day and in the night/ I am waiting for someone to set me free/ A person to know how to make me feel/ The truly hallelujah.” No, a fost crunt, mi-am căutat locul, nu l-am găsit, apoi la 17 ani am ajuns la psihiatrie, am intrat în depresie cronică aș putea zice, surmenaj cronic, toate experiențele pe care le-am avut, atât de mult m-au făcut să cresc ca persoană încât efectiv corpul meu n-a rezistat. Pur și simplu pe la 16 ani am intrat în surmenaj cronic, acum 4 ani de zile. Gândește-te că și clasa a 10-a am trecut-o supranatural, am experimentat o groază de supranatural în viața mea. Supranatural, mai crede lumea în chestia asta?! Am o groază de experiențe, gândiți-vă de exemplu că am început să iau lecitină, în momentul în care luam, o parte din surmenaj dispărea…

Aia-i pentru memorie, nu?

Da, și concentrare și chestii… La Dumnezeu așa funcționează chestiile, ca să se întâmple ceva, de multe trebuie să faci ceva, poate de multe ori un gest mic și simbolic. Și faptul ăsta că luam lecitină era ceva ce putea să se manifeste spre altceva. Ca să simt ceva efecte, din câte am auzit, trebuia să iau 2-3 luni lecitină, pur și simplu luam și dispărea o parte din surmenaj ca să mă chinui să scriu, să mai învâț. În așa hal am ajuns încât și dacă învâțam 5 minute la școală începea să-mi pulseze capul pur și simplu, simțeam că-mi explodează capul, cum îmi bătea inima, parcă așa îmi bătea și capul. E durere cronică, asa nu trece cu algocalmin și ibruprofen, nici nu știu dacă trece cu medicamente…

Chiar discutam cu cineva din sistem și spunea că partea asta de a ieși din starea asta de depresie, în România e tratată doar cu pastille…

O să și citesc o poezie tocmai pe tema asta, care nu demult am scris-o … După, am ajuns la Psihiatrie… Ca să dau un exemplu foarte tare, trebuia să dau teza la română, asta cred că a fost prin aprilie spre mai, dar ultimele 2 luni de școala nu mai învâțat nimic pentru că pur și simplu nu am mai putut, dar am tras cat am tras în prima parte a semestrului, eram în clasa a 10-a, știu că am făcut “ Ion “ și pentru teză aveam de făcut 4 chestii, “Floarea albastră”, “Ion” caracterizarea, “Ion” apartenență la specie și încă ceva, nu mai știu exact. Și cea mai ușoară a fost caracterizarea lui Ion, chiar cea mai simplă, aveam niște citate, structura și pam… Numai aud în șoaptă, la nivelul gândului, cu o oră înainte să dau teză :” Învațăți caracterizarea lui Ion! “ Pur și simplu am învâțat-o, pam-pam-pam, ajung la teză, pam-pam-pam, ne dă pe rânduri, la bilete și fix aia mi-a căzut și am luat 8, just fine! Au fost mulți oameni care au învățat și au făcut și chestii și au luat mai mici ca mine. Mă repet, fericirea nu-i numai ce faci tu și tot, e un preț plătit care a fost satisfăcut până la urmă, dar fericirea este îmbinată de circumstanțe și talent, de ceea ce se întâmplă în exteriorul nostru, nu doar în interior. Și am ajuns la psihiatrie, am început să iau cică medicamente, eu fost considerat pshiotic, adică psihoza e o boală mentală în care nu mai ai gânduri conforme cu realitatea, ideile tale, ani de zile pur și simplu chestia asta am fost considerat…

Povestea ta mă duce cu gândul la biografia lui Eminescu, tu și Eminescu aveți multe element în comun…

Interesant!

Nu te-ai gândit să faci paralela? Știi biografia lui Mihai Eminescu, nu?

Nu foarte mult…

Și el tot așa internat la psihiatrie, am murit de tânăr pe la 30 și ceva ani…

39…

De sifilis…

Wtf?

Teoretic de sifilis, neoficial drogat și ucis de autoritățile politice că era un om împotriva sistemului, era un răzvrătit…

Am fost drogat de psihiatrii cu căcaturi și combinații de medicamente, am ajuns într-un așa hal…Drogurile ăstea au foarte multe reacții adverse, iar eu am descoperit că am un corp atipic se pare, sunt foarte sensibil la orice fel de stimulente și din cauza asta pot reacționa foarte urât. Atât de mult m-au sedat, te blejește pur și simplu, în spital trebuie să-ți dea sedative ca să stai locului, bine eu eram normal, n-aveam treabă desi câte specimene am văzut acolo… Am ajuns într-un așa hal încât și mușchii feței mi-erau paralizați, nici să vorbesc coerent nu puteam…

Care a fost escape-ul? Cum ai reușit să depășești momentul?

Am stat mai multe internări, în prima internare am stat o lună, 3 săptămâni și cinci zile, n-au mers medicamentele, am stat 3 luni pe porcăriile ăstea. Până la urmă s-au scos, s-au băgat altceva, ce până la urmă tot mă seda, asta a fost tot așa o parte din supranatural, poveste… M-au lăsat până la urmă… La momentul de 17 ani atunci parcă m-am trezit la realitate. Am văzut că de căcat mi-era viața, de când eram în generală eram luat la mișto la greu și acum mai am coșmaruri. Pentru că oamenii nu mă înțelegeau, pur și simplu nu aveam ce face, atunci la 17 ani a fost teoretic punctul critic al vieții mele, ca și la română, climaxul, punctul culminant, acum am început să mă cert cu Dumnezeu foarte urât, am zis :” Fuck off din viața mea, ori te comporți ca un Dumnezeu, ori mă lași în pace! ” L-am hâșâit să dispară, eu așa ceva n-am nevoie…

Unde crezi că este locul tău în lume?

Ajung și acolo…

🙂

15781157_1127327584031342_4032611126751831352_n.jpg

Ca să descriu un pic mai mult ce s-a întâmplat la 17 ani, gândește-te că fiind în spitale, penitenciar de maximă siguranță, acolo nu te scoatea nimeni, stăteam acolo cu nebuni, am prins și găști faine, dar ai nevoie de mult noroc, apoi… pur și simplu a trecut a doua internare, a treia internare, tratamente, tot timpul protestam că mă simțeam ca dracu efectiv, de la medicamentele ălea, de la drogurile ălea tâmpite… Vreau să citesc una din poeziile pe care am zis că o să le citesc, poate și un cântec rap, dar nu o să-l cânt acuma, că n-am chef să mă bălbăi, încă nu le știu prea bine, că nu le-am memorat. Am numit-“Acasă în trecut “ și ar suna ceva de genul :

Azi am înțeles, am găsit ce-am căutat

Sufletul vrea să relaționeze într-un mod curat

Greu am înțeles, dar răspunsul l-am găsit

E să fiu eu însumi, prin identitatea ce-am devenit.

Azi am înțeles că după ani de căutări

Într-un spital de pishiatrie, printre internări

Găsesc un grup rebel de adolescenți

Ne distrăm la greu ca niște demenți.

Soarta a făcut să rămânem împreună

Când dramele exterioare și durerea ne adună

Asta-i dragostea, relația adevărată

Cine se înțelege în lumea asta blestemată.

O chitară și povești, relațiile nostre cresc,

E un colt de rai, e un canal ceresc

Tot ce în jur e împotriva noastră

Fără noi, fără grup, e o viață sihastră.

Regim de închisoare, cu greu supraviețuiești

Drogat de psihiatrii, ce groaznic trăiești

Dominat de ei, îi implore să aibe milă

Dintr-un tigru am devenit o legumă umilă.

Viața merge înainte, experiențele rămân

Ani mulți trec, revelația o tot amân

Tulburat, caut locul de unde s-aparțin

Prieteni să mă susțină și să îi susțin.

Revelația este clar printre ani,

Prins în căutări, la capătul puterilor și al disperării

Melancolic răscolesc printre amintiri

Îmi amintesc de acea gașcă și ale lor sclipiri. “

Gașca asta a fost în a doua internare și a fost un pic supranatural, atunci când ne-am întâlnit eram patru, eu cu încă un băiat și două fete și te gândești că acolo e plictiseală de moarte, povesteam pe acolo, era o chitară, mai tot băgam balade și mai scriam iară poezii sau chestii și pur și simplu a fost foarte magic, o parte din sedarea pe care am simțit-o a dispărut atâta, cât să mă pot bucura și au fost clipe de vis efectiv, o dragoste mai curată și o relație mai adevărată n-am experimentat nicicând în viața mea. Timpul trecea, m-am mai tot plimbat pe afară, așa …

Revenind la întrebare și la plimbat, unde crezi că este locul tău în lume?

O să ajung acolo când ajung la momentul meu actual, adică la vârsta de 20 ani… Pe la 19 ani am început să mă duc din greșeală la o școală biblică, total diferit de orice biserică, de stilul ăsta comunist, acolo când cântam, dansam la greu, deci era o atmosferă inimaginabilă. Acolo erau tineri foarte mulți, 20 de ani, 20 și un pic, am experimentat acolo, a fost pfoai, foarte tare… În timpul ăla am recuperat toată viața și toate chestiile pe care nu le-am avut în perioada adolescenței. Revin la faptul că ce semeni, seceri și că nu știi neapărat cum, dar dacă ai plătit un preț plătit, dacă prețul s-a plătit, cumva trebuie să vină înapoi. Pe urmă am ieșit și cu tine pe la party-uri, a fost fain, am avut nevoie și să schimb mediul și să văd exact ce-i lumea asta, să experimentez, astfel ajung la întrebarea pe care mi-ai adresat-o și răspunsul este că locul meu în lume este pe o scenă. Faza este că mie îmi place să vorbesc în public, să fiu orator și acolo cred că mi-este locul, de a putea vorbi oamenilor și să le explic nu faceți asta, faceți asta că vreau să fiți fericiți, ăsta e locul pe care îl văd. Locul pe care îl văd este alături de un Dumnezeu de cartier, într-o petrecere cu mulți oameni, într-o petrecere foarte faină, asta e locul pe care-l vreau pur și simplu!

18222270_1248139411950158_4545948724720499816_n.jpg

Foarte mișto ca și final!

Ce vreau să transmit oamenilor, fanilor blogului și tuturor oamenilor de pretutindeni este să căutați, să nu vă mințiți pe voi înșivă pentru că însăși înlăuntrul vostru spune lucruri, care-i defapt natura divină pe care o avem și ea se manifestă, iar atâta timp cât oamenii se vor asculta pe ei înșisi, pur și simplu vor fi fericiți, totul se rezumă la a căuta adevărul din toată inima în felul tău și la fi sincer cu tine însuți și astfel vei găsi ce ai căutat în modul în care l-ai căutat!

Din punctul meu de vedere întrebările și-au atins finalitatea, eu la finalul rubricii pe post de P.S las șansa celor pe care i-am intervievat să vină cu sugestii, reclamații sau chiar întrebări pentru mine…

Interesant…

Deci dacă ai întrebări, sugestii, reclamații acum e momentul…

Cum ți s-a părut ție tot ce am zis? În primul rând povestea mea și de altă parte mentalitatea pe care mi-am format-o, bazat pe talentele pe care le am ca manifestare a mentalității pe care o am care duce la stilul meu de viață și ca identitate pe care o am…

Well, este o experiență foarte intensă pe care e greu s-o cuprinzi din prima și cei care o să citească acest interviu, probabil o să trebuiască să-l mai citească încă de 2-3 ori că poate să înțealeagă tot universul pe care l-ai descris, mi s-a părut de multe ori că erai transcendental…

Adică?

Treceai din sfera cunoașterii spre elemente care sunt un pic mai greu de vizualizat și care sunt destul de deep. Mi s-a părut că ai generat trăiri intense, acuma ăstea-s impresiile mele la cald, sunt curios să văd ce o să spună și fanii blogului. Cam asta e părerea mea, ai reușit să creezi o poveste într-un bildungsroman, pe mai multe fire narative. De multe ori oamenii tind să-și spună povestea de la început, tu ți-ai spus-o la sfârșit, mi s-a părut foarte intersant.

Aha, interesant…

Practic, ca un film, ai putea să fii un scenarist de film…

Și asta îmi place foarte mult pentru că psihologia și termenul de a înțelege realitatea are aplicabilitate în orice, crezi o carte, un film, un joc, gaming că tot ziceam de talente… Cum pare identitatea mea culturală din punct de vedere a tot ceea ce sunt acuma?

Din punctul meu de vedere de vedere ești într-o foame de cotinuă acumulare și ai perspective interesante pentru că tinzi să-ți deschizi orizonturie cât mai larg, să afli cât mai multe chestii, ești foarte curios și chestia asta nu poate fi decât de bine, deci identitatea ta culturală e plină formare și are șanse să acumuleze cât mai mult și la rândul ei să împărtășească celorlalți…

Din câte mă cunoști și din câte am prezentat în interviu, cum sunt din punct de vedere cultural din punct de vedere a tot ce m-am format până acuma?

Mi se pare mișto că ești un om multifunctional care știe că cânte la instrumente, spre deosebire de mine care am o chitară și acolo de vreo 2-3 ani degeaba…

Hai că te învăț!

Mi se pare că pentru vârsta ta, ai reușit să faci chestii ce alții le fac undeva pe la 30-40 ani. Și ai energia aia debordantă care îmi aduce aminte de mine la 20 ani, câte energie și poftă de viață aveam…

Așa vreau să ajung și pe la 80 de ani, adică să rămân…

Eu zic că ai toate șansele!

Cum crezi că o să răspundă oamenii la acest interviu, că a fost unul mai neobișnuit?

Așa sunt toate interviurile, nu am interviuri tipice, sunt oameni fiecare cu viziunile lui, scopul meu este să fac citititorul că este a treia persoană de la masă și că stă și ascultă ce povestim noi și poate ar vrea să intervină, să-și spună punctul lui de vedere 🙂 Cred că am atins un punct decent ca durată, 70 de minute, suntem în medie, eu țin să-ți mulțumesc pentru prezența ta la microfon…

Cu tot dragul!

Sper că a fost o experiență care te-a scos din zona de comfort…

Pentru mine asta e zona de comfort 🙂

Sper că te-a făcut să împărtășești ce ai mai bun și poate să ajuți persoane care la un moment dat s-ar putea să se regăsească în stările sau situațiile pe care le-ai împărtășit cu noi! Mult succes în viitoarea ta carieră artistică!

O, da! Cu tot dragul!

45342073_1814834961947264_8727084747576049664_n.jpg

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s