Yolo-Ralu Ardelean III- Everything happens for a reason!

Ce-ți place ție cel mai mult să faci ?

Să am grijă de mine, îmi place bloggingul să scriu ca și hobby, îmi place să vorbesc și engleză și franceză, nu-mi plac lucrurile monotone și îmi place să am mereu activitate.

Ce înseamnă să ai grijă de tine? Sunt și fani ai blogului băieți care s-ar putea să nu înțeleagă nimic din chestia asta, care înseamnă și care e limita în a avea grijă de tine şi overcarry-ingul?

Niciodată nu suport să merg să am oja sărită la unghii, ori e ori nu e. Decât să mă machiez pe fugă și să nu-mi iasă, mai bine nu. Nu am n-am nicio problemă să ies nemachiată. Grija de sine se află în miciile detalii de zi cu zi, atât din viața unei femei, cât și din viața unui bărbat.

Ce observă o femeie la un bărbat? Care sunt ponturile la care un bărbat ar trebui să aibă foarte mare atenție?

Pe mine chestia cu unghiile mă obsedează. Mi se pare foarte nasol și neîngrijit din partea unei fete să fie cu oja sărită și ar trebui să observe acest lucru. De obicei băieții sunt foarte atenți la detalii, deși nu arată acest lucru. Uneori sunt mai atenți ca femeile…

Eu mă refeream: ce detalii apreciază o femeie la un bărbat?

A, ce apreciez eu la un bărbat?

Da!

E reversul medaliei! Fizic sau…

42996088_617896555291961_7289799866392248320_n

Indiferent, poți să mergi pe toate nuanțele pe care le iei tu considerare…

Pentru mine este foarte important să fie inteligent, ceea ce vorbește. Nu pot să ies cu un bărbat care oricând ar putea spune ceva și să mă facă de rușine:”Ce vorbește omul ăsta, mă face de râs!” Este important felul în care se îmbracă un bărbat, cum are grijă de el și să se aranjează. Și acele mici detalii…respectul pe care mi-l oferă și cum mă tratează.

Sunt niște chestii care s-ar putea să dea de gândit multor bărbați… Există o diferență de așteptări între o între o femeie cu care are o relație și una care nu are?

N-am înțeles întrebarea…

Dacă o femeie are o relație, atunci are percepții diferite asupra bărbatului ideal, în sensul că devine mai pretențioasă, ridică standardele sau rămân la fel?

Eu mi-am ridicat standardele după fiecare pesoană pe care am cunoscut-o, persoana următoare trebuia să fie mult mai bună decât persoana dinainte. Pentru mine, e firesc ca așteptările să îmi crească odată cu vârsta, cu maturizarea. Acum îmi doresc și am un altfel de bărbat față de ce îmi doream și am avut când am avut 15 ani…

Mie mi se pare că de la o vârsta începi să cobori standardele, e un fel de lege a cererii și a ofertei, îmi momentul în care ai ofertă îți permiți să ai pretenții, îmi momentul în care nu ai oferte, iei ce-i la promoție 🙂

Nu știu ce să zic… La fel și cu jobul, eu am așteptat până am găsit deoarece nu voiam să am un job care nu o să-mi placă. Well, e fel și cu bărbații: am așteptat până am găsit persoana potrivită pentru mine, care se regăsea în standardele mele. Eu merg pe principiul: decât să fiu la brațul unui barbat care nu mi se potrivește, mai bine stau singură. La un moment dat tot o să vină.

Ai întâlnit persoane care la prima impresie nu ți se părea cine știe ce și pe parcurs s-au transformat și ți-au schimbat total percepția despre ele?

Da, bineînțeles, asta mi se întâmplă, cred, în fiecare zi. Oamenii sunt atât de plini de surprize. Din păcate, la prima vedere mai judec greșit oamenii…

Cât la sută contează din punct tău de vedere prima impresie?

100%! Eu cred și în acel sentiment: dacă o persoană ți-e antipatică fără să-ți facă nimic, e din cauza experiențelor anterioare pe care le-ai avut cu personae asemănătoare.Din păcate, îmi fac o percepție greșită, recunosc 🙂

Făceai paralela cum erai tu la 15 ani. Eu deobicei folosesc un exercițiu de imaginație cu persoanele din timpul interviului, cum ar fi să vină Raluca din anul 1 de facultate la noi la masă? Ne poți spune cum arăta Raluca din anul 1 de facultate?

Ioi, eram mai grăsuță, aveam mai multe kilograme, dar sunt mândră, am slăbit 20 kg și încă still counting…

Și eu 18!

Serios?!

Bate 5! Înainte să mă cunoști aveam 95 de kg…

Da, am slăbit… Părul mi-l vopseam acasă, mă vopseam prost, aveam părul ars, nu aveam atât de multă grijă de mine precum am acum. Sunt mult mai atentă la detalii.

Dăcă ar fi să-i dai câteva sfaturi, încă mai stă cu noi la masă, știind prin tot ce o să treacă, ce i-ai spune?

Cel mai important, everything happens for a reason! Ăsta e motto-ul meu (e imprimat pe mine, nu mai pot să-l dau jos). Calmează-te, o să fie bine!”

Există urme de regrete?

Hm, da, pot să zic că da! Mi se pare că nu am învățat destul cât eram în facultate, dar nu pentru note, ci pentru mine! Mi se pare că am acumulat mai puține informații față de cât mi-aș fi imaginat eu că o să acumulez.

43009893_305287226924342_4923851010369126400_n

Partea de facultate când te-ai gândit să ți-o alegi ca și specializare?

Nu, everything happens for a reason! Am terminat mate-info, dar mie nu-mi plăcea și am aplicat la informatică economică, la buget. Am zis să stau în cămin, cheltuielile cu o chirie fiind foarte mari. Nu am reușit sa intru la buget. La înscriere, îmi puesesem mai multe opțiuni și am fost repartizată la specializarea marketing. Totul se întâmplă cu un motiv și uite că mi s-a potrivit!

Care ți se par că sunt cele mai mari câștiguri din partea de studenție?

Ooo.. După părerea mea, cel mai mare câștig sunt experiențele cu voluntariatul. Am învățat Clujul, am cunoscut oameni și am participat la diverse evenimente. Am avut câte ceva de învățat la tot pasul, din fiecare experiență. Chiar și experiența de a sta în cămin a fost un câștig, am cunoscut foarte multă lume, am ieșit, m-am distrat, mi-am trăit studenția pe bune…

Tinerețea 🙂

Deci ăsta a fost un câștig, faptul că am stat în cămin. În momentul acesta al vieții mele mă bucur de liniște și acum nu aș mai sta în cămin. Însă, pentru primii trei ani de facultate a fost un câștig foarte mare. Și încă un câștig din studenție a fost că am ajuns la această facultate și mi s-au deschis noi căi, noi uși…

FSEGA?

Da, da! Experiențe și uși care m-au ajutat și m-au modelat până în momentul de față…

Masterul se mai merită să-l faci?

Sincer eu l-am făcut mai mult pentru diplomă, știu că e un clișeu, dar mai mult pentru asta l-am făcut. Nu știu dacă se merită sau nu, de gura lumii, sunt multe persoane care nu au nevoie de master. Eu, sincer recunosc că-l fac de gura lumii și pentru diplomă, într-o zi la salariu…

Că menționai partea de voluntariat, care sunt cele mai dragi experiențe și oameni cu care ai rămas încă în contact?

Cele mai dragi experiențe, bineînțeles teambuildingurile, am fost prin Bușteni și tot cu ajutorul voluntariatului am fost și prin tabere la mare. Experiențele acesta sunt foarte faine, cunoști atât de mulți oameni, de peste tot. De asemenea, mi-a plăcut și organizarea de evenimente și încă îmi place…

43048932_2277714905783870_2703614048053755904_n

Vorbeai de handbal, cum te-ai apucat? Încă mai continui pasiune pentru acest sport?

O experientă foarte drăguță, eram în clasa a patra, eram pe afară, în vacanța de vară și a venit un prof de volei și eu am zis că vreau să faci volei. M-am dus la prof și mi-a zi :” Tu nu poți să vii că ești prea plinuță!” Aveam un pic de burtă, nu eram obeză, super-grasă, un pic de burtică, moroșancă cu bujori în obrăjori, draguță… M-am dus acasă și atâta am plâns: “Cum a zis ăsta că nu mă ia, că-s grasă?! ” Fix așa a zis, că-s prea plinuță și eram înaltă, tot timpul am fost înaltă. Cred cu tărie că totul se întâmplă cu un motiv și după o săptămână a venit proful de handbal și a zis :” Cine vrea să facă handbal?” Am zis că eu vreau și așa a început aventura mea. Momentan nu mai practic, dar în continuare mai visez, simt nevoia să fac sport, să merg pe jos…

Partea de poziție pe care ți-ai ales-o la handbal a fost prima și ultima sau ai încercat și alte poziții?

Am încercat inter și extremă dar nu-mi ieșeau pașii și eu sunt puțin mai leneșă și nu-mi plăcea să alerg și într-o zi m-am oferit să stau eu în poartă. Și mi-a plăcut că nu trebuia să alerg și am rămas în poartă 🙂

Ca băieții la fotbal !:)

Da! 🙂

Știu că până nu demult în Baia Mare a fost povestea unei mari echipe de handbal de success la fete și la băieți încă mai continua. Ai apucat să mergi la meciurile lor, a fost o sursă de inspirație?

Da, mergeam și am cunoscut și pe cele de la Oltchim, de la Vâlcea, am cunoscut-o și pe Luminița Huțupan. Cred că încă mai am undeva pe acasă autograf de la Huțupan și da, a fost o sursă de inspirație, era modelul meu, voaim să fiu ca Huțupan când o să fiu mare!

Să ai vreo 3-4 Ligi ale Campionilor 🙂 Știu că a fost antrenor cu portarii aici, la Cluj…

Da, e posibil, sunt în urmă, după ce n-am mai făcut handbal, m-am rupt de tot, de handbal, de meciuri…

Cum vezi tinerii din jurul tău? Care crezi că sunt motivațiile lor de a se mai apuca de sport și de a face mișcare în era digitală?

Nu prea îi văd să facă sport. Eu chiar zis am că îmi voi duce copiii (când voi avea) să facă sport.

La handbal?

Nu neapărat. Pentru că sportul ocupă mult timp și astfel ia din timpul de a face prostii sau ceea ce nu trebuie. Spre excemplu, eu făcând handbal nu am avut timp să fac alte prostii, să mă apuc de fumat sau de droguri sau altele pentru că eram tot timpul la antrenament. Dacă ești dedicat unui sport, unei pasiuni atunci nu mai ai timp…

La nivel de pasiuni mai inhouse ce-ți place să faci? În materie de cărți, seriale, reviste, teatru, muzică, care sunt modalitățile tale de relaxare, prin ce revii tu la zen-ul tău?

Îmi place să mă uit la seriale, ca orice om muzică în căști sau la televizor dar nu pot să zic că-s huge fan nu știu cine, dar ascult muzică comcercială, practic, orice apuc. La teatru îmi place să merg, dar n-am mai fost demult, am fost și la operă demult și mă uit la filme, la seriale…

Ne poți ajuta cu niște ponturi, să completăm împreună cu fanii watchlist-ul pe partea de filme și seriale?

În ceea ce privesc serialele si filmele, nu prea mă avânt eu la recomandări, dar mi-a plăcut foarte mult “ Lie to me”, “Gossip Girl”,mi-a plăcut să văd cum trăiesc ei, care e modul lor de viață, “Gossip Girl” fiind un clasic al fetelor. Am început un serial, se numește “The Bold Type”, mă regăsesc oarecum, mă inspiră foarte mult în activitatea de blogger…

La nivel de teatru, opera ai niște piese care te-au mișcat?

 Am fost la “Madame Butterfly “ în Praga sau Cracovia, am fost aici în Cluj la ceva piesă de balet dar nu rețin cum se numește. Am fost mai mult ca și experiențe nu pentru că îmi plăceau în mod special…

Pentru starea pe care o ai acum ce muzică ți s-ar potrivi? Nu neapărat un cântăreț, un stil pentru starea pe care o ai acum…

O să zic care este piesa mea preferată în ultima vreme, “ Perfect “ de la Ed Sheeran, care mă emoționează și “ Olha a Explosão “ ceva foarte latino și foarte jewvv, te pune în mișcare și mai place super mult “Lovesick” de la Mura Masa!

Oh, nice, nice!

Aia-mi și sună!

Care sunt visele tale neîmplinite, ce urmează în următorii ani pentru Raluca?

Călătoriile, m-am plafonat și nu am mai călătorit!

Care sunt locurile unde vrei să pășești?

Thailanda, Maldive și Dubai! M-am lăsat pe tânjală și nu am mai călătorit…Vreau o mașină neapărat, îmi place să conduc și simt că atât de mult de învățat, să mă dezvolt personal, să îmi perfecționez partea de limbi străine și partea de social media și să ajung bineînțeles cu bloggingul să inspir oamenii, să fiu apreciată pentru munca pe care o fac!

Pe partea de întrebări din punctul meu de vedere s-a cam terminat calvarul, eu las la sfârșit oamenilor șansa daca au sugestii, reclamații, să mi le adreseze, să întoarcă microfonul către mine 🙂

Nu am întrebări, pot să zic că ai fost o surpriză foarte plăcută, nu mă așteptam să fie așa captivant și chiar mă bucur că mi-ai oferit această posibilitate de a avea primul meu interviu. A fost o experiență foarte faină și o provocare drăguță.

Uite o provocare suplimentară ar fi să lăsăm un mesaj de final pentru prietenii tăi, fanii blogului, în română, în franceză cum dorești…

🙂 Le-aș transmite motto-ul blogului ca să zic așa : “Make memories from dreams!” Culmea, acest motto l-am luat de pe o rochiță. “Make memories from dreams!” , adică să ai amintiri frumoase cu ceea ce ți-ai dorit să faci, sa faci acel lucru pe care ți l-ai dorit!

Dat fiind faptul că s-a sunat de intrare, că tot vorbeam de studenție, eu țin să-ți mulțumesc din suflet pentru prezența ta pe blogul meu și mult success în cariera ta corporate-freelancing, sper să faci ceea ce iubești și s-o faci cât mai bine!

Da, mulțumesc, visul meu nu este să fiu corporate, visul meu e să fiu eu, corporate is not me, dar până când o să am experiența necesară să pot să fac ceea ce-mi place și cunoștiințele.

Mult succes!

Mulțumesc, la fel 🙂

43033124_314123419139399_7423309865386246144_n

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s