Până acum am atins tot felul de subiecte serioase, cu ce se ocupă Marcel în timpul liber?
Marcel se ocupă foarte mult cu a-i ajuta și a-i susține pe alții pentru că îmi place și cred foarte tare în varianta pe care am auzit-o când aveam 20 de ani, dar nu am înteles-o:” Dacă nu dai, se pierde, dacă dai se pierde!” Efectiv nu înțeles și acum am început să înțeleg. Mă ocup cu susținerea copiilor cu diverse probleme de la naștere, de la copii diagnosticați din spectrul autismului, sindrom Down și tot felul de probleme. Îi ajutăm în centrele asociației Suport să vadă și altceva față de centrele în care sunt puși, să le lărgim puțin orizonturile. Îmi place să dezvolt, să stau de vorbă cu lumea, să fac networking…
La partea aceasta de copii cu sindrom Down, cum a fost primul contact, cum ai reacționat?
Și acum mi-aduc aminte și sunt emoționat, am plans…De ce? Pentru că orice problemă ai avea tu, când le vezi pe ălea, îți dai seama că tu nu ai nici o problemă…Muțam Doamne că ești sănătos și toate ăstea…Noi nu avem probleme, lucrurile sunt atât de simple, dar noi le complicăm. În momentul în care a venit prima echipă de copii cu sindrom Down la noi, eram emoționați din neștiință…În momentul în care am văzut cât de deschiși erau, cât de bine ne-au primit, ei au venit la noi, dar ei ne-au primit, cât de ușor este să stai de vorbă cu ei, cât de plăcut sunt impresionați de faptul că-i ajutăm. Aveau niște satisfacții pe care n-am cum să ți le spun, oricum ți le-aș explica…
Știu că pe partea de Cluj și ei au dezvoltat un magazin din ceea ce produc..
Da?
Cred că au un magazin de desfacere…
Foarte frumos!
Mi se pare că desi sunt cosiderați niște persoane cu probleme excelează pe celălalte paliere…
O să-ți spun din experiența nu foarte mare cu ei că nu ei sunt problema, noi suntem problema! Limitările noastre din punct de vedere moral în a-i accepta sunt foarte mari, pe când ei nu văd această moralitate general acceptată. Ei sunt extraordinar de focusați pe ce au de făcut, este o categorie interesantă de oameni prin care tot ceea ce știm noi că este copil tipic, poate oricând să vadă că oricât de supărat am fi și probleme am avea, dacă mergem într-un centru de Sindrom Down, autism, ambliop, o să ne dăm seama că suntem cei mai norocoși oameni de pe Pâmânt!
Că vorbeai de copii, fac un exercițiu cu oamenii pe care îi interviecez. Hai să ne imaginez că alături de noi ar veni Marcel, tânărul care și-a deschis prima afacere, la 19 ani, anul 1 de facultate probabil. Dacă ar fi aici lângă noi, ne poți spune cum arăta și ce i-ai spune, știind prin tot ce va trece?
Cred că una din recomandările pe care le pot face tinerilor antreprenori este aceea de a fi deschiși, oricât de specilizați ar fi în businessul lor. Dacă eu la 19 ani ascultam, mulți mi-au spus să ascult, dar entuziasmul era la cote maxime și prostia direct proporțională. Cred că aș fi ascultat mai mult și m-aș fi focusat cât se poate de mult spre a înțelege recomandările celor din jur, atât!
Există urme de regrete?
Regrete, nu! Există exerciții din care am învățat foarte mult și mă doare că am învățat pe timpul meu, pe viața mea și pe banii mei…
Care ți se pare că este cea mai importantă resursă a ta?
Am vreo două…
Că te-am numit omul-resursă la începutul interviului…
Focusul meu este permanent pe soluții, entuziasmul meu la șase dimineața este același ca la zece noaptea, am deschiderea, ascult și am învățat să înțeleg, asta e una din calitățiile pe care le am. Ce pot să fac ca și resursă pentru alții și îmi place să fiu resursă pentru alții, este aceea de a pune la dispoziție networkingul pe care îl am de atâția ani pentru fiecare start-up pe care îl întâlnesc..
Concurența înseamnă servicii mult mai bune la prețuri cât mai competitive
Noi am apucat să ne cunoaștem la o Școală de Vară, acum un an, cum ți s-a părut această experiență și în general cum e viața de speaker, trainer, facilitator la evenimente?
Eu merg în parteneriat cu MTS la diverse Școli de Vară, o data la doi-trei ani vin și le arăt oamenilor o altă viziune față de ce văd în mod normal. Nu sunt un speaker, deci chiar nu sunt, cred că e greu să fii speaker pentru că înseamnă efectiv pregătire,pregătire, pregătire. Dacă nu ești pregătit, cei din față te simt imediat, dacă intri într-o sală și îmi aduc aminte cum am intrat eu la voi, erați acolo de la deștepți la foarte deștepți, singurul fraier eu eram. Posibilitatea ca eu să vă dau ceva în plus față de ce voi știați era foarte puțin probabil. Mi-a fost foarte ușor și dacă îți aduci aminte am poziționat conversația pentru a elimina barieriele dintre noi, am spus în felul următor: “ Bine ați venit la Școala de Vară, unde vă voi face cunoștiință cu ceea ce știți deja!” Asta este o formă care pe mine mă ajută să relaxez sala și să mă duc spre fiecare participant în parte.
Ai avut de a face vreodată cu un public ostil?
Daaa!
Și cum ai abordat situația?
Mie îmi plac sălile în care sunt invitat și sunt oameni ostili! De ce? Dacă nu e ceva personal și e strict profesional, duce într-o zonă foarte bună. Fiind ceva profesional este ceva cât se poate de frumos să te duci într-o zona de competitivitate, știu și aia, știu și aia, tu-i spui ceva, el îți spune altceva, el spune ceva, tu completezi sau îl contrazici, este cât se poate de provocator. Cum adiministrezi? În opinia mea, foarte simplu, după momentul în care m-a atacat eu transfer problema lui către toată sala, este forma prin care îl face să nu poate să ducă problema lui la toată lumea și atunci automat se liniștete. Cred că pregrătirea, expertiza, experiența de până acum, mă ajută să ies din colț…
“Eu nu sunt un specialist, eu sunt un generalist”
Tu crezi practic în conflictul constructiv…
Daaa, întotdeauna! Cred în concurență, îmi doresc să fie concurență pe ce fac eu pentru că elementele de diferențiere sunt cele care te ajută să te dezvolți și mai mult ajută publicul, ajută clientul, concurența înseamnă servicii mult mai bune, la prețuri cât mai competitive!
În teorie există concurență, dar la nivel de România vorbim mai degrabă de parteneriate, nu suntem la nivelul unor piețe uriașe…
Da, ai dreptate! Hai să te întreb altceva, știu că e interviul tău…
Nu-i nici o problemă, putem să facem și switch…
În piața din Cluj, unde ți-ai face o cafenea?
Într-o zonă comercială!
Într-o zonă în care mai sunt și alte cafenele. Care poate fi elementul tău de diferențiere față de celălalte zece cafenele? Nu știm acum, dar poate o să-l știm, dar tu te duci într-o zonă în care omul a parcat, în zona de cafenele, că știi că dacă nu-i place la cafeneaua unu se duce la doi, apoi la trei, dar le are pe toate în același loc. Și atunci te duci acolo unde e concurența, elementele de diferențiere tu ți le faci în funcție de clienți, concept, dar e important să le ai!
Ești adeptul 100% să te duci unde e marea concurență sau ai experimentat sau ai în plan să iei o afacere mai hipsteră, așezată într-un loc unde nu merge nimeni și să atragi lumea acolo?
Unul din businessurile pe care le administrez nu are nici o treabă cu expertiza, cu experiența mea sub nici o formă. Mie mi s-a părut un domeniu interesant și m-am dus în zona de acolo, vorbim de ceea ce înseamnă scalarea clădirilor pe geomatics, cât de poate de ingineresc, cât se poate de tehnic, foarte multă matematică. În momentul în care m-am dus acolo să încep businessul ăsta, am observat cu mare plăcere că toată lumea vrea să facă businessul ăsta, dar nimeni nu-l face pentru că e foarte complicat. În momentul în care am intrat un pic să înțeleg la nivel de antreprenor, nu la nivel de specialist, mi s-a părut extrem de simplu. Dovadă este că am scanat fabrica Continental de la Timișoara, laser scanning. Pentru mine lucrurile sunt foarte simple, care produsul, care e piața, cine e furnizorul pentru produs, ce adăugăm noi la produs, punct, atât! Dacă la întrebările ăstea am răspunsul, pentru restul vin specialiști din spate și securizează, eu nu sunt un specialist, eu sunt un generalist!
Acum suntem într-un local, într-o atmosferă destul de relaxantă, am o rubrică în blog, denumită “Fărâmă de soare și poftă de muzică”. Ce melodie sau ce stil de muzică s-ar potrivi pentru starea pe care o ai acum, ce melodie ai adăuga în playlist?
O să fiu influențat un pic de melodiile pe care le-am ascultat dimneață în mașină și am fost uimit că-mi place. Am fost crescut cu Angela Similea, Mirabela Dauer, iar dimneață la Radio Cluj am ascultat Savoy și Mirabela Dauer și mi s-a părut fantastic pentru că îmi veneau imaginile copilăriei, unde mă jucam. Cred că m-aș duce către niște românească veche, anii 80’, 90’.
Mi-ai aprins o antenă, foarte mulți tineri blamează muzică românescă actuală. De ce crezi că există un val de hate asupra muzicii românești actuale, din punctul tău de vedere ca și consumator de muzică?
Cred că nu înțeleg! Am experimentat o petrecere cu tineri care aveau o problemă declarată cu muzica, însă la momentul în care s-a pus Gică Petrescu, Dinică, Angela Similea au dansat cu mare drag și s-au simțit foarte bine. Eu, personal, cred că nu înțeleg, asta e opinia mea!
E mai la modă să asculți doar muzică internațională și eventual să fie underground?
Probabil că da, nu știu să-ți spun!
O să fac o conexiune mai exotică de la partea de muzică spre partea profesională, se mai merită să rămâi în România?
Da!
De ce?
Fără doar și poate, cred din toată ființa mea în ceea ce spun, marjele din profit din România pentru încă 7-10 ani sunt extraordinare! Vreau să-ți dau un simplu exemplu ca să înțelegi, am cunoștiință care un hotel la Geneva, o cifră de afaceri de vreo șapte milioane de franci elvețieni, marja de profit este de 2,1 %. În România nu există business cu marjă de profit sub 7-10 %, nu există, nu faci businessul ăla! Ea are un hotel în Elveția pe care toți îl respectăm, o stimăm pentru ce a făcut în Elveția, dar are o marjă de 2%, asta ca să vezi despre ce vorbim. În România îți spun vreo două companii cu marjă de profit de 55%! Businessurile pe care eu le am, merg cu marjă de profit între 50-80%. Cred că marjele de profit, lipsa unui cadrul legal, nu că lipsește, încă e perfectibil, cred că te ajută foarte tare. Ce simțim noi nevoie și am avut și experiențe peste hotare, simțim nevoie de degularizare, este cea ce vorbeam în partea anterioară, este de predictibilitate. Dacă politicienii noștri s-ar duce într-o zonă unde ar crea un ecosistem în mediul de afaceri cu o predictibilitate pe o perioadă de 7-10 ani, România este și ar fi pe departe importantă, interesantă și frumoasă! Am avut ocazia pentru o perioadă de timp să cunosc membrii în Consiliul Investitorilor Străini, nu există în România vreo companie străină care să aibe vreo problemă cu marja de profit. Sunt de departe cei mai mulțumiți și cei mai apreciați manageri din Europa, managerii multinaționalelor din România, marjele de profit sunt spectaculoase, vorbim de marjă de profit de 35-40%!
După o zi, un sezon foarte agitat în business, cum te relaxezi? Cum uiți de tot, cum îți revii înapoi în elementul tău natural?
Eu sunt relaxat tot timpul. O zi din viața mea începe pe la 5 40 dimineața, în care mă duc și-mi fac antrenamentele de triathlon, care înseamnă înot, alergare și bicicletă și în jur 9 30-10 00 mă duc la birou. După ce am terminat ziua, fiind 19 30-20 00, mă mai duc cam de două ori pe săptămână la bazin. Mă mai duc la carting, este metodă foarte bună de a-ți scoate frustrările accumulate de peste zi, cel puțin la mine funcționează!
Îmi place discursul tău, e asemănător cu cel al fondatorului Emag, exact pe chestia asta de stil de viață sănătos. Există scuza aia că n-ai timp să faci sport, să mânânci ok, cât de important este să ai un stil de viață sănătos, într-un mediu antreprenorial activ? Are vreo influență cu adevărat, la modul sincer, în activitatea ta de antreprenor?
Da!
Cum te influențează?
Cred foarte tare că e important să ai un stil de viață sănătos în acord cu valorile tale. Când aud în jurul meu că nu am timp este clar că nu se vrea. Cei care au o problemă cu trezitul dimineață, tuturor ne place să stăm în pat să lenevim și mie îmi place, însă prima formă de educație pe care noi am învățat-o este cea de a ne face patul, de a ne trezi dimineața. Cred că în momentul în care cineva găsește scuză că nu are timp, dacă-l rogi să pună pe o hârtie tot ce face într-o zi, o să ai o supriză, are foarte mult timp! De unde mi-a venit ideea asta? Am avut ocazia să văd un raport al companiilor de asigurări despre durata unui șofer asigurat pe un autoturism, pe zi, cât stai în mașină. Am avut surpriza să văd că profilul meu generat rezulta că stăteam o oră jumate în mașină. Îți mărturisesc că am contorizat, au avut dreptate! După ce am văzut acesta raport nu-mi mai vine să mă dau atât de ocupat, eu oricând de mult m-aș plimba, în mașină tot o oră jumate per total stau pe zi. Stai un pic, că defapt problema sunt eu, nu sunt cei din jurul meu, eu n-am timp este o scuză, personal nu folosesc! Am câteva chestii pe care nu le folosesc, gen nu am timp, nu cred în varianta că trebuie și în momentul în care aud că dacă e cu trebuie e rău, dacă e cu trebuie la nivel de a testat mi se pare interesant. Cred și mai mult în varianta să fac ce consider că este mai bun pentru mine, fără să mă las influențat de ce cred cei din jurul meu. Este important ce cred cei din jurul meu, că nu trăim în munți, dar este important să fiu eu veritical cu mine, să fiu eu corect cu mine!
Că pomeneai de timp, cum se măsoară timpul în București față de Cluj? Știu că tatonezi un pic pista Cluj…
Unul din lucrurile care mi s-au părut total diferite a fost traficul, care după câți oameni am stat de vorbă în Cluj este o problemă, nu e ☺ Am bătut la ora de trafic, la 7-8 30 dimineața, Clujul dintr-o parte în alta, mi s-a părut absolut decent, venind din București, unde traficul este extrem și aglomerat, am constatat că fac 20-25 de minute. În București nu poți să faci 20-25 de minute decât dacă mergi pe jos sau cu mijloacele de transport în comun sau și mai clar cu metroul. În schimb mi se pare că viteza de business și de decizie în Cluj este un pic mai lentă față de sud, unde totul este agitat, totul este focus pe resursa materială, cât mai repede să facturăm și să luăm banii, calitatea mai vedem… Am observat că în Cluj, pe o piață destul de limitată focusul e pe calitate, oamenii sunt dispuși să plătească calitate.
Spre finalul interviului, ne poți spune dacă ai planuri de viitor, visuri mărețe încă nebifate?
Absolut! Unul din visurile pe care le am de câțiva ani este acela de a-mi crea în Transilvania o pensiune cu cai și microfermă, la care lucrez și am văzut toate împrejurimile Clujului, căutând un teren. Ăsta este obiectivul meu pentru 2018, sper ca în 2019 să fie functional, să fie deschis publicului. Unul din obiectivele pe care mai am anul acesta este să-mi securizez biroul de la Los Angeles, pentru că vrem să facem pasul international mai serios. Un al treilea vis pe care îl am și îmi place foarte tare este să particip la al doilea concurs de Iron Man din viața mea, care înseamnă 3,2 km de înot, după ce ai terminat te sui pe bicicletă și pedalezi 180 km, după care te dai jos și alergi 42 km!
Știu că un român a reușit să parcurgă Dunărea înotând din Germania…
Avram Iancu! Frumusețea la ce a făcut el, mi se pare absolut genial este că a făcut neîmbrăcat în costum de neopren, defapt asta este cel mai important lucru pe care l-a făcut, nu nepărat că a înotat. Faptul că a înotat într-o apă de 12-18 grade înseamnă mult, toți cred că ne-am dus o dată vreo mare sau piscină în care apa avea 12 grade și nici măcar nu ne-am atins de apa aia, el înotat în apa aia și a înotat mult. Asta este după părerea mea unul din lucrurile extrem de respectabile la acest domn…
Încerc să intuiesc o chestie, dacă ar fi să te pun să alegi în materie de vacanțe între mare și munte, ai merge mai mult către mare ? Că tot pomeneai de elementul apă…
În ultima vreme alternez din cauza poziției în București, două ore până la mare, două ore până la munte. Îmi plac sporturile de apă foarte mult, mă dau cu waveboardul, ski-jet-ul, îmi place să alerg pe plajă dimineața, este absolut superb, însă muntele pe departe are frumusețea lui, pe care n-ai cum să-l compari. Să faci o alergare numai pe munte, în zona Valea Prahovei, de vreo 15 km, satisfacțiile sunt total diferite față de mare…
Poți menționa două-trei locuri dragi din România în te-ai teleporta în secunda doi?
Băi, descopăr cu plăcere că aveam o stimă pentru Transilvania, fiind din sud, când treci de Brașov, Sighișoara, Târgu Mureș, Cluj, ai impresia că ești în altă țară! Descopăr cu mare drag că începe să-mi placă Clujul foarte mult și mi-ar plăcea foarte tare să încep să fac mutația aici ☺ Îmi place foarte mult marea, cel puțin în zona 2 Mai, Vama Veche, sunt un abonat acolo! Îmi place din România zona Apusenilor, care e foarte frumoasă!
Tot aici în apropiere ☺
Da, exact, întocmai! Cu mare drag am niște prieteni care dețin o cabană în Făgăraș, acolo oricând cu plăcere, zi, noapte, iarna, toamnă, nu contează….
Bâlea?
Mai sus de Bâlea, zona vârfului Scării, nu mai știu ce înâlțime are, se cheamă cabana Negoiu!
Că menționai de Cluj, îți mai aduci aminte de prima experiență aici și care au fost primele cuvinte pe care le-ai spus când ai ajuns aici?
Prima mea experiență în Cluj a fost absolut wow! Am ajuns, m-au așteptat niște prieteni: ”Haideți să mâncăm!” Știam că mâncarurile ardelenești sunt deosebite și porțiile mari. În momentul în care am mâncat am făcut poză la mâncare, nu fac deobicei că nu mi se pare interesant. Am făcut poză la mâncare, n-am putut să cred că la unul din localurile din Cluj, la “Fair-Play”, unde am cerut o friptură de porc cu cartofi, cred că era acolo 1 kg de carne și 2 kg de cartofi: “Păi, la noi așa sunt porțiile!” Am fost uimit, ăsta a fost primul șoc pe care l-am avut, cât de mari sunt porțiile și cât de bună e mâncarea !
La nivel de călătorii internaționale care sunt călătoriile esențiale, punctele de repere din viața ta?
Categoric America, fără doar și poate zona Los Angeles este absolut superbă! Din punct de vedere business ai toate oportunitățiile, din puncta de vedere al enteretaiment-ului ai iarăși toate posibilitățile. Ce m-a impresionat ca și mediu de afaceri a fost New York-ul, hypercompetitiv și pe o piața hipercompetitivă este extrem de important să ai ceva care să te diferențieze de competiție. Iarăși mi s-a părut interesant ce poate face școala românească, am avut ocazia să ajung în Hawai, în Honolulu și să întâlnesc pe șeful spitalului municipal din Honolulu care este un român, satisfacție mai mare ca asta nu există! În momentul în care noi eram copii, noi ziceam să te duci la Honolului, să te duci la Honolulu era ceva ieșit din range. În momentul în care am ajuns acolo m-am simțit wow! Profesională și hipercompetitivă mi se pare piața americană, cu oportunități absolut nelimitate!
Partea culturală ajută cu ceva antreprenorul?
De la muzică de cameră la filosofie, te pot ajuta oricând în activitatea ta economică din fiecare zi. De la moment în care un artist de vioară apasă pe corzi pentru a scoate niște sunete tu faci același lucru, dar în altă formă, pregătirea lui pentru a știi acordurile unei viori sunt exact ca la businessul tău, să știi toate acordurile din businessul tău. Cred foarte tare în ceea ce înseamnă culturalizarea antreprenorului, a ieși, a înțelege, a exeperimenta!
Ai o serie de cărți pe care le-ai recomanda antreprenorilor cu dragă inimă?
Da, două! Unu, toată lumea aleargă după tot ce înseamnă Master of Business Adminstration, care defapt ne duce în zona de manager, nu de antreprenor și recomand oricând “MBA în zece zile”, este o carte pe care o citești în 10 zile și îți dă o idee despre ceea ce înseamnă managementul. Recomand Nicholas Taleb-“Lebăda Neagră” și “ Antifragil”. “ Antifragil” este a doua oară când o citesc, este mai groasă decât Biblia și de fiecare data aflu chestii noi ca și cum ar fi prima oară când o citesc!
Și pe partea media, daca vorbim de filme și seriale, ai timp și de așa ceva?
Îmi plac filmele foarte tare, ca și film de business eu îl recomand pentru că am fost acolo, ca și emoție recomand “Jerry Maguire”. Din ultimele seriale văzute, recomand cu mare drag “Suits” și “House of Cards”, pentru că poți înțelege contextual politic și economic în care te dezvolți!
Pentru că ele sunt seriale americane și la noi trendurile o să ajungă peste 20-30 ani!
Exact!
E ca și cum ai călători în viitor!
Exact!
Că am observat chestia asta, o mulțime de filme apărute la doi-trei ani în State și în România ideea a apărut după 10-20 ani, d-aia zic că este o sursă de inspirație…
Da!
Din punctul meu de vedere interviul și-a cam atins obiectivele setate, eu pe final las șansa persoanelor intervievate să adauge în rubrica de sugestii, reclamații sau întrebări pentru mine. Dacă dorești, acum ai șansa să-ți arăți flop-ul! ☺
Cu mare drag stau la dispoziție tuturor celor care îți vizitează blogul și vor să intre în legătură cu mine, te rog să le dai toate datele de contact, sunt cât de poate de prezent pe toate zonele de social media, nu sunt un fan al lor, dar sunt prezent că trebuie să fiu acolo și subliniez “trebuie”. Oricând stau la dispoziție prin resursele pe care le am, limitate, dar stau la dispoziție și sunt deschis tuturor start-upurilor pentru cosiliere, pentru unii și free of charge pe ceea ce înseamnă dezvoltare și implicare în businessul lor!
Super! Ai împachetat perfect și mesajul de final pe care l-ai intuit dinainte!
Tu mi-ai zis ce să-ți zic! ☺
Eu îți mulțumesc din suflet pentru cuvintele așternute pe blogul meu și rămâne să vedem ce idei și businessuri putem dezvolta la un nivel înalt, care să ne aducă beneficii!
Cu mare drag stau la dispoziție, sunt deschis, cred foarte mult că este important să dăm atenție tinerilor, au idei noi și fresh, au ceea ce nouă antreprenorilor, după un anumit nivel, oricât am vrea să-l avem, nu mai avem entuziasmul. Tinerii au un entuziasm inconștient, e frumos și vii și să-l pui într-o direcție de competitivitate!
berbececristian.wordpress.com 