Winston Churchill definea succesul ca o abilitate de a trece de la un eșec la altul. Eu consider că viața e mai degrabă plină de rătări și câteva realizări spectaculoase, mai degrabă ca efecte colaterale, după o serie de eforturi susținute, poți sărbători câte un meci bun și undeva spre apusul vieții să ridici trofee încununate cu lauri.
Era probabil minutul 12 al vieții când reușeam să iau premiul special la un concurs de poezie de ziua mamei, ca imediat la faza următoare să-mi iau o eliminare de 2 minute de la prima iubire, dar iată pe contraatac, prin minutul 18, aruncam spre o poartă mai drăguță cumva reușind ceva mai aparte, cu mai mult suflet. Am și avut noroc că am reușit să mă refugiez prin minutul 16 cu primul meu film și să-mi remontez total prin minutul 17 cu prima mea piesă de teatru.
Am întâlnit și admirat mulți campioni ca Florina Chintoan, Iulia Dumanska, Valentina Ardean Elisei, Ani Senocico, Laura Popa, Cristina Laslo, Cristina Neagu, Ana Maria Dragut, Abi Valean ( alături de care am și reușit un interviu) și cred că elementul nostru comun este ambiția, faptul că avem o sete interminabilă de performanță. Cred că handbalistele sunt printre cei mai mari, cei mai performanți campioni români, cel puțin la sporturile de echipe. Dar cum echipe de top ca Oltchim sau Baia Mare sunt acum doar file de istorie, este nevoie de o investiție în viitorul juvenil al acestui sport atât de frumos și un pic mai jos o să lansez o provocare foarte făinuță.
Ultima oară când am încercat să arunc la poartă, a fost în pauza unui meci de EHF la U Cluj. Bineînțeles că am dat peste, dar senzația când ești într-un picior și cauți ținta perfectă, nu se compară cu nimic! Nu știu dacă sunt destule cuvinte pe blog pentru a putea descrie cum îți tremură fiecare particulă, iar în momentul în care mingea se desprinde de palmă parcă pui ultimul glob în brandul de Crăciun în prima fracțiune de secundă, ca mai apoi minunea sferică să-și zborul ca un vultur devenit adult.
Gândiți-vă ce norocoși sunt cei care au parte în fiecare meci măcar de câte o aruncare și ce senzația supranaturală de putere ce-i încarcă când răstoarnă soarta unei confruntări, cu un 7 metri imparabil. Sau de partea cealaltă, când o paradă a la Dumanska capacitează sala și inevitabil coechipierele în drumul spre o revenire de senzație. Deci să fii în spatele porții sau lângă banca de rezerve, este un vis care nu ai vrea să se termine niciodată, been there done it!
La U Cluj ( pe atunci U Jolion) a văzut primul egal al Oltchimului după doi ani, la final Elisei fiind cu ochii în lacrimi, anul urmărul eroinele din Cluj învingând super-campioana din Vâlcea, era o perioadă de top când ardelencele au ajuns și în grupele Ligii Campionilor, după o partidă magnifică cu Rostov! Eram printre cei mai norocoși localnici ce au vibrat la unison, la meciuri cu adversari ca Gyor, cu sala arhiplină!
Acum 4 luni mă nimeream în același avion cu fetele de la HC Zalău, ce au făcut o figură atât de frumoasă în cupele europene în sezonul precedent și în busul ce ducea la terminalul de sosire din Hendri Coandă aveam șansa să schimb câteva vorbe, așa două-trei pase cu Dragut, iar la supermarket m-am simțit onorat să le las în față la casă, că se grăbeau la microbuzul de transfer. Mi se pare că handbaliștele sunt printre cele mai umane vedete și bineînțeles și cele mai frumoase 🙂
În zilele în care alte sporturi au lacătul pe ușă, handbalul este speranța din cutia Pandorei ce încă mă dă speranțe românilor, ne facem să trecem de la agonie la extaz, probabil sunt singurele momente când ne batem de la egal la egal cu rușii și în ultima vreme îi și biruim.
Știu că m-am trezit și eu să scriu ca ardeleanul la spartul târgului dar țin să vă spun neapărat că și noi putem să fim alături de tinerii amatori de sport și în afara terenulului, luând parte la campania „Mingi în școli” a început în data de 1 august și este susținută prin intermediul platformei http://www.mingiinscoli.ro, fiind promovată atât online, cât și în hipermarketurile și supermarketurile din întreaga țară. Astfel, în perioada 1 – 31 august oricine achiziționează produse din gama FA va contribui la susținerea handbalului românesc prin dotarea cu echipamente sportive a școlilor din întreaga țară. Pentru a înscrie o școală în campanie, trebuie completat formularul de campanie de la secțiunea „Înscrie o școală” de pe platforma www.mingiinscoli.ro.
Acest proiect își are rădăcinile în 2016, când Henkel Beauty Care România, în parteneriat cu Federația Română de Handbal, a lansat campania „Mingi în școli” cu scopul de a crește accesul elevilor la acest sport și să susțină viitoarea generație de campioni ai handbalului românesc. După doi ani în care în care au fost donate 5.000 de mingi de handbal în 470 de școli de pe teritoriul României, iată că viitorii campioni ai țării sunt încurajați să îmbrățișeze handbalul sub motto-ul „Echipează viitorii handbaliști ai României!”
Minutul 19 a reprezentat trecerea meu la un alt nivel, alt oraș, de la Sibiu la Cluj, o tranziție, ce s-a realizat rapid, prin minutul 21 deja nu mă mai simțeam deloc vinitură. Prin minutul 23 eram aproape gata cu facultatea și îmi deschideam prima afacere, cum ambiții teribile dincolo de stele. Am căutat inspirație peste tot, am descoperit marea, depășindu-mi frica de apă. Așa am decoperit dragostea mea eternă care mă așteaptă să o văd cel puțin o dată pe an….
Apoi am mers la următorul nivel de curaj, reușind să ies din țară pentru prima oară, am persistat în nebunia mea, prin minutul 25 mi-am înființat propria asociație de educație antreprenorială. Totuși nu simțeam nici un pic din gustul victoriei, parcă pedalam în gol și-mi iroseam secundele. În plin minut 26, am fost propus manager regional la companie de cercetare de piață, iar acum sunt încă în perioada de probă.
Meciul de handbal din viața mea nu a ajuns încă nici măcar la repriza a 2-a, încă alerg după goluri, încă îmi mai permit s-o mai dau în bară. Să zicem că am avut câteva mini-victorii în niște amicale, dar încă mă antrenez pentru adevărata viață ce se vede răzleț în zare, o familie cel mai probabil, poate o casă la mare, mașină nu prea, cine știe poate chiar o lume întreagă la picioarele mele.
Handbalul îți arătă că imposibilul este posibil, că românii au stofă de campioni. Când pierde România la handbal, mă supăr cel mai puțin pentru că am vazut goluri, pasiune, dăruire, suflet… Nu aș spune nepărat să fie victorie, ci mai degrabă să fie viitor, că restul timpul le așează fiecare la locul potrivit!
berbececristian.wordpress.com 