Şi inevitabil viaţa te-a întors din nou la Bucureşti, la „Românii au talent”. Care este povestea din spate, cum ai ajuns să te înscrii la acest concurs?
Eu am revenit după ce din 2009, am stat pe drumuri undeva la 7 ani, în 2015 ştiu că m-am întors din Suedia, încă mai eram pe drumuri, din 2016 am început să colaborez oficial cu trupa Guerillas, o trupă de hardcore metal, la care mergeam la concerte like de când aveam 14 ani în Music Pub, aici în Cluj şi am ajuns prin diverse circumstanţe la ei în studio, am început să repet cu ei. Colaborez foarte bine cu Cornel „ Comandante “ de la Guerillas şi cu el avem o altă formaţie, Pravila Nova. Practic de când am început cu formaţiile, n-am mai cântat pe drumuri, am cântat foarte mult pe drumuri că era mişto, e fain în Brazilia, Argentina, Paraguay, Portugalia! O percuţie, o muzicuţă, o rimă, poţi să cânţi cu foarte multă lume! Ajungând înapoi în România, găsindu-i pe băieţi, am început să repetăm şi am cam rămas pe aici, pe zonă. Între timp am făcut un album cu Guerilla, am scos eu 2 albume, am publicat o carte. Cei de la Pro Tv au nişte scouteri foarte buni şi ei caută. Nu aveam de gând să mă înscriu la „ Românii au talent “, nici la “ Vocea României “, am avut o experienţă în 2012 cu „X Factor “ nu tocmai pozitivă, că există o presiune subtilă care se exercită când intri în contact cu lumea televiziunii şi mai ales în lumea concursurilor de talente de genul ăsta...
Povestea şi Robert, tipul care a fost speaker la Biz Art, unde ai fost şi tu…
Da,da!
Din câte știu a semnat cu Famous Production și parcă povestea un pic de partea asta ce este în spatele camerei, cât de mult trebuie să munceşti şi toate forţele din exterior care apasă pe umerii tăi…
Sunt cumva aşa subtile, nu există un punct anume… În fine, ideea e că m-a contactat Alexandra Danciu de la Pro Tv prin mai-aprilie 2017, i-am spus că sunt interesat, era vorba să vedem dacă „Vocea României”, dar pentru „Vocea Românei” era mult prea repede şi trebuia să fac numai cover-uri ori eu nu fac coveruri, nu am treabă cu asta. Atunci am întrebat dacă se poate să prezint o voce, făcând rock am dezvoltat o voce pe care nu pot să o arăt la toată lumea şi nu în orice condiţii. Mi-au zis că se poate dar să fie asemănătoare dintr-o piesă pe care o cunoaşte toată lumea şi atunci am spus că nu este locul meu pentru că ar fi fost o experienţă asemănătoare cu ce am păţit la X Factor unde în loc să mă duc să-mi fac o piesă care o aveam eu, m-am convins singur că pot să cânt Bob Marley, dar nu eram pregătit să cânt Bob Marley cu vocea şi nu era stilul meu. Eu personal pentru Mistah White dezvoltam un alt stil şi atunci am dat un pic de chix, dar am luat un “ DA“ de la Cheloo, după care am spus că am înţeles, nu mă mai complic cu lucurile ăstea…
Am auzit că Kapushon care a avut piesa „ Mămăligă “ a luat cei 3 de “DA” dar nu s-a calificat mai departe pentru că nu vroia să cânte piese în engleză, vroia să cânte doar în română. Şi el e un basarabean care studiase la Cluj…
Asta zic la „X FACTOR” lucurile sunt diferite…Dar trebuie să menţionez şi să subliniez profesionalismul celor de la Pro Tv şi echipei „Românii au talent “, sunt oameni cu care te poţi înţelege, care ascultă, care comunică, oameni care, mă rog, au intenţii bune, sincer, ca să producă o emsiune bună. Acum nu spun numa că am ieşit bine după toată emisiunea, edit-ul pe care l-au făcut pe bucata mea mi-a plăcut, momentul în sine a fost foarte bun montat, repliciile juriului au fost bune şi au ajutat personajul pe care l-am prezentat…
Care reacţie te-a surprins cel mai tare? Ai avut şi pe cineva de la Cluj, pe Andra 🙂
Eu fac treaba asta de ceva timp, tura asta povestind cu Alexandra Danciu, i-am spus “ Eu doresc să prezint ceea ce ştiu că pot face, cea ce-mi place mie!” Am fost acceptat, am mers la casting şi la casting a fost ok, s-a înţeles ce am vrut să transmit, m-am simţit şi pe scenă automat mult mai bine, presiunea de care ziceam parcă scade, am parcurs un drum în care învăţ să controlez presiunea tot mai bine…
Mie mi s-a părut foarte tare reacţia lui Andi Moisescu, care mi se părea că e la Electric Castle că tot vine Damien Marley anul ăsta la Cluj 🙂
Da, da! Anul ăsta vreau să-l cunosc pe Damien Marley!
Ce aşteptări ai de la o astfel de emisiune? Cu ce gânduri ai plecat la drum şi ce crezi că o să obţii?
În primul rând m-am dus cu un număr de hip-hop total diferit faţă de ce se găseşte în momentul ăsta pe piaţă nu atât de mult din perspectiva flow-ului, a ritmului cât din perspectiva limbilor pe care le folosesc. Nu toată lumea a înţeles fiecare cuvânt, anumite lucruri nu pot fi transpuse corect tot timpul, dar chestiunea este să existe o persoană care vorbeşte 5 sau 7 limbi, care să facă lucrul ăsta, hip-hopul ăsta, să am cu cine să povestesc, sa discut, să port o conversaţie. Un astfel de om doresc eu să fiu, să mă dezvolt în direcţia asta ca un punct de legătură, ca un nod de legătură…
Ca un cetăţean universal…
Bine, astea să zic sunt aspiraţiile nomadului din mine, dar la nivel muzical ce vreau să prezint este exact lucrul ăsta. Plus că am double time-ul, flow care îl am mă ajută tot timpul să ţin şi notele, că nu am educaţie de Conservator. Am început să învăţ solfegiul de ceva timp tot îl învăţ şi îl învăţăm o viaţă întreagă, dar trebuie să învăţ solfegiul, lucrez cu pianişti, instrumentişti, chitarişti, violonişti, toboşari, producători şi atunci este nevoie de o dezvoltarea continuă în direcţia asta. La “Românii au Talent” am vrut să prezint chestia asta, că pornind din limba română pot să ajung să vorbesc către 7 urechi sau 14 urechi… Mai sunt trupe care fac asta, şi ceva chinez, japonez sau corean care au tot aşa în 7 limbi…
Dar probabil nu are română, ar fi amuzant 🙂
Nu are în română şi mi se pare că el foloseşte nişte expresii şi sintagme foarte simple, el e practic MC.Eu trebuie să depăşesc condiţia de simplu MC, tot de maestru de ceremonii cum ar veni, în loc să tot transmit lozinci deja suprafolosite, clişee, să-ţi prezint o poveste. Evident am început cu povestea mea, am alte piese în care încep să prezint deja altfel de poveşti…
Deci practic piesele tale sunt un fel de serial?
Da,da! Şi eu legătură cu cărţile, lucrez să grupez toate scrierile pentru volumul pe care nu am reuşit să-l public, îi zice „Trecut “. Anul ăsta fac 30 ani şi până la 30 trebuie să îl public pe ăla, ca să fie trecutul până la 30 ani, după care să putem începe o chestie nouă. Volumul ăsta o sa fie o culegere de poezii de ale mele, tot mai multe serii de poezii de pe parcursul anilor, piese de teatru, un roman şi diverse schiţe…
Prima carte despre ce a fost?
Răspunsul în partea a 3-a a interviului
berbececristian.wordpress.com 