Cris B. şi regrete fără vină

Probabil aţi rămas în suspans la finalul episodului anterior, unde se pare că Manuela a spus că se mai gândeşte, Kaci arucând de bucurie telefonul ciobit în sus, care ateriză în ochii Manuelei, ce a generat leşinul ei şi alunecarea peste board în mare. Chiar dacă s-a agitat, a fost sfâşiată de paletele motorului bărcii.

Cris B. a rămas afiş, Kaci aruncându-se în braţele lui, jurându-i iubire, încercând să se scuze că nu a vrut să facă asta. Motivaţie ei principală se lega de faptul că telefonul ciobit este de vină, că nu a apucat să-i ia husă şi chiar o sticlă de protecţie, acest incident inundând puntea de cioburi şi sânge. În mintea lui Cris B. doar melodia lui Cris Blaziny- “7 August” îi răsuna în minte:

Cris se smulse din braţele Kaciei, acesta încercă să alerge spre el, dar renunţă când îl vede pe Valentin ivindu-se. Ce poate putea să facă eroul nostru? Barca acostă pe o insulă pustie şi acesta s-a refugiat pentru o noapte într-un alt colţ al insulei. Se gândea să compună nişte versuri pentru Manuela, cel mai healing tratament care-i putut veni în minte.

Dar ce să vezi, cum trecuse prin mare cu telefonul, acesta era înecat, la fel ca şi stăpânul său în lacrimi. Ironic sau nu, Kaci avea dreaptate, ce bună era o husă waterproof, nu era destul că era aproape nou, dar totuşi super-zgâriat, acum trebuia pus la uscat şi avea cota de 5,00 la pariuri să-şi mai revină. Şi telefonul şi Cris B….

Măsurând granulele de nisip dintre degete, îi veni inspiraţia lui Cris să compună pe plajă, la propriu şi la figurat:

Manuela dragă,

Ai rămas pe veci sub barcă,

În apa adâncă,

Unde doar peştii cuvântă.

Mă gândeam eu, la Untold

Dăcă stăteam pe hold

De vlog nu mă apucam,

Pe tine nu te cunoşteam.

Că vechiul Microsoft phone cel slăbuţ,

Îmi ţinea doar de călduţ,

N-avea memorie, nici sistem de operare,

Părea doar mare şi tare.

Nu aveam bliţ să filmez cu el,

Mizam doar pe tăria lui de caracter,

Era doar aşa să fie,

Un telefon cu baterie .

J5 actual 

L-am luat când eram sub val,

După ce Lumnia pe jos a ajuns, spartă

Într-o noapte de club bestemată.

Nu ştiu ce-o fost în mintea mea

Nici inima nu ştie ea,

Să te abordez, să te pozez,

Să te sărut, să te creez.

Icoană în sufletul meu,

Am alergat ca un zmeu,

Să te scot din mrejele sorţii,

Să te împing în ghearele morţii.

În acestă nebunie prea puţin senină

Doar telefonul are vreo vină,

Că nu mai avea nici o funcţionalitate banală,

Decât ca armă criminală.

Mi-aş deschide magazin de huse,

Dar ea fuse şi se duse,

Pedeapsă cruntă mă apăsă,

Şi simt că ochii încet mă lasă,

Ca răspuns la evidenţă,

Ce răgaz de inconştienţă!

Strâng acest nisip 

În prima sticlă îl inchid,

O arunc în depărtare

Spre fundul mării răpitoare…

Un val de tip tsunami se apropie ameninţător spre Cris B., dar acesta se trezeşte înapoi pe barca sa, între sticlele goale de vin, unde Kaci se ceartă grav cu Valentin şi de nervi azvărle cu telefonul, de data această cu husă. Din fericire tâmpla lui Valentin nu suferă nici măcar o contuzie minoră.

Oare de ce se certau cei doi? Poate bănuiţi, poate nu, dar sigur o să aflaţi în episodul următor…

P.S De menţionat pentru cardiaci, că povestea are la bază întâmplări reale, însă doar telefoanele au fost rănite. Graţie https://exit.ro/ de acum încolo, vom fi mai precauţi şi ne vom lua măsuri, că nu costă mare lucru şi au şi promoţii faine la produse cu design chiar mişto!