În utlimul episod, Kaci şi Valentin se certau pe tema acostării pe Insula Şerpilor, unde Kaci credea că-şi va găsi străbunicul vitreg, dispărut în timpul celui de al 2-lea război mondial. Se credea că este pe un petec stâncos de pământ, păzit de peste 100 de grănici şi serpi negri de 2 metri. Cris B. mediază conflictul şi supune la vot democratic, cum erau 3 şi doar Valentin era împotrivă, a trebuit să se supună majorităţii.
Ajunşi la mal, se căţărară pe stânci cu greu, atingănd cu satisfacţie firul de uscat. Începură să exploreze zona, când Kaci toţi chiţăia, simţind că cineva o pişcă de fund, ea crezând că e Cris. Dar când se întoarce, se sperie de un tip, înalt, blonduţ, creţ şi puţin senil după privire, ce se recomanda a fi Hans Chrstian Andersen. Că să se revanşeze, Hans se oferă să fie ghid pe insulă, fiind binevoitor să delecteze turiştii cu poveşti despre călătoriile sale şi despre cum a ajuns acolo, dar când Valentin întrebă despre povestea “Fetiţa cu chibrituri”, Hans se scuză nemţeşte, că uitat să pună punct la ultima carte şi se risipi în zare….
Deodată un crivăţ rusesc se făcea tot mai prezent, strârnind fiori pe spatele lui Cris, prilej cu care Kaci se apropie şi mai tare de pieptul lui, când Valentin nu era atent, părea furat de peisaj şi mai ales empatic făţă de statuia lui Ahile, că părea ca îşi pierduse mult din gloria de odinioară.
În depătare se zărea singura construcţie de pe insulă ca un far de observare, ridicat probabil de ruşi. Apropiindu-se, răman suprinşi că din cauza farului şi a ceţii tot mai dense, nu se întrevedeau căsuţele din jurul lui. Erau destul de dărăpănate, cu geamuri sparte, tencuială căzută, pereţii exeteriori cu umezeală, tigle sparte pe acoperiş, uşile nehotărâte dacă să se închidă sau să se deschidă.
Cris B. intră tiptil, prudent, făcându-le semn Kaciei şi lui Valentin să-l urmeze într-o sală de oaspeţi unde un timp masiv, cu păr lung şi mustaţă ce aducea a poetul Giovanni Boccaccio, îmbrăcat foarte gros, se chinuia să scrie pe pereţi poezii şi istorisiri din ” Viaţa lui Dante”. Când i-a simţit că se apropie, ca un câine de vânătoare, Boccaccio, s-a întors spre ei şi a lătrat ameninţător să facă linişte că-i tulbură odihna veşnică a lui Ovdius.
Din neatenţie sau nu, Kaci atinge o piatră albă de calcar, care facilitează intrarea într-o bibliotecă sectretă, unde găsesc un savant nebun care citea cărţi de bancuri vechi şi rădea cu o poftă uriaşă. Se pare că radea doar pentru se încălzi, căci faţa îi era încărunţită de frig şi griji. Cand se apropie mai tare, Kaci îl recunoscu, era bunicul ei, Ahile, urmaşul eroului din mitologia greacă.
Ahile rămăsese singurul cercetător de la Univeristatea din Odessa care încă nu credea că insula poartă blestemul rusesc a lui Petru Groza. Legenda spune că în momentul în care Petru Groza a semnat decretul prin care ceda Insula Şerpilor Imperiului Ţarist, Crăiasa Zăpezii care era mare fan al campionatului local de fotbal a făgăduit ca de fiecare dată când un rus o să atingă o minge de fotbal pe terenul central, timp de 2 săptămâni un crivăţ puternic să lovească insula şi cum abia în dimineaţa anterioară se jucase Fc Insula cu Spatark Snake ce s-a terminat 0-10, dar fiind faptul că au şi luat bătaie la scor, urmau vremuri grele.
Din cauza frigului combinat cu emisiile de dioxid de carbon generate de încâlzirea caselor şi exploatările de petrol din largul mării, puţinii locuitori rămaşi pe insulă o luau razna, transformând locaţia într-un spital de nebuni select, plin de personalităţi marcante ale istoriei. Nici vara nu era situaţia mai grozavă, unde la fiecare meci pierdut cu ruşii, Fetiţa cu Chibriurile, nepoata Crăiesii Zăpezii, aprindea hidrogenul sulfurat din mare, insula practic devenind o oală cu nebuni, de tip macaroane care fierb, nebunii urcându-se pe tavan şi acoperiş, nu puţine cazuri au fost când unii chiar au rămas lipiţi de capac.
Fusese invocat şi Neptun pentru a i se cere ajutorul, dar el era acum implicat în politică, era bugetar şi s-a scuzat că nu intră fotbalul şi termoviziune cladirilor în atribuţiile lui, dar ca poate o să dea o lege în curând, când revine din concediu. Partea şi mai proastă era că de fiecare dată, după fiecare intemperie a vremii, trebuiau să repare casele şi singurul care se oferea să dea o mână de ajutor bătrânilor de pe insulă, era rapperul Ice-Cube, care îşi făcea CSR pentru următoarele fimele despre do-it-yourself, ce urma să le promoveze în Europa de Est.
Lui Cris de la atâtea mituri i se făcu foame şi un pic de dor distracţie şi Vamă, de Templul Casă din Cărămidă a celor 3 Purceluşi. Ca prin simpatie, prin minte îi trecu ideea unui audit energetic să vadă cum stau casele din zonă la partea de utiltăţi, încălzire a spaţiului, apă caldă, iluminat, ventilare, condiţionarea aerului şi nu aşa din poveşti ci pe baza unui certificat energetic ieftin dar totuşi întocmit de profesionişti, că nu vroia să-şi pună echipă să tragă, ca totul să se dărăme în cateva luni, propunerea să o zidească pe Kaci în pereţii farului părea totuşi prea old school.
Cum Constanţa nu era foarte departe, experţii de la Certificat Rapid, s-au mobilizat exemplar şi au poposit pe insulă să dea verdictul: Clasă energetică G, scor 40! Suna atât de grav ca proporţii ( dacă era un decolteu, nu ar fi fost bai deloc, dar no’ e altă poveste aici) şi trebuiau luate măsuri drastice, exact ca şi atunci când Simona Halep a hotărât să-şi upgradeze bustul, să poate face tenis de performanţă, aşa trebuiau duse şi aceste case spre Grand Slam-uri în materie de eficienţă energetică!
Cris avea nevoie de o viziune ca în visul lui din Tuzla, practic de transformare a caselor şi a farului într-un ansamblu rezidenţial de tip eco, care să se suţină singur. Montă o turbină eoliană în varful farului, acoperişuri din panouri solare pe case, sistem de spaţii tampon între casele lipite, care să conserve energia şi dezvoltarea de sere supraetajate, în concept de urban farming pe plante aromatice, fructe şi legume iubitoare de căldură la un nivel şi pe alt nivel rezistente la frig.
Ce simplă a părut ecuaţia, după o analiză amănunţită, realizată de un auditor energetic, facilitându-i lui Cris B găsirea soluţii de eficientizare energetică. Ansamblul căpătă un Certificat energetic de Constanta clasa B scor 90, devenind un etalon pentru construcţiile din Dobrogea şi Odessa.
Într-o ceremonie de decorare a echipei de super-eroi, oficiată de 2 nebuni simpatici ce-şi spuneau Otto von Bismarck şi Nicolae Dabija, aflaţi încă în convalescenţă, dar care vroiau în acelaşi timp să fie utili, din Insulele surori ale Insulei Şerpilor pe nume Şacalin, Berezan şi Kefken, răsări câte un vârf din tridentul zeului Neptun, acesta dorind să se scoată şi el, mulţumindu-i personal lui Cris B. şi tovarăşilor săi Valentin şi Kaci. Li s-a pus la dispoziţie un răgaz, de un minut, în care cenuşa lui Ahile să le gădile călcâiul şi să-i poarte spre cea mai aprinsă dorinţă a lor, rămasă încă neîndeplinită.
Kaci a rămas alături de străbunicul ei vitreg să recupereze timpul pierdut, Valentin alături de ea, pentru nu-şi dorea mai mult decât să fie în preajma ei, plus că locul părea numai bun pentru procreere, populare, totul cu aproape zero concurenţă.
Cris B cum ne-a obişnuit deja, a dispărut. Sperăm să poată fi reperat până la episodul următor, nu de alta, dar seria de poveşti Spring SuperBlog 2018 trebuie să dăinuiască, să nu moară, asemeni speranţei acestor locuitori din Insula Şerpilor sau Insula Albă cum mai este cunoscută, ce de acum încolo pot dulce o viaţă confortabilă şi cât se poate de normală.
berbececristian.wordpress.com 