Ce fain era să fii copil…

Când sunt trist, supărat spre furios, încep să devin melanolic şi uşor, uşor îmi trece, după ce termin articolul de scris şi am multe vizualizări :))

22713_444840998885396_1304697767_n

Parcă ieri eram băiet fără grijie de amu’, pe la mine prin colonie (sat sună prea rural şi gen chiar sunt numai blocuri, fiind o aşezare în marii Uzine Mecanica Mirşa Carpaţi de pe vreema lui Ceaşcă ) prin clasa a 3-a sau 4-a şi colega mea de bancă se îndrăgostea de mine şi eu aflam asta doar pe clasa a 8-a că doar în materie de şcoală prindeam totul din clasă că acolo îmi făceam şi temele, nu-mi prea stătea mie gândul la iubiri, am fost no1 până pe a 5-a când mi-a dat clasă un coleg nou cu 10 pe linie vreo 3 ani la rând. Nici acum nu înteleg de ce îmi rupea mami foile la caiet, ca eu tot urât scriam şi de ce a insistat să învăţ germană că nu s-a prins nici măcar eike kleine boabă de nemţeşte de mine:))

224528_440630899306406_365463918_n

Eu eram cu fotbalul toată ziua prin Mirşa, chiar şi noaptea bateam mingea pe maidan în cartierul verilor mei, de multe ori şi de Paşti, Craciun sau Revelion veneam murdar din cap până în picioare de noroi, iarbă, zgură şi ce mai prindeam că nu eram eu foarte talent, ca şi acum îmi plăcea la alerg şi să dau pase cu ţ-ul a.k.a spiţul :)) Cel mai amuzant era când mergeam cu verii me cu văcuţele la păscut şi jucam fotbal 2 contra 1, eu în poartă în echipă cu vărul mai mic, fugeau bovinele în porumb şi noi n-aveam treabă că eram organizatori-jucatori de turnee mondiale şi Champions League :)) Mai jucam baraj la o poartă, când dădeam bara erau 2 lovituri de la 7 metri parcă! Şi ce ne mai bucuram de cartonaşele cu fotbalişti de la Pippo şi Pokemon, tot făceam schimburi, erau vremuri frumoase!

 

60599_444841135552049_1271279797_n

A urmat clasa a 5-a cu prima dragoste, bineînteles neîmpărtăşită ca am fost şi dobitoc, crezând că un schimb de privire la chems şi un joc câştigat avea să însemne chimie pură şi eu o să o învălui în petale de versuri, nu mă uitam în oglindă să văd că am faţa plină de coşuri. Dacă ar exista un dermatolog la noi în sate, poate şi acum mulţi adolescenţi ar scăpa de complexe. Da no’, eu eram încurajat de premiul special, un ceas de perete câştigat la un concurs de poezie de ziua mamei, mă credeam ceva pui de Luceafăr. Până prin liceu tot norocuri d-ăstea am avut, cu ceva idile pe tren când făceam naveta mai multe spre imaginar decât spre real, nu Real Madrid :))

561736_440578259311670_380004389_n

Pe clasa a 8-a o fostă colegă de clasă a urlat odată în gură mare că mă duc la Economic la Sibiu, doar pentru că e o tipă mai mare din gaşca noastră studia acolo, ce-i drept nu era departe de adevăr, dar mi-am luat ruşine şi obrajii mei s-au îmbujorat. Faza amuzantă este că tipa aceea are pe facebook că stă în Cluj şi îmi mai dă like la postări din când în când, i-am scris mai demult, nu mi-a răspuns, oare să mai bag o fisă, că penultima oara mi-a răspuns? :)) Doamne tăt c8chil copac am rămas :))

534727_444841028885393_1969399053_n

La un moment ţin minte că era trendul cu telefoanele şi muzica blană pe stradă, erau la modă N75 parcă şi N94, erau Nokia da :)) Eu aveam Nokia walkman phone 5200 (a se vedea în poza de mai jos, încă mai mere da’ nu-l vând 🙂 )  şi card de 2 gb parcă :)) Cele mai amuzante faze erau când se emancipaseră fetele şi jucau cu noi laptenis, fotbal şi chiar poker, ce-şi mai luau la mingi în faţă, deşi la laptenis cum nu aveam fileu ne cam băteau :))

374512_440615515974611_853314931_n

Pokerul, gen Texas Holdem îl adusesem eu cu vărul meu mai mare în faţa blocului la el, la început jucam pe fire de iarbă, apoi toată gaşca de copii paria pietrişul şi bolovanii de pe lângă bloc, de ne înjurau vecinii că făceam balastieră în casa scării când ploua:)) Bineînţeles că nu ne-am oprit aici, eram fani Daniel Negreanu şi făceam alter ego-uri, eu eram gen Daddy Blue şi după Daddy Kiss, eram organizaţi în campionate, unii jucau pe ascuns noaptea pe acasa între ei, să fie primii în clasament, era o nebunie :)) Şi să nu vă povestesc când am dat peste jocul pe televizor SEGA, mai târziu când mi-am luat pc dă-i cu FIFA, NFS, ioi, iştenem!

Ce este naşpa în Mirşa era că deşi avem o ditamai bază sportivă, o dată la câţiva ani prindeam un meci de fotbal, nu prea ai surse de divertisment, nu avem un cinematrograf. Ce ne-am bucurat cănd tot vărul meu mai mare şi mai savant a descoperit netul de T-Mobile, ceva combinaţie de internet şi chat gratis, apoi au venit abonamentele de net parcă nelimitat la 3,5 euro. Înainte, de exemplu că să ne facem Echipa Fantastică la Gazeta Sporturilor ori sunam din cabina telefonică cu cartelă, ori meargeam 3 km pe jos până în Avrig la internet caffe. Parcă aşa am descoperit şi pariurile sportive, după ce mama mi-a dat un bilet de Pronosport pe principiul să fac şi ceva cu fotbalul dacă doar aia am în cap şi aşa am început cu Pariloto şi bilete de 1 leu cu cote şi câştigurile posibile de miliarde :)) 

305125_262029487166549_2071228088_n.jpg

Când am mai crescut am început să mai merg şi eu pe la discotecă, dar toată seara manele şi bătăi, nu prea era fun, ţiganii făceau şi încă cred că mai fac legea la mine în sat, mai prindeam şi noi pe Florile Oltului şi Zilele Tălmaciului un 3 SUD-EST ce pe atunci abia lansau hitul “Iubire”, Candy ce mâncau îngheţată înainte de concert/playback, mai un Iris, un Sean Paul în 2007 la Premiile MTV de la Sibiu, când a şi fost Capitală Cultural Europeană.

405217_382811321755031_1896971987_n

Ce am văzut între timp este că baza sportivă este în paragină, concurajează gara/halta, furată fer cu fer de gipsani şi maidanul odată îndrăgit din spatele blocului verilor mei e parc unde nu prea stă nimeni, toţi locatarii fiind obişnuiţi să stea pe bancă în faţa blocului la o sămânţă de poveste, nu în spate, da no’ avem primar neamţ…. Mă duc rar pe la Mirşa, mai des ajung prin Sibiu că mi se rupe inima cât de pustie a ajuns micuţa colonie, cu parcă şi mai puţine locuri în care să te joci decât aveam eu acum 10-15 ani…. Chiar oare, ce mai fac prietenii mei? Sper că sunt bine 🙂

378485_295675700468594_847602016_n

La voi cum arată locurile copilăriei voastre? Secţiunea de comment stă deschisă ca o poartă goală, numa să nu daţi peste că vă duceţi după minge:))

Cu acest articol am acceptat provocarea de a susține Urban Up!, un proiect inițiat de Asociația De-a Arhitectura, care le oferă elevilor de liceu o bună oportunitate de a-și cunoaște orașul. Proiectul a fost derulat în anul 2017 în cadrul programului „Împreună cu Lidl pentru un viitor mai bun”. Totodată, pot fi organizate ateliere și în 2018, fie în licee, în săptămâna Școala Altfel, fie ca activități ale Clubului De-A Arhitectura. Detalii găsiți pe http://www.de-a-arhitectura.ro.

10405336_1092921980738800_524279603251293864_n

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s