Yolo Cleo I- Pură pasiune

Bine v-am regăsit, dragii mei, la rubrica Yolo-Interviu! Nu stiu dacă interpreta din când în când melodia “Ghiţă” sau a fost în altă viaţă conducătoare a Egiptului şi ispită a Imperiului Roman, cert este că o să aflăm mai multe despre o tipă foarte mişto pe care am avut ocazia să o cunosc acum destul de mult timp, o bloggeriţă foarte activă. Deşi aş vrea să dau din casă, o să-i las ei şansa:

Bine ai venit, Cleopatra, la Yolo-Interviu!

Bine te-am găsit, mă bucur să te revăd din nou! Ar trebui să ne vedem mai des că avem multe de povestit!

M-ai întrebat dacă am întrebări pregătite dinainte,am una, te-am minţit, no’ asta-i viaţa 🙂 Întrebarea clasică este cum te-ai descrie în 50-60 de secunde sau cum te-ar descrie alţii ,dacă ţi-ar fi mai uşor?

Despre mine pot să zic că sunt o tipă deschisă, destul de transparentă, îmi place ordinea, uneori îmi place şi disciplina pentru că discipina înseamnă libertate deşi multă lume consideră că este destul de greu de implementat în viaţa de zi cu zi. Sunt o tipă introvertită aş spune, ăsta e stilul meu, nu mă ascund, nu mi se pare un lucru rău. Din faptul că sunt introvertită pornesc şi alte abiltăţi cum ar fi faptul că citesc oamenii, văd detalii pe care alţii nu le văd pentru că sunt prea preocupaţi să vorbească…

Cum poate fi un blogger introverit?

O întrebare foarte bună! Pot să văd chestia asta ca pe un avantaj din anumite puncte de vedere, introspecţia te ajută foarte mult să te cunoşti, să înţelegi mai bine ce vrei de la viaţă, cum vrei, cine eşti sau cine vrei să fii, unde vrei să ajungi. Tocmai pentru că scriu despre experienţele mele prin prisma filtrului meu personal, am încercat să abordez subiecte de lifestyle, integrarea holisticii în viaţa mea, personal pe mine m-a ajutat !

De ce te-ai apucat de blogging?

Am o poveste destul de lungă cu blogging-ul, dar o să o rezum aşa în câteva cuvinte…

Deobicei interviurile mele ţin o oră şi jumătate, deci este destul timp 🙂

Eu am început iniţial cu blogul acum 6 ani, cu un blog de beauty, vorbeam despre cosmetice pentru că la vremea aia mă pasiona şi acum mă pasionează dar nu la modul ăla, am descoperit alte lucruri mai interesante pe parcurs. Îmi doream să cumpăr tot felul de produse şi nu ştiam dacă sunt potrivite pentru mine, căutam pe net să văd ce părere au alţii şi am mai găsit aşa 2-3 bloggeriţe care mai scriau despre câteva chestii, dar nu suficient cât aş fi vrut eu să aflu, despre toate produsele. Am zis hai să îmi fac şi eu un blog, să investesc nişte bănuţi în produse ca să pot oferi şansa altora de a găsi un review pe net despre anumite produse, ca să nu dea banii pe ele si să constate că nu li se potrivesc. Ulterior am trecut şi la partea de fashion, m-am mutat în Cluj după aia, am scris foarte mult despre evenimentele din Cluj la care am participat, încet-încet am ajuns la partea de lifestyle şi dezvoltare personală…

De la ce buget se începe un blog din punctul tău de vedere?

Eu l-am început cu zero lei şi zero bani, ulterior am mai băgat bani, mi-am luat o temă, un domeniu, o cameră mai bună, toate lucrurile ce sunt necesare pentru un blogging cât de cât la o calitate mai ridicată, dar din pură pasiune cum l-am inceput şi eu se poate începe şi cu zero lei!

“E fain să ştii că oamenii te apreciază şi găsesc în tine o sursă de inspiraţie”

După cât timp ai început să simţi că eşti pe plus?

După primele 6 luni…

Care este feeling-ul?

Nu l-am privit niciodată ca pe o afacere deşi multă lume mă îndemnă să fac asta, eu l-am privit mai mult ca pe o pasiune, pentru mine scrisul este o terapie, toată viaţa mea mi-am dorit să scriu, fie că a fost vorba de cărţi, articole pe un blog, articole pe un site, într-o revistă, mi-a plăcut să scriu pentru că mi se pare cea mai frumoasă formă de exprimare. Am avut foarte multe beneficii şi avantaje de-a lungul timpului, unele mai mari, unele mai mici dar e fain să ştii că oamenii te apreciază şi găsesc în tine o sursă de inspiraţie, până la urmă asta e cel mai important…

Ce contează cel mai mult într-un articol, punctul tău de vedere sau comentariul subscribe-ului?

Nciuna! Cel mai mult într-un articol contează ce-i ofer cititorului, adica acel subiect pe care îl dezvolt astfel încât cititorul să se poată regăsi în ceea ce scriu, să i se pară nu fain ci extraordinar de frumos abordat pentru tău de vedere astfel încât să dai mai departe sau să-ţi anunţi minim doi prieteni că: “Uite, ce articol fain am descoperit!”

Ai avut vreodată parte de feedback-uri negative? Cum le-ai gestionat?

Am avut feedback-uri negative la modul foarte subiectiv în sensul că oamenii îmi scriau nişte comentarii răutăcioase intenţionat, nu aveau legatură cu un articol, probabil aveau legatură doar cu persoana mea. Au fost multe comentarii pe care nu le-am sters, ăsta e punctul de vedere al omului şi dacă el consideră normal să se exprime în modul ăsta pe un blog l-am lăsat, dar nu am primit multe, în 6 ani o medie de 5 comentarii negative pe an ceea ce pot să zic că e foarte bne…

Ti-a fost frică că dacă laşi vreun comentariu negativ s-ar putea să stârnească un val de hatereală asupra articolului tău?

Nu, eu în general niciodată nu am scris dintr-un punct de vedere negativ, ostentativ , să zic: “ Băh, aia-i naşpa!” Tot ce am scris a fost pozitiv, nu am dat curs comentarilor negative, niciodată nu am scris un articol în care am vorbit pe cineva de rău. Într-adevăr mi-am mai exprimat dezamăgirea faţă de anumite subiecte dar la modul diplomat încât să nu fie cazul să mă întâlnesc cu comentarii de genul aceasta…

Care ţi se pare că este rolul tău ca blogger în societate?

Din punctul meu de vedere, în momentul prezent rolul meu să ofer tinerilor din generaţia mea o altă perspectivă asupra vieţii pentru că am întâlnit foarte mulţi tineri, prieteni, cunoştiinţe, apropiaţi care pe lângă lucruri de interes pentru generaţia noastră cel mai pregnant era că nu ştiu incotro se îndreaptă viaţa lor, în sensul că alergătura zilnică, ieşirile cu prietenii, jobul, toate chestiile care te fac să uiţi de esenţă: “ Ce se întâmplă cu viaţa mea? În ce direcţie se îndreaptă? Cum pot să fac să fie mai bună, mai frumoasă, mai armonioasă?” Practic rolul meu este să ofer o perspectivă diferită celor care îşi doresc să găsească lucrul ăla frumos şi inspiraţia din viaţa lor pentru că o viaţă faină trebuie să te inspire şi să fie aşa, să-ţi dea un sentiment de siguranţă, de abudenţă…

Sunt un blogger care vorbeşte despre spiritualitate şi viaţă

Tu, personal ai idee cum o să arate viitorul tău apropiat?

Să ştii că lucrurile se schimbă de la o zi la alta, legat de viitorul meu apropiat nu am idee pentru că eu sunt într-o permanentă învăţare din toate lucrurile ce mă pasioneză şi pe care le fac involuntar. Fiecare lucru pe care îl învăţ imi modelează involuntar gândirea, viziunea asupra vieţii, perspectiva pe care o văd pentru mine, dacă m-ai fi întrebat acum un an probabil aş fi avut răspuns, dar acum nu am pentru că în fiecare zi aflu ceva nou care îmi schimbă tot…

Vorbeai de lucruri care te pasionează, care sunt activităţile tale din timpul liber?

Eu sunt pasionată de tot felul de practici ezotelice, îmi place să fac yoga, să meditez, citesc foarte mult pe subiectul ăsta pentru că mi se pare că acele videouri, cărţi, conferinţe de dezvoltarea personală nu sunt suficiente. În procesele mele de autocunoaştere am inclus şi partea asta mai spirituală, d-asta îmi place să spun despre mine că sunt un blogger care vorbeşte despre spiritualitate şi viaţă, mai mult decât despre altceva…

Într-un interviu anterior stomatologul meu mi-a dezvăluit că a început şedinţe de yoga şi deşi era la început îmi vorbea foarte mult despre beneficiile acestui… să-i spunem sport?

Este o practică pentru sufletul tău mai bine zis. Beneficiile sunt foarte mari, în primul rând din punct de vedere fizic te ajută să-ţi reglezi tensiune, te ajută să-ţi menţii o postură corectă a spatelui şi corpului, îţi întăreşte muşchii deşi nimeni nu ar fi zis pentru că până la urmă nu faci nişte mişcări foarte dinamice, toate sunt extrem de armonioase şi sincronizate. Yoga te ajută cel mai mult din punct de vedere psihic, mai mult decât fizic, este o practică foarte vastă, ceea ce cunoaştem noi a fi yoga e aşa 1%. Sunt foarte mult tipuri de yoga, multe dintre ele te ajută strict în drumul tău de autocunoaştere, dezvoltare emoţională şi spirituală…

La nivel de practică mergi la o sală de yoga sau faci singură acasă?

M-am dus la câteva cursuri care se făceau aşa sporadic în Cluj în tot felul de grădini de vară, mai este şi un studio de yoga la care cred că am fost o singură dată, dar fac foarte mult acasă, stau foarte aproape de pădurea Hoia şi mă mai duc acolo. E cel mai bine să faci singur yoga când deja ştii ce ai de făcut pentru că altfel te simţi, eşti în ritmul tău, nu te grăbeşte nimeni…

Ardeleneşte, aşa loşom…

Da 🙂

Care sunt locurile tale preferate unde dacă ai avea posibilitatea te-ai teleporta ?

Asta este o întrebare la care aş putea să-ţi răspund foarte filosofic 🙂

Te rog 🙂

Locurile în care am călătorit… o să fie o surpriză, nu prea am călătorit, nu am ieşit din ţară niciodată, era vorba să mă duc, am avut multe şanse dar ceva s-a oprit la mijloc şi nu am mai reuşit să plec… În România am fost cam peste tot, sincer pentru mine Clujul este cel mai frumos oraş din România şi Sibiul…

Mulţumesc, it’s my hometown! 🙂

Sibiu este un oraş foarte frumos… Eu am călătorit nu fizic ci mă rog, prin alte practici în mai multe locaţii de pe planetă, asta nu ştiu dacă e ok să scrii pentru o să zică lumea: “ Ai de puii mei, ce nebună e asta, ce vorbeşte?! ” 🙂 Chiar se poate pentru cei care au intrat mai deep în chestia asta cu ezotelismul… Mi-ar plăcea să merg la mare, Maramureşul îmi place foarte mult, eu sunt din Maramuresul pentru mine o să fie mereu ca acasă…

Dar unde este accentul ? 🙂

S-a şlefuit în atâţia ani de stat la Cluj, am fost nevoită oarecum, bine niciodată nu am vorbit poate mai scăpam aşa 2-3 cuvinte… Cam ăstea-s locurile, la Cluj mă simt ca acasă, în Maramureş m-aş întoarce oricând, îmi place la Sibiu, aş merge la mare…

Care staţiune de la mare crezi că ţi-ar plăcea cel mai mult?

Eu nu am fost niciodată la mare, dar m-aş duce acolo… E foarte ciudat dacă stau să ma gândesc pentru că am avut ocazia de multe ori, dar acum am înteles că nu ştiu aşa s-a întâmplat să se oprească toate lucrurile, a trebuit să mă mut cu facultatea în Anglia, nu s-a mai întamplat, nu mi s-a oferit transferul, trebuia să mă duc cu Work and Travel în America, s-au întâmplat o serie de incidente şi am fost nevoită să amân plecarea în America, la mare la fel trebuia să ajung şi pe acolo şi nu s-a mai concretizat şi da nu am fost niciodata la mare, nu am călătorit niciodată ceea ce e ciudat…

Nu suntem o maşinărie care trebuie să fie condusă de creier

Oarecum anumite eşecuri te fac să devii introevrtit şi să-ţi fie greu să ieşi din zona de confort, mă refer efectiv ca spaţiu, să-ţi creezi cercul tău de siguranţă?

Din punctul meu de vedere, nu! Adică am avut şi eu momente mai neplăcute sau eşecuri, cum vrei să le zici, dar eu am fost introvertită toată viaţa mea, nu a fost un declic la mine în cap care să mă facă introverită. Nu cred că are vreo legătură, poate pentru unii s-ar putea, dar în general eu cel puţin am fost introvertită tot timpul, într-adevăr poate m-a afectat mai mult decât pe alţii pentru că eu aşa acumulez idei, gânduri, sentimente, dar nu I let it go, asta e cel mai important!

Cum ai reuşit să treci peste?

Cum am reuşit să trec peste…păi au fost multe, dacă stau să mă gândesc…

Ai o reţetă? Două ouă, nişte zahăr 🙂

Peste anumite frustrări şi probleme am reuşit să trec foarte uşor în momentul în care am început să ţin la mine şi să nu mai accept anumite lucruri pe care în mod normal erau în viaţa mea daily bases, am încercat să evit oamenii toxici, situaţiile în care nu mă simţeam confortabilă, plus sunt nişte tehnici pe care le poţi face prin care poţi efectiv să-ţi controlezi mintea şi gândirea. De exemplu, toate sentimentele pe care le simţim noi ca dezamăgirea, frustarea, bucuria sunt nişte substanţe care sunt secretate de creierul tău, în momentul în care îţi dai seama de chestia asta tu poţi foarte uşor să-ţi controlezi sentimentele, emotiile şi frustrările pentru că ştii clar că nu e ceva care te acaparează de nicăieri, e doar o substanţă secretată de creierul tău, zici: “ Băh, frustarea mea este doar atât!” în 10 secunde o să observi că-ţi trece, ceea ce e foarte ok…

Trebuie experimentat!

Da, în primul rând este o chestie destul de ciudată pentru că oamenii sunt conduşi foarte mult de mintea lor şi în momentul în care întelegem că nu suntem o maşinarie care trebuie să fie condusă de creier, ci trebuie să fie invers, noi trebuie să controlăm toate aspectele vieţii noastre, inclusive creierul, viaţa noastră se simplifică şi trecem mai uşor peste tot felul de gânduri, emoţii, sentimente mai bune sau mai puţin bune.

Cum arată profilul unei persoane toxice ce nu poate fi transformată?

În primul rând persoanele toxice sunt persoane negative cu care nici nu trebuie să vorbeşti cu ele să vezi care e vibe-ul lor, simţi că ceva nu-ţi place, mai ales dacă tu eşti o persoană pozitivă şi ai încercat de-a lungul timpului sau într-o perioadă să cultivi armonia interioară. Eu vorbesc acuma în nişte termeni foarte abstracţi, dar ca să mă-nţelegi persoanele toxice sunt persoanele care te trag în jos, te fac să te simţi într-un mod neplăcut, îţi transmit energia lor negativă, din frustarea lor, din nemulţumirea lor, se plâng toată ziua fără să încerce să schimbe ceva, că să te plângi nu e un lucru rău până la un punct…

Există şanse să-i poţi schimba, până la ce nivel poţi încerca până să zici că sunt hopeless?

Eu nu vreau să schimb pe nimeni, fiecare om are dreptul să fie cum vrea el, eu nu pot să mă apuc să critic sau să încerc să schimb pe cineva pentru că asta ar înseamna un efort mult prea mare şi un consum mult prea mare de resurse din partea mea. Eu vreau în primul rând să mă schimb pe mine şi să mă îmbunătăţesc, nu nepărat să mă schimb că-mi place cum sunt dar să mă îmbunătăţesc constant. Fiecare a avut norocul să se nască cu o conştiinţă şi cu capacitate de a învăţa, da a căuta, de a fi curios, de a încerca să se autoeduce şi fiecare trebuie să facă chestia asta, să devină cea mai bună variantă a lui. Eu vreau doar să inspir dacă pot, să ofer o altă viziune, să povestesc din experienţa mea, să ofer un sfat cât se poate de obiectiv, dar nu vreau să schimb nimic…

Cu cât îngrădeşti un om, cu atât el s-ar putea să se răzvrătească mai tare

Cam de la ce vârsta ţi-ai dat seama că devii o persoană responsabilă?

Responsabilitatea este un cuvânt foarte general, vag şi include multe chestii, nu pot să zic că eu sunt responsabilă, nu mi-am plătit facturile luna asta, deci nu ştiu cât de responsabilă sunt, bine am timp să le plătesc…

Referindu-ne efectiv la procesul de maturizare…

Cred că experienţele ne schimbă, fiecare experienţă personală pe care o avem, bună sau mai puţin bună ne accelerează sau mă rog ne opreşte procesul de dezvoltare, e vorba de autoeducare. Doar experienţele ne pot schimba, degeaba îi spui cuiva că nu e ok să faci aia pentru că aşa suntem noi construiţi astfel încât să ne oprim când pe pielea noastră ne-am dat seama că nu e ok, oricât ne-au spus alţii că nu e ok…

Din cate am văzut se încercă un experiment în Koreea de Nord prin care fumatul să fie înterzis prin lege, cum ţi s-ar părea că s-a aplica în România?

Oamenii cu cât îi ţii mai mult în lesă cu atât o să încerce să evadeze, eu am văzut chestia asta la nivel de şcoli şi licee, când eram în liceu vreau să spun că totul era îngrădit, uşile erau închise cu cheia, nu puteai să ieşi decât cu învoire d-aia maxim-specială ceea ce m-a făcut să nu-mi doresc să mai vin acolo, să nu-mi placă, ca într-o închisoare, ştii?! Dar în momentul în care dai omului foarte multă libertate trebuie să te aştepţi la faptul că mulţi vor abuza de chestia asta, dar în acelaşi timp libetatea îţi conferă şi acel sentiment că tu eşti liber şi poţi să faci orice vrei tu sau până la un punct şi nu o să alegi să le faci tocmai pentru că le poţi face oricând, nu ai o dată specială. Cu cât îngrădeşti un om, cu atât el s-ar putea să se răzvrătească mai tare…

Cum ai ajuns la Cluj, aveai şi alte opţiuni în minte?

Nu, când eram la liceu şi în generală mai veneam la Cluj cu mama mea şi m-a fascinat dintotdeauna oraşul ăsta, mi se părea un mister, o lume total diferită, extraordinar de divers şi nu am vrut să mă duc în altă parte, deci Clujul a fost no1!

Care au primele tale cuvinte când ai păşit official ca şi studentă în Cluj?

Răspunsul în partea a 2-a a interviului